Sunteți pe pagina 1din 505

CORNELIU BÎRSAN

DREPT CIVIL. DREPTURILE REALE PRINCIPALE

în reglementarea noului Cod civil

r

2015

Ediţia a 2-a, revizuită si actualizată

f

f

/

^ J L v 0 c > O X £ X .

Drept civil. Drepturile reale principale

în reglem entarea noului Cod civil

Ediţia a 2-a, revizuită şi actualizată

i

Copyright © 2015 Editura Hamangiu SRL Editură acreditată CNCS - Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice Toate drepturile rezervate Editurii Hamangiu Nicio parte din această lucrare nu poate fi copiată fără acordul scris al Editurii Hamangiu

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României BÎRSAN, CORNELIU Drept civil: drepturile reale principale / Corneliu Bîrsan. - Ed. a 2-a, rev. - Bucureşti: Editura Hamangiu, 2015 ISBN 978-606-27-0212-0

347(498)

Editura Hamangiu

Vânzări:

Bucureşti, Str. Col. Popeia nr. 36, sector 5

021.336.01.25

O.P. 5, C.P. 91

031.425.42.24

Telefon/Fax:

E-mail:

021.336.04.43

redactie@hamangiu.ro

031.805.80.21

distributie@hamangiu.ro

\

P ro f. u n iv. d r. Corneliu Bîrsan

Doctor Honoris Causa al Universităţii Paris 1 Panthéon-Sorbonne şi al Universităţii de Vest din Timişoara

Profesor emerit la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti

Judecător la Curtea Europeană a Drepturilor Omului în perioada 1998-2013

Drept civil. Drepturile reale principale

în reglem entarea noului Cod civil

Ediţia a 2-a, revizuită şi actualizată

l

y E c U tc m

r

20X5

La elaborarea prezentei lucrări a fost avută în vedere legislaţia publicată până la data de 25 februarie 2015.

Abrevieri

 

alin.

alineatul

art.

articolul

 

B.C.

Buletinul Casaţiei

B.C.A.

Buletinul Curţilor de Apel

 

B.J.

Buletinul Jurisprudenţei

B.

Of.

Buletinul Oficial

C.

civ.

Codul civil

C.

proc. civ.

Codul de procedură civilă

C.A.

Curtea de apel

C.C.

Curtea Constituţională

C.D.

Culegere de decizii

C.E.D.O.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului

C.J.

Curierul Judiciar

C.J.C.E.

Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene

C.P.J.

Culegere

de practică judiciară

C.P.J.C.

Culegere de practică judiciară în materie civilă

C.S.J.

Curtea Supremă de Justiţie

Cas.

Curtea de Casaţie

Cass.

Curtea de Casaţie franceză

col. civ.

colegiul civil

dec.

decizia

dec. de îndrum.

decizia de îndrumare

Dreptul

revista Dreptul

ed.

ediţia

Ed.

Editura

I.C.C.J.

înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

J.O.

Jurnalul Oficial al Comunităţilor/Uniunii Europene

J.S.C.

Jurisprudenţa Secţiei civile şi de proprietate intelectuală

VI

D repturile reale principale

Jud.

Judecătoria

lit.

litera

M.

Of.

M onitorul

Oficial al României, Partea I

NCC P.R. noul Cod civil (Legea nr. 287/2009, republicată) Pandectele Române paragraful punctul ţ parag.
NCC
P.R.
noul Cod civil (Legea nr. 287/2009, republicată)
Pandectele Române
paragraful
punctul
ţ
parag.
ţ
pct.
ţ
R.D.C.
R.R.D.
R.R.D.J.
R.R.D.P.
Revista de drept comercial
Revista română de drept
Revista
română de jurisprudenţă
ţ
ţ
Revista română de drept privat
ţ
s.
civ.
secţia civilă
s.
civ. şi de propr. int.
secţia civilă şi de proprietate intelectuală
ţ
s.
corn.
secţia
com ercială
ţ
s.
cont. adm. şi fisc.
secţia
de contencios adm inistrativ şi fiscal
ţ
ţ
s.
min. şi fam.
secţia pentru cauze cu minori şi de fam ilie
s.
mun. şi asig. soc.
S.D.R.
ţ
S.U.
sent.
Trib. jud.
secţia pentru litigii de m uncă şi asigurări sociale
Studii de drept românesc
Secţiile Unite
sentinţa
Tribunalul judeţean
ţ
ş
Trib. Suprem
Tribunalul Suprem
volumul
ţ
voi.
\
ţ
ă
ă

Cuprins

■“ "C a p ito lu l I. P a trim o n iu l. N o ţiu n e . C a ractere ju rid ic e . F u n c ţii Secţiunea 1. N oţiunea de patrim oniu

Secţiunea a

2-a.

Caracterele ju ridice ale p a trim o n iu lu i

Secţiunea a

3-a.

Funcţiile patrim oniului

-t C a pitolu l al ll-lea.

D repturile reale şi d re p tu rile de creanţă. C ategorii

in te rm e d ia re . C la s ific a re a d re p tu rilo r re a le

Secţiunea 1. Drepturile reale ş i drepturile de c re a n ţă

Secţiunea a

2-a.

C ategorii ju ridice in te rm e d ia re

Secţiunea a

3-a.

Clasificarea drepturilor reale

Secţiunea a 3-a. Clasificarea drepturilor reale C a pitolu l al lll-lea. D reptul de proprietate.

C a pitolu l al lll-lea. D reptul de proprietate. D efiniţie. C aractere ju rid ice .

C o n ţin u t. C o n d iţii g e n e ra le de e x e r c ita r e

Secţiunea 1. Definiţia dreptului de

Secţiunea a 2-a. Conţinutul ju rid ic a l dreptului de p ro p rie ta te

Secţiunea a 3-a. Caracterele ju rid ice ale dreptului de proprietate

proprietate

Capitolul al IV-lea. Dreptul de proprietate p riv a tă

Secţiunea 1. N oţiuni generale. Definiţie Secţiunea a \F & \S u b ie c te ie dreptului de proprietate p riva tă

t Persoanele fizice ca subiecte ale dreptului de proprietate p riva tă Persoanele juridice de drept privat

Statul şi unităţile sale adm inistrativ-teritoriale ca subiecte ale dreptului de proprietate p riv a tă Secţiunea a 3 -a /C o n ţin u tu l şi lim itele dreptului de proprietate p riv a tă

0 Consideraţii g en era le

2.1.

Lim itele exercitării dreptului de proprietate privată

Reglem entare. Precizări prealabile. C la s ific ă ri

2.2. Lim itele m ateriale ale exerciţiului dreptului de proprietate p rivată

2.3. Lim itele juridice ale exerciţiului dreptului de proprietate privată

2.3.1.

Consideraţii

generale. C lasificări

\2.3 j2.

Limitele le g a le

2.3.3: Limitele convenţionale

/ 0 . 4 ]

Lim itele

ju d ic ia re

2.37$.

Alte limite ale exerciţiuluidreptului de proprietate p riv a tă

_1

_9

17

23

23

2 7

30

33

33

43

47

51

51

53

53

55

59

62

62

63

63

67

71

71

72

91

97

99

Secţiunea a 4-a. Regim ul juridic al unor categorii de bunuri proprietate

privată Consideraţii g en era le Regim ul juridic al realizării şi al desfiinţării co n s tru c ţiilo r

§3. Dobândirea de locuinţe şi alte spaţii în proprietate privată

§2.

§1.

102

102

103

107

alte spaţii în proprietate privată §2. §1. 102 102 103 107 §4. Circulaţia juridică a co

VIII

D repturile reale

principale

 

§5. Regimul folosinţei terenurilor pentru producţia agricolă şi silvică. O rganizarea şi am enajarea teritoriului agricol

116

§6.

C irculaţia juridică

a te re n u rilo r

118

§7.

Regim ul juridic al

bunurilor din patrim oniul naţional cultural

129

§8. Limitări tem porare sau definitive ale folosinţei unor bunuri

în situaţii speciale. Rechiziţia unor bun uri

135

Secţiunea a 5-a. Stingerea dreptului de proprietate privată. E x p ro p rie re a pentru cauză deutilitate p u b lic ă

136

 

§1.

Principii g e n e ra le

136

§2. Exproprierea pentru cauză de utilitatepub lică Secţiunea a 6-a. Abuzul de drept în materia dreptului de proprietate

138

 

privată

151

C

a p ito lu l al V-lea. D re p tu l de p ro p rie ta te p u b lic ă

159

Secţiunea 1. C onsideraţii

generale. R e glem entare

159

Secţiunea a 2-a. Definiţia dreptului de proprietate publică. Subiectele,

conţinutul şi obiectul său Secţiunea a 3-a. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate

161

 

nublică

ş i lim itele exercitării sale

175

Caractere ju rid ice

175

§2. Limitele exercitării dreptului de proprietate p u b lic ă

179

Secţiunea a 4-a. Exercitarea dreptului de proprietate p u b lic ă

181

 

§ Precizări p re lim in a re

181

Dreptul de a d m in istra re

183

 

C oncesionarea bunurilor proprietate p u b lic ă

188

 

închirierea bunurilor proprietate publică

194

§5. Darea în folosinţă cu titlu gratuit a unor bunuri proprietate p u b lic ă

195

C

aSecţiuneap ito lu l al Va l-lea.5-a. încetareaM o d a lită ţiledreptuluiju rid icdee proprietateale d re p tu lup iudeb licpăro p rie ta te

196198

Secţiunea l^-N otiuni generale. E n u m e ra re

198

Secţiunea al2 - d Proprietatea com ună pe cote-părţi

201

 

§1.

Consideraţii gen e ra le

201

§2.

C oproprietatea

o b iş n u ită

204

§3. C oproprietatea fo rţa tă

218

 

Secţiunea

al3-at Proprietatea com ună în devălm ăşie

235

Secţiunea a 4-a. încetarea proprietăţii com une Secţiunea a 5-a. Comparaţie între proprietatea comună pe cote-părţi şi

2

3 7

 

proprietatea com ună în devă lm ăşie

242

 

Secţiunea

a 6-a. Proprietatea p e rio d ic ă

243

C

a p ito lu l al V ll-lea . D e zm e m b ră m in te le d re p tu lu i de p ro p rie ta te

251

Secţiunea 1^C o nside raţii g e n e ra le

251

Secţiunea a\2 4

D reptul de superficie

253

 

§1. Dreptul de superficie în sistemul anterior intrării în vigoare

a noului Cod civil

253

§2. Dreptul de superficie în noul Cod c iv il

257

C uprins

IX

Secţiunea a O-a. D reptul de uzufruct § î. D efiniţîeluaractere juridice^jConstituire.

n n

v

â

-

Obiect

§2. Drepturile şi obligaţiile uzufructuarului şi ale nudului proprietar.

2.1. Drepturile uzufructuarului

2.2. Drepturile nudului p ro p rie ta r

2.3. O bligaţiile

u zu fru c tu a ru lu i

2.4. O bligaţiile

nudului p ro p rie ta r

266

.266

.271

.271

.274

.275

.279

2.5. Drepturile şi obligaţiile uzufructuarului şi ale nudului proprietar

în unele situaţii s p e cia le §3. S tin g e p a u z u fru c tu lu i

Secţiunea a * £ a j D reptul de uz ş i dreptul de abitaţie Secţiunea a tfT S D reptul de s e rv itu te

§1.

Consideraţii gen e ra le

§2.

C lasificarea servitutilor

§3.

C onstituirea servituţilor

§4. Exercitarea servituţilor. Drepturile şi obligaţiile proprietarilor.

§5. Stingerea s e rv itu ţilo r

279

.283

.286

290

.290

.291

.294

.295

297

C a pitolu l al V lll-lea. A părarea d re p tu lu i de p roprietate şi

a c e lo rla lte d re p tu ri reale p rin c ip a le

Secţiunea 1. C onsideraţii generale Secţiunea a 2-a. Acţiunea în revendicare întemeiată pe dreptul de proprietate p riv a tă

§1. Definiţie. Caracterizare g e n e ra lă

§2. Categorii ale acţiunii în revendicare.

Secţiunea a 3-a. R egim ul ju ridic com un a l acţiunii în revendicare_ §1. Precizări prealabile

§2. Acţiunea în revendicare im obiliară.

§3. Acţiunea în revendicare mobiliară . §4. Efectele acţiunii în revendicare Secţiunea a 4-a. Alte acţiuni reale de apărare a dreptului de proprietate

privată ş i a dezm em brăm intelor s a le

§1.

