CAPITOLUL 4 CONSERVATORISMUL »Periculoasa-i schimbarea generali, orice inamplare @ nesdndtoasa.” William Wordsworth intr-un anumit sens, conservatorismul este usor de definit, in altul ins este foarte dificil. Este usor de definit pentru ca toti conservatorii impirtisesc dorinta de a conserva sau pistra ceva - de obicei, modul de viatt traditional, obiceiurile din societatea lor. ins aceste traditii si obiceiuri difera foarte probabil de la o societate Ia alta. Chiar si acolo unde ele nu diferd, exist’ multe sanse ca diferiti conservatori si aiba idei distincte despre elementele sau fragmentele din modul lor stabilit de viata care merit pastrate. Asadar, poate ci toti conservatorii doresc sii conserve ceva, dar nu toti doresc si conserve acelasi lucru. De aceea, conservatorismul este atat de greu de definit Aceasti dificultate este evident din doud perspective. Mai intai, cuvantul .conser- vator” este adesca atribuit oricirei persoane care se opune schimbirii, Nu este neapirat un lucru gresit si folosesti termenul astfel, cu exceptia faptului ci dou persoane care se opun fiecare cu hotaradre pozitiei celuilalt vor fi amandoua descrise ca fiind conservatoare. De exemplu, pe masurd ce Rusia si celelalte republici ale fostei Uniuni Sovietice evolueazi spre economii libere de piati, comunistii extremisti care se opun schimbirii sunt numiti cAteodati conservatori. Cu toate acestea, respectivii comunisti ,conservatori” sunt dusmani vechi si aprigi ai acelora care sunt cunoscuti sub numele de conservatori in partea yorbitoare de englez a lumii. intr-adevar, anticomunismul a reprezentat una dintre trisiturile definitorii ale conservatorismului occidental cel putin de la Revolugia din 1917 incoace, iar cei mai multi conservatori de tip american pledeaza pentru o economie de piata libera. Totusi, daca un conservator este pur si simplu orice persoand care doreste si piistreze o trisituri important a societitii sale, atunci att comunistul din vechea gardii a Rusiei, cét si anti-comunistul inversunat din Statele Unite sunt conser- vatori, dacd nu aliati. lar acest lucru pare de-a dreptul absurd. Daca conservatorismul este o pozitic politica distinct, dup’ cum il considerim noi, el trebuie si presupunii mai mult decat simpla doringi de a se opune schimbiirii, Trebuie si existe niste principii sau idealuri cuprinzitoare impiirtasite de conservatori — un acord general asupra a ceea ce merit pastrat. ins’ aici avem de a face cu a doua dificultate in a defini termenul de conservator”. Accast’ dificultate este evident’ in distinctia dintre primii conservatori si cei mai proeminenti conservatori autoproclamati ai ultimilor ani Dupa cum vom vedea, primii conservatori sau conservatorii clasici incereau in mare parte si plstreze sau si restaureze o societate aristocratica atacati de liberalism, in general, si de Revolutia francezi, in particular. Ei aparau icrarhia social’ traditionala,100 IDEOLOGH POLITICE $I IDEALUL DEMOCRATIC insistau asupra unui guverniimant destul de puternic pentru a dirija pasiunile oamenilor si erau adesea sceptici cu privire la incercarile de a promova libertatea individuala si egalitatea sanselor intr-o societate competitivi. Dimpotrivi, cei mai cunoscuti con- servatori ai sfarsitului de secol XX ~ fostul prim-ministru englez Margaret Thatcher si fostul presedinte american Ronald Reagan — sunt conservatori individualisti, care pledeazi in favoarea reducerii mirimii si scopurilor guvernului, pentru a Kisa indivizii sii concureze liber pentru profituri'. Avand in vedere acest entuziasm fa{i de capitalismul de tip laissez-faire, acest curent conservator este de fapt foarte asemin’tor cu liberalismul clasic sau neoclasic. Multi dintre autoproclamatii conservatori imbritigeazi astizi idei cirora primii conservatori li s-au opus. Multi dintre conservatori, dar nu tot. Conservatorismul de astizi este 0 constructie cu multe etaje — 0 casa divizatd adesea impotriva ei insigi. Cert este ci diviziunile sunt destul de profunde pentru ca un conservator sd declare ca ,ceea ce trece indeobste drept conser- varor in America este adesea doar o aripa de dreapta pietrificati a liberalismului atomist de tip /aissez-faire”*. In acest capitol vom cerceta diferitele forme de conservatorism. Dar mai inti trebuie sA incepem cu o idee pe baza careia s-a ridicat constructia conserva- torismului si pe care ea ined se mai sprijini - 0 conceptie comuna despre natura umani. Politica imperfectiun' in capitolul 1 remarcam ca orice ideologie politic’ se bazeazi pe o conceptie despre natura umani, inclusiv o idee despre potentialul uman - despre ceea ce barbatii si femeile au in ei si despre ce pot s% fact. in cazul conservatorismului, convingerea fundamental este ca fiinfele umane sunt si vor fi intotdeauna slabe. Este motivul pentru care unii cercetitori numese conservatorismul filosofia politica a imperfectiunii?, Ce inseamni insti a spune cA fiinele umane sunt imperfecte? Conform conservato- rilor, aceasta inseam cd nu suntem nici atat de inteligenti, nici atat de buni precum credem, Ne putem