Guvernul României emite prezenta ordonanță.

Art. 1. -
Tariful vamal de import al României, în vigoare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 68 din 31 martie 1993, cu modificările din anexa nr. 1 la prezenta ordonanță, se aplică la
toate mărfurile care fac obiectul importurilor.
Art. 2. -
La importurile de mărfuri din țările cu care se întrețin relații comerciale pe baza unor convenții
sau înțelegeri internaționale, aplicarea taxelor vamale se face potrivit prevederilor acestora.
Art. 3. -
Taxele vamale prevăzute în tariful vamal de import sunt exprimate în procente și se aplică la
valoarea în vamă a mărfurilor importate, exprimată în lei. Taxele vamale se percep de către
organele vamale și se varsă la bugetul de stat.
Art. 4. -
Taxele vamale aplicabile sunt cele în vigoare la data înregistrării declarației vamale de import al
mărfurilor.
Art. 5. - Modificări (1), Jurisprudență (2)
Este scutit de taxe vamale importul următoarelor categorii de bunuri:
- ajutoare și donații, cu caracter social, umanitar, cultural, sportiv, didactic, primite de
organizații sau asociații nonprofit cu caracter umanitar sau cultural, ministere și alte organe ale
administrației publice, sindicate și partide politice, organizații de cult, federații, asociații sau
cluburi sportive, instituții de învățământ, fără a fi destinate sau a fi folosite pentru
subvenționarea campaniei electorale sau a unor activități ce pot constitui amenințări la
siguranța națională;
- bunurile străine care devin, potrivit legii, proprietatea statului;
- mostrele fără valoare comercială, materiale publicitare, de reclamă și documentare;
- alte bunuri prevăzute în legi sau în hotărâri ale Guvernului.
Art. 6. -
Condițiile care trebuie îndeplinite pentru ca bunurile enumerate la articolul precedent să
beneficieze de scutire de taxe vamale sunt:
- să fie trimise de expeditor către destinatar fără nici un fel de obligații de plată;
- să nu facă obiectul unor comercializări ulterioare;

- să nu fie utilizate pentru prestații către terți, aducătoare de venituri;

- să fie cuprinse în patrimoniul persoanei juridice și înregistrate în evidența contabilă proprie.
Bunurile scutite de taxe vamale pot fi folosite numai în scopurile pentru care au fost importate.
La schimbarea destinației bunurilor, importatorii sunt obligați să îndeplinească formalitățile
legale privind importul mărfurilor și să achite taxele vamale de import. În acest caz, valoarea în
vamă se calculează la cursul valabil în ziua constatării schimbării destinației bunurilor.
Organele de control financiar și ale Gărzii financiare sunt obligate să urmărească destinația dată
acestor bunuri și să sesizeze organele vamale pentru luarea măsurilor ce decurg din aplicarea
legii. Taxele astfel datorate se stabilesc și se urmăresc pe o perioadă de 5 ani de la data intrării
în țară a bunurilor.
Art. 7. - Modificări (3)
De asemenea, este scutit de taxe vamale importul următoarelor categorii de bunuri:
- bunurile de origine română;
- bunurile reparate în străinătate sau bunurile care le înlocuiesc pe cele necorespunzătoare
calitativ, returnate partenerilor externi în perioada de garanție;
- bunurile care se înapoiază în țară ca urmare a unei expedieri eronate.
Art. 8. -
Valoarea în vamă reprezintă acea valoare care constituie baza de calcul al taxelor vamale
prevăzute în tariful vamal de import al României.
Valoarea în vamă a mărfurilor importate se determină potrivit regulilor prevăzute
în Acordul privind aplicarea art. VII din Acordul general pentru tarife și comerț.
La această valoare se adaugă, în măsura în care au fost efectuate, dar nu au fost incluse în preț
următoarele:
a) cheltuielile de transport pe parcurs extern ale mărfurilor importate;
b) cheltuielile de încărcare, de descărcare și de manipulare conexe transportului mărfurilor
importate, pe parcurs extern;
c) costul asigurării pe parcurs extern.
Dacă valoarea în vamă a mărfurilor importate nu poate fi stabilită pe baza valorii de tranzacție,
aceasta se determină pe baza prevederilor art. 3, 4, 5, 6, 7 din Acordul privind aplicarea art. VII
din Acordul general pentru tarife și comerț. În acest caz, cuantumul cheltuielilor menționate la
prezentul articol se calculează potrivit tarifelor practicate în mod obișnuit pentru astfel de
cheltuieli.Modificări (1)
Art. 9. - Modificări (1)

Transformarea în lei a prețurilor și a cheltuielilor exprimate în valută se face la cursul de schimb

stabilit și comunicat de Banca Națională a României, în fiecare vineri. Acest curs se utilizează pe
toată durata săptămânii următoare pentru determinarea valorii în vamă a mărfurilor importate
ale căror declarații vamale se înregistrează în cursul săptămânii respective.
Art. 10. -
Valoarea în vamă se determină și se declară de către importatori, direct sau prin reprezentanții
autorizați ai acestora, care sunt obligați să depună la vamă, împreună cu celelalte documente
necesare vămuirii mărfii, o declarație pentru valoarea în vamă, însoțită de facturi sau alte
documente de plată a mărfii și a cheltuielilor pe parcurs extern aferente acesteia.
Modelul și instrucțiunile de completare a declarației pentru valoarea în vamă se stabilesc prin
ordin al ministrului finanțelor.
Art. 11. -
În vederea încadrării tarifare corecte a mărfurilor, organele vamale pot cere ca importatorii să
depună expertize tehnice sau de laborator privind felul, natura, compoziția mărfurilor sau
bunurilor.
Asemenea expertize pot fi prezentate de importatori și din inițiativă proprie.
Cheltuielile privind expertiza sunt în sarcina importatorului.
Expertizele tehnice sau de laborator se pot efectua numai la organizațiile sau laboratoarele
acceptate de Direcția Generală a Vămilor sau în laboratoarele administrației vamale.
Art. 12. -
Importatorii sau comisionarii în vamă sunt obligați să înscrie în declarația vamală încadrarea
tarifară, valoarea în vamă a mărfurilor și bunurilor, coeficientul tarifar, cuantumul taxelor
vamale, precum și felul, numărul și data instrumentului de plată.
Declarația vamală va fi însoțită de dovada plății taxelor vamale datorate.
Art. 13. -
Organele vamale verifică încadrarea tarifară, calculul taxelor vamale înscrise în declarația
vamală și urmăresc încasarea acestora.
Art. 14. -
Plata taxelor vamale se face de către importator sau de către comisionarul în vamă, în contul
unității care a efectuat vămuirea, prin folosirea formelor și instrumentelor de decontare care
asigură cu anticipație sumele necesare efectuării plăților. Această obligație revine
importatorului și în cazul taxelor vamale garantate.
Art. 15. -
Mărfurile se consideră introduse legal în țară pe baza liberului de vamă, care se acordă în scris,
dacă sunt îndeplinite condițiile și efectuate formalitățile de vămuire și numai după prezentarea
documentelor legale care atestă efectuarea plății taxelor.
Până la încasarea efectivă, în contul unității vamale, a taxelor vamale și drepturilor cuvenite
bugetului de stat, liberul de vamă are caracter provizoriu.