Acţiunea negato rie

§2.

Acţiunile confeso rii

§3.

Acţiunea în g răniţuire

Secţiunea a 5-a. Acţiunea în revendicare a dreptului de proprietate publică şi a drepturilor reale corespunzătoare proprietăţii publice

§1. Acţiunea în revendicare a dreptului de proprietate p u b lic ă

§2. Acţiunea în revendicare a drepturilor reale corespunzătoare

dreptului de proprietate publică

1 C a p ito lu l al IX-lea. P o s e s ia Secţiunea 1. N oţiuni g e n e ra le Secţiunea a 2-a. Dobândirea şi pierderea posesiei. }1.l Dobândirea posesiei ^ P ie r d e r e a p o se sie i

.300

.300

301

.301

.309

309

.309

.310

.320

.321

325

.325

.326

328

331

.331

.333

.336

336

341

.341

342

X

D repturile reale principale

Secţiunea Viciile posesiei

§ î.

§2. Discontinuitatea posesiei _

§3. Violenţa

Consideraţii gen e ra le

§4.

C lande stinitatea

§5.

P re ca rita te a

Secţiunea a 'tf-al Efectele posesiei §1. Consideraţii generale. §2. Posesia creează o prezumţie de proprietate §3. Protejarea posesiei prin acţiunile posesorii _

C a p ito lu l al X-lea. M odurile de

dob â n d ire a d re p tu rilo r reale p rin cip a le

Secţiunea 1. C onsideraţii generale Secţiunea a 2-a. Accesiunea ca m od de dobândire a drepturilor reale .

§1. Consideraţii generale. §2. Accesiunea imobiliară naturală .

§3. Accesiunea imobiliară artificială.

3.1.

3.2. Accesiunea im obiliară artificială în noul Cod c iv il

Accesiunea im obiliară artificială în fostul Cod civil

3.2.1. Principii generale

3.2.2. Realizarea de lucrări cu materialele altei persoane.

3.2.3. Realizarea de lucrări autonome cu caracter durabil asupra im obilului aparţinând altei persoane.

3.2.4. Realizarea de lucrări adăugate cu caracter durabil asupra im obilului aparţinând altei persoane

3.2.5. înţelesul unor term eni şi dispoziţii legale speciale

privitoare la accesiunea im obiliară a rtific ia lă §4. Accesiunea mobiliară. (Secţiunea a t3-a] Uzucapiunea ţprescripţia achizitivă) ca m od de

dobândire a drepturilor r e a le §1. Consideraţii g en era le §2. U zucapiunea în sistem ul fostului

| 2 A . Felurile uzucapiunii Modul de calcul al term enului uzucapiunii. Efectele uzucapiunii Uzucapiunea în regimul de carte funciară reglementat de Decretul-lege nr. 115/1938 §3. Uzucapiunea în noul Cod civil

Cod civil de la 1 8 6 4

§3. Uzucapiunea în noul Cod civil Cod civil de la 1 8 6 4 3.1. Uzucapiunea

3.1. Uzucapiunea imobiliară extratabulară

3.2. Uzucapiunea imobiliară tabulară

3.3. Dispoziţii com une aplicabile uzucapiunii imobiliare ,extratabulare şi celei tabulare

3.4. Uzucapiunea bunurilor mobile.

343 ţ .343 .345 .346 ţ .347 .347 350 .350 ţ .351 ă .352 ş
343
ţ
.343
.345
.346
ţ
.347
.347
350
.350
ţ
.351
ă
.352
ş
.354
ă
354
ţ
357
.357
ţ
.359
.364
ă
.364
.369
.369
.372
ţ
ţ
_372
ş
376
ţ
.378
ţ
.385
Ş
386
.386
.391
.391
.394
.400
.402
.403
.404
.407
.409
411

C uprins

XI

Secţiunea a 4-a. Dobândirea proprietăţii bunurilor mobile prin posesia de bună-credinţă

413

 

§1.

Consideraţii gen e ra le

 

413

§2. Condiţiile dobândirii dreptului de proprietate asupra bunurilor

m obile prin posesia de bun ă-credinţă

§3.

§4.

416

Situaţia dobândirii bunului mobil pierdut ori fu ra t

421

Problem e com une privitoare la aplicarea art. 937 N C C

423

Secţiunea a 5-a. Dobândirea proprietăţii fructelor de către posesorul

 

de bună-credinţă

§1.

 

425

Consideraţii g en era le

425

§2. Condiţiile şi justificarea dobândirii fructelor de către posesorul

de bună-credinţă. Situaţia posesorului de rea-credinţă

427

Secţiynea a 6-a. O cupaţiunea, tradiţiunea şi hotărârea ju d ecătorească

433

j$ 1 . O cupaţiunea

\

433

\§%.4Tradiţiunea (predarea m aterială) ca mod de dobândire a a drepturilor re a le

436

\§3-V lotărârea judecătorească, mod de dobândire a drepturilor re a le

437

C a pitolu l al Xl-lea. P u blicitatea d o b â n d irii d re p tu rilo r reale im o b ilia re

438

Secţiunea

1. C onsideraţii g e n e ra le

 

438

Secţiunea a 2-a. Problem a sistem elor de publicitate im o b ilia ră

438

 

§1. Sistemul de publicitate imobiliară al transcripţiunilor şi in scripţiunilor

444

§2. Sistem ul de publicitate

bazat pe cartea fu n c ia ră

 

445

Secţiunea a

3-a.

Publicitatea

im obiliară în

sistem ul

Legii nr. 7/1996

448

Secţiunea a

4-a.

Publicitatea

im obiliară în

sistem ul

noului C od c iv il

465

 

t Consideraţii g en era le

 

465

înscrierea drepturilor ta b u la re

467

N otarea unor drepturi, fapte şi raporturi juridice în cartea fu n c ia ră

474

§4. Rectificarea înscrierilor de carte funcia ră

476

Index

481

Capitolul I. Patrimoniul. Noţiune. Caractere juridice. Funcţii

Secţiunea 1. Noţiunea de patrimoniu

1. P recizări p re lim in a re . Parte integrantă a ştiinţei dreptului, ştiinţa dreptului

civil operează cu noţiuni din care ea însăşi este constituită. Analiza lor permite cunoaşterea şi dezvoltarea acestei importante ramuri a sistem ului român de drept care este dreptul civil. Una dintre aceste noţiuni este şi aceea de patrim oniu. în dreptul civil, noţiunea ds patdfnoniu are un sens tehnic si precis, sens pe care ne propunem a-i deiern^rrarn cele ce urm ează.l Dar, aşa cum se mfemplâ ad e sio ri, suntem în prezenţa unei noţiuni care, cu înţelesuri specifice, este întâl­ nită şi în alte ramuri ale dreptului. Bunăoară, în dreptul internaţional public se vor­ beşte despre patrim oniul com un al umanităţii, ce are ca obiect marea liberă, pre­ cum şi resursele m inerale, solide, lichide ori gazoase in situ, care se găsesc pe fundul m ărilor sau în subsolul acestora, inclusiv nodulii polim etalici[1). Este evident că noţiunea de patrimoniu astfel folosită are în vedere totalitatea acestor resurse şi m area liberă, ele aparţinând întregii umanităţi.

în legislaţia noastră de drept civil s-au făcut şi se fac adeseori referiri la noţiu­ nea de patrimoniu. Deşi vom reveni imediat asupra acestei probleme, trebuie să evidenţiem că, potrivit a r i 31 alin. M) NCC. situat în m ateria persoanelor, orice persoană fi7ină spu ju ridică este titulara unui patrim oniu, ce include şi datoriile ce pot fi evaluate în bani ş i aparţin acesteia.

De asem enea,

noţiunea

de patrim oniu

este

utilizată în

diverse

acte

norm ative

speciale,

ădO Dtafe

prin care se de te rm ină regim ul juridic al unor anumite categorii de bunuri,

înainte de intrarea în viaoare a noului

Cod c iv ir J. Astfel, art. 1 alin. (2) din*10**************

Cod c iv ir J. Astfel, art. 1 alin. (2) din*10************** [1] A se vedea art.

[1] A se vedea art. 116 şi urm. din Convenţia N aţiunilor Unite asupra dreptului mării din

10

convenţie a fost ratificată de Rom ânia prin Legea nr. 110 din 10 octom brie 1996 (M. Of.

nr. 300 din 21 noiem brie se vedea J. Combacan, 2008, p. 410-411.

se ştie, noul Cod civil al României, respectiv Legea nr. 287/2009 privind

1996); cu privire la noţiunea de patrim oniu com un al um anităţii, a S. S ur , D roit internaţional public, 8e ed., M ontchrestien, Paris,

decem brie

1982, cunoscută sub denum irea de C onvenţia de la Montego

Bay; această

121 După

cum

Codul civil a fost publicată în

din 3 iunie 2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil (M. Of.

şi în M. Of. nr. 489

din 8 iulie 2011 şi republicată în M. Of. nr. 505 din 15 iulie 2011. U lterior republicării, noul Cod civil a fost m odificat prin Legea nr. 60 din 10 aprilie 2012 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 79/2011 pentru reglem entarea unor măsuri necesare intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil (M. Of. nr. 255 din 17 aprilie 2012), rectificat

nr. 409 din 10 iunie 2011), rectificată în M. Of. nr. 427 din 17 iunie 2011

M. Of.

nr. 511

din 24 iulie 2009, m odificată prin Legea nr. 71

în M. Of. nr. 246 din 29 aprilie 2013 şi m odificat prin Legea nr. 138 din 15 octom brie 2014 pentru m odificarea şi com pletarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă,

2

Legea nr.

Drepturile reale principale

182 din 20 octom brie 2000 privind protejarea patrim oniului cultural naţio­

nal mobil, republicată*111, dispune că ansam blul bunurilor ce reprezintă o m ărturie şi o
nal mobil, republicată*111, dispune că ansam blul bunurilor ce reprezintă o m ărturie şi
o expresie a valorilor, credinţelor, cunoştinţelor şi tradiţiilor aflate în continuă evo­
ţ
luţie, precum şi toate elementele rezultate din interacţiunea, de-a lungul timpului,
între factorii umani şi cei naturali, bunuri identificate ca atare.ţconstituie patrim oniul
cultural natipnalj indiferent de regimul de proprietate asupra acestor bunuri.
Tot astfel, Legea m uzeelor şi colecţiilor publice nr. 311 din 23 iulie 2003, repu­
blicată121, prevede că patrim oniul fnpzeş l este alcă tuit din totalitatea bunurilor,
drepturilor-şi obligaţiilor cu caracter patrim onial ale unui muzeu sau, după caz, ale
colecţiilor publice, bunuri ce se pot afla în proprietate publică sau în proprietate
ă
ă
ş
ă
privată [art. 8 alin. (1)]. Mai mult, art. 2 lit. b) din această din urm ă lege dispune că
ansamblul de bunuri culturale şi naturale, constituit în mod sistem atic şi coerent de
către persoane fizice sau juridice de drept public ori de drept privat, alcătuieşte o
colecţie; în m ăsura în care colecţiile sunt accesibile publicului şi specialiştilor,
ă
ş
ă
ş
ţ
indiferent de titularul dreptului de proprietate, şi reunesc bunuri
sem nificative prin
valoarea lor artistică, documentară, istorică, ştiinţifică, culturală şi memorialistică,
acestea sunt publice. De asemenea, colecţiile de astfel de bunuri aflate în proprie­
tatea privată a persoanelor fizice sau a persoanelor juridice de drept privat sunt
colecţii private, ce pot fi accesibile publicului şi specialiştilor num ai cu acordul
ă
ş
ă
deţinătorilor acestora (art. 3 din Legea nr. 311/2003, republicată).
Fără a face referire la o anum ită ramură de drept, uneori, în legislaţia noastră o
grupare de bunuri, de valori care au aceeaşi natură sau acelaşi regim juridic poate
fi desem nată prin noţiunea de fond. Astfel, art. 1 din Legea nr. 18 din 19 februarie
1991 a fondului funciar, republicată131, cu modificările ulterioare, dispune că terenurile
de orice fel, indiferent de destinaţie, de titlul pe baza căruia sunt deţinute sau de
ţ
ţ
ş
ţ
ţ
ă
domeniul public ori privat din care fac parte, constituie fondul funciar al României.
lSau,_potriYit art. 1 din Legea nr. 46 din 19 martie 2008 - Codul silvic141, totalita­
tea pădurilor, terenurilor destinate împăduririlor, a celor care servesc nevoilor de
cultură, producţie sau adm inistraţie silvică, a iazurilor, a albiilor pâraielor, a altor
terenuri cu destinaţie forestieră şi neproductive, cuprinse în am enajam ente silvice
la data de 1 ianuarie 1990 sau incluse în acestea ulterior, în condiţiile legii, consti­
tuie, indiferent de natura dreptului de proprietate, fondul forestier naţional, care,
ă
ă
ţ
ţ
ţ
ţ
ş
potrivit art. 3 din acelaşi cod, este, după caz, proprietate publică sau privată şi
reprezintă un bun de interes naţional.
Alteori,%o grupare de bunuri care au aceeaşi natură sau acelaşi regim juridic
poate fi desem nată prin noţiunea de dom eniu. Spre exem plu, art. 4 din Legea fon­
dului funciar prevede că terenurile pot face obiect al dreptului de proprietate privată
sau al altor drepturi reale ce au ca titulari persoane fizice sau juridice ori pot apar­
ţine dom eniului public sau dom eniului privat. Domeniul public poate fi de interes
naţional, caz în care proprietatea asupra sa, în regim de drept public, aparţine sta-
ă
ă
ş
ţ
ş
precum şi pentru m odificarea şi com pletarea unor acte norm ative conexe (M. Of. nr. 753 din
ş
16
octom brie 2014).
111 M. Of. nr. 259 din 9 aprilie 2014.
ş
[2] M. Of. nr. 207 din 24 m artie 2014.
ş
131 M.
Of. nr. 1 din 5 ianuarie 1998.
l4] M. Of. nr. 238 din 27 m artie 2008.
ă
ş

I.

