1. Arma de foc. Mec de actiune a proiectilului.

Arma de foc – dispozitiv la care prin aprinderea unui exploziv produce proiectarea învelișului
propriu (grenade) sau proiectarea printr-o țeava a unor sau mai multor gloante sau proiectile.
4 mec de actiune a proiectilului:
a) Ruperea și fisurarea + actiunea hidrodinamica: produce ruperea tesuturi pe o
suprafata mai mare decit a glontelui se formeaza plagi mari rupte +- fisuri stelate.
Datorita enrgie mari. Traiectorie și detasarea camasei glontelui. Act hidro
b) Perforare și penetrare – energie mare duce la detasarea la o parte din tesuturi cu form
orif rotund
c) Infundare – produce ruperea tesuturilor dar nu produce detasare (nu este minus tesut)
d) Act contuziva ( act ca obiect concodent și provoaca echimoze escoriatii etc)

2. Mec de actiune a factorilor suplimentari

Factorii suplimentari la tragere de la distanta apropiata
- gazele si aerul din teava
- pulberea
- particule de pulbere
- particule de metal
Actiunea gazelor (mecanica – perforare penetrare rupere, contuziva; termica și chimica)
Actiunea acestora este la distanta mica de exemplu la teava lipita poate rupe tesuturile subcutanate,
la 2-5 cm produce contuzia tesuturilo moi cu excoriatii cu pete pergamentoase sau cenusii
Act flacarii (20-50) _ prodice arderea firelor de par și a imbracamintei
Funinginea ca și gasele actioneaza ( se produce 2 zone interna cul inchisa externa culoare
deschiza)
Pulbera (20-100cm) _ puncte cenusii care patrund în piele și formeaza tatuajul

3. factorii traumatici + distantele

Factorii traumatici ai impuscaturii:
I. Proiectilul armei de foc sau partile lui componente:
- glontul obisnuit sau special
- eschilele glontului explodat
- alice sau srapnele, bura si alte componente ale armei de vinatoare
- proiectil atipic
II. Factorii suplimentari la tragere de la distanta apropiata
- gazele si aerul din teava
- pulberea
- particule de pulbere
- particule de metal
III. Arma de foc sau particulele acesteia
- orificiul tevii
- partile mobile ale armei
- patul armei
- eschilele tevii si ale altor parti ale armei
IV. Proiectilele secundare
 - eschilele si particulele proiectilului
- particulele de haine
- eschile osoase

distante : indepartate actioneaza doar proiectilul

apropiate: zona actiuni mecanice a gazelort
zona act combinate a funinginii și pulberii și metal
zona actinii particulelor de pulbere și metal
cu teava lipita