Unitățile vamale pot acorda liber de vamă provizoriu, în scris, pe termen de cel mult 30 de zile
în cazul în care valoarea în vamă nu poate fi determinată la data declarării. În acest caz,
mărfurile pot fi ridicate din vamă dacă importatorul instituie o garanție suficientă pentru
acoperirea achitării taxelor vamale și a drepturilor cuvenite bugetului de stat.
Art. 16. - Jurisprudență (1)
Organele vamale au dreptul să efectueze verificări și investigații privind aplicarea prezentei
ordonanțe atât în momentul vămuirii, cât și ulterior, la vamă sau la sediul importatorilor.
Dreptul de verificare ulterioară poate fi exercitat în decursul unei perioade de 5 ani de la data
intrării în țară a mărfurilor sau a bunurilor.
Art. 17. -
Importatorii și comisionarii în vamă sunt obligați să păstreze și să pună la dispoziția organelor
specializate din administrația vamală, care efectuează controlul ulterior, în cadrul termenului
legal, toate documentele care se referă la mărfurile importate.
Art. 18. -
Diferențele în minus constatate la verificarea taxelor vamale se plătesc în termen de 7 zile de la
data comunicării, iar diferențele în plus se restituie, în același termen, sau se compensează cu
taxe ulterioare, la cererea importatorului.
Diferențele de taxe se stabilesc în termen de 5 ani de la data vămuirii.
Restituirea taxelor nedatorate se face de către unitatea vamală care le-a perceput din încasări
curente de taxe sau de la bugetul de stat.
Art. 19. -
Declarațiile vamale și actele constatatoare ale organelor vamale privind taxele și, drepturile
cuvenite bugetului de stat constituie titluri executorii.
Băncile pun în aplicare aceste titluri fără acceptul plătitorilor.
Art. 20. -
Neplata la termen legal a taxelor vamale și a altor drepturi cuvenite bugetului de stat atrage
majorarea sumei de plată cu 0,3% pentru fiecare zi de întârziere.
Calculul majorărilor de întârziere se face din ziua imediat următoare expirării termenului legal
de plată până în ziua plății taxei datorate, inclusiv, iar cuantumul acestora se suportă, în toate
cazurile, de către importatori.
Art. 21. -
Taxele vamale încasate în plus ca urmare a neacordării regimurilor preferențiale stabilite prin
acordurile internaționale se restituie la cererea scrisă a importatorilor în baza documentelor
care justifică acordarea preferințelor, dacă acestea au fost depuse la organele vamale în termen
de 2 ani de la data înregistrării declarației vamale de import și în termenul de valabilitate a
documentelor.
Art. 22. -
Contestațiile cu privire la aplicarea tarifului vamal de import, la stabilirea valorii în vamă și a
încadrării tarifare se depun în termen de 30 de zile de la luarea la cunoștință de către agentul
economic și se soluționează de șeful unității vamale unde s-a efectuat vămuirea.
Împotriva soluției date se poate face întâmpinare în termen de 30 de zile la Direcția Generală a
Vămilor.
În termen de 15 zile de la luarea la cunoștință a modului de rezolvare de către Direcția Generală
a Vămilor se poate face plângere la instanța judecătorească competentă.
Art. 23. -
Termenul de prescripție a taxelor și a altor drepturi cuvenite bugetului de stat este de 5 ani și
curge de la data înregistrării declarației vamale de import.
Art. 24. -
Mărfurile aflate sub un regim vamal care suspendă temporar încasarea taxelor vamale de
import sunt admise pe teritoriul țării numai cu garantarea plății taxelor vamale.
Garantarea plății taxelor vamale se face de către importator sau reprezentantul acestuia, prin
depunerea la unitatea vamală a unei sume bănești egală cu cuantumul taxelor vamale aferente
bunurilor sau prin depunerea unei scrisori de garanție prin care o unitate bancară, cu sediul în
România, se angajează să plătească organelor vamale suma reprezentând cuantumul taxelor
vamale.
Direcția Generală a Vămilor poate acorda scutiri de la garantarea plății taxelor vamale, în cazuri
justificate, în baza metodologiei stabilite de Ministerul Finanțelor.
Art. 25. - Jurisprudență (1)
Pentru operațiunile temporare care nu au fost încheiate în termen și pentru operațiunile de
import admise cu liber de vamă provizoriu, dacă taxele nu au fost achitate de titularul
operațiunii până la expirarea termenului acordat, încasarea taxelor vamale, a majorărilor de
întârziere și a amenzilor se face din oficiu de către organele vamale, prin organele bancare și
financiare, după caz.
Art. 26. -
Constituie contravenție și se sancționează cu amendă egală cu 50% din valoarea în vamă a
mărfurilor depunerea declarației vamale sau a documentelor însoțitoare conținând date
nereale privind felul, cantitatea, originea și valoarea mărfurilor.
Art. 27. -
Încercarea de sustragere sau sustragerea de la vămuire a mărfurilor sau bunurilor constituie
contravenție și se sancționează cu amendă egală cu valoarea în vamă a acestora și confiscarea
lor.
Art. 28. -
Neprezentarea în termen la unitatea vamală de destinație a mărfurilor sau bunurilor
transportate în tranzit ori prezentarea acestora pentru vămuire la o altă unitate vamală decât
cea menționată în declarația vamală de tranzit, fără acordul direcției regionale vamale în
subordinea căreia se află vama de destinație, constituie contravenție și se sancționează cu
amendă egală cu 10% din valoarea mărfii.
Art. 29. -
Descărcarea, încărcarea sau transbordarea mărfurilor pe nave, fără permis vamal, constituie
contravenție și se sancționează cu amendă egală cu valoarea în vamă a mărfurilor și confiscarea
acestora.
Art. 30. -

