Sunteți pe pagina 1din 106

2.

NOȚIUNI PRIVIND SOLICITĂRILE ÎN CONSTRUCȚII

2.1. ACŢIUNI ÎN CONSTRUCŢII

2.2. EFORTURI ŞI DEFORMAŢII

2.3. TIPURI DE SOLICITĂRI

2.4. CARACTERISTICI DE COMPORTAMENT ALE


MATERIALELOR STRUCTURALE

1
2.1. ACŢIUNI ÎN CONSTRUCŢII

2.1.1. CLASIFICAREA ACŢIUNILOR

2.1.2. VALORI CARACTERISTICE ALE ACŢIUNILOR

2.1.3. GRUPAREA ACŢIUNILOR

2
2.1. ACŢIUNI ÎN CONSTRUCŢII

Acţiune: orice cauză capabilă de a genera stări de eforturi


(solicitări) în structura de rezistenţă. Acţiunile se pot manifesta
ca sisteme de forţe (de exemplu, greutatea proprie), deplasări
impuse (de exemplu, tasarea reazemelor) sau acceleraţii (de
exemplu, cutremurul de pământ).

Încărcare: modul de reprezentare al acţiunilor, oarecum diferit


de forma reală de manifestare.

Intensitate: valoarea încărcării; în cazul dimensionării elementelor


la starea limită ultimă (capacitatea portantă) se folosesc cele mai
defavorabile intensităţi (de regulă cele maxime); în cazul verificării
elementelor la starea limită de deformaţii şi de fisurare se
folosesc intensităţi reduse

3
2.1.1. CLASIFICAREA ACŢIUNILOR
Criteriul de clasificare: variaţia în timp a intensităţii
- acțiuni permanente (G); variaţia în timp a intensităţii şi poziției este
nulă sau neglijabilă
- acțiuni variabile (Q); variaţie semnificativă în timp şi spațiu a
intensității
- acțiuni accidentale (A); intervin rar, pe durata de viaţă a unei
construcţii, cu intensităţi semnificative în unitatea de timp; acțiunile Q
pot deveni acțiuni A (ex. căderi masive de zăpada)
- acțiunea seismică (AE); reprezentată de forţe de inerţie ce intervin în
timpul cutremurului de teren
G Q Q

t t t 4
2.1.1. CLASIFICAREA ACŢIUNILOR
Criteriul de clasificare: după origine
- acțiuni directe, sub forma unor forţe concentrate (kN), distribuite pe
lungime (kN/m) sau pe suprafaţă (kN/m2);

- acțiuni indirecte, fiind efectul tasării reazemelor, al precomprimării şi al


modificări lungimii elementelor sub efectul variaţiilor de temperatură şi
contracţiei betonului.

Criteriul de clasificare: după variaţia spaţială


- acțiuni fixe - greutatea proprie a construcţiei, împingerea pământului;

- acțiuni mobile - forţele produse de vehiculele rutiere, feroviare sau


podurile rulante din halele industriale.

5
2.1.1. CLASIFICAREA ACŢIUNILOR

Criteriul de clasificare: după natura şi/sau după răspunsul structurii

- acţiuni statice - nu provoacă forţe de inerţie pe structură şi în


elementele sale componente; în această situaţie se află
majoritatea acţiunilor gravitaţionale;

- acţiuni dinamice - provoacă forţe de inerţie semnificative pe


structură şi în elementele sale componente: cutremurul de
pământ; utilaje plasate în construcţie, vehicule pe poduri; vântul
în rafale;

- acţiuni cvasistatice - acţiuni dinamice reprezentate prin acţiuni


statice echivalente; în cazurile curente acţiunea vântului se
consideră ca o acţiune statică.

6
2.1.2. VALORI CARACTERISTICE ALE ACŢIUNILOR

Fk - intensitatea caracteristică:
- valori probabiliste
- valori deterministe în lipsa datelor statistice; pe baza experienţei se
definește o valoare nominală

Intensitatea caracteristică a acţiunilor permanente poate fi:


- o singură valoare Gk dacă variabilitatea acţiunii respective poate fi considerată
redusă;
- două valori, Gk,sup şi Gk,inf dacă variabilitatea acţiunii respective nu poate fi
considerată redusă.
Intensitatea caracteristică a acţiunilor variabile Qk poate fi:
- valoarea superioară cu o probabilitate specificată de a nu fi depăşită într-un
interval de timp precizat; este cazul încărcărilor produse zăpadă şi vânt;
- valoarea nominală în cazurile unde reprezentarea statistică nu este
cunoscută
Intensitatea caracteristică a acţiunii seismice AEk se determină conform codul
P100-1/2013.

7
2.1.2. VALORI CARACTERISTICE ALE ACŢIUNILOR
- Greutatea proprie; Încărcări utile -
2.1.2.1. ÎNCĂRCĂRI DIN GREUTATEA PROPRIE A ELEMENTELOR
Evaluare pe baza greutăților specifice a materialelor și a normelor aferente

2.1.2.2. ÎNCĂRCĂRI UTILE PE CLĂDIRI


SR EN 1991-1-1:2004
Evaluarea încărcărilor utile pe
planșeele clădirilor se face în
funcție de categoria de
utilizare

8
2.1.2. VALORI CARACTERISTICE ALE ACŢIUNILOR
- Zăpada -
2.1.2.3. ZĂPADA
Natura zăpezii  (kN/m3)
Proaspătă 1,0
Așezată (ore…zile) 2,0
Veche (săptămâni) 2,5…4,5
Umedă 4,0
Zăpadă neaglomerată pe Zăpadă aglomerată pe
acoperiș cu 2 pante acoperiș cu 2 pante

Aglomerări pe acoperișuri cu mai multe pante

9
Aglomerare pe copertină
2.1.2. VALORI CARACTERISTICE ALE ACŢIUNILOR
- Zăpada -

Aglomerări pe corpuri de clădire cu înălțimi diferite

Zăpadă pe cornișe

Acoperiș cald ?
10
2.1.2. VALORI CARACTERISTICE ALE ACŢIUNILOR
- Zăpada -

Pavilionul ROMEXPO (27.04.1962)


Diametre:
- cupola 93 m
- construcția 125 m
Înălțimea totală 42 m
Supraf. constr. 10 000 m2
Complexului expozițional Cupola: sistem reticular
Brno (1958)

