Sunteți pe pagina 1din 4

Competenţe linvgistice – Variante rezolvate

1.
Conformarea faţă de un model elaborat de o cultură nu se rezumă la înveşmântarea formelor
umane, ci împrumută şi aspectul unor intervenţii directe. Tatuajele sau inciziile, alungirile craniului sau
modificările danturii, machiajele ceremoniale şi mutilările religioase, tunsorile sau coafurile cu
semnificaţii riguroase sunt numai câteva dintre modalităţile de a acţiona asupra corpului cu scopul de a-l
remodela. Aceste intervenţii nu sunt motivate numai de o estetică corporală consacrată de tradiţiile locale.
În toate civilizaţiile, corpul este considerat suport al forţei vitale, al sufletului, si devine, din această
cauză, obiectul unor interpretări mitice. Tehnicile de „prefacere” a aspectului vizibil al persoanei au, de
cele mai multe ori, menirea de a corecta formele, de a le oferi semnificaţiile profunde precizate de mit.
Mărcile corporale, cu funcţii magice sau religioase, nu au numai rostul de a proteja, de a ne neutraliza
orice acţiune malefică orientată împotriva persoanei, ci constituie adevărate sisteme de semne care
compun aproape un limbaj. Ca orice limbaj, nici acesta nu are sens decât în interiorul convenţiilor care
l-au fixat şi l-au admis.
(Silviu Angelescu, Portretul literar)
[Citeste cu voce tare textul.]
1. Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situaţia de comunicare din textul dat:
a. Cine ar putea fi receptorul textului dat, având în vedere scopul comunicării?
Dat fiind faptul că scopul comunicării este acela de a informa, receptorul textului dat ar putea fi un
lector în curs de specializare sau unul specializat în domeniul teoriei şi criticii literare. De exemplu,
interesat de un astfel de text ar putea fi un elev de liceu, care se pregăteşte pentru ora de Limba şi
literatura română, un student la Litere, un masterand sau un doctorand în acelaşi domeniu sau un
profesor ce doreşte să aprofundeze problematica portretului literar.
b. Cărui stil funcţional îi aparţine textul de mai sus? Motivează-ţi răspunsul.
Fragmentul dat aparţine stilului funcţional ştiinţific, întrucât prezintă o terminologie de specialitate,
proprie teoriei literare. Deşi aceasta constituie un domeniu mai puţin riguros în ceea ce priveşte
fixarea unor termeni de specialitate, în fragmentul citat putem identifica asemenea structuri, precum:
intervenţii directe, estetică corporală, interpretări mitice, tehnici de prefacere a aspectului vizibil,
semnificaţii profunde, mărci corporale, sisteme de semne, limbaj, convenţii. De asemenea, un alt
argument care susţine încadrarea în stilul ştiinţific este faptul că cea mai mare parte a acestor termeni
de specialitate sunt neologisme, aşadar cuvinte împrumutate, pătrunse relativ recent în limbă. Nu în
ultimul rând, informaţiile transmise prin intermediul fragmentului excerptat din lucrarea ştiinţifică a
criticului literar Silviu Angelescu, se caracterizează prin exactitatea proprie acestui stil funcţional.
c. Ce elemente de conţinut importante (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat?
Fragmentul în discuţie tratează problema intervenţiilor orientate asupra aspectului exterior al
persoanei, într-o anumită cultură. Potrivit autorului, aceste forme de modificare a fizicului – care sunt
şi exemplificate: tatuaje, alungiri ale craniului, tunsori, coafuri etc – nu sunt lipsite de semnificaţie,
dimpotrivă, comportă o valoare simbolică, mitică, compunând un adevărat limbaj.
2.Care este opinia ta despre impactul modelului asupra unei culturi? Susţine, cu argumente, opinia
prezentată.
În opinia mea, importanţa pe care un model o comportă în raport cu o cultură dată este una majoră.