Prezentarea la organele vamale, de către transportator, a unor documente de transport

internaționale cu date eronate privind felul și cantitatea mărfurilor sau bunurilor constituie
contravenție și se sancționează cu amendă egală cu valoarea în vamă a mărfurilor sau a
bunurilor constatate în plus. În acest caz se aplică și măsura confiscării acestora.
Art. 31. -
Aplicarea sancțiunilor prevăzute în prezenta ordonanță se prescrie în termen de 5 ani de la data
săvârșirii faptei.
Contravențiile se constată de organele vamale în incintele vamale, precum și în oricare alte
locuri unde se desfășoară operațiuni de supraveghere vamală.
Procesele-verbale de constatare a contravențiilor se aprobă prin încheiere de șeful unității
vamale.
Art. 32. -
Împotriva procesului-verbal de contravenție, aprobat prin încheiere, contravenientul poate
formula plângere în termen de 15 zile de la comunicare.
Plângerea se depune la unitatea vamală unde s-a constatat contravenția, care o va înainta, în
termen de cel mult 5 zile, la judecătoria în a cărei rază teritorială se află sediul sau domiciliul
contravenientului.
Art. 33. -
Sancțiunile prevăzute în prezenta ordonanță se aplică contravenienților persoane juridice sau
persoane fizice, după caz.
În măsura în care în prezenta ordonanță nu se dispune altfel, se aplică normele generale privind
regimul contravențiilor, cu excepția reglementărilor privind reducerea amenzilor în cazul
plăților pe loc sau într-un anumit termen.
Art. 34. -
Amenzile aplicate prin procesele-verbale de contravenție rămase definitive și executorii se
încasează de organele vamale, prin organele bancare și financiare, fără acceptul plătitorului.
Art. 35. -
Guvernul, la propunerea Ministerului Finanțelor și a Ministerului Comerțului, poate aproba
pentru unele mărfuri ori contingente de mărfuri taxe reduse sau exceptate, cu caracter
temporar.
Reducerile și exceptările de la taxele vamale se vor stabili și aplica numai pe poziții tarifare, în
mod nediscriminatoriu față de agenții economici importatori sau beneficiari.
Art. 36. -
Regulile generale pentru încadrarea în nomenclatura vamală, precum și cele de stabilire a
originii bunurilor sunt cele prevăzute în anexa nr. 2 la prezenta ordonanță.
Art. 37. -
Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se abrogă: art.
21, 22, 23, 24, 25, 26, 30, 31 și 66 din Codul vamal al României, aprobat prin Legea nr. 30/1978;
Decretul nr. 395/1976; art. 67, 68, 77, 80, 81, 82, 83, 84, 85, 86, 87, 88, 92, 93, 94, 95, 96, 97,
107, 145, 146 alin. 2, art. 147, 148, 149 lit. a) și c), 150, 236, 237 și anexa nr. 6
din Regulamentul vamal, aprobat prin Decretul nr. 337/1981; Hotărârea Guvernului nr.
673/1991 privind tariful vamal de import al României; Hotărârea Guvernului nr.
120/1993 privind detalierea clasificării mărfurilor în tariful vamal de import al României de la 6
la 8 cifre, precum și orice alte dispoziții contrare.

Art. 38. -
Anexele nr. 1 și 2 fac parte integrantă din prezenta ordonanță.

Incadrare tarifara
Încadrarea tarifară a mărfurilor presupune determinarea subpoziţiei tarifare la care se
clasifică mărfurile în una din nomenclaturile vamale.

NOMENCLATURĂ SISTEM ARMONIZAT

Clasificarea mărfurilor în Nomenclatura Sistemului armonizat presupune stabilirea

subpoziţiilor la nivel de maximum 6 cifre.
Sistemul armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor este prezentat în anexa la
Legea 98/1996 pentru aderarea României la Convenţia Internaţională de denumire şi
codificare a mărfurilor, inclusiv la anexa acestuia încheiată la Bruxelles la 14 iunie 1983
(publicată în M.Of. nr. 234 din 27 sept. 1996).

Incepând cu data de 01.01.2017 a intrat in vigoare ediţia a VI-a a Nomenclaturii

Sistemului armonizat si a Notelor explicative la Sistemul armonizat de denumire şi
codificare a mărfurilor. Publicatia cuprinzand Notele explicative la Sistemul armonizat
de denumire şi codificare a mărfurilor precum si alte publicatii din domeniul Sistemului
armonizat pot fi cumpărate de la Organizaţia Mondială a Vămilor (Bruxelles) care detine
dreptul de autor, fiind disponibile în versiunile lingvistice engleză şi franceză.

Modificările aduse Notelor explicative la Sistemul armonizat şi Culegerii de avize de

clasificare aprobate de Comitetul Sistemului Armonizat al Organizaţiei Mondiale a
Vămilor (OMV) pot fi vizualizate pe Internet, pe site-ul oficial al Organizaţiei Mondiale a
Vămilor.

Comisia Uniunii Europene publică în Jurnalul Oficial al UE, seria C, comunicări privind
modificările aduse Notelor explicative la Sistemul armonizat şi Culegerii de avize de
clasificare aprobate de Comitetul Sistemului Armonizat al Organizaţiei Mondiale a
Vămilor (OMV).

NOMENCLATURA COMBINATA
Clasificarea mărfurilor în Nomenclatura combinată presupune stabilirea subpoziţiilor la
nivel de maximum 8 cifre.
Nomenclatura combinată este structurată pe Sistemul armonizat de denumire şi
codificare a mărfurilor.

NOMENCLATURĂ TARIC
Clasificarea mărfurilor în Nomenclatura TARIC (Tariful Integrat al Comunităţilor
Europene) presupune stabilirea subpoziţiilor la nivel de maximum 10 cifre.
Nomenclatura TARIC este structurată pe Nomenclatura combinată.

Nomenclatura combinată este prezentată în Anexa I la Regulamentul de punere în

aplicare (UE) nr. 2017/1925 al Comisiei din 12 octombrie 2017 de modificare a Anexei 1
la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului privind Nomenclatura tarifară şi
statistică şi Tariful Vamal Comun, cu completările și modificările ulterioare.

Tabelul drepturilor inclus in Nomenclatura combinată este structurat pe 99 capitole

(identificate printr-un cod numeric de două cifre) grupate în 21 secţiuni. Fiecare capitol
conţine poziţii tarifare (identificate printr-un cod numeric de patru cifre). Fiecare poziţie
tarifară poate să conţină subpoziţii tarifare de diferite niveluri de subordonare,
identificate printr-un cod numeric de maximum opt cifre. Nivelurile de subordonare sunt
indicate prin liniuţe de subordonare amplasate înaintea textului ce indică denumirea
mărfii. Subpoziţiile aflate pe acelaşi nivel de subordonare au acelaşi număr de liniuţe de
subordonare amplasate înaintea textului ce indică denumirea mărfii. În cazul
Nomenclaturii TARIC, subpoziţiile tarifare pot fi identificate prin coduri numerice
de maximum 10 cifre.