P atrim oniul

3

tului, sau de interes local, caz în care proprietatea, de asem enea în regim de drept public, aparţine comunelor, oraşelor, m unicipiilor sau judeţelor. Din punctul de vedere al regimului juridic, terenurile din domeniul public sunt scoase din circuitul civil,.dacă prin lege nu se prevede altfel, iar dreptul de proprie­ tate asupra lor este im prescriptibil [art. 5 alin. (2) din Legea nr. 18/1991].»Dimpotri­ vă, terenurile din dom eniul privat al statului sunt supuse dispoziţiilor de drept co­ mun, dacă prin lege nu se prevede altfel (art. 6 din Legea nr. 18/1991, republicată). Aşadar, patrim oniu, colecţie, fond, dom eniu sunt noţiuni care, în mod_evjdent, . evocă un ansamblu, o totalitate de bunuri. T otuşi, pe noi ne interesează noţiunea ae patrimoniu. C are este punctul de plecare pentru a o putea defini astfel cum este ea specifică ştiinţei dreptului civil? Răspunsul la această întrebare a fost dat de o m anieră lim pede şi precisă - aşa cum îi este întreaga operă ştiinţifică - de profesorul nostru şi al atâtor gene­ raţii de studenţi Constantin Stătescu, cel care a ilustrat ani în şir cursurile de drept civil la Facultatea de Drept a U niversităţii din Bucureşti. C ontinuând opera

m arilor săi înaintaşi -

rincescu şi M. Eliescu - , profesorul Stătescu a insuflat pasiunea şi exigenţele şcolii de drept civil de la facultatea noastră şi celor care fac parte în prezent din elita cer­ cetării juridice româneşti în materie. Nu putem decât să salutăm cu imensă satis­ facţie cel puţin două depline reuşite recente: impresionantul tratat de drept civil privind drepturile reale, precum şi cartea din 2009 (actualizată în 2013) consacrată aceleiaşi materii ale profesorului Valeriu Stoica111 şi cursul universitar în materie, în mai multe ediţii, al profesorului Eugen Chelaru de la Universitatea din Piteşti121.

între care îi

am intim aici pe profesorii Tr. lonaşcu, N. Ra-

iţim *

analiză, cercetarea raportului juridic civil ca relaţie socială reglementată de norma

s u b ie c te ^ n p n u t, o b ie cP ]. Con- subiecţive si obligaţiile corelative

ţinutul raportului juridic civil este da t de drepturile

juridică civilă, privit în elem entele sale structurale:

în concepţia profesorului Stătescu. ştiinţa dreptului civil ara ra nhippt, m

pflfft Aparţin

cnhio^ilr>r

riu iL A r ştia

Hrpntnrilft siihiprtivp

şj

obligaţiile corelative pot fi patrim oniale, adică au un conţinut economic, şi personal- nepatrimoniale, care nu au un asem enea conîinuL— In principiu, drepturile personal-nepatrim oniale privesc subiectele raportului ju ­ ridic civil şi, de aceea, sunt cercetate legate de acestea, fără a fi însă astfel epui­ zate. Bunăoară, unele dintre drepturile personal-nepatrim oniale sunt avute în vede­ re şi în cadrul altor ramuri ale dreptului privat, cum ar fi dreptul fam iliei sau drep­ turile de creaţie intelectuală.

este evident că ne interesează num ai

drepturile şi obligaţiile subiective care au o valoare economică, adică cele patrim o­ niale. Cercetarea drepturilor subiective patrim oniale şi a obligaţiilor corelative poate

f

Pentru definirea

noţiunii de

patrimoniu

2006,

Ed. Humanitas, Bucureşti; V. Stoica, Drept civil. Drepturile reale principale, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2009; V. Sto ica, D rept civil. Drepturile reale principale, ed. a 2-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2013.

m A se vedea V. S to ic a , D rept civil. D repturile reale principale, voi. I, 2004, voi. II,

[2] A se vedea E. C helaru , D rept civil.

D repturile reale principale, ed. a 3-a,

Ed. C.H.

Beck, Bucureşti, 2009 şi ed. a 4-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2013.

[3) A se vedea

C. S tătescu , D rept civil.

Persoana

fizică.

Persoana juridică.

D repturile

reale, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1970.

4

D repturile reale principale

fi făcută însă în două m oduri111. Ele pot fi cercetate separat, unul câte unul,
fi făcută însă în două m oduri111. Ele pot fi cercetate separat, unul câte unul, ca apar­
ţinând unui anum it subiect de drept, deci unui anum it titular. Ele pot fi drepturi reale
sau drepturi de creanţă. Dar pot fi cercetate şi ca un ansamblu, ca o universalitate
juridică ce aparţine unui subiect de drept, fără a mai avea în vedere identitatea
fiecărui drept sau a fiecărei obligaţii în parte, conştienţi fiind că ansam blul este
alcătuit din acestea.
Printr-o asem enea încercare de reunire a tuturor drepturilor subiective cu conţi­
nut econom ic şi a obligaţiilor corelative ajungem la o noţiune care realizează sin­
teza lor, adică la noţiunea de patrim oniu.
ăţ
ţ
ă
2.
N oţiunea de p a trim o n iu în le g isla ţia civilă . în
legislaţia civilă română nu a
existat şi nu există o definiţie a noţiunii de patrimoniu. Redactorii Codului civil ro­
mân de la 1864, în prezent abrogat121, după modelul celui francez de la 1804, i-au
acordat puţină im portanţă. Nu este mai puţin adevărat că această noţiune nu îi era
străină fostului Cod civil, care făcea referiri la ea im plicit sau explicit.
ă
ţ
C e a m ai generală referire
la noţiunea de
patrimaaju^«-de
o m anieră im plicită -
era făcută în art. 1718 fostul C. civ., potrivit cu care „oricine este obligat personal
ţ
este ţinut de a îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile sale, mobile şi imobile,
'prezente şn/iitoară"1 . I rim iterea pe care o fkcea vechiul Cod civil la toate bunurile
ce aparţin debltoriiTuT „prezente şi viitoare”, cu care acesta garanta îndeplinirea
obligaţiilor asumate faţă de creditorul său, avea în vedere totalitatea bunurilor
acestuia, universalitatea lor, privită ca atare. Fostul Cod civil se referea explicit la
această noţiune atunci când reglementa aşa-num ita separaţie de patrimonii. Po­
trivit art. 781 fostul C. civ., creditorii unei persoane care a decedat puteau cere „se ­
ţ
ă
ă
ă
paraţia patrim oniului defunctului de
acela al eredeluf', cu scopul de a nu se produ­
ş
ce confuziunea - în sensul de reunire - între patrim oniul pe care l-a lăsat persoana
decedată şi patrim oniul propriu al m oştenitorului ei. Procedând astfel, adică sepa­
rând - în m âinile succesorului - patrimoniul acestuia de cel al defunctuluifcreditorii
succesorali urmăreau să se asigure că se vor putea îndestula din bunurile care au
ş
aparţinut defunctului, fără a fi în
concurenţă cu propriii creditori ai m oştenitorului.
Dacă nu ar proceda astfel, adică dacă nu ar provoca - repetăm: în mâinile succe­
sorului - separaţia de patrimonii, cele două mase patrim oniale având ca unic titular
pe m oştenitor - cea m oştenită şi cea proprie - s-ar uni, şi-ar pierde identitatea, cu
consecinţa pentru creditorii succesorali că vor veni în concurs cu creditorii proprii ai
moştenitorului.
în fostul Cod civil, noţiunea de „separaţie de patrim onii” mai era întâlnită în
art. 784 şi în art. 1743 din materia privilegiilor141.
ş
ă
ţ
ă
ţ
ţ
ş
111 A se vedea T r. Ionaşcu, S. B rădeanu, Drepturile reale principale în Republica Socia­
listă România, Ed. Academ iei, Bucureşti, 1978, p. 13.
[2] La data intrării în vigoare a noului Cod civil - 1 octombrie 2011 - , prin dispoziţiile art. 230
din Legea nr. 71 din 3 iunie 2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind
Codul civil, a fost abrogat Codul civil din anul 1864 (cu excepţia art. 1169-1174 şi art. 1176-
1206, care au fost abrogate la intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă - 15
februarie 2013).
[3] O dispoziţie asem ănătoare se regăseşte în art. 2324 alin. (1) NCC.
[4] Este de reţinut că noul Cod civil nu mai reglem entează separaţia de patrim onii. însă,
potrivit art. 1107 NCC, creditorii unui succesibil pot accepta moştenirea acestuia, pe calea
ţ
ş
ă
ă
ă
ă

I.

P atrim oniul

5

Mult mai num eroase sunt referirile la noţiunea de patrim oniu în sensul ei tehnic de drept civil în legislaţia civilă adoptată în ţara noastră după anul 1950, în special cea din ultimii ani, prin care au fost reglementate organizarea şi funcţionarea socie­ tăţilor com erciale111, societăţilor cooperative, ale unor categorii de subiecte de drept public, cum sunt unităţile adm inistrativ-teritoriale, ori de drept privat, precum aso­ ciaţiile cu scop lucrativ şi fundaţiile, ale organizaţiilor profesionale ale profesiilor li­ berale autorizate, precum avocaţii, medicii, arhitecţii, executorii judecătoreşti, nota­ rii publici etc., în reglem entările aplicabile regim ului juridic al persoanelor fizice autorizate să desfăşoare activităţi economice, precum şi cel al agenţilor economici, întreprinderi individuale şi de familie. Nu vom insista asupra acestor reglementări, ele pot fi consultate cu uşurinţă în diverse m oduri. în chip firesc, pe baza dezvoltărilor din literatura juridică, în special cea din a doua jum ătate a secolului trecut şi din primele două decenii ale acestuia, precum şi prin luarea în considerare a norm elor în materie din diverse acte norm ative ale legislaţiei noastre civile, chiar fără a fi definită ca atare, noţiunea de patrim oniu este mult mai „prezentă” în dispoziţiile noului Cod civil român. Astfel, Titlul I consacrat unor dispoziţii generale din Cartea I ce reglementează materia persoanelor cuprin­ de trei articole - art. 31-33 - extrem de importante, de natură a contura atât conţi­

cât şi, aşa cum vom arăta mai departe, caracterele

sale juridice. După ce în prim ul alineat al art. 31 NCC se arată că orice persoană fizică sau juridică este titulară a unui patrimoniu care cuprinde toate drepturile şi toate dato­ riile acesteia evaluabile în bani, alin. (2) al aceluiaşi text dispune că patrim oniul

unei persoane poate face obiectul unei diviziuni sau unei afectaţiuni num ai în ca­

zurile ş i în condiţiile prevăzute de lege. Articolul 31 alin. (3) NCC enum eră ca fiind

nutul noţiunii de patrim oniu,

patrimonii de afectaţiune m asele patrim oniale

ilor Titlului IV din Cartea a lll-a a noului Cod civil, patrim oniile afectate exercitării unei profesii autorizate, precum şi alte patrim onii determinate potrivit legii ca având

fiduciare constituite potrivit dispoziţi­

acelaşi caracter. Pe lângă fiducie, noţiunea de patrim oniu este evocată şi în alte texte ale noului Cod civil român. Astfel, art. 214 alin. (1) NCC dispune că membrii organelor care asigură adm inistrarea unei persoane juridice au obligaţia să asigure şi să menţină separaţia între patrim oniul acesteia şi propriul lo r patrim oniu; suntem în prezenţa unei separaţii de patrimonii, de natură să îm piedice confuzia între patrimoniul persoanei juridice şi cel al persoanelor fizice care, potrivit statutului ori actului de înfiinţare a persoanei juridice, au calitatea de membri ai organelor de*1

asem enea, potrivit art. 1156 NCC, înainte

de partajul succesoral, creditorii personali ai unui m oştenitor nu pot urmări partea acestuia din bunurile moştenirii, dar pot cere partajul în numele debitorului lor moştenitor, pot pretinde

acţiunii oblice, în limita îndestulării creanţei lor. De

a fi prezenţi la partajul prin bună învoială, după cum pot interveni în procesul de partaj.