În primul rând, consider că vorbind despre o cultură, ne referim la o masă de indivizi grupaţi în
funcţie de apartenenţa la acelaşi neam, care, la rândul ei, presupune o istorie, o limbă şi o serie de
obiceiuri comune. Importantă este ideea de masă nediferenţiată sub aspectele mai sus amintite. Iar un
lucru bine ştiut este faptul că în colectivitate, fiinţa umană se comportă altfel decât atunci când
acţionează individual. Este vorba despre aşa-zisul spirit de turmă, pe care omul-masă şi-l asumă,
acţionând mimetic şi într-o anumită măsură iresponsabil, apărat fiind de paravanul mulţimii. Astfel,
ţinând cont de faptul că o cultură, în accepţia sa de masă de indivizi, presupune reacţii de mimetism
faţă de un element care se reliefează din ea, putem afirma că este foarte imporant ca modelul/modelele
unei culturi să fie de valoare, pentru ca tendinţa de imitaţie să aibă un obiect favorabil dezvoltării.
În al doilea rând, sunt de părere că odată ce aceste modele devin certe nonvalori, o cultură este
destinată pieirii, declinului, dintr-un motiv firesc: colectivitatea respectivă, manifestând dispoziţie către
imitaţie, va copia un exemplu negativ, pe care îl va multiplica şi permanentiza.
De altfel, situaţia aceasta se poate verifica în cultura autohtonă contemporană. Oamenii de valoare,
intelectualii şi modelele morale, indivizii integri, sunt astăzi rara avis, prin raportare la sutele de
nonvalori care populează prim-planul societăţii actuale. Un rol major în impunerea unor astfel de
anti-modele îl joacă mass-media, care promovează masiv incultura, grobianismul, corupţia, impunând
astfel acele nonvalori despre care aminteam.
În plus, aceste modele negative au repercusiuni serioase asupra societăţii actuale, deoarece tinerii sunt
tentaţi să le imite până la identificare cu acestea, ei nemaiputând să distingă binele de rău, valoarea de
nonvaloare, modelul de antimodel.
Cred să altfel s-ar prezenta societatea românească din prezent dacă modelele acesteia ar fi domnitorii
care au luptat în trecut pentru independenţa şi unitatea poporului nostru sau marii intelectuali care au
facut cunoscută cultura autohtonă şi în afara graniţelor ţării şi nu parveniţii, inculţii şi fetele uşoare
ce, în mod lamentabil, îi inspiră pe tinerii din zilele noastre.
În concluzie, susţin ideea că influenţa pe care modelul o are asupra unei culturi este una majoră,
acesta având capacitatea de a imprima unei naţiuni direcţia de evoluţie: ascendentă sau descendentă.

5.
În epoca noastră marcată de televiziunile comerciale, poporul a preluat puterea prin intermediul
telecomenzii şi a cerut să se vadă pe sine la TV, nu (doar) moderatori, intelectuali şi showmen
profesionişti. Au apărut aşadar producţii în care protagoniştii sunt oameni obişnuiţi: uneori puşi în situaţii-
limită (precum în transmisiuni de tipul Survivor), alteori în situaţii de viaţă cotidiană (precum în
emisiunile despre bărbaţi care îşi înşală nevestele, despre familii care fac schimb de mame etc). Iluzia
realităţii i-a dat publicului satisfacţia că a devenit cu adevărat personajul principal la TV. Inutil să
adăugăm că e doar o iluzie: emisiunile de tip reality-show conţin o mare şi rafinată tehnică a montajului,
rezultatul unui complicat proces de re-fabricare a realităţii.