Încadrarea tarifara a mărfurilor se face conform Regulilor Generale pentru interpretarea

Nomenclaturii combinate. Regulile Generale pentru interpretarea Nomenclaturii
combinate sunt prezentate în Partea I- secţiunea I din Anexa I la Regulamentul de
punere în aplicare (UE) nr. 2016/1821 al Comisiei din 06 octombrie 2016 de modificare
a Anexei 1 la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului privind Nomenclatura
tarifară şi statistică şi Tariful Vamal Comun.

Orice persoană poate solicita autorităţii vamale atât informaţii privind aplicarea
reglementărilor vamale în ceea ce priveşte clasificarea mărfurilor, cât şi decizii privind
informaţiile tarifare obligatorii.
Solicitările de informaţii privind aplicarea reglementărilor vamale în ceea ce priveşte
clasificarea mărfurilor se adresează birourilor vamale respectând prevederile art. 18 şi
19 din HG nr. 707 din 07.06.2006.

Cererea pentru emiterea unei decizii privind ITO se redactează folosind formularul -
document PDF editabil (vezi secţiunea Formulare pct. 13.SOLICITARE DE
INFORMAŢII TARIFARE OBLIGATORII) prevăzut în anexa 2 din Regulamentul delegat
(UE) 2016/341 (rectificat conform JO nr. 101 din 16.04.2016) și se comunică, pe suport
hârtie, Direcției Generale a Vămilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare
Fiscală

Pentru a asigura o clasificare uniformă la nivel european Comisia UE adoptă

regulamente de clasificare pentru anumite categorii de mărfuri, dupa cum urmeaza :

- Capitolele 1 până la 24
- Capitolele 25 până la 50
- Capitolele 51 până la 71
- Capitolele 72 până la 84
- Capitolul 85
- Capitolele 86 până la 90
- Capitolele 91 până la 99

Regulile generale de clasificare

Nomenclatura reprezintă, într-o formă sistematizată, mărfurile care fac obiectul comerţului
internaţional.

Rolul nomenclaturii este gruparea mărfurilor în secţiuni, capitole şi subcapitole, denumite cît
mai concis, care indică categoria şi genul de produse pe care le conţin. Dar, datorită diversităţii
şi numărului mare al articolelor de mărfuri, a fost aproape imposibil, în unele cazuri, să fie
înglobate toate mărfurile sau să fie în întregime enumerate în titlul poziţiilor (subpoziţiilor)
tarifare. Pentru a asigura codificarea uniformă a mărfurilor, încadrarea acestora în
nomenclatură se determină potrivit regulilor generale de Criteriile ce determină clasificarea
mărfurilor în nomenclatură se referă la materialul din care se constituie marfa, funcţia pe care o
îndeplineşte şi gradul de prelucrare a acesteia. De regulă, produsele cu un grad scăzut de
prelucrare sînt plasate în primele secţiuni şi capitole ale nomenclaturii, iar în cele din urmă
produsele industriale. De exemplu, produsele agroindustriale sînt plasate în capitolul 01, iar
mărfurile mai complexe, aşa cum sînt maşinile şi diverse aparate, în capitolele 84-90. Structura
dată persistă şi în interiorul fiecărei secţiuni. De pildă, în secţiunea XI „Materiale textile şi
articole din aceste materiale” mărfurile plasate în primele capitole sînt mătasea, lîna, bumbacul
sub formă de fire şi fibre, iar în cele din urmă ţesăturile din mătase, lînă, bumbac şi articole din
acestea precum ar fi îmbrăcămintea. Astfel, pentru clasificarea uniformă a mărfurilor, în tarifele
vamale se aplică regulile generale de interpretare 1-6 a mărfurilor, care conţin principii de bază
ale clasificării şi stabilesc algoritmul succesiunii includerii mărfii concrete la o anumită poziţie
tarifară. Regulile generale de interpretare 1-5 reglementează ordinea determinării poziţiei
tarifare, regula 6 se aplică pentru determinarea subpoziţiei tarifare, care poate fi aplicată numai
după aplicarea regulilor 1-5. Regulile 1-6 pot fi aplicate doar succesiv.

REGULA 1 Denumirile secţiunilor, capitolelor şi grupelor de produse au menirea de a facilita

utilizarea NC; pentru scopuri juridice clasificarea mărfurilor în NC se realizează reieşind din
textul poziţiilor mărfurilor şi al notelor corespunzătoare referitoare la secţiuni sau capitole şi,
dacă textele respective nu prevăd altceva, în conformitate cu regulile 2,3,4 şi 5. Potrivit
prevederilor Regulii 1, denumirile secţiunilor, capitolelor şi grupelor de mărfuri nu au valoare
juridică, denumirile sînt considerate ca avînd un rol indicativ; din aceasta nu rezultă nici o
consecinţă juridică pentru clasificare, ele fiind utilizate pentru comoditate şi rapiditatea
clasificării. Clasificarea mărfurilor se consideră legal determinată atunci cînd este în
concordanţă cu textul poziţiilor şi notelor de secţiuni şi capitole, şi atunci cînd este cazul, cînd
nu sînt contrare termenilor poziţiilor şi Notelor respective, conform dispoziţiilor regulilor 2, 3, 4
şi 5. Există însă cazuri cînd unele mărfuri pot fi clasificate în Nomenclatură fără a recurge la
regulile general interpretative. În asemenea cazuri, este evident că denumirea şi descrierea
acestor mărfuri poate fi identificată fără echivoc cu textul poziţiei tarifare şi/sau cu notele de
secţiuni şi capitole. De exemplu, cai vii (poziţia 01.01). Astfel, fraza dacă textele respective nu
prevăd altceva este destinată să precizeze, fără echivoc, că termenii poziţiilor şi ai notelor
secţiunilor şi capitolelor au caracter prioritar pentru stabilirea clasificării faţă de orice alte
consideraţii. Notele la secţiuni şi capitole pot preciza mărfurile excluse din secţiune sau capitol,
competenţa capitolului ori a poziţiei, prioritatea a două ori mai multe capitole. De exemplu, la
capitolul 31, notele dispun că unele poziţii nu se referă decît la anumite mărfuri. Deci,
conţinutul acestor poziţii nu poate fi extins pentru a include mărfuri care, altfel, se clasificau la
aceste poziţii prin aplicarea Regulii 2 b). Distingem note de secţiune, capitol, subpoziţii şi note
complementare. Totodată, notele pot fi clasificate în următoarele categorii: 1. Note de
excludere: nota 1 de la capitolul 48, nota 1 la secţiunea XV etc.; 2. Note cu caracter limitativ:
nota 2 la capitolul 4, nota 11 la capitolul 48 etc.; 3. Note ce indică domeniul de aplicare a
poziţiilor şi subpoziţiilor tarifare: nota 2 la capitolul 18, nota 3 la capitolul 85 etc.; 4. Note ce
descriu exact unde se clasifică anumite mărfuri: nota 7 la capitolul 48, nota 4 la capitolul 42 etc.
Aplicarea Regulii 1 se va considera legală dacă sînt respectate prevederile descrise mai sus, fără
a fi comise următoarele greşeli tipice: - studierea incompletă a denumirii secţiunilor şi
capitolelor, analiza capitolelor cu un mic grad de probabilitate de încadrare a mărfii. - studierea
incompletă a tuturor secţiunilor şi capitolelor, încadrarea mărfii la o poziţie cu o denumire
similară cu cea a mărfii prezentate pentru clasificare. E necesar întotdeauna a da prioritate
acelui text ce oferă cea mai precisă descriere a mărfii. - necunoaşterea structurii Sistemului
Armonizat şi a Nomenclaturii combinate a mărfurilor. Analizînd exemplul oferit mai jos, putem
concluziona că regula generală 1 de interpretare este aplicabilă la clasificarea acelor mărfuri a
căror denumire şi descriere poate fi identificată fără echivoc cu textul poziţiei tarifare sau cu
notele de secţiuni şi capitole.