EREN 21.08.1964

Iarna 1962/63
- încărcare excentrică din zăpadă
- voalarea cupolei
inel rigid de oțel arce cu secțiune triunghiulare
(grinzi cu zăbrele din țevi) 11
2.1.2. VALORI CARACTERISTICE ALE ACŢIUNILOR
- Zăpada -
EVALUAREA ACȚIUNII ZĂPEZII ASUPRA CONSTRUCȚIILOR
CR 1-1-3/2012
Intensitatea caracteristică a încărcării pe sol s0k (kN/m2) pentru altitudini până la 1000 m

STAS 10101/21-92 IMR = 50 ani

12
2.1.2. VALORI CARACTERISTICE ALE ACŢIUNILOR
- Zăpada -

Intensitatea caracteristică a încărcării pe acoperiș sk (kN/m2) depinde de:

① clasa de importanță pentru acțiunea zăpezii → 1,15; 1,10; 1,00; 1,00

② condiții de expunere la vânt în amplasament:


expunere completă – zăpada poate fi spulberată → 0,8
normală – nu este posibilă o spulberare completă → 1,0
redusă – clădire înconjurată de copaci înalți; construcții mai înalte → 1,2

③ coeficientul termic al acoperișului → posibilitatea topirii zăpezii pe acoperiș

④ forma acoperișului

13
2.1.2. VALORI CARACTERISTICE ALE ACŢIUNILOR
- Zăpada -
② condiții de expunere la vânt în amplasament

Expunere Completă

Expunere Normală Expunere Redusă

14
2.1.2. VALORI CARACTERISTICE ALE ACŢIUNILOR
- Zăpada -
④ forma acoperișului
z.n.

z.a. z.n.

Coeficientul de formă
z.a.

Alunecarea neîmpiedicată a zăpezii

z.n. z.n.
z.a.
z.a. z.a.
z.a.

Aglomerare din cauza


acțiunii vântului Spulberarea & alunecarea zăpezii de pe acoperișul superior15
2.1.2. VALORI CARACTERISTICE ALE ACŢIUNILOR
- Zăpada -
a) ACȚIUNEA: zăpada
b) ÎNCĂRCAREA: b1; b2; b3
b1) uniform distribuită b2) spulberată de vânt

încărcare reală încărcare de calcul încărcare reală încărcare de calcul


b3) aglomerări locale

c) INTENSITATEA: de exemplu, Dumbrăvița (caz b1)


- caracteristică la sol: s0k = 1,5 kN/m2
- caracteristică pe acoperiş: sk = 0,81,5 = 1,2 kN/m2
- maximă – verificarea rezistenţei: sEd = 1,5sk = 1,51,2 = 1,8 kN/m2
- redusă – verificarea deformaţiilor: sEqp = 0,4sk = 0,41,2 = 0,48 kN/m2
16
2.1.2. VALORI CARACTERISTICE ALE ACŢIUNILOR
- Vântul -
2.1.2.4. VÂNTUL

17
2.1.2. VALORI CARACTERISTICE ALE ACŢIUNILOR
- Vântul -
sucțiune

presiune presiune internă

Presiunile asupra clădirilor

Turbulențele vântului Swiss Re´s Building, Londra


18
2.1.2. VALORI CARACTERISTICE ALE ACŢIUNILOR
- Vântul -
EVALUAREA ACȚIUNII VÂNTULUI ASUPRA CONSTRUCȚIILOR
CR 1-1-4/2012
Valorile de referință ale presiunii dinamice de bază qb la înălțimea de 10 m (kPa)
STAS 10101/20-92
0,55 IMR = 50 ani

0,30
0,42

q b  0,5v 2b
vb - viteza de referință a vântului:
 = 1,25 kg/m3 – densitatea specifică

19
2.1.2. VALORI CARACTERISTICE ALE ACŢIUNILOR
- Vântul -
VITEZA VÂNTULUI
Viteza instantanee la înălțimea z deasupra terenului :
V(z,t) = vm(z) + v(z,t)
vm(z) – viteza medie
v(z,t) – viteza fluctuantă fața de medie, datorită rafalelor
Viteza de referință vb: viteza vântului mediată pe o durată de 10 minute,
determinată la o înălțime de 10 m deasupra terenului, în câmp deschis.
Conversia între vitezele pentru alte intervale de mediere:
1,05Vb,1h = Vb,10min = 0,84Vb,1min = 0,67Vb,1sec

V(z,t)
v(z,t) rafale

vm(z) t

Intervalul de mediere a
t
vitezei 20
2.1.2. VALORI CARACTERISTICE ALE ACŢIUNILOR
- Vântul -

Presiunea dinamică a vântului pe suprafețele rigide depinde de:

① clasa de importanță pentru acțiunea vântului  1,15; 1,15; 1,00; 1,00


② rugozitatea terenului – definită prin categorie de teren; rugozitatea este
modelată prin lungimea de rugozitatea z0 care reprezintă o măsură
convențională a mărimii vârtejurilor vântului turbulent la suprafața
terenului; se exprimă ca o lungime
③ turbulența vântului
④ tipul construcției  existența/absența riscului de rezonanță
⑤ geometria construcției (aerodinamicitatea construcției):
- înălțimea
- dimensiunile în plan
- forma acoperișului & panta acestuia
21
2.1.2. VALORI CARACTERISTICE ALE ACŢIUNILOR
- Vântul -
② Rugozitatea terenului

Categoria 0
Marea Neagră sau zone costiere expuse
vânturilor venind dinspre mare (z0 = 0,003 m)

Categoria I (imaginea alăturată fără copaci)


Lacuri sau terenuri plate și orizontale cu
vegetație neglijabilă și fără obstacole
(z0 = 0,001 m)
Categoria II
Terenuri cu iarbă și/sau cu obstacole izolate
(copaci, clădiri) aflate la distanțe de cel puțin
20 de ori înălțimea obstacolului (z0 = 0,0522 m)
2.1.2. VALORI CARACTERISTICE ALE ACŢIUNILOR
- Vântul -

Categoria III
Zone acoperite uniform cu vegetație, sau cu
clădiri, sau cu obstacole izolate aflate la distanțe
de cel mult de 20 de ori înălțimea obstacolului
(sate, terenuri suburbane, păduri) (z0 = 0,3 m)

Categoria IV
Zone în care cel puțin 15% din
suprafață este acoperită cu construcții
având mai mult de 15 m (z0 = 1,0 m)

23
2.1.2. VALORI CARACTERISTICE ALE ACŢIUNILOR
- Vântul -
⑤ Distribuția presiunilor în funcție de geometria construcției
Distribuția pe înălțime Distribuția în plan orizontal
depinde de raportul:
(lățimea peretelui)/ (înălțime)