[1]

Potrivit art. art. 77 din Legea nr. 76 din 24 mai 2012 pentru punerea în aplicare a Legii

nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă (M. Of. nr. 365 din 30 mai 2012), „O ri de câte

ori prin legi ş i prin alte acte norm ative se face trim itere la Legea nr. 31/1990 privind societăţi­

le com erciale

consideră a fi făcută la Legea societăţilor nr. 31/1990 ori, după caz, la «societatea/societăţile reglem entată/reglem entate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu m odificările şi com pletările ulterioare»". Precizăm că Legea nr. 76/2012 a intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013, odată cu intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă (Legea nr. 134/2010, republi­ cată în M. Of. nr. 545 din 3 august 2012).

ori la «societatea com ercială/societăţile comerciale», după caz, trimiterea se

6

Drepturile reale principale

adm inistrare a activităţii acesteia. Urmare a existenţei acestei separaţii de patrim o­ nii, creditorii personali ai adm inistratorilor nu vor putea urmări bunurile din patrim o­ niul persoanei juridice a căror administrare o asigură, după cum, în principiu, creditorii persoanei juridice nu vor putea urmări bunurile din patrim oniul propriu al

ă

adm inistratorului ei[1l De asem enea, noţiunea de patrim oniu apare şi în alte texte
adm inistratorului ei[1l
De asem enea, noţiunea de patrim oniu apare şi în alte texte ale noului Cod civil
român, precum art. 1114 alin. (2), care dispune că m oştenitorii legali şi legatarii
ş
ă
ă
ă
universali sau cu titlu universal răspund pentru datoriile şi sarcinile moştenirii numai
cu bunurile din patrim oniul succesoral, proporţional cu cota fiecăruia; art. 1624, potrivit
căruia în cadrul aceluiaşi raport obligaţional nu poate opera confuziunea între cali­
ţ
ă
ă
ţ
tatea de creditor şi cea de debitor, atunci când creanţa şi datoria se găsesc în ace­
laşi patrim oniu, d a r în m ase de bunuri diferite-, art. 1920, care prevede că, în exe­
cutarea obligaţiilor faţă de creditorii societăţii, fiecare asociat răspunde cu propriile
sale bunuri proporţional cu aportul său la patrim oniul social, numai în cazurile în
care creditorul social nu a putut fi îndestulat din bunurile com une ale asociaţilor;
art. 792 din m ateria adm inistrării bunurilor altuia, potrivit cu care are această cali­
ţ
ă
tate
persoana îm puternicită prin legat ori prin convenţie cu adm inistrarea unuia sau
ţ
mai m ultor bunuri, a unei m ase patrim oniale ori a unui patrim oniu ce nu îi aparţine,
în mod implicit, preluând dispoziţia care era cuprinsă în art. 1718 fostul C. civ. ro­
mân, în prezent abrogat, noţiunea de patrim oniu este evocată şi de art. 2324
alin. (1) NCC, potrivit cu care cel care este obligat personal răspunde cu toate
ţ
ţ
bunurile sale, m obile şi imobile, prezente şi viitoare, acestea servind drept garanţie
com ună a creditorilor săi, constituind, aşadar, ceea ce se denum eşte a fi gajul
general a l creditorilor chirografari.
ş
ă
ă
ţă
3.
D e fin iţia p a trim o n iu lu i121. în fostul Cod civil român
de la 1864 nu a existat o
ă
ă
definiţie a noţiunii de patrimoniu. Ea nu se regăseşte nici în reglem entările cuprinse
în noul Cod civil*2[3]4. Sim pla evocare a unor m enţiuni
din legislaţia noastră civilă în
ă
­
vigoare privitoare la noţiunea de patrim oniu ne conduce în chip netăgăduit la ideea
că acesta
presupune, prin el
însuşi, o însum are de drepturi
şi obligaţii cu conţinut
economic ce aparţin unui subiect de drept, persoană fizică sau juridică. Cum s-a
spus, patrim oniul „nu mai presupune luarea în considerare a drepturilor şi obligaţi­
ilor concrete pe care subiectul de drept le are la un m om ent dat, ci ansam blul
acestor drepturi şi obligaţii, privite fără luarea în considerare a individualităţii lor”t4].
El este asem ănător unui „adevărat recipient, al cărui conţinut poate fi supus unei
ţ
ă
l1] Efectele acestei separaţii de patrim onii sunt asem ănătoare cu cele pe care le produce
aceeaşi separaţie reglem entată de art. 781 vechiul C. civ., care îm piedica a se produce
ş
confuzia între patrim oniul lui
personali ai acestora.
de cuius şi cel al m oştenitorilor săi, în
beneficiul
creditorilor
ş
[2]
A
se vedea
şi
I. L u lă , Unele problem e privind noţiunea
de patrim oniu,
în
Dreptul
nr. 1/1998, p. 13 şi urm.; a se vedea, de asem enea, O. U ngureanu, C. M unteanu, Tratat de
drept civil. Bunurile. Drepturile reale principale, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2008, p. 1-4;
I. S ferdian, D rept civil. Drepturile reale principale, Ed. H am angiu, Bucureşti, 2013, p. 5 şi
ş
urm.
[3] în sens contrar, a se vedea D. C ig an, M. E ftim ie, în N oul C od civil.
Com entarii, doctri­
ş
nă şi jurisprudenţă. Voi. I. Art. 1-952, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2012, p. 60-61; în realitate,
art. 31 NCC nu defineşte patrim oniul, ci îi determ ină conţinutul.
[4] C. Stătesc u, op. cit., p. 484.
ă
ş

I.

P atrim oniul

7

permanente fluctuaţii, fără ca existenţa recipientului să fie afectată”111. Aşa fiind, putem defini patrimoniul ca fiind totalitatea drepturilor ş i obligaţiilor cu valoare eco­ nomică ce aparţin unui subiect de d repß . Nu este singura definiţie care s-a dat patrimoniului. Astfel, profesorii Tr. lonaşcu şi S. Brădeanu l-au definit ca „totalitatea drepturilor şi obligaţiilor având valoare econom ică, a bunurilor la care se referă aceste drepturi, aparţinând unei persoane, ale cărei nevoi sau sarcini este destinat să le satisfacă”131.

M enţionăm că, în concepţia profesorului Stoica, cu referire

la doctrina franceză

mai veche, în noţiunea de patrimoniu ar intra num ai drepturile şi obligaţiile cu con­

ţinut econom ic ca

o noţiune juridică, deci o realitate intelectuală. Ca urmare, el poate fi form at tot din

elemente intelectuale, adică din drepturi şi obligaţii patrimoniale, respectiv bunuri incorporale, iar nu din bunurile m ateriale corporale”*141. Este însă de observat că în dreptul nostru civil drepturile patrim oniale sunt considerate ca fiind bunuri. în defi­

nitiv, toate drepturile şi obligaţiile cu caracter econom ic se referă la bunuri corpora­

bunuri incorporale. în acest sens, el susţine că „patrim oniul este

le

sau incorporale ori sunt ele însele bunuri. De aceea, se poate lesne renunţa la

m

enţionarea lor în definiţia patrimoniului.

- 4 . C la sific a re a e le m e n te lo r p a trim o n iu lu i. Cu privire la această problemă, este de reţinut, mai întâi, că, dacă patrim oniul cuprinde drepturile şi obligaţiile cu conţinut econom ic ce aparţin unei persoane, deci care pot fi exprim ate în bani, aceasta înseam nă automat înlăturarea din cuprinsul lui a drepturilor personal- nepatrim oniale, cum ar fi dreptul la nume, dreptul la onoare, dreptul la reputaţie

etc. îm prejurarea că

într-o creanţă în despăgubiri, adică într-un element activ al patrim oniului, nu este de natură să pună în discuţie această înlăturare. Spre exemplu, atingerea adusă

dreptului la onoare al unei persoane prin afirmaţii calom nioase despre acea per­ soană poate conduce la obligarea celui care le-a făcut la plata, către cel al cărui

drept subiectiv personal-nepatrim onial a

niul acestei persoane vom găsi dreptul de creanţă îm potriva autorului faptei ilicite, în cuantum ul stabilit de instanţă sau de părţi. Dar o asem enea creanţă apare ca urmare a atingerii dreptului personal-nepatrim onial care, în această calitate, răm â­ ne întotdeauna în afara patrim oniului, aşa cum este cazul tuturor drepturilor subiec­ tive ce aparţin acestei categorii.

în al doilea rând, când vorbim despre clasificarea elem entelor patrimoniului, nu avem încă în vedere nici cunoscuta clasificare a drepturilor subiective patrim oniale în drepturi reale şi drepturi de creanţă, deşi este evident că acestea dau conţinutul patrimoniului. în sfârşit, spre deosebire de alţi autori[5], nu avem în vedere nici clasificarea bunurilor care, după părerea noastră, constituie materie de cercetare pentru teoria

atingerea adusă unui asem enea drept s-ar putea concretiza

fost atins, a unei despăgubiri. în patrim o­

111 Ibidem. 121 A se vedea şi

C. Ham an g iu, I. Ro setti-B ălănescu, A l. Băico ian u, Tratat de drept civil

român, voi. I, Ed. AII Beck, Bucureşti, 1996, p. 522; E. C helaru , op. cit., p. 6. [3! T r . Io naşcu , S. B rădeanu , op. cit., p. 13. 141A se vedea V. Sto ica, op. cit., p. 13. 151 în acest sens, a se vedea O. Ungureanu, C. M unteanu, D rept civil. Drepturile reale, ed. a 3-a revăzută şi adăugită, Ed. Rosetti, Bucureşti, 2005, p. 51 şi urm.; de asem enea, a