REGULA 2

REGULA 2 a) Orice referire din textul denumirii unei poziţii de marfă la oricare marfă trebuie
considerată şi ca referire la marfa respectivă în stare incompletă sau nefinită, cu condiţia că,
fiind prezentată în stare incompletă sau nefinită, această marfă posedă caracteristicile ei
principale în stare completă sau finită, şi trebuie, de asemenea, considerată ca referire la marfa
completă sau finită (sau clasificată în cadrul poziţiei în cauză ca fiind completă sau finită,
conform acestei reguli), prezentată în stare neasamblată sau dezasamblată. Regula 2 a) se
extinde asupra: - mărfurilor în stare incompletă; - mărfurilor în stare nefinită; - mărfurilor în
stare neasamblată; - mărfurilor în stare dezasamblată. Aplicarea Regulii 2 a) Articolelor
incomplete sau nefinite: Prima parte a Regulii 2 a) extinde conţinutul poziţiei care menţionează
un anumit articol, astfel încît să cuprindă nu numai articolul complet, dar şi articolul incomplet
sau nefinit, cu condiţia de a prezenta, în acea stare, caracteristicile esenţiale ale articolului
complet sau finit. Mărfurile incomplete reprezintă articolele la care lipseşte una sau mai multe
din părţile sale componente. Exemplu: un automobil căruia îi lipsesc scaunele şi rezervorul de
combustibil va fi considerat în sensul Nomenclaturii ca automobilul complet, deoarece are
caracteristicile lui esenţiale. Mărfuri nefinite reprezintă articolele care nu au trecut prin toate
fazele de prelucrare şi nu pot fi utilizate ca atare, au aproximativ forma sau profilul piesei sau
obiectului finit, nu pot fi utilizate, decît în mod excepţional, pentru alte scopuri decît pentru
fabricarea acestei piese sau obiect. Exemplu: semifabricat pentru chei (Semifabricat pentru chei
și Chei gata). Dispoziţiile acestei Reguli se extind asupra eboşelor articolelor, dacă nu sînt
denumite expres într-o poziţie determinată. Se consideră eboşe articolele care nu pot fi utilizate
ca atare, cu forma sau profilul aproximativ a piesei sau a obiectului finit, care nu pot fi utilizate,
decît în mod excepţional, pentru alte scopuri decît pentru fabricarea acestei piese sau obiect.
Produsele semifabricate, care nu prezintă încă forma esenţială a articolelor finite (cum este
cazul barelor, discurilor, tuburilor) nu se consideră ca fiind eboşe. Regula 2a) în partea ce ţine
de clasificarea articolelor nefinite sau necomplete nu se aplică produselor Secţiunilor I pînă la
VI. Mai multe cazuri de aplicare a acestei Reguli sînt prezentate în Consideraţiile generale ale
Secţiunilor sau ale Capitolelor (de exemplu: Secţiunea XVI, Capitolele 61, 62, 86, 87 şi 90).
Aplicarea Regulii 2 a) Articolor prezentate în stare demontată sau nemontată: A doua parte a
Regulii 2 a) extinde domeniul de aplicare a poziţiilor pentru a include la aceeaşi poziţie cu
articolul montat articolul complet sau finit prezentat în stare demontată sau nemontată.
Mărfurile sînt prezentate în această stare din motive cum sînt necesitatea sau comoditatea
ambalajului, manipularea mărfurilor sau transportul. Această Regulă de clasificare se aplică, de
asemenea, şi articolului incomplet sau nefinit prezentat în stare demontată sau nemontată,
atunci cînd poate fi considerat ca finit sau complet, cu condiţia că produsul are caracteristicile
necesare importante ale celui din urmă. În sensul acestei Reguli se consideră articol demontat
(articol desfăcut în mai multe piese) sau nemontat (articol cu unele elemente nemontate),
articolul ale cărui diferite elemente sînt destinate a fi asamblate fie cu ajutorul unor mijloace
simple (şuruburi, buloane, nituri etc.), fie, de exemplu, prin nituire sau sudare, cu condiţia să fie
numai operaţiuni de montare. Nu se ţine seama de complexitatea metodei de asamblare.
Totuşi, diferite elemente ale articolului nu pot fi supuse nici unei alte operaţii de prelucrare
pentru finisarea acestor elemente, decît cele de montare. Elementele nemontate ale unui
articol, care sînt în număr mai mare decît cele necesare pentru constituirea unui articol
complet, urmează regimul lor propriu de clasificare. Cazuri de aplicare a acestei Reguli sînt date
în Consideraţiile generale ale Secţiunilor şi Capitolelor (în special Secţiunea XVI, Capitolele 44,
86, 87 şi 89). Ţinînd seama de conţinutul poziţiilor Secţiunilor I-VI, această parte a Regulii nu se
aplică în mod normal produselor din aceste Secţiuni.