Zonele privind distribuția


sucțiunii pe acoperișuri plane

24
2.1.2. VALORI CARACTERISTICE ALE ACŢIUNILOR
- Seismul -
2.1.2.4. SEISMUL
a) Cutremure de pământ
Anual peste 30.000 de cutremure înregistrate de seismologi
Grade
Tara An
Richter
Portugalia 1775 9,0
Bulgaria 1928 7,0
URSS 1952 9,0
Chile 1960 9,5
Alaska 1964 9,2
România 1977 7,2
Indonezia 2004 9,1
China 2008 7,9
Haiti 2010 7,0
Japonia 2011 9,0
Chile 2015 8,3
25
2.1.2. VALORI CARACTERISTICE ALE ACŢIUNILOR
- Seismul -

26
2.1.2. VALORI CARACTERISTICE ALE ACŢIUNILOR
- Seismul -

NIIGATA, Japonia, 1964 IZMIR, Turcia, 1999

NORTHRIDGE, SUA, 1994 IQUIQUE, Mexic, 2014 27


2.1.2. VALORI CARACTERISTICE ALE ACŢIUNILOR
- Seismul -

Tsunami 6m,
Portul Ofunato, Japonia
VALDIVIA, Chile, 1960

ILLAPEL, Chile, 2010

28
2.1.2. VALORI CARACTERISTICE ALE ACŢIUNILOR
- Seismul -

Cutremure de pământ: inter-plăci, respectiv intra-plăci

Lunecare în falii Zonă divergentă Zonă convergentă


transcurente (rifturi) (zonă de subducție)

Focarul – plastifierea rocii


Volum comprimat elastic cu Frontul de destindere
înmagazinare de energie cu eliberarea energiei

29
2.1.2. VALORI CARACTERISTICE ALE ACŢIUNILOR
- Seismul -

Seism de suprafață Seism de adâncime


Seism intermediar
( 10 km) ( 30 km)

Unde directe
Unde reflectate
30
2.1.2. VALORI CARACTERISTICE ALE ACŢIUNILOR
- Seismul -
UNDE DE VOLUM UNDE DE SUPRAFAȚĂ

Unde primare (P): Unde transversale (Love)


- viteză mare de propagare
- de obicei impact minim asupra mişcării seismice

Unde secundare (S): Unde longitudinale (Rayleigh)


- cel mai mare impact asupra mişcării seismice
- generează unde de suprafață
- unda S este 1,74 ori mai lentă decât unda P
Mișcarea seismică într-un amplasament este afectată în cea mai mare măsură de undele S, iar în unele
cazuri și de undele de suprafață.
Din punctul de vedere al unei construcții nu este foarte importantă distincția între cele patru tipuri de
unde, ci efectul global al acestora, în termeni de intensitate a mișcării seismice.
31
2.1.2. VALORI CARACTERISTICE ALE ACŢIUNILOR
- Seismul -

SCĂRI ALE INTENSITĂȚII CUTREMURELOR

1880 Rossi, Forel


1902 Mercalli  se bazează pe efectele cutremurului Giuseppe Mercalli Charles Richter
1935 Richter, Gutenberg  se bazează pe magnitudinea (1850 – 1914) (1900 – 1985)
MMI - Mercalli Modified Intensity
Scara Mercalli Scara Richter ag
MSK - Medvedev, Sponheuer, Karnik
I 2-3 < 0,1 cm/s2
1996 EMS - European Macroseismic Scale
II 3-4 2,5 cm/s2
III 4 2,5 cm/s2
1884, 1898, 1908, 1996 Agenția Meteorologică a Japoniei
IV 4-5 0,10 m/s2
70 Scara de magnitudine a momentului seismic V 5-6 0,25 m/s2
VI 6 0,50 m/s2
VII 6-7 1,00 m/s2
VIII 7 2,50 m/s2
IX 7-8 2,50 m/s2
X 8 5,00 m/s2
XI >8 7,50 m/s2
XII >9 32 2
9,80 m/s
2.1.2. VALORI CARACTERISTICE ALE ACŢIUNILOR
- Seismul -
Scara Mercalli Descriere ag
I. Instrumental Cutremurul nu este perceput decât de puține persoane aflate în condiții favorabile. < 0,1 cm/s2
Se simte de puține persoane, în special de cele ce se găsesc la etajele superioare ale
II. Slab 2,5 cm/s2
clădirilor.
Se percepe în interiorul clădirilor, mai pronunțat la etajele superioare. Durata poate fi
III. Perceptibil 2,5 cm/s2
apreciată.
În timpul zilei este resimțit de multe persoane care se află în interiorul clădirilor. În exterior
IV. Moderat 0,10 m/s2
puțin perceptibil.
V. Destul de Este simțit aproape de toți oamenii. Ușoare degradări ale tencuielilor, iar unele obiecte
0,25 m/s2
puternic instabile se răstoarnă.
Mișcarea este simțită de toată lumea producând panică. Tencuiala cade, clădirile suferă
VI. Puternic 0,50 m/s2
avarii. Avarii însemnate la clădirile slab executate.
Produce panică, iar oamenii părăsesc locuințele. Avarii ușoare până la moderate la
VII. Foarte
structurile de rezistență obișnuite. Avarii considerabile la construcțiile slab executate sau 1,00 m/s2
puternic
necorespunzător proiectate. Coșurile cad.
Avarii ușoare la structurile proiectate seismic. Avarii considerabile la clădirile obișnuite.
VIII. Destructiv Prăbușirea structurilor de rezistență defectuos executate. Dislocări ale zidăriei de 2,50 m/s2
umplutură, căderea coșurilor înalte, monumentelor.
Avarii însemnate la structurile de rezistență proiectate antiseismic. Se produc înclinări ale
IX. Violent clădirilor cu schelet de rezistență bine proiectate. Distrugeri ale clădirilor slab executate. 2,50 m/s2
Crăpături în pământ. Conductele subterane se rup.
Majoritatea construcțiilor proiectate antiseismic se distrug odată cu fundațiile. Pământul se
X. Intens 5,00 m/s2
crapă puternic. Se produc alunecări de terenuri.
Puține structuri de rezistență rămân nedistruse. Apar falii la suprafața pământului.
XI. Extrem 7,50 m/s2
Conductele subterane complet distruse. Prăbușiri și alunecări puternice ale terenului.
Distrugerea este aproape totală. Obiectele sunt azvârlite în sus. Au loc modificări ale
XII. Catastrofic 9,80 m/s2
reliefului.
33
2.1.2. VALORI CARACTERISTICE ALE ACŢIUNILOR
- Seismul -

