Sunteți pe pagina 1din 7

ASPECTE ALE PREGĂTIRI TEHNICE ŞI PLANIFICĂRII

ANTRENAMENTULUI LA COPII ÎNCEPĂTORI ÎN


HANDBAL

Conf.univ.dr. Constantin Rizescu

Introducere.
In jocurile sportive, complexitatea sistemul de pregătire este mult
amplificată, de diversitatea deprinderilor motrice specifice ce se manifestă în
condiţii variate, in relaţie cu adversarii şi coechipierii.
Instruirea deprinderilor tehnice în variate situaţii tactice, pe fondul
dezvoltării fizice şi psihice a sportivilor, este calea de urmat pentru
îmbunătăţirea performanţelor. La aceasta se mai adaugă calitatea procesului de
antrenament, capacitatea profesională a antrenorului, baza materială şi
managementul activităţii. Toate acestea în contextul tendinţelor şi direcţiilor de
dezvoltare a jocurilor, pe fondul modificărilor de regulament impuse de
creşterea dinamismului, atractivităţii şi spectaculozităţii acestora.
Aspecte teoretico-practice.
Pregătirea tehnică este reprezentată de totalitatea măsurilor adoptate în
procesul de antrenament, în privinţa conducerii, organizării şi metodologiei
folosite în scopul însuşirii tehnicii specifice ramurii de sport.
Importanţa tehnicii rezultă din faptul că asigură economicitatea şi
eficienţa în execuţia mişcărilor. Acest lucru este condiţionat de nivelul de
dezvoltare a calităţilor motrice şi este în strânsă legătură cu pregătirea tactică,
psihologică şi teoretică. Asigurarea suportului fizic este condiţia esenţială pentru
însuşirea tehnicii la începători. Bagajul iniţial de deprinderi şi experienţa
motrică a fiecărui copil, sunt cele care influenţează nivelul pregătirii tehnice.
Ponderea acesteia, în procesul de pregătire, este diferenţiat pe ramuri sportive şi

1
nivele de pregătire. Sunt ramuri sportive care necesită o pregătire tehnică foarte
exigentă, cum ar fi cele cu manifestări complexe de precizie şi expresivitate
(gimnastica artistică, ritmică, patinajul artistic, înotul sincron, etc.). Dar sunt şi
sporturi în care tehnica trebuie să favorizeze, obţinerea randamentului maxim, în
alergările de viteză, sau economicitatea mişcărilor, în sporturile de rezistenţă. În
jocurile sportive şi sporturile de luptă, tehnica este cea care influenţează
soluţionarea favorabilă a situaţiilor complexe apărute în desfăşurarea lor.
Procesul de pregătire la grupele de începători va urmării realizarea unei baze
largi de deprimderi motrice, în comparaţie cu avansaţii, unde specializarea va
deveni mult mai îngustă.
Scopul antrenamentului de tehnică este îmbunătăţirea comportamentului
motric al sportivilor, ceea ce determină posibilităţi multiple de rezolvare a
situaţiilor mereu schimbătoare.
Diversitatea execuţiilor tehnice din ramurile sportive, prezintă unele
trăsături comune ale organizării procesului de învăţare, constituite în priorităţile
metodice ale învăţării tehnicii;
- stabilirea fondului pregătirii tehnice (acele procedee care vor forma
obiectul instruirii) la nivelul fiecărui eşalon de pregătire – începători,
avansaţi, performanţă.
- indiferent de nivelul de instruire în însuşirea temeinică a prodeelor
tehnice se va ţine seama pe cât posibil şi de opţiunile şi înclinaţiile
sportivilor pentru unele execuţii tehnice.
- la toate nivelel de instruire, însuşirea tehnicii se va face în strânsă
concordanţă cu exigenţele complexe ale competiţiei.
- se va limita permanent tendinţa spre “înflorituri tehnice” la unele
execuţii, în condiţiile în care acestea nu au aplicativitate în competiţii.
- individualizarea pregătirii este calea cea mai eficientă pentru
invăţarea, consolodarea şi perfecţionarea tehnicii sportive.