Emisiunile de acest tip – plus marele număr de concursuri gen şi tu poţi deveni vedetă – au închis
cercul şi sunt semnul clar al crizei finale prin care trece televiziunea-aşa-cum-o-ştiam: telespectatorii-
protagonişti, se privesc pe ei înşişi cu problemele lor cu tot şi vor sfârşi prin a se plictisi de această
oglindire mediatică a banalităţii. Acelaşi fenomen se petrece pe internet. Oricine este un potenţial
producător de conţinut pe care îl poate plasa în reţea. Prin intermediul unui blog, oricine poate deveni
autor, făcându-şi publice impresiile şi ideile, povestind ce a mâncat azi-noapte sau dacă micul dejun i-a
provocat indigestie, comentând filme şi cărţi, exprimându-şi opiniile politice ş.a.m.d. Prin Facebook şi
altele asemenea s-au născut reţelele sociale care îi pun pe oameni în legătură cu semeni de-ai lor care au
idei, interese, pasiuni comune. Prin asta (şi prin altele, multe altele), existenţa omului de azi se mută tot
mai mult în reţea.
(Mircea Vasilescu, Iar moare cultura?)
[Citeşte cu voce tare textul.]
1. Înţelegerea textului
a. Precizează tema şi două idei, pe care le consideri importante, identificate de tine în text.
Textul citat tratează tema declinului culturii actuale, sub influenţa mass-mediei.
Din fragmentul dat, aflăm că tendinţa actuală în televiziunea românească – şi nu numai –, este aceea
a promovării pe post de protagonişti ai unor emisiuni prin care se încearcă refabricarea realităţii, a
unor indivizi banali, exponenţi ai mediocrităţii. Totodată, autorul fragmentului decupat din articolul
intitulat sugestiv Iar moare cultura?, este de părere că fenomenul de reflectare mediatică a faptului
divers (a banalităţii, după cum spune Mircea Vasilescu) are loc şi pe internet, unde oricine poate
deveni autor, prin postarea propriilor impresii pe un blog.
b. Menţionează caracteristicile stilului funcţional identificate în textul dat.
Fragmentul de mai sus aparţine stilului publicistic, fiind parte a unui articol de ziar. Acesta se
caracterizează prin tratarea unei teme de interes general, implicit, de actualitate. De asemenea,
limbajul utilizat este accesibil, neconţinând termeni de specialitate, dat fiind faptul că publicul-ţintă,
care achiziţionează publicaţia respectivă, posedă grade variate de instruire. Nu în ultimul rând,
proprie acestui stil funcţional este utilizarea limbii literare (*limbă literară=aspectul cel mai îngrijit,
normat al unei limbi), cu acceptarea pătrunderii unor formule specifice vorbirii cotidiene (de ex.: să se
vadă pe sine la TV, schimb de mame, concursuri gen..., ce a mâncat azi-noapte).

c. Consideri că registrul stilistic utilizat de autor (standard, colocvial, specializat etc) este adecvat
scopului comunicării? Dacă răspunsul este DA, explică motivele opţiunii tale. Dacă răspunsul
este NU, precizează motivele inadecvării.
Dat fiind faptul că emiţătorul textului citat se adresează unui receptor pe care nu îl cunoaşte, aşadar
situaţia de comunicare este una oficială, registrul stilistic standard este adecvat comunicării. Scopul pe
care îl are în vedere autorul este acela de a prezenta o stare de fapte actuală şi de a trage un semnal de
alarmă cititorilor, în vederea conştientizării consecinţelor dezastruoase pe care opţiunile acestora le au
asupra evoluţiei culturii. De altfel, în calitate de text jurnalistic, fragmentul dat presupune utilizarea
registrului stilistic standard.

2. Exprimarea unui punct de vedere despre mesajul textului


Susţine un discurs, de 3-5 minute, în care, pe baza valorilor şi a convingerilor personale, să prezinţi un
punct de vedere pro sau contra ideilor susţinute de Mircea Vasilescu.
Prin intermediul articolului intitulat Iar moare cultura?, Mircea Vasilescu intenţionează să amendeze
tendinţa actuală a mass-mediei de a perverti cultura autohtonă, totodată autorul propunându-şi să
atragă atenţia consumatorilor producţiilor televiziunilor şi internetului, asupra importanţei gusturilor
pe care aceştia le manifestă în domeniile amintite. În ceea ce mă priveşte, fragmentul citat vehiculează
o serie de adevăruri incontestabile.