Scara Richter Descriere Efecte

 2,0 Micro Nu se simte

2,0 … 2,9 De obicei nu se simt, dar sunt măsurate/înregistrate


Minor
3,0 … 3,9 Adeseori se simt dar rareori produc pagube
Trepidații perceptibile ale obiectelor din interiorul clădirilor, zgomote prin lovire,
4,0 … 4,9 Ușor
pagubele importante sunt puțin probabile
Pot provoca pagube importante, pe porțiuni restrânse, la clădirile prost construite
5,0 … 5,9 Moderat
și pagube ușoare la clădirile bine construite
6,0 … 6,9 Puternic Pot provoca distrugeri în zone populate pe o rază de până la circa 160 km

7,0 … 7,9 Major Pot provoca distrugeri importante pe întinderi mari


Pot provoca distrugeri importante în zone situate la sute de kilometri în jurul
8,0 … 8,9
Important epicentrului
9,0 … 9,9 Devastează zone pe o rază de mii de kilometri

 10 Devastator Nu s-au înregistrat posibilă devastare la scară planetară

34
2.1.2. VALORI CARACTERISTICE ALE ACŢIUNILOR
- Seismul -

CUTREMUR DE PĂMÂNT STRUCTURA RĂSPUNS SEISMIC


- magnitudine - caracteristicile elastice - deplasări
- adâncimea focarului (geometrie; proprietățile - viteze
- distanța de la epicentru materialului) - accelerații
- natura straturilor - caracteristicile dinamice (perioada - forțe de inerție
geologice parcurse de proprie de oscilație) - forțe de
undele produse - proprietățile de disipare a amortizare
- caracteristicile geotehnice energiei induse (disiparea energiei)
ale terenului de fundare - amplificarea oscilațiilor seismice - forțe elastice
datorită comportării elastice a - tensiuni și
structurii deformații

SPECTRU DE RĂSPUNS:
• legătura cauzală dintre acțiunea seismică și efectul acesteia asupra structurii
• se reprezintă: spectre de deplasări, spectre de viteze, spectre de accelerații

35
2.1.2. VALORI CARACTERISTICE ALE ACŢIUNILOR
- Seismul -

Vrancea
4.03.1977
INCERC București
Direcția N-S

36
2.1.2. VALORI CARACTERISTICE ALE ACŢIUNILOR
- Seismul -
u(t) u(t)

Caracteristicile structurii: P(t) = - müg(t)


- masa
- rigiditatea
- disiparea energiei

ug(t) – deplasarea terenului P(t) = mü(t) + cú(t) + ku(t)


u(t) – amplitudinea în
ug(t)
Forțele acționând asupra masei:
raport cu fundația ut(t)
ut(t) – amplitudinea în - forța de inerție Fi
raport cu poziția inițială - forța indusă de deformarea
elastică a materialului Fe
Fi(u) - forța disipată prin vâscozitatea
Fe(u) Fd(u) materialului Fd
37
2.1.2. VALORI CARACTERISTICE ALE ACŢIUNILOR
- Seismul -
b) Seismicitatea Românie
Hazardul seismic
- contribuția majoră a zonei seismice subcrustale Vrancea
- zone seismogene de suprafață, distribuite pe întreg teritoriul țării

Epicentrele cutremurelor ce au avut loc în România în perioada 984 – 1999 38


2.1.2. VALORI CARACTERISTICE ALE ACŢIUNILOR
- Seismul -
Zona seismogenă Vrancea:
- cutremure foarte mari: 1738, 1802, 1838, 1901, 1940,
1977, 1986
- cutremure mari: 1990, 2004
- cutremure mici și mijlocii 2013
- adâncimea focarelor 60 …170 km
- suprafața epicentrală de cca. 40x80 km
- poate produce distrugeri mari în peste 2/3 din
Blocul Carlton
teritoriul
10 noiembrie 1940
26 octombrie 1802 cel mai puternic cutremur, magnitudine
7,5…7,7
10 noiembrie 1940 adâncime 140…150 km, magnitudine
7,4, primul cutremur puternic din sec. XX
4 martie 1977 cutremurul cu prima accelerogramă
înregistrată în România; adâncime 109 km; magnitudine 7,2;
distanța epicentrală față de București 105 km; cele mai
distrugătoare efecte asupra construcțiilor înalte: 23 din BA &
6 din zidărie construite înainte de război, 3 clădiri din BA
construite în anii 60… 70 4 martie 1977
39
2.1.2. VALORI CARACTERISTICE ALE ACŢIUNILOR
- Seismul -

Zona Banatului:
- cutremure locale, de mică adâncime  10 km
- se produc în serii pe durata a câteva luni
- în ultimii 200 de ani magnitudinea nu a
depășit valori de 5,6…5,8
- două zone: SE a Banatului (Moldova Nouă);
împrejurimile municipiului Timișoara

12 Iulie 1991 cel mai puternic cutremur din sursa


Timișoara, adâncime 11 km, magnitudine 5,7
18 Iulie 1991 cel mai puternic cutremur din sursa
Moldova Nouă, adâncime 12 km, magnitudine 5,6

Falia Mehala - Ronaț - Freidorf 40


2.1.2. VALORI CARACTERISTICE ALE ACŢIUNILOR
- Seismul -
Instrumentarea seismică a României
Instrumentarea seismică are ca scop obținerea parametrilor definitorii ale undei
seismice:
- deplasarea
- viteza
- accelerația  accelerograma
El Centro, 18 mai 1940

Tipul de accelerogramă
la baza calculelor în 1977
România Vrancea, 4 martie 1977

41
2.1.2. VALORI CARACTERISTICE ALE ACŢIUNILOR
- Seismul -

0,24g

Perioada predominantă 1,19 sec.

0,19g
Perioada predominantă 0,50 sec.

0,24g

Perioada predominantă 0,66 sec.