8

D repturile reale principale

raportului juridic civil şi are a fi analizată la obiectul acestuia atunci când se vor­

beşte despre obiectul derivat al raportului juridic civil111. Dacă drepturile şi obligaţiile cu conţinut economic
beşte despre obiectul derivat al raportului juridic civil111.
Dacă drepturile şi obligaţiile cu conţinut economic îşi pierd identitatea, „se to­
pesc” în cadrul patrim oniului, nu mai puţin drepturile alcătuiesc ceea ce denumim
activul patrim onial, iar obligaţiile pasivul acestuia. Deci cuprinsul patrim oniului, ca
expresie contabilă, este dat de un activ şi pasivul co re sp u n ză to r.
Activul patrim onial cuprinde toate drepturile subiective ce au valoare econom i­
că, deci exprim abile în bani. Astfel, poate fi vorba despre: dreptul de proprietate
asupra anumitor bunuri, dreptul de superficie asupra unui teren, dreptul de uzufruct
asupra unor bunuri, acestea ca drepturi reale; dreptul de a se restitui suma îm pru­
mutată, dreptul de a folosi bunul îm prum utat de cineva, dreptul de a primi preţul
asupra lucrului vândut cuiva, dreptul de a utiliza energia electrică în urma încheierii
unui contract de furnizare a acesteia etc., ca drepturi de creanţă sau drepturi per­
ă
ţ
ă
ţ
ş
ă
ă
sonale.
La rândul său,(activul, din punct de vedere economic, poate fi îm părţit în capital
şi v e n itu ri. C apitalul reprezintă expresia valorică a unor bunuri ce fac parte din
patrim oniul unei persoane. El poate fi productiv, adică producător de venituri - un
imobil care a fost închiriat şi produce chirii, un num ăr de acţiuni reprezentând
participarea la constituirea capitalului social al unei societăţi şi care vor produce
dividendeţ un num ăr de obligaţiuni cum părate de la o societate care le-a em is şi
care vor produce dobândă, o sumă de bani îm prum utată unei anumite persoane şi
care şi ea va produce dobândă - , sau neproductiv, cum ar fi o bibliotecă de cărţi,
ă
ă
ş
ă
ş
ţ
ă
un imobil locuit de proprietar etc.
Nimic nu îm piedică titularul să schim be natura
acestui capital şi să îl facă din productiv neproductiv sau din neproductiv productiv.
Spre exemplu, la expirarea contractului de închiriere, proprietarul nu mai închiriază
imobilul sau, invers, se hotărăşte să închirieze o parte din imobil pe care el însuşi o
locuieşte.
La rândul lor, veniturile reprezintă resurse periodice care sunt realizate de o
ă
ş
ă
ă
anum ită persoană şi care fac să intre în patrim oniul acesteia valori
apreciabile în
ă
bani[4]. Veniturile pot avea origine diversă. De regulă, ele constau în sum e de bani
obţinute prin exploatarea unui bun productiv, cum ar fi chiriile încasate prin închirie­
ă
ă
ă
ă
rea unui imobil, dividendele produse de acţiunile unei societăţi, dobânzile unor
sume împrum utate, salariul
etc. Dar veniturile pot consta şi în bunuri în natură, cum
ă
ar fi produsele obţinute prin arendarea unei suprafeţe de teren.
ă
ăţ
se vedea dezvoltarea aceleiaşi concepţii în Tratatul de drept civil al aceloraşi autori, citat
mai sus, p. 48 şi urm.
[1] A se vedea G h . B eleiu , D rept civil. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului
civil, Ed. Şansa SRL, Bucureşti, 1998, p. 98.
121 Este raţiunea pentru care uneori patrimoniul este definit ca expresiunea contabilă a
tuturor puterilor economice aparţinând unui subiect „de drept". A se vedea G.N. Luţescu,
Teoria generală a drepturilor reale. Teoria patrimoniului. Clasificarea bunurilor. Drepturile
reale principale, Bucureşti, 1947, p. 21.
ăţ
ţă
ăţ
[3]
A
se
vedea
G.
C o r n u ,
D roit civil.
Introduction.
Les personnes.
Les biens,
5e éd.,

Montchrestien, Paris, 1991, p. 286-287. [4! Art. 548 alin. (4) NCC dispune că fructele civile sunt veniturile rezultate din folosirea unui bun de către o altă persoană în virtutea unui act juridic, precum chiriile, arenzile, do­ bânzile, venitul rentelor şi dividendele.

I.

P atrim oniul

9

- Pasivul patrim onial cuprinde datoriile, obligaţiile evaluabile în bani pe care le are o anumită persoană. Datoria poate consta în obligaţia de a da, adică de a transm ite sau a constitui un drept real, în obligaţia de a face, adică de a executa o prestaţie pozitivă, sau în obligaţia de a nu face, adică de a nu face ceva, ceea ce, în lipsa acestei obligaţii, ai fi putut să faci[1].

Secţiunea a 2-a. Caracterele juridice ale patrimoniului

5. P a trim o n iu l este o u n ive rsa lita te j^ id ic ă - Am arătat că patrimoniul cuprin­

de^ arepiurile şi oDiigaţiTle cu conţinut econom ic ce aparţin unui subiect de drept, privite însă în totalitatea lor, fără a ne interesa identitatea fiecărui drept sau iden­ titatea fiecărei obligaţii. Aceasta înseam nă că patrimoniul apare ca o universalitate juridică, cu două co n s e c in ţe i^.

a) drepturile şi obligaţiile care alcătuiesc patrim oniul sunt legate între ele, for­

m ând un tot unitar, nu este exclusă_nici ipoteza în care patrimoniul să fie form at

~d intr-o grupare de mase de bunuri, fie

b) drepturile si obligaţiile cu conţinut economic ce alcătuiesc patrimoniul sunt

distincte de universalitate, aşa încât schim bările care se produc în legătură cu

aceste drepturi şi obligaţii nu pun în discuţie însăşi universalitatea, în ansam blul ei,

care existăfindiferent de m işcările produse în

interiorul său

'L.-Patrimoniul este o universalitate juridica', "o universalitate de drept, care există

independent de voinţa titularului.ai

Arpastă trăsătură Hpngphpgţp npţ patrim oniul

■ de ceea ce se denum eşte uneori universalitate de fapt. Atunci când vorbim de o universalitate de fapt, avem în vedere îm prejurarea în care, prin voinţa titularului - de regulă proprietarul mai multe bunuri sunt grupate, iar gruparea, în ansamblul ei, prim eşte o anum ită destinaţie sau este privită ca atare. Spre exemplu, o per­ soană decide să vândă biblioteca ce îi aparţine sau să o doneze cuiva. Se poate spune că, în această situaţie, biblioteca form ează o universalitate de fapt, pentru că nu interesează individualitatea fiecărei cărţi dintre cele ce o compun, ci intere­ sează că toate cărţile form ează biblioteca ce aparţine proprietarului ei. în orice caz, ea este un elem ent com ponent al patrimoniului aceleiaşi persoane. La fel se raţio­ nează pe exemplul unor colecţii de tablouri, colecţii num ismatice sau alte asem e­ nea. După cum s-a observat în mod judicios, esenţială pentru existenţa unei univer­ salităţi de fapt este „voinţa titularului de a privi mai multe bunuri în ansam blul lor, ca o totalitate, iar nu în mod individual”, abordare aflată în deplină concordanţă cu principiul libertăţii de voinţă. Aşa fiind, o persoană „poate să constituie o universali­ tate de fapt nu numai din bunuri de acelaşi fel, ci chiar bunuri de gen”, fiindcă ceea ce are importantă este numai voinţa acelei persoanei de a constitui ansamblul de bunuri ca atare[2l în orice caz, înstrăinarea unor bunuri individual determinate din ansamblul uni­ versalităţii de fapt va conduce la dim inuarea ei, deoarece în privinţa acesteia nu

m Spre exemplu, obligaţia de a nu ridica un zid la o înălţim e mai mare decât cea perm isă de lege. [2~A se vedea I. L u lă , Ioc. cit., p. 16.

10

Drepturile reale principale

operează subrogaţia reală cu titlu particular; preţul nu va lua locul bunului înstrăi­ nat.

particular; preţul nu va lua locul bunului înstrăi­ nat. se defineşte ca un ansamblu în cadrul

se defineşte ca un ansamblu în cadrul căruia activul corespunde pasivului”. Utilitatea universalităţii de fapt ca o com ponentă a patrim oniului unei persoane este recunoscută în noul Cod civil român, care o consacră in term inis. Potrivit

art. 541 alin. (1), constituie

o universalitate de fapt ansam blul bunurilor care aparţin_

aceleiaşi persoSTfe s*1/ ăU o Tfestinaţie com una stabilita prin voinţa acesteia o ri prin le g e . A şadar pentru a"TT in prezenţa~îJTTgrasemenea universalităţi, textul im pune ‘ două condiţii necesare şi suficiente:

ja ) bunurile care o compun să aparţină aceleiaşi persoane;

c o m u n ă * treia condiţie, anum e destinaţia

com ună a bunurilor să fie păstrată pe toată durata de existenţă a ansamblului, adică a universalităţii de fapt. Cel de-al doilea alineat al art. 541 NCC permite ca bunurile care alcătuiesc universalitatea de fapt să poată face, îm preună ori sepa­ rat, obiectul unor acte sau raporturi ju ridice distincte. Bunăoară, art. 706 NCC enu- meră printre bunurile ce pot face obiect al dreptului de uzufruct o universalitate de

fapt ori o cotă-parte din aceasta.

b) ansam blul acestor bunuri să aibă o destinaţie

‘‘ " co n sid e ră m Cei la acestea are â fi adăugată o a

6. O rice persoană are un p a trim o n iu 151 Intr-adevăru calitatea de subiect de

drept civil, de participant la raporturile juridice civile a unei persoane fizice

dice se bazează şi şi pe pe existenta existenţa unui unui patrimoniu. patrimoniu.

Pentru persoanele fizice, acest caracter are valoare de axiomă. O ricât de sărac ar fi cineva, are totuşi un m inimum de bunuri ce îi alcătuiesc patrim oniul. La rândul lor, persoanele juridice sunt titulare ale patrim oniului necesaciodejD li^

u iuri-

/ njrîTscopuiui pentru care au fost înfiinţate, indiferent care ar fi acesta: economic, de

binefacere, de asistenţă m utuală pentru m embrii lor, cultural, sportiv etcJD e altfeC legea impune existenţa unui patrim oniu ca una dintre condiţiile esenţiale pentru în­ săşi exîsfenţă persoanei juridice. ‘în acest sens, art. 187 NCC dispune că, pe lângă

t1] Tot o universalitate de fapt în dreptul com ercial român este considerat a fi şi fondul de com erţ. A se vedea St .D. Cărpenaru, Tratat de drept com ercial român, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2009, p. 135; I. D eleanu , Fondul de com erţ - consideraţii generale, în Dreptul nr. 14/2001, p. 73 şi urm.; cu privire la aceeaşi noţiune, a se vedea, de asem enea,

I. D o g ar u , S. C ercel, D rept civil. Teoria 2003, p. 8-9.

generală a drepturilor reale, Ed. AII Beck, Bucureşti,

121A se vedea G.N. Luţescu, op. cit., p. 22. 131 G. C o rnu, op. cit., p. 289.

[41 A se

vedea E. C helar u , Comentariu, în F l .A. B a ias , E. C helar u , R. C o nstantino vici ,

I. M acovei (coord.), N oul C od civil. C om entariu pe articole. Art. 1-2664, Ed. C.H. Beck,

Bucureşti, 2012, p. 587. [Sl Pentru am ănunte cu privire la această trăsătură a patrim oniului, a se vedea V. S to ic a ,

I.

P atrim oniul

11

o organizare de sine stătătoare, orice persoană juridică trebuie să aibă un patrim o­

niu propriu, afectat realizării unui scop licit şi moral, în acord cu interesul general.

7. P a trim o n iu l este unic. Aceasta înseam nă că fiecare subiect de drept, p e u

sbdiia fizică S ă in u n m , 9ffrun singur patrimoniu. 6HCcM flft

^ rii| lin ii

yi

ni iii

~

r*" gaţn â'r cuprinde'Sfiăytă.

'd,

r

Legea nu perm ite ca acelaşi subiect de drept să fie titularul mai m ultor patrim o­ nii. Faptul că, spre exem plu, în dreptul com ercial român este posibilă constituirea

unei societăţi cu răspundere lim itată cu un asociat unic nu trebuie să ne conducă la

altă concluzie. Astfel, dacă acest unic asociat al unei asem enea societăţi este o persoană fizică, nu înseam nă că respectiva persoană apare ca titulară a două

o

patrimonii: cel propriu şi cel al societăţii al cărei unic asociat este. în realitate, ea este titulara unui patrim oniu unic, în care vom găsi dreptul pe care îl are asupra părţilor sociale cu care a contribuit la înfiinţarea unei persoane juridice distincte, în ­ săşi respectiva societate. La rândul ei, aceasta din urmă are un patrim oniu propriu, ca persoană juridică, distinct de cel al asociatului unic iniţiator şi constituitor al so­ cietăţii. Aceeaşi va fi şi situaţia persoanei fizice autorizate să desfăşoare activităţi

econom ice în tem eiul O.U.G. nr. 44/2008, titulară a patrim oniului propriu,

dar şi al

patrim oniului de afectaţiune necesar realizării activităţii economice, separat de ga­ jul general al creditorilor ei personali [art. 2 lit. j) din ordonanţă]111.

8.

D ivizib ilita te a p a trim o n iu lu i121. Dacă patrimoniul este unic, aceasta nu

în­

seam nă că el este şi indivizibil, în sensul că toate com ponentele sale ar avea unul j> iacelaşi regim juridic. Patrim oniul unui subiect de drept poate fi divizibil în mai multe categorii, grupe sau mase de drepturi şi obligaţii, fiecare dintre acestea având un regim ju rid ic distinct, în raport cu scopul pentru care o astfel de divizare a patrimoniului a fost realizată.