2
- exersarea, unor procedee sau structuri din acestea, analitică este
importantă şi eficientă dacă permanent va fi urmată de repetări în condiţii
de concurs sau similare acestuia.
- stabilirea de către antrenor a sistemelor de acţionare folosite pentru
instruirea tehnică, în concordanţă cu particularităţile sportivilor, nivelul de
pregătire şi obiectivele instruirii.
- evaluarea periodică a pregătirii tehnice, folosind probe şi norme de
control specifice.
Instruirea în jocul de handbal se caracterizează prin prezenţa simultană a
tuturor componentelor antrenamentului, respectându-se cerinţa de modelare a
pregătirii în conformitate cu structura şi caracterul jocului. Ponderea acestora
diferă în funcţie de nivelul de instruire şi perioadele de pregătire. La nivelul
eşaloanelor de juniori şi în handbalul de performanţă, ponderea componentelor
este strâns legătă de calendarul competiţional. Atingerea formei sportive
determină ponderi a componentelor antrenamentului diferite de la o perioadă la
alta sau chiar în cadrul aceleiaşi perioade. Cea mai mare stabilitate a raportului
dintre componentele antrenamentului o vom întâlni la nivelul grupelor de copii
începători. Stabilirea ponderii componentelor antrenamentului la grupele de
copii se face luând în calcul trei elemente;
a. motricitatea fiecărei grupe în parte şi nivelul atins în perfecţionarea
fiecărei componente;
b. încărcătura profesională din anumite perioade şcolare;
c. baza materială şi condiţiile climaterice de lucru;
Prezentăm ponderea componentelor antrenamentului (fizic, tehnic şi
tactic), în procente din volumul total de pregătire, la toate eşaloanele bazei de
masă a handbalului de preformanţă (Adaptat după Kunst-Ghermănescu I.,
Gogâltan V,.Jianu E., Negulescu I., 1983).,

3
Ponderea componentelor antrenamentului la eşalonul bazei de masă a
handbalului de performanţă
Pregătirea Pregătirea Pregătirea
fizică tehnică tactică
Copii începători 40% 50% 10%
Copii avansaţi – jun.IV 35% 50% 15%
Copii performanţă – jun III 35% 45% 20%
Juniori II 30% 45% 25%
juniori I 25% 40% 35%

Constatăm că pregătirea tehnică ocupă ponderea cea mai mare în


antrenamentul copiilor şi juniorilor. Cu toate acestea conţinutul ei la copii
începători şi avansaţi, cuprinde numai tehnica de bază (fundamentală) care
trebuie însuşită foarte corect, consolidată şi chiar perfecţionată. Deşi cuprinde
mai puţine procedee, volumul de muncă va fi mare, find necesară folosirea unui
sistem de mijloace cât mai variat şi diversificat.
Modelul de joc la nivelul copiilor este mult simplificat, iar învăţarea şi
perfecţionarea tehnicii de bază cuprinsă în aceste modele constituie premise
pentru însuşirea ulterioară a tehnicii handbalului de performanţă.
Mijloacele folosite pentru instruirea tehnică vor fi atractive, constituind
structuri asemănătoare diferitelor situaţii de joc, pentru a forma priceperea
folosirii execuţiilor tehnice, în jocul bilateral cu randament crescut.
Complexitatea mijloacelor tehnice va creşte treptat, la nivelul juniorilor I
asigurând similitudinea cu jocul.
La nivelul handbalului, periodizarea instruirii copiilor şi juniorilor este o
activitate metodică de mare responsabilitate. Dacă la nivelul juniorilor şi al
handbalului de performanţă periodizarea se realizează în strânsă concordanţă cu
sistemul competiţional, la copii stabilirea perioadelor şi etapelor urmăreşte
realizarea obiectivelor de perfecţionare a componentelor antrenamentului. În
fiecare perioadă şi etapă se urmăreşte îndeplinirea de obiective instructiv-