4. Semnele leziunilor produse prin gloanţe la tragere de la distanţă

apropiată.
Distanța este considerată apropiată atunci cînd ţinta se află în limitele acţiuni factorilor
suplimentari ai împuşcăturii. Se cunosc următoarele zone ale distanţei apropiate:
- tragerea cu ţeava lipită
- zona acţiunii preponderent mecanice a gazelor (prima zonă).
- zona acţiunii combinate a funinginii, a particulelor de pulbere și metal (zona a doua);
- zona acțiunii particulelor de pulbere si metal (zona a treia)
Dacă gura ţevii in momentul împușcăturii intră in contact direct cu hainele sau pielea victimei,
tragerea este considerată drept tragere cu ţeava lipită. In astfel de cazuri ama se sprijină de obiectul
atacat. Lipirea poate fi ermetică, cînd gura țevii e lipită cu putere de obiectul atacat sa neermetică,
cînd gura ţevii numai se atinge de acest obiect. Direcţia ţevii poate fi perpendiculară față de
suprafaţa obiectului atacat, sau cub un unghi ascuțit. In tragerea cu ţeava lipită gazele pot realiza
3 feluri de acţiuni: de penetrare, de rupere și contuzivă.
Acţiunea de penetrare se manifestă atunci, cînd presiunea gazelor la gura ţevii ajunge la cîteva sute
de kilo pascali. Acţiunea de rupere are loc atunci cînd gazele întîlnesc în partea iniţială a canalului
o rezistență din partea ţesuturilor dure subcutanate. Acţiunea de rupere se manifestă mai frecvent
in regiunea capului și a mîinilor. Acţiunea contuzivă se manifestă cînd gazele la nivelul gurii ţevi,
exercită o presiune mici (din cauza energiei cinetice iniţiale mici sau din cauza trecerii lor
preventive ,printr-un obstacol).
In tragerea cu ţeava lipită orificiul de intrare poate fi stelat, in cruce, uneori unghiular, liniar sau
rotund (cu sau fără rupturi radiale). Marginile plăgii propriu-zise, cu excepţia marginilor rupturilor
suplimentare, sînt neregulate, echimotice, zdrobite, decolate de la ţesuturile subiacente, acoperite
pe dinăuntru cu funingine Apro piind marginile, in centrul plăgii poate fi observat un defect de
ţesut format prin concursul unor mici adîncituri localizate la vîrful lambourilor cutanate. Marginile
orificiilor de intrare rotunde şi vîrfurile lambourilor la plăgile stelate sînt acoperite, de regulă, cu
funingine. In lipirea ermetică depunerile de funingine au forma unu inel îngust de culoare cenușie-
intunecat sau neagră. In lipirea neermetică au forma unui cerc cu diametrul de 3—5 cm. In lipirea
laterală depunerile de funingine sînt neuniforme, au formă de evantai. In tragerea cu ţeava lipită
ermetic in jurul orificiului de intrare depuneri de funingine şi tatuaj prin pulbere, de regulă, nu se
observă. Tragerea cu ţeava lipită adesea generează leziuni suplimentare (prin gura ţevii) localizate
in jurul orificiului de intrare.
5. Leziunile balistice transfixiante. Diagnosticul orificiului de intrare şi de
ieşire.
Orificiul de intrare:
Forma orificiului rotunda sau ovala, mai rar semilunara sau nedeterminata, defect tisular practic
permanent, defectul dermei este mai mic decit diametrul glontului, defectul in epiderm deseori
este egal, inelul de excoriatie de regula se determina bine, inelul de stergere prezent pe piele sau
pe haine, marginile frecvent festonate, mai rar netede.
Orificiul de iesire:
Forma orificiului stelata, fisurata, semilunara, mai rar rotunda sau ovala, defest tisular frecvent
lipseste, dimensiunile deseori mai mari decit ale orificiului de intrare, mai rar egale sau mai mici,
inelul de excoriatie frecvent lipseste mai rar este prezent, inelul de stergere lipseste, marginile de
regula neregulate, adesea rasfrinte in afara.
Canalul de ranire poate fi rectiliniu sau cu un traiect curb. El are forma unui con retezat, baza lui
fiind orientata in directia miscarii glontului. Dupa acest caracter morfologic al fracturii se
apreciaza directia canalului de ranire.

6. Particularitățile canalului de rănire al plăgilor balistice. Principiile de

extragere a glonțului din corp.
La impuscaturi de la distante mari leziunile se produc preponderent de proiectil. Formeaza o
cavitate mai mare decit diametrul glontului, apare fenomenul „minus tesut”, se evidentiaza 3 zone
a canalului de ranire: zona propriu-zisa; zona de contuzie a tesuturilor care reprezinta peretii
canalului de la citiva mm pina la 1-2cm; zona de contuzie moleculara a tesuturilor 4-5cm.

In leziunile balistice trebuie sa se stabileasca:

- prezenta si localizarea plagii impuscate
- specificul (glonte, alice, schije) si caracterul plagii (oarbe, transfixiante, tangentiala)
- localizarea orificiulu de intrare si de iesire ale plagii
- numarul impuscaturilor, distanta lor de la plante
- distanta tragerii
- directia canalului de ranire pe tot proiectul sau
- tipul armei din care s-a tras
- pozitia victimei in momentul tragerii
- accesibilitatea regiunii traumatizate pentru tragere cu mina proprie
- corespunderea numarului leziunilor de pe haine cu a celor de pe corpul victimelor.

7. Plăgile oarbe şi tangenţiale. Însemnătatea criminalistică a glonţului.

Plagile oarbe sunt considerate acele plagi in care proiectilul se opreste in corp. Glontul ramine in
corp atunci cind isi epuizeaza toata energia cinetica. O plaga oarba are doar orificiu de intrare si
canal de ranire, care se termina in diverse tesuturi ale corpului. Caracterul morfologic al plagilor
oarbe se aseamnana cu plagile transfixiante. Efectul hidrodinamic se manifesta mai slab, glontul
care dispune de o viteza mica ricoseaza de os, schimbindusi directia de miscare...
Plaga tangentiala se formeaza atunci cind glontul se atinge de suprafata corpului, lasind doar o
excoratie sau o plaga alungita. Plaga tangentiala poate avea forma unui uluc ingust cu margini
neregulate si rupturi superficilae ale stratului dermal sau chiar ale epidermului. Coltul plagii din
directia miscarii glontului poate fi rotunjit, excoriat, cu semne ale inelului de stergere. Coltul plagii
din partea opusa este ascutit, mai putin excoriat. Actiunea tangentiala a glontului manifestata pe
haine poate lasa orificii de intrare si de iesire separate, situate la o anumita distatna unul de altul.