REGULA 2 b) Orice referire din textul denumirii unei poziţii de marfă la un material sau la o
substanţă trebuie considerată şi ca referire la amestecul sau combinaţia materialului sau
substanţei respective cu alte materiale sau substanţe. Orice referire la marfa dintr-un anumit
material sau substanţă trebuie considerată şi ca referire la mărfurile ce constau integral sau
parţial din materialul sau substanţa respectivă. Clasificarea mărfurilor care constau din două
sau mai multe materiale sau substanţe se face în conformitate cu prevederile Regulii 3. 11
Tema numărului Produse amestecate şi articole compozite Prevederile Regulei 2 b) se referă la
materiale amestecate sau asociate cu alte materiale şi la produsele constituite din două sau mai
multe materiale care nu pot fi clasificate prin aplicarea regulilor 1 şi 2a. Poziţiile la care se referă
sînt cele care menţionează un anumit material, de exemplu: poziţia 05.03, păr de cal, sau cele
care se referă la produse dintr-un anumit material, de exemplu: poziţia 45.03, articole din plută.
Trebuie menţionat faptul că această Regulă se aplică numai în absenţa oricărei dispoziţii
contrare în enunţurile poziţiilor şi în Notele de Secţiune şi de Capitole (de exemplu: poziţia
15.03 - ...ulei de untură... neamestecat). Produsele amestecate constituind preparate,
prezentate ca atare într-o Notă de Secţiune sau Capitol sau în denumirea unei poziţii, se
clasifică conform Regulii 1. Efectul acestei Reguli este de a extinde aria de cuprindere a poziţiei
care menţionează un anumit material, în scopul de a include în ea acest material amestecat sau
asociat cu alte materiale. Acest efect este şi de a extinde conţinutul poziţiilor care menţionează
produsele dintr-un anumit material prin includerea şi a produselor parţial constituite din acest
material. Ea nu lărgeşte totuşi aria de cuprindere a poziţiilor la care se referă, pînă la a putea
conţine articole care nu corespund denumirii acestei poziţii, conform Regulii 1, cum ar fi cazul
adăugării altor materiale sau substanţe care au ca efect schimbarea caracterului de marfă
inclusă în această poziţie. Ca o consecinţă a acestei Reguli, materialele amestecate sau asociate
cu alte materiale, precum şi produsele din două sau mai multe materiale care sînt susceptibile a
fi clasificate la mai multe poziţii, vor fi clasificate conform dispoziţiilor Regulii 3.

REGULA 3 Atunci cînd mărfurile ar putea fi clasificate în două sau mai multe poziţii prin
aplicarea Regulii 2b) sau în orice alt caz, clasificarea se face după cum urmează:

3a) Poziţia cea mai specifică are prioritate faţă de poziţiile cu un conţinut mai general. Totuşi,
atunci cînd două sau mai multe poziţii se referă fiecare numai la o parte din materialele care
compun un produs amestecat sau un articol compozit, sau la o parte dintre articolele mărfurilor
prezentate în seturi, condiţionate pentru vînzarea cu amănuntul, aceste poziţii se consideră, în
raport cu produsul sau articolul, la fel de specifice, chiar dacă una dintre poziţii oferă o
descriere mai precisă sau mai completă. 3b) Produsele amestecate, articolele compuse din
materiale diferite sau constituite prin asamblarea unor articole diferite şi mărfurile prezentate
în seturi condiţionate pentru vînzarea cu amănuntul, care nu pot fi clasificate prin aplicarea
Regulii 3a), se clasifică după materialul sau articolul care le conferă caracterul esenţial, atunci
cînd este posibilă efectuarea acestei determinări.

3c) În cazul în care Regulile 3a) şi 3b) nu pot fi aplicate pentru efectuarea clasificării, marfa se
clasifică la poziţia cu numărul cel mai mare dintre cele susceptibile a fi luate în considerare.

Regula 3 prevede trei metode de clasificare a mărfurilor care, aparent, ar fi susceptibile de a se

clasifica la mai multe poziţii distincte fie prin aplicarea Regulii 2 b), fie în oricare alt caz. Aceste
metode sînt luate în considerare în ordinea următoare: Regula 3 b) nu se aplică decît dacă
regula 3 a) nu soluţionează problema clasificării, şi dacă Regulile 3 a) şi 3 b) nu sînt utilizabile,
atunci se ia în considerare Regula 3 c). Ordinea de luare în considerare a elementelor de
clasificare este deci următoarea: a) poziţia cea mai specifică, b) caracterul esenţial, c) poziţia
plasată ultima în ordinea numerotării. Regula se aplică numai dacă nu este contrară enunţurilor
poziţiilor şi Notelor de Secţiune sau de Capitole. De exemplu, Nota 4 b) a Capitolului 97 indică
faptul că articolele susceptibile a fi clasificate în acelaşi timp la poziţiile 97.01 pînă la 97.05 şi la
poziţia 97.06, trebuie să fie clasificate la poziţia cea mai specifică dintre poziţiile 97.01 pînă la
97.05. Clasificarea acestor articole se face conform Notei 4 b) a Capitolului 97 şi nu conform
acestei Reguli.

REGULA 3 a) Prima metodă de clasificare este formulată de Regula 3 a), conform căreia poziţia
cea mai specifică trebuie să aibă prioritate asupra poziţiilor cu un conţinut mai general. Nu este
posibilă stabilirea de principii riguroase care să determine dacă o poziţie este mai specifică decît
alta cu referire la mărfurile prezentate; dar se poate considera, în general, că: a) o poziţie care
denumeşte un anumit articol este mai specifică decît cea care indică o familie de articole: de
exemplu, maşina de ras şi tuns, cu motor electric încorporat, este clasificată la poziţia 85.10 şi
nu la poziţia 84.67 (aparate cu motor electric încorporat, pentru utilizare manuală) sau la
poziţia 85.09 (aparate electromecanice cu motor electric încorporat, de uz casnic). b) trebuie
considerată mai specifică poziţia care identifică mai clar marfa considerată, urmînd o descriere
mai precisă şi completă. Exemple de mărfuri de la această ultimă categorie sînt: 1) covoraşele
buclate din materiale textile care pot fi recunoscute ca fiind destinate pentru automobile
trebuie clasificate nu ca accesorii pentru automobile la poziţia 87.08, ci la poziţia 57.03 unde
sînt descrise mai specific covoraşele. 12 Tema numărului 2) geamurile security, constînd din
geamuri călite sau formate din foi lipite, neînrămate, dar avînd o formă care le face să fie
recunoscute ca parbrize pentru avioane, nu se clasifică la poziţiile 88.01, 88.02 sau 88.03, ca
părţi de aparate, ci la poziţia 70.07 unde sînt prezentate mai specific. Totuşi, dacă două sau mai
multe poziţii se referă fiecare numai la o parte din materialele constituind un produs amestecat
sau un articol compozit, sau numai la o parte din articole în cazul mărfurilor prezentate în seturi
destinate vînzării cu amănuntul, aceste poziţii trebuiesc considerate cu referire la acest produs
sau articol ca fiind la fel de specifice chiar dacă unele dintre ele dau descrieri mai precise sau
mai complete. În acest caz, clasificarea articolelor se face prin aplicarea Regulii 3b) sau 3c).