4
educative intermediare, care să conducă la realizarea obiectivelor finale
planificate pentru anul respectiv.
Periodizarea pregătirii copiilor trebuie făcută în concordanţă cu structura
anului şcolar. Se va avea în vedere faptul că pe parcursul unui an şcolar sunt
perioade cu o mai mare încărcătură pe plan profesional - testări şi verificări
semestriale sau finale, dar şi perioade mai descongestionate- începuturile de
semestru şi vacanţele şcolare. Programarea instruirii pe parcursul acestor etape
fiind diferită, ele vor deveni etape distincte de pregătire.
Cerinţele metodologice şi organizatorice specifice pregătirii copiilor vor
influenţa programarea instruirii la acest nivel. Lipsa calendarului competiţional
la începători, va orienta pregătirea spre perfecţionarea componentelor
antrenamentului şi nu la obţinerea formei sportive. Deasemenea, pregătirea se va
realiza în concordanţă cu obiectivele prioritare stabilite pentru fiecare nivel de
instruire. Datorită stabilităţii în general reduse a efectivelor la aceste grupe,
copiilor nou selecţionaţi li se vor întocmi programe de pregătire individualizată,
pentru a ajunge la acelaşi nivel de instruire. Toate aceste considerente vor
influenţa periodizarea şi programarea pregătirii copiilor începători şi avansaţi
(juniori IV) şi parţial pe a copiilor de performanţă (juniori III).
Cunoaşterea particularităţilor de vârstă a celor care alcătuiesc grupele, dar
şi analiza şi interpretarea disponibilităţilor din punct de vadere fizic, tehnic,
tactic şi psihic vor constitui baza unei corecte conceperi a instruirii copiilor şi
juniorilor

5
Privitor la documentele de planificare, cerinţa este de alcătuire a unor
planuri calendaristice semestriale, asemănătoare ca structură cu planificarea
lecţiilor de educaţie fizică din învăţământul preuniversitar. Planurile
calendaristice vor conţine obligatoriu obiective generale de pregătire (de
performanţă şi instructiv – educative), obiective şi sarcini pe componentele
antrenamentului, dar şi o minimă etapizare.
La alcătuirea planificării procesului instructiv-educativ pentru grupele de
copii începători se vor avea în vedere următoarele aspecte:
 concepţia de joc a şcolii româneşti de handbal
 modelele FRH specifice de selecţie şi de joc la nivelul începătorilor
 obiectivele generale ale pregătirii pentru grupele de începători
 periodezarea pregătirii în etape
 fixarea sarcinilor principale şi secundare pe fiecare etapă
Având în vedere faptul că la nivelul copiilor începători în handbal nu
întâlnim calendar competiţional oficial, şi structura unui macrociclu de pregătire
va avea aspecte specifice. Macrociclu de pregătire la începători se confundă cu o
perioadă pregătitoare ce se întinde pe un an şcolar. Această perioadă pregătitoare
va fi împărţită la rândul ei în mai multe etape sau mezocicluri, diferite ca durată,
care pot fi mezocicluri de acomodare şi de bază.

Bibliografie selectivă
1. Alexe, N. şi colaboratorii, Antrenamentul sportiv modern, Editura Editis,
Bucureşti, 1993.
2. Bompa, T. Teoria şi metodologia antrenamentului-periodizarea,Editura Ex
Ponto, CNFPA Bucureşti, 2002.
3. Colobaba-Evuleţ, D., Bota, I. Jocuri sportive, teorie şi metodică, Editura
Aldin, Bucureşti, 1998.
4. Dragnea, A. Antrenamentul sportiv, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1996.

6
5. Kunst-Ghermănescu, I. şi colaboratorii, Teoria şi metodica handbalului,
Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1983.
6. Rizescu C, Selecţia şi pregătirea tehnică a începătorilor, Editura Ovidius
University Press, Constanţa, 2011
7. Teodorescu, L. Probleme de teorie şi metodică în jocurile sportive, Editura
Sport-Turism, Bucureşti, 1975.