considera capabili de a guverna numai prin lumina ratiunii, dar ne ingelim. Lumina ratiunii, spun conservatorii, nu striluceste destul de departe sau de puternic pentru a ne determina pe cei mai multi dintre noi si vedem i sd evitim toate problemele cu care se confrunti oamenii si societitile, si nici chiar cei mai isteti dintre noi nu vor putea niciodat prevedea toate consecin(ele actiunilor si politicilor noastre. De aceea, cele mai curajoase incereari de a face binele provoaci adesea cel mai mare rau. Ratiunea umanii este slab, chiar neputincioas’, in fata pasiunilor gi dorin(elor noastre. Atunci cand dorim ceva ce stim c& nu este bun pentru noi, de exemplu, sau atunci cand vrem s& facem un lucru despre care stim ci ii va rini pe altii, gisim adesea modalitaiti de ane rationaliza comportamentul ~ de a inventa motive” pentru a ne realiza dorinele Asadar, fiinfele umane nu sunt numai imperfecte din punct de vedere intelectual, dar sunt imperfecte si din punct de vedere moral. Avem tendina de a fi egoisti, de a aseza dorinjele si interesele noastre deasupra celorlalti si de a ajunge la mai multi putere si bogatie decat ar fi bine pentru noi sau pentru pacea si stabilitatea sociala. intr-adevar, cei mai multi conservatori au considerat ci, intr-un anumit fel, fie din motive teologice, fie din motive psihologice, fiinele umane sunt marcate de picatul originar. Aceasta inseamnand cA pentru ei povestea neascultirii lui Dumnezeu de catre Adam si Eva inCONSERVATORISMUL lol Cartea Genezei din Vechiul Testament codificd in ea un adevar elementar, literal sau simbolic, despre natura umana, Exact asa cum, in Gradina Edenului, Adam si Eva nu au putut rezista ispitei de a obtine ceva mai mult - ceva despre care stiau ci nu este sortit si fie al lor ~ tot astfel barbatii si femeile, in mandria si Kicomia lor, continua si riste distrugerea a tot ceea ce au, in doringa lor de a avea mai mult, Astfel au stat lucrurile intotdeauna, spun conservatorii, si astfel vor sta intotdeauna A spera intr-o schimbare radicala in natura umani ~ a spera ci imperfectiunile noastre morale si intelectuale pot fi initurate - este inutil si nestbuit. Ba mai mult decat atat, este de-a dreptul periculos. Orice incereare de a reface fiinfele umane prin reconstructia societatilor lor va sfarsi foarte probabil printr-un dezastru. Dupi cum vad conservatorii problemele, cel mai bun lucru care se poate face este si restrangem pasiunile si instinctele care conduc ciitre conflicte. Jar acest lucru se poate face prin guvernimant, care ne impune restrictii, sau prin educatie - indiferent daca este in scoli, biserici, familie sau in alte grupuri -, care ne invata autocontrolul. Dupa cum considera un conservator, functia educatiei este conservatoare : au zeificarea ,glorioasei autoexprimari” a copilului, ci limitarea instinetelor si comportamentului siu prin deprinderi etice de nezdruncinat. Prin instinctele lui naturale, orice copilas de astiizi se naste ca un copil al pesterii. Ceea ce il impiedica pe copilul mic de astazi s4 ramand un om al pesterii este fora conservatoare a legii si a taditiei, acea acumulare inceati de deprinderi civilizate care ne separ de pester’ Aceasti viziune despre natura umani duce direct la avertismentul conservator impo- triva inceredrilor indraizne(e de a imbundtiti societatea. Sustinatorii radicali ai altor ideologii detin viziuni ale unor societiti utopice ; ei cheama la revolutie pentru a crea societiti perfecte; sau promit cel putin si realizeze progrese mire{e. Conservatorii sunt sceptici fata de aceste pretentii ideologice ~ atat de sceptici, intr-adevar, incat conserva- torismul a fost numit o anti-ideologie”’. in opinia lor, toate aceste incercari grandioase de a transforma viata umant si societatea sunt condamnate si sffirseascdi nu prin nereusiti, ci prin dezastru. Ar fi mult mai bine, sustin conservatorii, sii procedim incet si precaut in incere&rile noastre de a imbunititi societatea ; si am fi mult mai infelepti s& pretuim © societate stabilé si pagnici, decat si riscim o pierdem in cdutarea efemera a perfectiunii. Aceasta a fost convingerea fundamental a conservatorismului inca de la inceputurile sale, acum 200 de ani, in scrierile lui Edmund Burke. Conservatorismul lui Edmund Burke Datoriti faptului ci a fi conservator este in bun’ masurd o problemi de temperament, de predispozitii privind caile adevarate si deja incercate ale vietii, este usor sA gasesti nenumirafi oameni, in orice perioadi a istoriei, care pot fi numiti conservatori, in mod justificat. Cu toate acestea, exist un acord destul de larg privitor la ideea cd adevaratul intemeietor al conservatorismului a fost Edmund Burke (1729-1797), un irlandez care s-a mutat in Anglia si a servit in Camera Comunelor din Parlamentul englez timp de aproape 30 de ani. Burke nu s-a autonumit niciodat’ conservator ~ de altfel nici .conservatoris- mul”, nici ,liberalismul” nu au intrat in vocabularul politic pani in secolul al XIX-lea - ins in discursurile gi scrierile sale a definit in mod distinct o pozitie politic! conservatoare,