Trăsătura esenţială a divizibilităţii patrimoniului este consacrată cu valoare de principiu în art. 31 alin. (2) NCC, care dispune în mod lim pede că patrim oniul unui subiect de drept, persoană fizică sau juridică, poate face obiectul unei diviziuni sau unei afectaţiuni, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege. Astfel, orice societate, ca subiect de drept, are un patrimoniu propriu care cu­ prinde mai multe mase de bunuri - mobile, imobile, fonduri băneşti fiecare având un regim juridic distinct. Sau o unitate adm inistrativ-teritorlală, ca persoană juridică de drept public, are un patrim oniu propriu, supus şi norm elor juridice de drept civil, care cuprinde bunuri ce fac parte din dom eniul public de interes local şi bunuri ce fac pafTg dlh dom eniul orivaL ai acesteia.|ln tim p ce bunurile din dom eniul public sunt inalienabile, im prescriptibile şi insesizabile, cele din domeniul privat sunt su­ puse dispoziţiilor de drept comun, dacă prin lege nu se prevede altfel*131. în cazul persoanelor căsătorite, fiecare dintre soţi poate avea în patrim oniul său

atât bunuri proprii, cât şi

şi l-au ales. într-adevăr, în concordanţa'cu realităţile social-economice, spre deo-

bunuri com une, potrivit regimului m atrim onial pe care soţii

Dreptul

nr. 1/2000, p. 116. 121 Pentru am ănunte, a se vedea V. S to ic a , op. cit., voi. I, p. 61 şi urm. 131 A se vedea art. 119-120 din Legea adm inistraţiei publice locale nr. 215 din 23 aprilie 2001, republicată (M. Of. nr. 123 din 20 februarie 2007).

111 A

se vedea

B. D iam ant, Caracterul depăşit al teoriei patrimoniului unic, în

12

D repturile reale principale

sebire de dispoziţiile fostului Cod al familiei, în prezent abrogat în mod expres, care prevedeau ca unic regim matrim onial al soţilor com unitatea de bunuri a acestora,

art. 312 NCC dispune că viitorii soţi au posibilitatea să îşi aleagă regim ul m atrim o­ nial dintre următoarele regimuri prevăzute de text: com unitatea legală, separaţia de bunuri sau com unitatea convenţională. Fără a intra în am ănunte, deoarece m ateria urm ează a fi studiată pe larg la dreptul familiei, raportat la problem a pusă în discuţie, dacă luăm exem plul situaţiei

viitorii soţi au ales ca regim m atrimonial regim ul com unităţii legale, aceştia

în care

ş

vor avea în patrimoniul lor atât bunuri com une proprietate devălmaşă, cât şi bunuri proprii.
vor avea în patrimoniul lor atât bunuri com une proprietate devălmaşă, cât şi bunuri
proprii.
Potrivit art. 339 NCC, bunurile dobândite în tim pul existenţei com unităţii legale
de către oricare dintre soţi sunt, de la data dobândirii lor, bunuri com une în devăl­
m ăşie ale soţilor. Apoi, art. 340 NCC enumeră categoriile de bunuri ale soţilor care
au ales regimul com unităţii legale, bunuri ce nu mai sunt comune, ci bunuri proprii
ale fiecărui soţ, precum: bunurile dobândite prin m oştenire legală, legat sau dona­
ţie, cu excepţia situaţiei în care dispunătorul a prevăzut în mod expres că ele vor fi
bunuri comune, bunurile de uz personal, bunurile destinate exercitării profesiei de
ă
ă
ă
către unul dintre soţi, afară de situaţia în care este vorba despre bunuri elemente
ale unui fond de com erţ ce face parte din com unitatea de bunuri, drepturile patri­
moniale de creaţie intelectuală, bunurile dobândite ca premii ori recompense, m a­
nuscrisele operelor ştiinţifice ori literare, indem nizaţia de asigurare, despăgubirile
materiale şi morale obţinute ca urmare a reparării unui prejudiciu suferit de unul
dintre soţi şi altele.
Urm ărirea fiecărei mase de bunuri de către creditorii soţilor se va putea face, în
principiu, asupra masei de bunuri în legătură cu care s-a născut creanţa, iar în caz
de neîndestulare, ei vor putea proceda la urm ărirea bunurilor din cealaltă masă.
Astfel, după ce art. 351 NCC enumeră cazurile în care soţii răspund cu bunurile co­
mune - obligaţiile născute în legătură cu conservarea, adm inistrarea sau dobândi­
rea acestora, obligaţiile contractate împreună, cele asumate de oricare dintre soţi
pentru acoperirea cheltuielilor obişnuite ale căsătoriei, repararea prejudiciului cau­
zat prin însuşirea de către unul dintre soţi a unui bun ce aparţine unei terţe persoa­
ţ
ş
ţ
ă
ă
ă
ă
ş
ţ
ne, în măsura în care, prin aceasta, au sporit bunurile soţilor - , art. 352 NCC dis­
pune că, dacă aceste obligaţii com une nu au fost acoperite prin urmărirea bunurilor
comune, soţii vor răspunde solidar cu bunurile proprii. De asemenea, reluând prin­
cipiile din fostul Cod al familiei, art. 353 NCC arată că bunurile com une ale soţilor
nu pot fi urm ărite de creditorii personali ai unuia dintre soţi; în caz de neîndestulare
după urmărirea bunurilor proprii ale soţului debitor, creditorul său personal poate
cere partajul bunurilor comune, însă numai în măsura necesară acoperirii creanţei
sale.
Sau, potrivit art. 1114 alin. (2) NCC, m oştenitorii legali, legatarii universali şi le­
gatarii cu titlu universal ai unei persoane răspund pentru datoriile şi sarcinile
ă
ă
moştenirii num ai cu bunurile din
patrim oniul succesoral, proporţional cu cota-parte
din m oştenire ce revine fiecăruia dintre ei, iar art. 1156 alin. (1) din acelaşi cod pre­
vede că, înainte de efectuarea partajului succesoral, creditorii personali ai unui
m oştenitor nu pot urmări partea acestuia din bunurile m oştenirii, parte rezervată
prioritar satisfacerii creditorilor succesorali. Aceste texte exprim ă limpede ideea că,
ţă
cel puţin pentru o perioadă de timp, prin efectul acceptării unei succesiuni, patrim o­
ă

I.

P atrim oniul

13

niul m oştenitorului acceptant este divizat în două mase distincte de bunuri: masa bunurilor pe care la avea înainte de acceptarea succesiunii şi m asa bunurilor succesorale, fiecare având, în aceeaşi perioadă, un regim juridic distinct.

9. D ivizib ilita te a

p a trim o n iu lu i

şi

p a trim o n iile

de a fe cta ţiu n e .

Din

moment

ce în cadrul unuia şi aceluiaşi patrimoniu pot exista mai multe mase de bunuri cu regim juridic specific, se recunoaşte posibilitatea juridică pentru titular de a afecta una ori mai multe mase patrim oniale realizării unui scop determinat; acesta este sensul art. 31 alin. (2) NCC, potrivit cu care patrim oniul unei persoane poate face obiectul unei diviziuni sau unei afectaţiuni, dar numai în cazurile şi în condiţiile pre­ văzute de lege. Aşadar, trăsătura divizibilităţii patrim oniului permite crearea, înlăun- trul acestuia, de mase patrimoniale distincte, anume patrim oniile de afectaţiune.

Trebuie să reţinem că noţiunea de patrimoniu de afectaţiune a fost consacrată in term inis în dreptul civil român înainte de adoptarea noului Cod civil. într-adevăr, după anul 1990, trecerea ţării noastre la econom ia de piaţă a im pus organizarea pe baze concurenţiale a unor profesii care, prin natura lor, sunt considerate a fi profesii liberale, cum ar fi cele de avocat, medic, executor judecătoresc, notar, ex­

perţii contabili şi contabilii autorizaţi, practicienii în insolvenţă etc. Actele norm ative speciale care reglementează statutul celor ce practică asem enea profesii conţin prevederi potrivit cu care bunuri din patrimoniul acestor persoane primesc o desti­

naţie specială, ca patrim oniu de afectaţiune; ele vor servi atât la

exercitarea pro­

fesiei respective, cât şi la eventuala îndestulare a creditorilor ale căror creanţe s-au născut în cadrul exerciţiului profesiei. Astfel, art. 60 lit. h) din Legea nr. 95 din 14 aprilie 2006 privind reforma în domeniul sănătăţii111, cu modificările ulterioare, pre­ vede că „patrim oniul de afectaţiune profesională' reprezintă „totalitatea bunurilor, drepturilor şi obligaţiilor medicului afectate scopului exercitării profesiei sale”, constituit „ca o fracţiune distinctă” a patrim oniului său, „separată de gajul general al creditorilor acestuia” , iar lit. i) a aceluiaşi articol dispune că acest „patrim oniu de afectaţiune profesională” îm preună cu infrastructura cabinetului aflată în proprieta­ tea sau în folosinţa m edicului şi clientela sa alcătuiesc ceea ce textul defineşte a fi „praxisul de medicină de fam iliă’, evident masa patrimonială distinctă de masa bunu­ rilor personale ori de altă natură ale medicului. Sau art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 86

din 8 noiem brie 2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă[2] pre­ vede că, în m ăsura în care practicianul în insolvenţă îşi exercită profesia, printre

alte form e prevăzute de lege, în cadrul unui cabinet individual,

avea un patrimoniu „afectat exclusiv activităţii profesionale”, cu regimul juridic al unui patrim oniu profesional de afectaţiune, iar creditorii ale căror creanţe s-au năs­

cut în cadrul activităţii profesionale a practicianului în insolvenţă ce îşi exercită profesia în cadrul cabinetului individual vor putea urmări bunurile aflate în acest patrim oniu de afectaţiune; doar în m ăsura în care aceste bunuri nu vor fi suficiente pentru îndestularea respectivilor creditori, vor putea fi urmărite şi celelalte bunuri aflate în proprietatea practicianului în insolvenţă [art. 6 alin. (3) din aceeaşi ordo­ nanţă].

acest cabinet va

111 M. Of. nr. 372 din 28 aprilie 2006. 121 Republicată în M. Of. nr. 724 din 13 octom brie 2011.

14

D repturile reale principale

De asem enea, potrivit art. 47 alin. (1) din Statutul executorilor judecătoreşti din

judecătoresc ce serveşte exercitării

profesiei sale are regimul juridic al bunurilor afectate exercitării acestei profesii,

deci este un patrimoniu de afectaţiune.

3 septem brie 2010111, patrimoniul executorului

M enţionăm că, tot printre actele normative adoptate înainte de intrarea în vigoa­

re a noului Cod civil, O.U.G. nr. 44 din 16 aprilie 2008 privind desfăşurarea activită­

ţilor econom ice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile fam iliale121 prevede că aceste subiecte de drept au un patrim oniu de afectaţiune constituit din totalitatea bunurilor, drepturilor şi obligaţiilor lor ce sunt

destinate scopului exercitării unei activităţi econom ice; acestea constituie o frac­ ţiune distinctă a patrimoniului persoanei fizice autorizate, al titularului întreprinderii individuale ori al m embrilor întreprinderii familiale, fracţiune „separată de gajul general al creditorilor personali ai acestora” . Aşa fiind, instanţa suprem ă a statuat, în mod judicios, că persoana fizică autorizată să desfăşoare, pe temeiul acestei ordonanţe, o activitate econom ică „are un statut de entitate juridică diferit de cel al persoanei fizice” şi că, în această calitate, răspunde pentru obligaţiile sale ce s-au născut din exercitarea acestei activităţi cu patrim oniul de afectaţiune, dacă a fost constituit, şi, în com pletare, cu întregul său patrim oniu. Aşa fiind, din m om ent ce imobilul aflat în litigiu a fost cum părat şi înscris în cartea funciară pe numele per­ soanei fizice autorizate şi era folosit pentru desfăşurarea activităţii com erciale a acesteia, pentru înstrăinarea lui nu este necesar consim ţăm ântul expres al soţiei la încheierea actului juridic, astfel cum prevedeau dispoziţiile Codului familiei în vi­ goare la data judecării cauzei, „întrucât bunul nu face parte din patrim oniul comun

al soţilor”131.