42
2.1.2. VALORI CARACTERISTICE ALE ACŢIUNILOR
- Seismul -

INCERC București

Institutul Național pentru Fizica Pământului


43
2.1.2. VALORI CARACTERISTICE ALE ACŢIUNILOR
- Seismul -
c) EVALUAREA ACȚIUNII SEISMICE
P100 -1/2013
Mișcarea seismică într-un punct pe suprafața terenului este reprezentată
prin spectre de răspuns elastic pentru accelerații absolute 

SPECTRUL DE RĂSPUNS ELASTIC trebuie să țină cont de :


① intensitatea seismică a amplasamentului - ag

② natura straturilor prin care se propagă undele seismice – perioada


de colț Tc
③ caracteristicile elastice și dinamice ale structurii – perioadă proprie
de oscilație T și capacitatea de amortizare
④ amplificarea oscilațiilor seismice datorită comportării elastice a
structurii în timpul seismului – coeficientul de amplificare 

44
2.1.2. VALORI CARACTERISTICE ALE ACŢIUNILOR
- Seismul -
① Valorile de vârf ale accelerației terenului ag
STAS 11100/1 - 1977
P100-1/2013
STAS 2923 - 1963
STAS P100-1/2006
2923 - 1952
IMR = 225 ani
IMR = 100 ani

45
2.1.2. VALORI CARACTERISTICE ALE ACŢIUNILOR
- Seismul -
② Perioada de colţ Tc - timpul necesar pentru realizarea unei oscilații complete a
undelor seismice și caracterizează condițiile locale ale amplasamentului.
Perioada de colț Tc este din ce in ce mai mare cu cât terenul este mai moale
(perioada de vibrație a pachetului de straturi din amplasament este mai mare).

46
2.1.2. VALORI CARACTERISTICE ALE ACŢIUNILOR
- Seismul -
③ Perioada proprie de oscilație T & capacitatea de amortizare

10,0 t
0,7 sec.

1,21 sec.

35 cm 5,0 m
25 cm

grosimea peretelui 4 cm

Rigiditatea :
- perioada de oscilație 
- forța seismică 
47
2.1.2. VALORI CARACTERISTICE ALE ACŢIUNILOR
- Seismul -
③ Perioada proprie de oscilație T & capacitatea de amortizare

Sistem fără amortizare

Sistem cu amortizare

48
2.1.2. VALORI CARACTERISTICE ALE ACŢIUNILOR
- Seismul -
④ Amplificarea oscilațiilor seismice
Clădirea BRD - 27 octombrie 2006

Acoperiș

Fundație

Propagarea & amplificarea oscilațiilor  efectul de bici 49


2.1.2. VALORI CARACTERISTICE ALE ACŢIUNILOR
- Seismul -
Coeficientul de amplificare  se determină din spectrul normalizat de răspuns elastic

Elementele de la punctul ③ - slide 47


Tc = 0,7 sec.
1,21 sec.   = 1,4
0,70 sec.   = 2,5

50
2.1.3. GRUPARERA ACŢIUNILOR

În vederea obţinerii celor mai defavorabile solicitări acţiunile se grupează pentru:


- verificare rezistenţei sub intensităţile maxime (stările limită ultime - SLU);
- verificarea comportării sub sarcinile de serviciu (stările limită ale exploatării
normale - SLEN).

La realizare grupărilor, atât pentru SLU cât şi pentru SLEN, se are în vedere:
- probabilitatea redusă ca toate acţiunile variabile să fie maxime în
acelaşi timp → intensităţile acţiunilor variabile vor fi afectate cu
coeficienţi de simultaneitate subunitari (0, 1, 2);
- aplicarea principiului de mai sus și pentru situația seismică de
proiectare; mai mult chiar, în acest caz nu se iau în considerare
acțiunile variabile care produc deplasări laterale (vânt, variații de
temperatura, etc.);
- evitarea unor situaţii imposibile chiar dacă acțiunile respective conduc
la solicitări maxime (de exemplu, nu se poate grupa creşterea
temperaturii exterioare simultan cu încărcarea din zăpadă). 51
2.1.3. GRUPARERA ACŢIUNILOR
FACTORII DE GRUPARE A ACŢIUNILOR VARIABILE
LA CLĂDIRI ŞI STRUCTURI

52
2.1.3. GRUPARERA ACŢIUNILOR
Grupări pentru SLU
Situația persistentă de proiectare Situația seismică de proiectare
(Gruparea fundamentală ) (Gruparea specială)
n

 GGk   Q,1Q k ,1  
2
Q 0Q k G   Q
k 2 k   I A Ek

 G  1,35 acțiune Conform


variabila P100/1-2013
 Q  1,5 importanta

Notă:
0Qk – valoare de grupare;
1Qk – valoare frecventă;
2Qk – valoare cvasipermanentă.
53
2.1.3. GRUPARERA ACŢIUNILOR
EXEMPLU PRIVIND REALIZAREA GRUPĂRILOR
Gk,2 Zk
Vk,2 Sk,2

Gk,1 Uk Sk,1
Vk,1

Spații
comerciale

1,35Gk,2 + 1,5Zk Gk,2 + 0,4Zk


1,35Gk,2 + 1,50,7Zk 1,5Vk,2 1,35Gk,2 + 1,50,7Zk ISk,2

H2 H2
1,35Gk,1 + 1,5Uk 1,35Gk,1 + 1,50,7Uk Gk,1 + 0,6Uk
H1 1,5Vk,1 ISk,1
H1 1,35Gk,1 + 1,50,7Uk

Situația
Situația persistentă de proiectare seismică de
H2 = 1,50,7Vk2 proiectare
H1 = 1,50,7Vk1 54
2.1.3. GRUPARERA ACŢIUNILOR
Grupări pentru SLEN
Combinaţia caracteristică - utilizată pentru stările limită ireversibile:

 G k  Q k,1   ψ 0 Q k,i

Combinaţia frecventă - utilizată pentru stările limită reversibile

 G k  1,1Q k,1   ψ 2 Q k,i

Combinaţia cvasipermanentă - utilizată pentru efectele de lungă durată şi


aspectul structurii (deformaţiile; deschiderea fisurilor elementelor din
beton armat):

 G k    2Q ki
55
2.1.3. GRUPARERA ACŢIUNILOR
Gruparea:

Valoare caracteristică

Valoare de grupare

Valoare frecventă

Valoare cvasipermanentă

Acțiune variabilă importantă


Celelalte acțiuni variabile
56
2.2. EFORTURI ŞI DEFORMAŢII

2.2.1. REAZEME ŞI REACŢIUNI

2.2.2. EFORTURI UNITARE ŞI EFORTURI SECŢIONALE

57
2.2.1. REAZEME ȘI REACȚIUNI

Pentru calculul, structurilor de rezistență se poziţionează


întotdeauna într-un sistem de referință, sistemul de axe XYZ
Spațiul tridimensional al sistemul de axe XYZ are 6 grade de libertate
și anume trei deplasări (x, y, z), respectiv trei rotiri (x, y, z).

