Sunteți pe pagina 1din 3

synevo.

ro/saturatia-transferinei

Coeficientul de saturaţie a transferinei


Informaţii generale

Transferina reprezintă proteina de legare plasmatică a fierului; este o glicoproteină de


79.57 kD, gena sa fiind localizată pe cromozomul 3q21; este generată în principal de
celulele parenchimatoase hepatice, dar cantităţi mai mici sunt sintetizate şi în sistemul
nervos central, ovar, testicul, celule T helper; rata de sinteză este invers proporţională cu
depozitele de fier. Transferina are două situsuri de legare a fierului, fiecare dintre acestea
legând un ion feric (Fe3+), iar în sânge există atât transferina monoferică, cât şi diferică. 1g
de transferină poate lega 25.1 µmol sau 1.4 mg de fier. În mod normal, numai o treime din
situsurile de legare ale transferinei sunt ocupate. Spre deosebire de sideremie, care
prezintă variaţii diurne mari, nivelul transferinei serice este mult mai constant. Transferina
furnizează fier către precursorii eritroizi şi alte celule prin legarea de receptori specifici de
pe suprafaţa celulară. Cantitatea de fier furnizată este reglată printr-un mecanism de
feedback negativ în funcţie de nevoile celulare pentru sinteza de hemoglobină1;7.

Recomandări pentru determinarea transferinei (în combinaţie cu sideremia şi feritina):

• Diagnosticul diferenţial al anemiilor, în special microcitare şi/sau hipocrome

• Evaluarea anemiei feriprive, talasemiei, anemiei sideroblastice

• Diagnosticul supraîncărcării cu fier şi hemocromatozei

Pregătire pacient – à jeun (pe nemâncate) 6.

Specimen recoltat – sânge venos 6.

Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator 6.

Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare 6.

Volum probă – minim 0.5 mL ser 6.

Cauze de respingere a probei – specimen hemolizat 6.

Stabilitate probă – serul separat este stabil 8 zile la 15-25°C; 8 zile la 2-8°C; 6 luni la -20 6.

Metodă – imunoturbidimetrică6.

Saturaţia transferinei poate fi calculată conform formulei 7:

Sideremia (µmol/L) Sideremia (µg/dL)

TfS (%) = —————————–—– x 398 sau TfS (%) = ——————————- x 70.9

Transferina (mg/dL) Transferina (mg/dL)

Valori de referinţă 6
1/3
Transferina 2.0-3.6 g/L sau 200-360 mg/dL sau 25.2-45.4
µmol/L

Saturaţia transferinei 16-45%

Factori de conversie: mg/dL x 0.126 = µmol/L; µmol/L x 7.96 = mg/dL.

Limita de detecţie – 0.1 g/L (10mg/dL; 1.26µmol/L) 6.

Interpretarea rezultatelor – transferina

Creşteri

• anemie feriprivă • sarcina • anticoncepţionale orale (TfS este normala)3

Scaderi

• anemia din bolile cronice (uneori, transferina poate fi normală) • anemiile sideroblastice (uneori,
transferina poate fi normală) • anemii hemolitice (uneori, transferina poate fi normală) • deficit proteic:
malnutriţie sau pierderi crescute (arsuri, sindrom nefrotic, boli hepatice) • boli hepatice acute •
atransferinemia congenitală • sindroame de supraîncărcare cu fier, hemocromatoză (uşor scăzută)3 .

Interpretarea rezultatelor – saturaţia transferinei

Creşteri

• anemii sideroblastice • anemii hemolitice • talasemie • sindroame de supraîncărcare cu fier


hemocromatoza (foarte crescută, înainte ca feritina să fie foarte crescută)2;3 • ingestie de fier
(=/>100%) 5

Scăderi

• anemii feriprive ( <10% în deficitul instalat) • anemia din infecţii şi boli cronice (uneori, poate fi
normală)

Limite şi interferenţe

• Condiţii fiziologice: în sarcină sinteza transferinei este mai mare decat scăderea
depozitelor de fier ale organismului7.

• Condiţii patologice: sinteza transferinei este supresată în cursul reacţiilor de fază acută 7.

În necroza hepatică transferina este eliberată din hepatocite în plasmă 7.

• Interferenţe analitice

În cazuri foarte rare prezenţa gamapatiei, în special IgM (macroglobulinemia Waldenström)


poate determina rezultate eronate 6.

Bibliografie
2/3
1. Andrews N. Iron Deficiency and Related Disorders. In Wintrobe’s Clinical Hematology.
Lippincott, Williams & Wilkins, USA, 11 Ed., 2004, 980-1004.

2. Edwards C. Hemochromatosis. In Wintrobe’s Clinical Hematology. Lippincott, Williams &


Wilkins, USA, 11 Ed., 2004, 1036-1049.

3. Finley P, Grady H, Olsowka E et al. Chemistry. In Laboratory Test Handbook. David S.


Jacobs, Wayne R. DeMott, Paul R. Finley et al., LEXI-COMP. Inc., USA, 3 Ed., 1994, 262-264.

4. Frances Fischbach. Blood Studies: Hematology and Coagulation. In A Manual of


Laboratory and Diagnostic Tests. Lippincott, Williams & Wilkins, USA, 8 Ed., 2009, 121-123.

5. Jacques Wallach. Afecţiuni hematologice. În Interpretarea testelor de diagnostic. Editura


Stiinţelor Medicale, România, 7 ed., 2001; 475.

6. Laborator Synevo. Referinţele specifice tehnologiei de lucru utilizate 2010. Ref Type:
Catalog.

7. Lothar Thomas. Transferrin Saturation. In Clinical Laboratory Diagnostics-Use and


Assessment of Clinical Laboratory Results. TH-Books Verlagsgesellschaft mbH, Frankfurt
/Main, Germany, 1 Ed., 1998, 275-277.

3/3

S-ar putea să vă placă și