Sintetizând această practică econom ică şi legislativă „prem ergătoare” , art. 31 alin. (3) NCC dispune, cu valoare de principiu, că patrim oniile de afectaţiune sunt mase patrim oniale „afectate exercitării unei profesii autorizate, precum şi alte patri­ monii astfel determ inate”141. De asemenea, având în vedere importanţa constituirii maselor patrimoniale de afectaţiune destinate exercitării unor profesii sau, aşa cum am văzut mai sus, unor

activităţi economice, noul Cod civil român instituie anumite norme procedurale de principiu privitoare la constituirea şi la lichidarea acestor mase patrim oniale. Astfel,

potrivit art. 33,

a unei profesii autorizate se stabileşte prin actul încheiat de titular, cu respectarea

condiţiilor de form ă şi de publicitate prevăzute de lege, dispoziţie aplicabilă în mod corespunzător şi în ipoteza măririi ori micşorării, din diverse raţiuni, a patrimoniului

de afectaţiune profesional individual, iar eventuala lichidare a acestui patrimoniu are a se face în condiţiile lichidării patrimoniului societăţilor constituite în temeiul dispoziţiilor noului Cod civil, prin aplicarea prevederilor art. 1941-1948 din acelaşi cod, dacă prin lege nu se dispune altfel. în sfârşit, potrivit art. 31 alin. (3) NCC, sunt patrim onii de afectaţiune şi m asele patrim oniale fiduciare. Fiducia este o instituţie nouă în legislaţia civilă română,*234

constituirea masei patrim oniale afectate exercitării în mod individual

111 M. Of. nr. 713 din 26 octom brie 2010. [2] M. Of. nr. 328 din 25 aprilie 2008. [3] A se vedea I.C.C.J., fosta s. com., dec. nr. 1072/2009, nepublicată. [4] Privitor la noţiunea în discuţie, a se vedea V. Sto ic a, P atrim oniul de afectaţiune - continuitate ş i reformă, în R.R.D.P. nr. 2/2013, p. 13 şi urm.

I.

P atrim oniul

15

introdusă prin dispoziţiile noului Cod civil. Pe terenul problemei puse în discuţie, precizăm că, potrivit art. 773 NCC, fiducia reprezintă o operaţiune juridică pe te­ meiul căreia una ori mai m ulte persoane, denumite constituitori, transferă anumite bunuri ce pot consta în drepturi reale, drepturi de creanţă, garanţii sau alte drepturi patrim oniale ori un ansamblu de asem enea bunuri, prezente ori viitoare, către unul sau mai mulţi fiduciari, care le pun în valoare pentru un scop determinat, în folosul unuia sau mai multor beneficiari. Aceste bunuri alcătuiesc o masă patrim onială autonomă, distinctă de celelalte drepturi şi obligaţii care se regăsesc în patrimoniul fiduciarilor. Ca şi în cazul celorlalte cazuri de constituire a unor patrimonii de afec- taţiune evocate mai sus, separarea clară a patrim oniilor în cazul fiduciei determ ină situaţia juridică a creditorilor părţilor la această operaţiune juridică. Astfel, potrivit art. 786 NCC, bunurile din masa patrim onială fiduciară - deci „afectate” fiduciei - vor putea fi urm ărite, în condiţiile legii, numai de către titularii de creanţe care s-au născut în legătură cu aceste bunuri ori de acei creditori ai constituitorului fiduciei care au o garanţie reală asupra bunurilor fiduciare, garanţie ce a dobândit opozabi­ litate faţă de terţi, în condiţiile legii, anterior constituirii fiduciei. Totuşi, textul recu­ noaşte un drept de urm ărire ce poate fi exercitat şi de ceilalţi creditori ai constituito­ rului fiduciei, însă numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive prin care a fost adm isă acţiunea de desfiinţare a contractului de fiducie ori acesta le-a devenit, în orice mod, inopozabil, cu efect retroactiv. La rândul lor, titularii creanţelor care s-au născut în legătură cu masa patrim onială fiduciară nu vor putea urmări, pentru satis­ facerea creanţelor lor, decât aceste bunuri, cu excepţia situaţiei în care prin con­ tractul de fiducie s-a prevăzut în mod expres obligaţia fiduciarului ori a constituito­ rului fiduciei sau a am ândurora îm preună de a răspunde pentru o parte sau pentru tot pasivul fiduciei. în acest din urmă caz, creditorii în cauză vor urmări, m ai întâi, activul masei patrim oniale fiduciare şi, numai în m ăsura în care acesta se va do­ vedi neîndestulător, vor putea fi urm ărite bunurile fiduciarului ori ale constituitorului fiduciei sau ale am ândurora, în limita şi în ordinea prevăzută de părţi în contractul de fiducie.

10. D ivizibilitatea

p a trim o n iu lu i şi tra n sfe ru l in tra p a trim o n ia l. Ca o conse­

cinţă a recunoaşterii principiului divizibilităţii patrimoniului şi a reglementării exis­

tenţei, înlăuntrul aceluiaşi patrim oniu, a patrim oniilor de ajectaţiune, art. 32 NCC instituie posibilitatea juridică a transferului intrapatrim onial. P otrivit alin. (1) al aces­ tui text, în cazul divizării unui patrimoniu ori al existenţei unul patrimoniu de afecta- ţiune în cadrul aceluiaşi patrimoniu astfel divizat, având acelaşi titular, poate opera un transfer al drepturilor şi obligaţiilor dintr-o m asă patrim onială în aita\ un asem e­ nea transfer se va face cu respectarea eventualelor condiţii prevăzute de lege pen­ tru a opera şi fără prejudicierea drepturilor creditorilor asupra fiecărei mase patri­

moniale. Textul precizează că într-o asem enea situaţie

gaţiilor dintr-o m asă patrim onială în alta nu constituie o înstrăinare. Aceste dispoziţii cu caracter de noutate în dreptul nostru civil impun câteva ob­ servaţii. Mai întâi, ne putem întreba dacă term enul de „transfer” utilizat de art. 32 NCC este cel mai adecvat cu putinţă; în definitiv, a transfera un bun, de regulă, sem nifică trecerea lui de la un titular la un alt titular, adică din patrim oniul unuia în patrim oniul altuia, ceea ce sem nifică îm prejurarea că are loc o „înstrăinare” a bunu­ lui de la titularul dreptului asupra lui la un alt titular. Dimpotrivă, în situaţia exam ina-

transferul drepturilor şi obli­

16

D repturile reale principale

tă, textul dispune limpede că nu operează o „înstrăinare”. De aceea, poate că mai exact
tă, textul dispune limpede că nu operează o „înstrăinare”. De aceea, poate că mai
exact ar fi fost să se spună că „trecerea” unui bun dintr-o m asă patrim onială
ă
într-alta nu constituie
o „înstrăinare”. Dincolo
de
această observaţie pur term inolo­
gică „benignă”, în al doilea rând, chiar dacă o asem enea operaţiune juridică nu
constituie o înstrăinare, nu mai puţin, ea are a fi făcută cu respectarea condiţiilor
prevăzute de lege. O aplicare a acestui principiu găsim în m ateria regim urilor m atri­
m
oniale reglem entată de noul Cod civil român. Am am intit mai sus că, la încheie­
ă
ş
rea căsătoriei, soţii au posibilitatea să opteze pentru unul dintre regimurile m atri­
ş
m
oniale reglementate de noul cod. în acelaşi timp, dispoziţiile acestuia permit soţi­
ţ
lor să modifice, prin voinţa lor, în tim pul căsătoriei, regimul m atrim onial iniţial ales.
Astfel, potrivit art. 369 NCC, după cel puţin un an de la încheierea căsătoriei, soţii
ă
pot,
ori de câte ori
ă
ă
ş
gim m atrim onial şi
doresc, să înlocuiască regimul m atrim onial existent cu un alt re­
să îl m odifice, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege pen­
ă
tru încheierea convenţiilor matrimoniale. Bunăoară, presupunând că soţii au ales,
ă
la
încheierea
căsătoriei, ca regim m atrim onial pe cel a l com unităţii convenţionale,
ţ
art. 367 NCC
perm ite acestora să includă în com unitate, în
tot sau în parte, cu anu­
ă
mite excepţii, bunuri proprii ori să restrângă com unitatea la anumite bunuri, indi­
ferent de data dobândirii lor. Un „transfer” al unui bun propriu al unuia dintre soţi în
cadrul comunităţii convenţionale de bunuri nu constituie înstrăinare; dar un asem e­
nea transfer trebuie să se facă numai cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.
Spre exem plu, printre altele, art. 369 alin. (2) NCC im pune ca, spre a fi opozabilă
terţilor, m odificarea convenţiei m atrim oniale prin care s-ar realiza şi transferul în
discuţie să fie înscrisă în Registrul naţional notarial al convenţiilor matrimoniale.
Subliniem că această form alitate priveşte numai m odificarea statutului matrimonial
iniţial, şi nu însăşi form a actului de transfer al bunului într-o altă masă patrim onială.
ţ
ă
ş
ţ
în
al treilea rând, art. 32 alin. (1) NCC impune ca transferul analizat să se facă
ţ
ă
fără prejudicierea creditorilor fiecăreia dintre masele patrim oniale cuprinse în această
operaţiune. Aceasta înseam nă, spre exemplu, că transferul unui bun propriu al
ş
unuia dintre soţi în cadrul com unităţii legale nu trebuie să prejudicieze interesele
creditorilor personali ai acestuia, după cum trecerea unor bunuri din com unitate în
ş
ş
m
asa patrim onială a bunurilor proprii ale soţilor nu poate fi de natură a prejudicia
pe creditorii ale căror creanţe s-au născut în legătură cu acte juridice privitoare la
com unitatea lor legală de bunuri (art. 351-353 NCC).
ă
în
sfârşit, după cum s-a observat111, din moment ce transferurile de bunuri efec­
tuate între masele patrimoniale ale aceluiaşi patrimoniu nu constituie înstrăinări,
actul juridic prin care se efectuează un asem enea transfer nu trebuie să fie încheiat
în form ă autentică, chiar dacă aceasta ar fi im pusă de lege pentru un transfer
ţ
ă

propriu-zis, adică într-un alt patrimoniu-, de nu este impozabil din punct de vedere fiscal.

asem enea, transferul intrapatrim onial

11. N e tra n sm isib ilita te a

p a trim o n iu lu i

p rin

acte ju rid ic e

în tre

v ii.

Din m

m ent ce patrim oniul este strâns legat de subiectul de drept căruia îi aparţine, nu

este de conceput transm iterea lui prin acte între vii.

O persoană fizică sau juridică poate transmite, prin asem enea acte, unul sau

mai multe drepturi din

cuprinsul patrim oniului ei, dar nu însuşi patrim oniul.

-------

----------------------------------------------------------

111A se vedea E. C helar u, op. cit. (2012), p. 37.

o

-

I.

P atrim oniul

17

După cum s-a spus*111, patrimoniul rămâne legat de persoana titularului său atâta vreme cât acesta este în fiinţă. Transm isiunea universală a patrim oniului nu poate avea loc decât la decesul unei persoane fizice sau în m om entul reorganizării şi încetării existenţei persoanei

juridice121.

îm prejurarea că dispoziţiile art. 1747-1754 NCC reglementează posibilitatea vânzării unei m oşteniri nu este de natură a duce la o altă concluzie. în realitate,

vânzarea m oştenirii presupune transm iterea

gaţiilor din care este alcătuită moştenirea ce face obiectul vânzării. De Ia acest principiu există o singură excepţie în privinţa persoanelor juridice, în sensul că poate opera o transm isiune patrim onială cu titlu universal fără ca per­ soana juridică să îşi înceteze existenţa, anume atunci când ea este supusă reor­ ganizării prin divizare parţială. într-adevăr, potrivit art. 236 alin. (3) NCC, într-o ase­ m enea ipoteză, o fracţiune din patrim oniul unei persoane juridice care îşi m enţine fiinţa se desprinde şi se transmite către una sau m ai m ulte persoane juridice care există sau care se înfiinţează în acest fel. Suntem deci în prezenţa unei transm i­ siuni de patrim oniu cu titlu universal „între vii”, adică între persoane juridice care „fiinţează” sau care iau astfel „fiinţă”131.

către cum părător a drepturilor

oblP .

Secţiunea a 3-a.tfuncţiile patrimoniului

12. C o n sid e ra ţii generale. Luarea în considerare a drepturilor şi obligaţiilor cu

conţinut economic ce aparţin unui subiect de drept ca o universalitate juridică are

anumite consecinţe juridice subsumate prin ceea ce se denumeşte că reprezintă funcţiile patrim oniului.