58
2.2.1. REAZEME ȘI REACȚIUNI

Elementele structurale sunt conectate între ele, unele îşi transmit


încărcările la alte elemente. În asemenea situaţii unele elemente sunt
reazeme pentru altele.
Pentru calcule, se recurge în mod frecvent la suprimarea teoretică
a reazemelor ceea ce implică blocarea deplasărilor devenite libere.
Această blocare se realizează prin introducerea unor forţe pentru
menţinerea echilibrul; aceste forţe se numesc reacţiuni.

Reacțiunilor sunt dirijate după direcțiile


gradelor de libertate. In spațiul
tridimensional sunt șase reacțiuni și
anume trei forțe, respectiv trei
momente.

59
2.2.1. REAZEME ȘI REACȚIUNI

Spaţiul bidimensional, caz particular al spațiului tridimensional, este


caracterizat prin:
- trei grade de libertate (x, y, z)
- trei reacţiunile Rx, Ry şi Mz (notate în mod curent cu V, H şi M)
- trei tipuri de reazeme
REAZEM SIMPLU ARTICULAȚIE ÎNCASTRARE

H
V V M
V

60
2.2.2. EFORTURI UNITARE ȘI EFORTURI SECȚIONALE

ACTIUNE

elastice
DEFORMATII 
plastice

determină o stare
internă de solicitare

61
2.2.2. EFORTURI UNITARE ȘI EFORTURI SECȚIONALE
ΔP
p = lim  EFORT UNITAR
ΔA

orientare oarecare in spațiu

se înlocuiește cu  și 
efortul unitar normal

efortul unitar tangențial

62
2.2.2. EFORTURI UNITARE ȘI EFORTURI SECȚIONALE

Însumarea eforturilor unitare p

Forță rezultantă internă R

6 componente

3 forțe
3 momente
EFORTURI SECȚIONALE:
Forța în lungul axei longitudinale: Nx – forță axială
Forțe în lungul axelor transversale: Ty & Tz – forțe tăietoare
Moment în lungul axei longitudinale: Mt – moment de torsiune
Momente în lungul axelor transversale: My & Mz – momente încovoietoare
63
2.2.2. EFORTURI UNITARE ȘI EFORTURI SECȚIONALE

SCOPUL CALCULELOR DE REZISTENȚĂ CONSTĂ ÎN EVALUAREA


CAPACITĂŢII ELEMENTULUI DE A REZISTA ACŢIUNII LA CARE
ESTE SUPUS.

ÎN ACEST SCOP ESTE NECESAR CA EFORTUL UNITAR MAXIM SĂ


NU DEPĂŞEASCĂ REZISTENŢA MATERIALULUI.

ÎN PRINCIPIU, EVALUAREA EFORTURILOR UNITARE SE FACE


PRIN TEORIA ELASTICITĂŢII CARE, ÎNSĂ, SE BAZEAZĂ PE UN
MECANISM MATEMATIC COMPLICAT NEAPLICABIL ÎN
PROIECTAREA CURENTĂ

64
2.2.2. EFORTURI UNITARE ȘI EFORTURI SECȚIONALE

CALCUL AUTOMAT

CALCUL MANUAL

65
2.2.2. EFORTURI UNITARE ȘI EFORTURI SECȚIONALE
Exemplu:
determinarea eforturilor secționale

În secțiunea a-a se introduc


forțele necesare pentru a
menține integritatea și
continuitatea consolei în
starea deformată

- deplasarea pe verticală
este împiedicată de T
- deplasarea pe orizontală
este împiedicată de N
- rotirea în sens orar este
împiedicată de M

66
2.3. TIPURI DE SOLICITĂRI

STRUCTURI REALE
CALCUL STATIC

Nx, Ty, Tz, My, Mz & Mx

Nx, My & Mz Ty, Tz & Mx


 
eforturi unitare normale  eforturi unitare tangențiale 

N  întindere/compresiune axială T  tăiere


M  încovoiere Mx  torsiune
N & M  încovoiere cu forță axială T & Mx  torsiune cu tăiere
67
2.3. TIPURI DE SOLICITĂRI

2.3.1. Solicitări axiale


2.3.1.1. Întinderea centrică
2.3.1.2. Compresiunea centrică; flambajul

2.3.2. Încovoierea pură

2.3.3. Încovoierea cu forţă axială

2.3.4. Tăierea

2.3.5. Torsiunea

68
2.3.1.1. ÎNTINDEREA AXIALĂ
Întindere axială (+)

a
F F

a

 / 2  / 2
F N=F

N
 N  N
A  &    
Material elastic:   E
EA  EA
69
2.3.1.2. COMPRESIUNEA AXIALĂ; FLAMBAJUL
Compresiune axială (-)

FLAMBAJ
Fenomenul de trecere al unui element
din starea de echilibru stabil în cea de de
echilibru nestabil, la o anumită valoare
critică a sarcinilor aplicate.


 Bara este în starea de echilibru stabil
 Bara a trecut din starea de echilibru stabil în
starea de echilibru nestabil la atingerea unei
anumite valori a forţei P - forţa critică de flambaj

  70
2.3.1.2. COMPRESIUNEA AXIALĂ; FLAMBAJUL

Forţa critică de flambaj depind de: 2 EI


- modulul de elasticitate al materialului Pcr  2
0
- dimensiunile secţiunii transversale
- condiţiile de rezemare de la capătul elementului adică de Euler
gradul de blocare al deplasărilor la fiecare capăt (1707 – 1783)

- lungimea de flambaj: distanţa dintre punctele de


inflexiune ale axei deformate a elementului

Flambajul se produce întotdeauna


în raport cu axa minimă de inerţie
a secţiunii (în direcția paralelă cu
dimensiunea minimă a secțiunii
transversale)

71
2.3.1.2. COMPRESIUNEA AXIALĂ; FLAMBAJUL

0    0  0,7  0  0,5
 0  2 0  

0 - lungimea de flambaj
72
2.3.1.2. COMPRESIUNEA AXIALĂ; FLAMBAJUL

2 EI
Pcr  2
0

73
2.3.1.2. COMPRESIUNEA AXIALĂ; FLAMBAJUL

Comportarea stâlpilor din structurile reale este influenţată de:


• rigidităţile grinzilor care conlucrează cu stâlpii
• modul de manifestare a acţiunilor
• prezenţa sau absenţa unor elemente de contravântuire.

Prin proiectare se evită producerea flambajului dar deformaţiile care


ar putea produce flambajul sunt reale şi produc creşteri ale eforturilor
secţionale aşa numitele efecte de ordinul II.