REGULA 3 b) Această a doua metodă de clasificare se aplică numai în cazul: 1) produselor

amestecate; 2) articolelor compuse din materiale diferite; 3) articolelor constituite prin
asamblarea de articole diferite; 4) mărfurilor prezentate în seturi condiţionate pentru vînzarea
cu amănuntul. Se aplică numai dacă Regula 3a) nu poate fi utilizată. În aceste diverse ipoteze,
mărfurile trebuie să fie clasificate după materialul sau articolul care le conferă caracterul lor
esenţial, atunci cînd se poate face această determinare. Factorul care determină caracterul
esenţial variază în funcţie de tipul de marfă, care poate fi dat de: - natura materialelor
componente sau a articolelor care îl compun, - volumul lor, - cantitatea lor, - greutatea lor sau
de valoarea lor, - importanţa unui material constitutiv în raport cu utilizarea mărfurilor. În
sensul acestei Reguli, prin produse obţinute prin asamblarea de articole diferite, se înţelege nu
numai cele ale căror elemente componente sînt fixate unele de altele într-un corp comun,
practic inseparabile dar şi cele ale căror elemente sînt separabile, cu condiţia ca aceste
elemente să fie adaptate unele altora şi complementare unele altora şi ca asamblarea lor să
constituie un tot care nu poate fi în mod normal vîndut ca elemente separate. Exemple de acest
tip de produse: 1) Scrumierele compuse dintr-un suport în care se introduce o cupă
demontabilă destinată depunerii cenuşii. 2) Etajerele pentru condimente pentru uz casnic,
compuse dintr-un suport (în general din lemn) special amenajat şi un număr determinat de
flacoane de condimente de forme şi dimensiuni adecvate. Ca regulă generală, diferitele
elemente componente ale acestor ansambluri sînt prezentate în acelaşi ambalaj. În sensul
acestei Reguli, prin mărfurile care îndeplinesc simultan condiţiile următoare, se înţeleg „seturi
condiţionate pentru vînzarea cu amănuntul”: a)să fie compuse din cel puţin două articole
diferite care, la prima vedere, să fie susceptibile de a fi clasificate în poziţii diferite. De exemplu,
nu vor fi considerate ca un set, în sensul acestei Reguli, setul de 6 furculiţe; b)să fie compuse din
produse sau articole prezentate împreună pentru satisfacerea unei nevoi specifice sau
exercitarea unei anumite activităţi; c) să fie condiţionate astfel încît să fie vîndute direct
utilizatorilor fără a fi recondiţionate (de exemplu: în cutii, în lădiţe, în panoplii etc.). În
consecinţă, aceste dispoziţii se referă la seturile constînd, de exemplu, din diverse produse
alimentare destinate a fi utilizate împreună pentru pregătirea unui fel de mîncare. Exemple de
seturi care pot fi clasificate prin aplicarea Regulii generale interpretative 3b) sînt: 1) a) Seturile
constituite dintr-un sandwich din carne de vită cu sau fără brînză într-o chiflă (poziţia 16.02),
prezentate într-un ambalaj cu o porţie de cartofi prăjiţi (poziţia 20.04). Se clasifică la poziţia
16.02. b) Seturile ale căror componente sînt destinate a fi utilizate împreună pentru prepararea
unei mîncări „spaghetti”, constituite dintr-un pachet de spaghetti nefierte (poziţia 19.02), dintr-
un săculeţ de brînză rasă (poziţia 04.06) şi dintr-o cutie mică cu suc de roşii (poziţia 21.03),
prezentate într-o cutie de carton. Se clasifică la poziţia 19.02. Totuşi, nu trebuie să fie
considerate ca seturi unele produse alimentare prezentate împreună conţinînd, de exemplu: -
creveţi (poziţia 16.05), pateu de ficat (poziţia 16.02), brînză (poziţia 04.06), slănină felii (poziţia
16.02), cîrnaţi zişi de cocktail (poziţia 16.01), fiecare dintre aceste produse fiind prezentat într-o
cutie metalică. - o sticlă de băutură spirtoasă de la poziţia 22.08 şi o sticlă de vin de la poziţia
22.04. În cazul acestor două exemple şi a produselor similare, fiecare articol trebuie să fie
clasificat separat, la poziţia corespunzătoare. 2) Trusă de coafură constituită dintr-o maşină de
tuns electric (poziţia 85.10), un pieptene (poziţia 96.15), o pereche de foarfeci (poziţia 82.13), o
perie (poziţia 96.03), un prosop din material textil (poziţia 63.02) prezentate într-o trusă de
piele (poziţia 42.02). Se clasifică la poziţia 85.10. 3) Trusele de desen compuse dintr-o riglă
(poziţia 90.17), un disc de calcul (poziţia 90.17), un compas (poziţia 90.17), un creion (poziţia
96.09), o ascuţitoare (poziţia 82.14), prezentate întro mapă din plastic (poziţia 42.02). Se
clasifică la poziţia 90.17. 13 Tema numărului În cazul seturilor menţionate mai sus, clasificarea
se face după obiectul care poate să fie considerat sau obiectele care, în ansamblul lor, pot fi
considerate că ar conferi articolului caracterul lor esenţial. Regula nu se aplică mărfurilor
constituite din componente diferite ambalate separat şi prezentate împreună (chiar într-un
ambalaj comun), aflate în proporţii fixe, destinate pentru fabricarea industrială, de exemplu, a
băuturilor.