În primul rând, consider că, în ziua de azi, televizorul nu mai reprezintă o alegere fericită de petrecere
a timpului liber. Personal, am renunţat de câţiva ani să-l mai deschid, iar atunci când se mai întâmplă
să îmi petrec timpul astfel, este vorba exclusiv despre o întâmplare sau despre un concurs de
împrejurări. Motivul pentru care am ales să nu mai urmăresc emisiunile promovate de televiziunile
noastre atât de comerciale, este acela că o consider pierdere de vreme. Posturile TV sunt invadate de
nonvalori şi de show-uri lipside de bun-gust, în care predomină violenţa, comportamentele imorale,
incultura.
Cu toate că, teoretic, mesajul acestor emisiuni este acela de a educa publicul, în sensul prezentării
unor situaţii de viaţă cotidiană din care telespectatorul ar trebui să înveţe cum să nu procedeze,
practic, realitatea este inversă: consumatorul de astfel de emisiuni este influenţat negativ de
antimodelele pe care le urmăreşte zilnic, ajungând să împrumute din comportamentul acestora, chiar
identificându-se cu ele.
Totodată, este uşor de constatat faptul că numeroase emisiuni, chiar buletinele informative,
promovează violenţa ce, ca şi persoanele de care aminteam mai sus, ajung să guverneze existenţa
telespectatorului convins, fie el copil, adolescent sau adult. Astfel se explică numeroasele crime şi acte
de agresiune comise cu o frecvenţă crescută, chiar de populaţia tânără.
Nu în ultimul rând, am putea reproşa televiziunilor contemporane faptul că marginalizează cultura
autentică, prin eliminarea din grila de emisiuni a celor dedicate evenimentelor sau personalităţilor
culturale. Acestea sunt adevărate rara avis, prin raportare la sutele de emisiuni de divertisment, care
proclamă drept valori prostia, incultura, grobianismul.
În egală măsură, televiziunile se fac vinovate de manipularea maselor. Nu de puţine dăţi constatăm că
informaţiile transmise sunt fie de o importanţă mai mică decât cea susţinută de mass-media, fie conţin
o serie de neadevăruri sau sunt în mod premeditat false. Reţeta pe care o respectă în unanimitate
producătorii de emisiuni televizate este aceea a prezentării unor evenimente banale, într-un înveliş cât
mai spectaculos, astfel încât marfa să se vândă, deci populaţia să privească ore în şir la televizor.
Indiscutabil, ceea ce se urmăreşte cu prioritate este ratingul, zeul adorat de moderatorii care îşi aleg
invitaţii astfel încât să atragă un număr cât mai mare de privitori. Totul – transformarea banalului în
senzaţional, falsificarea realităţii – se face în detrimentul telespectatorului şi în avantajul deţinătorilor
de posturi TV.
De altfel, metoda nu este nouă. O găsim încă de pe vremea lui Caragiale, marele observator al
societăţii sale dovedindu-se din nou de o frapantă actualitate, cand, prin intermediul schiţelor sale –
Ultima oră!..., Reportaj, Boris Sarafoff – satirizează practica jurnalistică a inventării evenimentelor
spectaculoase, în condiţiile inexistenţei acestora. Falsificarea realităţii şi goana informaţională,
condamnate de necruţătorul dramaturg şi prozator, nu au dispărut odată cu trecerea a mai bine de un
secol ce ne desparte de vremea lui I. L. Caragiale, dimpotrivă, au luat amploare.
Aşadar, sunt de părere că televiziunea de astăzi nu produce decât dezavantaje şi, în consecinţă, este
preferabil a nu mai consuma producţiile acesteia, în speranţa că astfel situaţia se va schimba.