Deformaţiile care produc efectele de ordinul II pot fi individuale sau de


ansamblu.

74
2.3.1.2. COMPRESIUNEA AXIALĂ; FLAMBAJUL
DEFORMAŢII LATERALE CONDUCÂND LA EFECTE DE ORDINUL II

deformaţie individuală deformaţie de nivel

deformaţii de nivel sub acţiuni combinate


75
2.3.2
2.3. 2. ÎNCOVOIEREA

ÎNCOVOIEREA PURĂ = MOMENT ÎNCOVOIETOR CONSTANT


P
M
a

M + + M
M Pa
Încovoiere cu tăiere
ÎNCOVOIERE PURĂ

76
Material fotoelastic
2.3.2
2.3. 2. ÎNCOVOIEREA

- liniile longitudinale se curbează;


- cele de sub axa longitudinală se lungesc, iar cele de deasupra se scurtează;
- se intuieşte prezenţa unui plan care se curbează fără a-şi modifica lungimea;
- intersecţia dintre acest plan şi planul secţiunii transversale se numeşte axă neutră;
- scurtarea şi lungirea fibrelor este proporţională cu distanţa de la axa neutră, ceea
ce înseamnă o distribuţie liniară;
- liniile transversale, care reprezintă secţiuni transversale, se rotesc râmând drepte
şi normale pe cele longitudinale, ceea ce denotă absenţa unor deformaţii
unghiulare.
Ipoteza secţiunilor plane (ipoteza lui Bernoulli):
SECŢIUNILE PLANE RĂMÂN PLANE ŞI DUPĂ DEFORMARE

(1654 – 1705) 77
2.3.2
2.3. 2. ÎNCOVOIEREA
ÎNCOVOIERE OBLICĂ
y y

Py
z My z
Pz Mz

y
ÎNCOVOIERE DREAPTĂ
z

My Mz

78
2.3.2
2.3. 2. ÎNCOVOIEREA
FLAMBAJ & ÎNCOVOIERE?
ELEMENTE ZVELTE : GRINZI METALICE ZVELTE
INSTABILITATE LATERALĂ Consolă VOALAREA INIMII
(DEVERSARE LATERALĂ)

Grindă simplu rezemată

Grindă dublu încastrată


79
2.3.3. ÎNCOVOIEREA CU FORȚĂ AXIALĂ

ÎNCOVOIERE CU FORŢĂ AXIALĂ SOLICITARE EXCENTRICĂ

N  eforturi unitare uniform distribuite M + N  însumarea celor 2 distribuții


semnul ? (+); (-); (+ & -)
M  distribuție liniară a eforturilor unitare

80
2.3.3. ÎNCOVOIEREA CU FORȚĂ AXIALĂ

Definiţie
Sâmburele central este suprafaţa în interiorul căreia trebuie să
se găsească punctul de aplicaţie al forţei excentrice pentru ca
pe secţiune eforturile unitare să aibă acelaşi semn (de întindere
sau de compresiune).

Secţiune dreptunghiulară
Sâmburele central  romb cu:
- diagonale b/3 & h/3
- Gromb  Gdreptunghi

81
2.3.3. ÎNCOVOIEREA CU FORȚĂ AXIALĂ

SECȚIUNE DREPTUNGHIULARĂ COMPRIMATĂ EXCENTRIC

excentricitate mică excentricitate mare

82
2.3.3. ÎNCOVOIEREA CU FORȚĂ AXIALĂ

COMPRESIUNE EXCENTRICĂ OBLICĂ : N; My; Mz


Situația reală a stâlpilor

Stâlp din beton armat

83
2.3.4. TĂIEREA

Solicitarea care generează eforturile unitare tangenţiale


 se întâlneşte în multe situaţii fiind denumită:

• tăiere în cazul plăcilor, grinzilor, şi stâlpilor;

• forfecare în cazul pereţilor din zidărie, în situaţia unor


îmbinări ale elementelor din lemn sau a îmbinărilor
pieselor metalice cu buloane sau sudură;

• străpungere în cazul plăcilor rezemate direct pe capul


stâlpilor.
84
2.3.4. TĂIEREA

Grinzi
Forţa tăietoare însoţeşte în mod curent momentul încovoietor astfel
încât răspunsul grinzii depinde de interacţiunea dintre cele două eforturi:
- momentul încovoietor determină rotirea secţiunilor
- forţa tăietoare produce lunecări în secţiuni longitudinale

- lunecările sunt distribuite neuniform pe înălţimea secţiunii motiv pentru


care acestea nu mai rămân plane
- deplanarea secţiunilor transversale corespunde unei distribuţii
neuniforme a eforturilor unitare tangenţiale
- valoarea maximă a efortului unitar tangențial  se găsește la nivelul axei
neutre deoarece acolo rotirea produsă de deplanare este maximă.
85
2.3.4. TĂIEREA

T (+)

Deplanarea secțiunilor transversale Distribuția parabolică a efortului unitar 


86
2.3.4. TĂIEREA

Panouri de zidărie înrămată

Lunecări în lungul Fisuri diagonale


rosturilor orizontale

87
2.3.4. TĂIEREA

Forfecarea îmbinărilor
forfecarea nitului
planul de forfecare

Îmbinare sudată

planul de forfecare
în lungul fibrelor

forfecarea platbenzii
Îmbinare prin chertare frontală
Îmbinare nituită
a elementelor din lemn
88
2.3.4. TĂIEREA

Străpungere

89
2.3.5. TORSIUNE

Planul forțelor nu trece


prin axul elementului

Elemente curbe sau frânte


e

Linia reazemelor

90
2.3.5. TORSIUNE

Torsiune de compatibilitate Torsiune de echilibru

Torsiune de compatibilitate & echilibru

91
2.3.5. TORSIUNE

Torsiunea pură

Aspectul elementului supus la torsiune Distribuţia eforturilor unitare tangenţiale

TORSIUNEA ACOMPANIAZĂ ÎNCOVOIEREA CU FORŢĂ TĂIETOARE

92
2.4. CARACTERISTICI DE COMPORTAMENT ALE
MATERIALELOR STRUCTURALE

2.4.1. OȚELUL

2.4.2. BETONUL

2.4.3. ZIDĂRIA

2.4.4. LEMNUL

93
2.4.1. OȚELUL

 = N/A0
 Domeniu elastic:
deformația este proporțională cu
fu  efortul unitar (legea lui Hooke)

fy   Palierul de curgere:
materialul se deformează sub
efort unitar constant

 Domeniul de ecruisare:
 creșterea deformației are loc
numai prin creșterea încărcării
y u r
 Domeniul de stricțiune:
reducerea locală a secțiunii în
care se va produce ruperea
CEIIINOSSSTTUV
= Probleme:
- Coroziunea
UT TENSIO, SIC VIS - Rezistență redusă la foc
Robert Hooke
(1635 – 1703) 94
2.4.2. BETONUL