8. Leziunile oaselor produse de gloanțe.

In oasele plate (craniu,omoplat,oasele bazinului) canalul de intrare a glontelui are forma unui con
retezat cu virful orientat spre locul impactului. In cazul impactului perpendicular pe tablia externa
a osului vom gasi un orificiu rotund regulat, de la marginile careia pornesc niste fisuri radiare
scurte. Dimensiunile acestui orificiu aproape coincid cu diametrul transversal al proiectilului. Pe
tablia interna vom gasi un orificiu neregulat, dimensiunile caruia depasesc diametrul transversal
al proiectilului. Daca glontul penetreaza osul sub un unghi ascutit la intrare se produce o eschila
osoasa si un orificiu avind dimensiunile mai mari decit ale glontelui. La intrare sub un unghi obtuz
orificiul este si mai mare. In epifizele oaselor lungi se formeaza un canal orificial. Trabeculele
traumatizate ale substantei spongioase vor fi rasfrinate in sensul miscarii glontului. Fracturile
impuscate ale diafizelor aoselor lungi prezinta de regula un sector de aschiere a osului. Dupa
restaurarea osului la intrare se observa un defect de tesut de forma rotunda cu marginele regulate
de la care pornesc fisuri radiante. Pe suprafetele laterale ale osului se evidentiaza niste eschile mari
avind forma aripelor de fluture (gratiei acestui fapt fracturile balistice ale oaselor lungi au si fost
numite fracturi „in fluture”). Orificiul de iesire se manifesta printr-un defect de tesut de dimensiuni
foarte mari, cu marginele neregulate de la care pornesc multiple fisuri longitudinale. Iesind din os
glontul detaseaza unele eschile osoase si formeaza o „cararuie” care se extinde in directia zborului
proiactilului.

9. Caracteristicile leziunilor organelor interne produse prin gloanţe. Efectul

hidrodinamic.

Leziunile organelor interne (ficat,rinichi,splina),produse prin gloante sunt steriotipice: un orificiu

de intrare stelat, cu dimensiuni relativ mici un canal rectiliniu cu o zona de distrugere a tesuturilor
adiacente un orificiu de ieseri stelat sau neregulat,fiind mai mare decit cel de intrare. Leziunile
balistice ale plaminilor sunt mai mici ca volum decit cele a organelor parenchimatoase (datorita
bunei aeratii si a densitatii relativ mici). Marginile orificiului de intrare sunt rounjite ,pleura
viscerala este rasfrinta in lumenul canalului. Marginile orificiului de iesire sunt rupte, neregulate
rasfrinte in afara. In lumnul canalului pot fi fragmente de tesut pulmunar sub forma unor lambouri
orientate cu capetele libere in sensul propulsarii proiectilului. In pericard si cord orificiul de intrare
este rotubd sau oval,cu marginele regulate rotunjite. Orificiul de iesire are dimensiuni mai mari o
forma neregulata marginele rupte si rasfrinate in sensul miscarii glontelui. In stomac, intestine,
vezica urinara daca lumenul lor este desert orificiul de intrare si de iesire sunt rotunde cu multiple
rupturi scurte ale seroasei si ale mucoasei. Daca organele sus mentionate sunt pline cu lichid vor
fi prezente rupturi ale peretilor asociate cu echimoze si detaserii de mucoasa datorita actiunii
hidrodinamice a proiectilului).

Efectul hidrodinamic: acesta are loc atunci cind pe parcursul traiectoriei sale proiectilul intilneste
un organ cavitar plin cu lichid(stomac,inima,intestin,vezica urinara). Rupturile se vor produce sub
actiunea undelor hidrodinamice asupra peretilor organului cavitar. Printr-un mecanism similar se
vor prouce si rupturile splinei ale ficatului(in stare de congestie) si chiar ale cutiei craniene.

10.Particularităţile leziunilor produse prin gloanțe la tragere cu țeava lipită.

11.Particularităţile leziunilor produse prin alice. Armele și cartușele de vânătoare
contemporane