REGULA 3c) Atunci cînd Regulile 3a) sau 3b) nu pot fi utilizate, mărfurile trebuie să fie
clasificate la ultima poziţie, în ordinea numerotării, dintre cele susceptibile a fi luate în calcul
pentru clasificare. Astfel, dacă textul poziţiei tarifare nu oferă descrierea concretă mărfii, nu se
poate stabili materialul sau componentul ce conferă mărfii caracter esenţial şi pot fi luate în
considerare mai multe poziţii tarifare, marfa trebuie clasificată la ultima poziţie, în ordinea
numerotării, dintre cele susceptibile a fi luate în calcul pentru clasificare. Exemplu: Un video-
monitor, care poate fi folosit cu aparatele din poziţia 8471 ori cu televizoare din poziţia 8528.
Dacă, într-adevăr, nu se poate stabili cu ce aparate va fi folosit video-monitorul, atunci în
conformitate cu Regula 3c) marfa se va clasifica în poziţia 8528.
 REGULA 4 Mărfurile care nu pot fi clasificate prin aplicarea regulilor anterioare se clasifică la
poziţia corespunzătoare mărfurilor celor mai asemănătoare. Această Regulă se referă la
mărfurile care nu pot fi clasificate aplicînd Regulile de la 1 la 3. Regula dispune că aceste mărfuri
se clasifică la poziţia corespunzătoare mărfurilor celor mai asemănătoare. Clasificarea conform
Regulii 4 impune compararea mărfurilor prezentate cu mărfuri similare, astfel încît să se
determine mărfurile cele mai asemănătoare cu mărfurile prezentate. Mărfurile prezentate se
clasifică la poziţia corespunzătoare articolelor celor mai asemănătoare. Asemănarea poate, în
mod normal, să se bazeze pe numeroase elemente, cum sînt denumirea, caracterul, utilizarea.
Aplicarea acestei reguli trebuie să fie făcută cu mare precauţie, deoarece poate conduce la
inexactităţi în clasificare.

REGULA 5 În afara dispoziţiilor precedente, pentru mărfurile specificate mai jos se aplică
următoarele reguli: 5a) Cutiile pentru aparate fotografice, pentru instrumente muzicale, pentru
arme, pentru instrumente de desen, cutiile pentru bijuterii şi similare, special amenajate pentru
a conţine un articol determinat sau un set, susceptibile de a avea o utilizare îndelungată şi
prezentate împreună cu articolele cărora le sînt destinate, se clasifică împreună cu acele
articole cînd, în mod normal se vînd împreună. Totuşi, această regulă nu se aplică dacă
articolele de mai sus conferă ansamblului caracterul esenţial. 5b) Sub rezerva dispoziţiilor
Regulii 5a) de mai sus, ambalajele care conţin mărfuri se clasifică împreună cu acestea din urmă
atunci cînd fac parte din categoria celor utilizate în mod obişnuit pentru acest tip de mărfuri.
Totuşi, această dispoziţie nu este obligatorie, atunci cînd ambalajele sînt susceptibile a fi
utilizate în mod repetat. REGULA 5a) (Ambalaje, sipete, cutii) Această regulă trebuie să fie
aplicată numai ambalajelor care îndeplinesc simultan condiţiile următoare: 1) sînt special
amenajate pentru a primi un articol determinat sau un set, adică sînt astfel construite, încît
articolul conţinut să îşi găsească exact locul, anumite ambalaje putînd chiar să aibă forma
articolului pe care trebuie să îl conţină; 2) sînt susceptibile unei folosinţe îndelungate, adică sînt
concepute, mai ales în ceea ce priveşte rezistenţa sau finisarea, pentru a avea o durată de
utilizare în funcţie de cea a conţinutului. Aceste ambalaje sînt utilizate cel mai adesea să
protejeze articolul respectiv în momentele cînd nu este folosit (de exemplu: transport,
depozitare). Aceste criterii le diferenţiază, de fapt, de ambalajele simple; 3) sînt prezentate
împreună cu articolele cărora le sînt destinate, chiar dacă acestea sînt sau nu ambalate separat
pentru a facilita transportul. Prezentate separat ambalajele urmează regimul lor propriu de
clasificare; 4) sînt în mod normal vîndute cu aceste articole; 5) nu conferă ansamblului caracter
esenţial. Exemple de ambalaje prezentate cu articolele cărora le sînt destinate şi a căror
clasificare se face conform acestei Reguli, sînt: 1) Cutiile de bijuterii (poziţia 71.13); 2) Etui-urile
pentru aparatele de ras electrice (poziţia 85.10); 14 Tema numărului 3) Etui-urile pentru
binocluri, pentru lunete (poziţia 90.05); 4) Cutiile şi etui-urile pentru instrumente muzicale (de
exemplu poziţia 92.02); 5) Etui-urile pentru puşti (poziţia 93.03). Dimpotrivă, nu se aplică
această Regulă, de exemplu, în cazul cutiilor de ceai din argint conţinînd ceai sau al cupelor
decorative din ceramică, conţinînd dulciuri. REGULA 5b) (Ambalaje) Această regulă
reglementează modul de clasificare al ambalajelor care sînt utilizate în mod normal pentru
mărfurile pe care le conţin. Totuşi, această dispoziţie nu este obligatorie cînd astfel de ambalaje
sînt în mod clar susceptibile unei utilizări repetate, ca în cazul anumitor butoaie metalice sau
recipiente de fier sau oţel pentru gaze lichefiate sau comprimate. Deoarece această Regulă este
subordonată aplicării dispoziţiilor Regulii 5a), clasificarea etui-urilor, sipetelor, ambalajelor
similare celor menţionate la Regula 5a) este reglementată prin dispoziţiile acestei Reguli.
REGULA 6 Clasificarea mărfurilor în subpoziţiile unei poziţii se efectuează, în mod legal, cu
respectarea termenilor acelor subpoziţii şi a notelor de subpoziţii cu care se află în relaţie şi cu
respectarea regulilor de mai sus, înţelegînd prin aceasta că nu pot fi comparate decît
subpoziţiile aflate pe acelaşi nivel. În sensul acestei reguli se utilizează şi notele de secţiuni şi
capitole corespunzătoare, cu excepţia cazului în care se conţin dispoziţii contrare. Regulile de la
1 la 5 reglementează mutatis mutandis clasificarea la nivel de subpoziţie în cadrul aceleiaşi
poziţii. Pentru aplicarea Regulii 6, se înţeleg: a) prin subpoziţii de acelaşi nivel, fie subpoziţiile cu
o liniuţă (nivel 1) fie subpoziţiile cu două liniuţe (nivel 2). Dacă, în cadrul aceleiaşi poziţii, două
subpoziţii sau mai multe cu o liniuţă pot fi luate în considerare conform Regulii 3a), caracterul
specific al fiecărei subpoziţii trebuie apreciat numai în funcţie de conţinutul lor. Atunci cînd
alegerea subpoziţiei cu o liniuţă a fost făcută, atunci şi numai atunci se ia în considerare textul
subpoziţiilor cu două liniuţe pentru a determina care dintre aceste subpoziţii trebuie reţinută.