Compresiune
fc = 8 … 60 MPa
cu = 2...3,5 ‰

Întindere
fct = fc/(10 … 20)
ctu = 0,1...0,15 ‰
RUPERE CASANTĂ

95
2.4.2. BETONUL

BETONUL SIMPLU
- ruperea elementului = prima fisură
- utilizare raţional numai în elementele
supuse la compresiune: fundaţii
masive, unele construcţii hidrotehnice

BETONUL ARMAT
- aderența asigură conlucrarea betonul
cu armătura care preia întinderile
- elementul lucrează cu zona întinsă
fisurată

BETONUL PRECOMPRIMAT
- asupra zonei întinse se aplică o forţă
de compresiune care anulează
întinderile produse de încărcările
exterioare
- elementul este nefisurat
96
2.4.2. BETONUL
Procedeul de precomprimare: pre-întindere
ancoraj tipar Tensionarea toroanelor
presa

Tensionarea finalizată

Turnarea betonului & tratamentul


termic 14…16 ore

TRANSFER = eliberarea toroanelor


în general rezistența betonului s-a
realizat în proporție de 70%

97
2.4.2. BETONUL
Procedeul de precomprimare:
post-întindere
Poziționarea tecii & fascicolului în carcasă

Teacă de tablă gofrată

Betonarea

Ancoraj Presa
(capătul pasiv) (capătul activ)
TRANSFER = tensionarea fascicolului
teaca
sârme

arc
Injectarea laptelui de cimet
sârme

98
2.4.3. ZIDĂRIA

ZIDĂRIA = PIETRE (ARTIFICIALE/NATURALE) + MORTAR


- realizare după anumite reguli  să se formeze un masiv continuu
- supusă la compresiune perpendiculară pe rosturile orizontale
- rezistența la întindere = proprietatea de lipire a mortarului

Componentele zidăriei sunt caracterizate prin valori diferite ale


rezistenţei la compresiune, după cum urmează:
- elementele de zidărie din ceramică arsă au rezistenţe medii de
7,5 şi 10 MPa;
- blocurile din BCA au rezistenţe medii de 3,5 ... 5 MPa;
- pentru mortare se cere o rezistenţă medie la compresiune de
cel puţin 1,0 MPa.
99
2.4.3. ZIDĂRIA

Rezistenţa la compresiune a zidăriei depinde de:


- rezistenţa elementului de zidărie;
- rezistența mortarului;
- dimensiunile produselor utilizate, în special de
înălţimea acestora.

Cu cât înălţimea elementului este mai mică cu atât creşte numărul


rosturilor orizontale şi ponderea mortarului ceea ce conduce la
scăderea rezistenţei zidăriei:

- cărămizi pline 240×115×63  Rzidăriei  0,80 din Rcărămidă


- cărămizi pline 240×115×88  Rzidăriei  0,92 din Rcărămidă

100
2.4.3. ZIDĂRIA
POSIBILITĂȚI DE UTILIZARE
POSIBILITĂȚI DE UTILIZARE

e=0 e < h/6 e = h/6 e > h/6 e

h Aderența
mortar-cărămidă d = 3(h/2-e)
Compresiune Compresiune excentrică cu
la limită Cedarea zonei întinse
centrică excentricitate mică
Compresiune excentrică cu
ELEMENTE DE ZIDĂRIE SUPUSE LA COMPRESIUNE: excentricitate mare
(pereți; stâlpi & pilaștri; arce & bolți) DE EVITAT ASEMENEA CAZURI
101
Segmentul de dreaptă reprezintă raza sâmburelui central
2.4.3. ZIDĂRIA
Rezistenţa la întindere a zidăriei
Rezistenţa la întindere depinde de aderenţa redusă dintre
elementul de zidărie şi mortar, având două aspecte, şi anume:
- aspectul teoretic care se poate discuta din punctul de vedere al
încercărilor de laborator

- aspectul practic determinat de apariţia unor forţe perpendiculare pe


planul peretelui

102
2.4.3. ZIDĂRIA

Cedarea la forțe perpendiculare pe planul peretelui în funcție


de dimensiunile panoului și condițiile de rezemare

103
2.4.3. ZIDĂRIA
Rezistenţa la forfecare a zidăriei

Forfecare în rosturi orizontale Forfecarea perpendiculară pe


- rezistenţa depinde de aderenţa dintre rosturile orizontale depinde în
cărămidă și mortar; mod semnificativ de rezistenţa la
- în cazul unor forţe de compresiune pe forfecare a elementului de
rostul orizontal intervine în sens zidărie.
favorabil efectul frecării;
- acest tip de rezistenţă intervine în cazul
forfecării panourilor de zidărie

104
2.4.4. LEMNUL

Calitatea lemnului, variind în cadrul aceleiaşi specii cât şi între specii, depinde de:
- defecte legate de natura lemnului: noduri, fisuri şi crăpături;
- defecte de geometrie: răsucirea fibrelor, curbura şi înclinarea trunchiului;
- direcția solicitării în raport cu direcţia fibrelor.
AVANTAJE:
- rezistență relativ mare
- coeficient de dilatare termică liniară redus
- coeficient de conductibilitate termică redus
- manoperă redusă pentru asamblare, demontare, consolidare

DEZAVANTAJE:
- anizotropia & neomogenitatea  rezistențele depind de direcția fibrelor
- defecte naturale: noduri, fisuri & crăpături, curbura & înclinarea trunchiului,
răsucirea fibrelor
- inflamabil
- sensibil la umezeală și agenți biologici
- sortiment redus al lemnului natur
105
2.4.4. LEMNUL

VALOARE ORIENTATIVĂ
TIPUL SOLICITĂRII DIRECȚIA SOLICITĂRII
MPa
paralelă cu fibrele 30 ... 65
COMPRESIUNE
perpendiculară pe fibre 3 ... 11
paralelă cu fibrele 50 ... 100
ÎNTINDERE
perpendiculară pe fibre 2 ... 4
ÎNCOVOIERE 50 ... 105
în lungul fibrelor 6 ... 11
FORFECARE
perpendiculară pe fibre 19 ... 40

106

S-ar putea să vă placă și