în dreptul civîl român se consideră că patrim oniul are trei funcţii, şi Æ- permite şi explică gajul general al creditorilor chirografari; permite şi explică subrogaţia reală cu titlu universal;

anume:

! >

permite şi

explică transm isiunea universală şi transm isiunea cu titlu universal.

13. G ajul general al c re d ito rilo r ch iro g ra fa ri. Fără noţiunea de patrimoniu nu

se poate explica de ce orice^ubîect de drept, persoană fizică sau juridică, răspun­ de de îndeplinirea obligaţiilor care îi incum bă cu bunurile sale prezente şi viitoare. Altfel spus, nu se poate explica însuşi gajul general pe care îl au creditorii chirogra­ fari ai debitorului; sunt creditori chirografari acei creditori care nu dispun de ga­ ranţie reală asupra unui bun determ inat a l debitorului lor. Preluând acest principiu ce era cuprins în dispoziţiile art. 1718 fostul C. civ.[4], în prezent abrogat, art. 2324 alin. (1) NCC dispune că cel ce este obligat personal răspunde cu toate bunurile

/

111 A se vedea Fr. T erré, Ph. S imler, D roit civil. Les biens, 4e éd., Dalloz, Paris, 1992,

p.

[2) A se vedea G h . B eleiu , D rept civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele drep­ tului civil, C asa de editură şi presă „Ş ansa” SRL, Bucureşti, 1993, p. 402-415. l3] Ibidem.

[4! Art. 1718 fostul C. civ. prevedea că „O ricine este obligat personal este ţinut de a înde­ plini îndatoririle sale cu toate bunurile sale, mobile şi imobile, prezente şi viitoare”.

6.

18

D repturile reale principale

sale m obile şi imobile, prezente şi viitoare; ele servesc drept garanţie com ună a creditorilor săi. Creditorii chirografari au acea garanţie constând în dreptul de gaj genera), care

priveşte, în principiu, totalitatea bunurilor debitorului, indiferent de modificările

au loc în patrim oniul acestuia

rii} Aşadar, obiectul dreptului de gaj general al creditorilor chirografari îl constituie însuşi patrim oniul debitorului, şi nu bunuri concrete, individualizate, care îl com pun. Debitorul, cu toate că are datorii faţă de creditorii săi, rămâne liber să îşi adm inis­

treze patrim oniul său aşa cum crede de cuviinţă. El poate dobândi noi bunuri, poate să le înstrăineze pe cele existente sau poate contracta noi datorii, cu condi­ ţia să nu urmărească a-şi crea o stare de insolvabilitate! După cum s-a observat,

— termenul de gaj folosit în formularea acestei funcţii a patrimoniului este utilizat într-o „accepţie metaforică, pentru a evoca puterea pe care creditorul chirografar o are

patrim oniului debitorului” său- . Nu mai puţin, fără dreptul de gaj general

ca te .

de

la naşterea creanţei şi până în m om entul execută­

asupra

asupra patrim oniului debitorului, creditorii ar trebui să îşi constituie garanţii reale - gajul propriu-zis, ipoteca, privilegiile - care ar greva anumite bunuri din patrimoniul debitorului. V Actele de dispoziţie făcute de debitor cu privire la bunurile ce alcătuiesc p a tri-^ moniul sunt opozabile creditorilor chirografari de la naşterea creanţei lor până la urm ărirea bunurilor, sub rezerva dreptului pe care aceştia îl au de a cere, pe cale judecătorească, revocarea acelor acte făcute de debitor în frauda drepturilor lor, printr-o acţiune specifică denumită acţiunea revocatorie, în condiţiile prevăzute de a r U 562-1565 NCCt2l.ţ ^T re ce re a creditorilor la executarea creanţei m archează momentul fixării dreptu­ lui de gaj general asupra unor bunuri individual determ inate din patrim oniul debi­ torului, adică asupra bunurilor efectiv urmărite. \ Din acest punct de vedere, apare cât se poate de judicioasă distincţia făcută în literatura de specialitate între funcţia patrimoniului ce permite şi explică gajul ge­ neral al creditorilor chirografari şi „m ecanism ul juridic prin care se exercită această funcţie”131. într-adevăr, funcţia în discuţie are în vedere universalitatea, totalitatea bunurilor care alcătuiesc patrim oniul debitorului în m işcarea acestora prin actele juridice încheiate de debitor cu privire la „com ponenţa concretă” a patrim oniului său, pe când punerea în valoare a acestei funcţii, adică însăşi exercitarea dreptului de gaj general de către un creditor chirografar, sem nifică posibilitatea ca el să ur­ m ărească drepturile reale şi de creanţă existente în patrim oniul debitorului la m o­ mentul la care acesta decide începerea urmăririi silite si, eventual, să ia m ăsurile prevăzute de lege pentru indisponibilizarea unor bunuri141 ori de desfiinţare a unor acte juridice încheiate de debitor în frauda dreptului său de gaj general, în calitate de creditor chirografar. însă art. 2324 NCC precizează că nu pot face obiectul ga­ jului general al creditorilor chirografari, neputând deci fi urm ărite de către aceştia,**34

1

111 A se vedea V. Sto ic a, op. cit. (2009), p. 21. 121 Potrivit art. 1562 alin. (1) NCC, dacă dovedeşte un prejudiciu constând în crearea sau în mărirea unei stări de insolvabilitate, creditorul poate cere să fie declarate inopozabile actele juridice încheiate de debitor în frauda drepturilor sale; fraudarea avută în vedere de

text este tocm ai crearea

p. 22.

ori m ărirea stării sale de insolvabilitate.

[3] A se vedea V. S to ic a , op. cit. (2009),

[4] Ibidem.

I.

P atrim oniul

19

bunurile insesizabile, caracter ce poate fi dobândit prin lege ori prin voinţa părţilor, când aceasta o permite. Aşa după cum am arătat mai sus, patrimoniul se caracterizează, printre altele, prin divizibilitatea sa , cu posibilitatea constituirii unor patrimonii de afectaţiune. Atunci se pune întrebarea: cum se raportează funcţia patrimoniului de a asigura gajul general al creditorilor chirografari la divizibilitatea patrim oniului? Răspunsul la această întrebare, inexistent în legislaţia română sub regimul juridic al fostului Cod civil, este dat de dispoziţiile art. 2324 alin. (3) şi (4) NCC român în vigoare de la 1 octom brie 2011. Dacă este vorba despre un patrim oniu care este divizat, în general, în mai multe mase de bunuri, pe temeiul art. 2324 alin. (3) NCC, creditorii ale căror creanţe s-au născut în legătură cu o anumită diviziune a patrimoniului, autorizată de lege, trebuie, mai întâi, să urmărească bunurile care fac parte din acea masă patrim onială; numai în măsura în care aceste bunuri sunt insuficiente, ei vor putea urmări, pentru satisfacerea în întregim e a creanţelor lor, celelalte bu­ nuri ale debitorului. De asem enea, art. 2324 alin. (4) NCC dispune că, în situaţia existenţei unui patrim oniu de afectaţiune constituit pentru exercitarea unei anumite profesii auto­ rizate de lege, bunurile care se găsesc în această m asă patrim onială vor putea fi urmărite num ai de către creditorii chirografari ale căror creanţe s-au născut în legă­ tură cu exercitarea acelei profesii. Mai mult, spre deosebire de situaţia divizării unui patrim oniu în general, dacă este vorba despre patrim oniile de afectaţiune în dis­ cuţie, textul precizează că aceşti creditori nu vor putea urm ări celelalte bunuri ale debitorului. Aceasta înseam nă că riscul „insolvabilităţii” patrim oniului de afectaţiune va fi suportat de către creditorii chirografari ce s-au născut în legătură cu exercita­ rea profesiei autorizate de lege. în orice caz, pe plan general, se poate spune că divizarea patrim oniului în mai multe mase de bunuri, fiecare dintre ele cu regim juridic distinct, este de natură să conducă la specializarea gajului general al creditorilor chirografari; dreptul lor astfel definit „se restrânge” la acea m asă patrim onială a debitorului în legătură cu care li s-a născut creanţa, vorbindu-se, într-o asem enea situaţie, despre gajul specializat al creditorilor chirografari. Gajul general în discuţie rămâne general, deoarece el poartă asupra unei întregi mase patrim oniale, chiar dacă va fi lim itat la activul patrim onial din acea grupare de bunuri111. în sfârşit, noul Cod civil instituie în art. 2325 posibilitatea pentru creditor şi debi­ tor să convină a limita dreptul creditorului de a urmări bunurile ce nu îi sunt ipoteca­ te. Altfel spus, pe temeiul unei asem enea convenţii, în caz de neîndestulare a cre­ ditorului ipotecar din bunul ori bunurile ipotecate, pentru restul creanţei ori crean­ ţelor sale ipotecare, el devenind un creditor chirografar, se obligă să nu urm ăreas­ că celelalte bunuri din patrimoniul debitorului său.

14. P a trim oniul şi subroga ţia

reală cu titlu u n ive rsa l.,Subrogaţia înseam nă

înlocuire. Ea este p grsnnalăt când o persoană ia locul alteia, în calitate de titular al unui dreot. si reală, dacă un bun este înlocuit cu altul. La rândul ei, subrogaţia rea­

lă poate fi universală, când se aplică la scara unui patrim oniu, sau cu titlu univer-

111 A se vedea L. Po p , D reptul de proprietate şi dezm em brăm intele sale, Ed. Lum ina Lex, Bucureşti, 1996, p. 16.

20

D repturile reale principale

sal, atunci când priveşte o masă patrim onială, o diviziune a acesteia, şi cu titlu
sal, atunci când priveşte o masă patrim onială, o diviziune a acesteia, şi cu titlu p a r­
ticular, când priveşte un bun individual determinat. Aici ne interesează doar subro-
gaţia reală. Aşadar, dacă în cuprinsul unui patrimoniu, respectiv al unei mase patri­
moniale, un lucru este înlocuit cu altul, înlocuirea poartă denumirea de subrogaţie
reală universală sau cu titlu universal. Aceasta înseam nă că locul oricărui bun din
patrim oniu care este înstrăinat este luat de preţul încasat, iar dacă preţul se inves­
teşte într-un alt bun, acesta intră în patrimoniu în locul valorii respective (in iudicis
universalibus pretium succedit loco rei et res loco pretii). Facem precizarea că
subrogaţia reală universală ori cu titlu universal nu are a fi confundată cu transferul
drepturilor şi obligaţiilor cu conţinut economic dintr-o masă patrim onială în alta, în
condiţiile art. 32 alin. (2) NCC, transfer ce nu constituie înstrăinare. Acest „transfer”
nu presupune înlocuirea unui bun din masa patrim onială din cadrul căreia acesta
se produce cu un alt bun, ci sim pla schim bare a destinaţiei bunului, prin voinţa
titularului patrimoniului înlăuntrul căruia operează un asem enea transfer.
ă
ă
ă
ş
ă
ă
ţă
ţ
Datorită
caracterului patrim oniului de a fi universalitate juridică, drepturile şi obli­
ă
gaţiile ce îl alcătuiesc p o t fi înlocuite cu alte valori, fără ca universalitatea lui să fie
ă
ş
afectată. Perm anent şi autom at valorile nou-intrate într-un patrim oniu iau locul,
subrogă celor ieşite, căpătând poziţia juridică avută de acestea din urm ă111.
se
ă
Funcţia juridică a subrogaţiei reale universale sau cu titlu universal este aceea
de a asigura continuarea afectaţiunii unui patrim oniu sau a unei mase dintr-un p a ­
trim oniu destinaţiei econom ice concrete, specifice. Din acest punct de vedere,
subrogaţia reală universală sau cu titlu universal se interferează cu cealaltă funcţie
ă
ă
ţ
a
patrim oniului - dreptul de gaj general al creditorilor chirografari - , al cărei conţi­
nut îl realizează, deoarece locul bunului înstrăinat va fi luat de bunul prim it în
ţ
schim b, aşa încât creditorul va putea să urm ărească, la
scadenţă, bunuri concrete
care se vor afla în patrim oniul debitorului la m omentul la care se porneşte executa­
rea. Acesta este sensul expresiei folosite în art. 2324 alin. (t) NCC, potrivit căreia
„cel care este obligat personal răspunde cu toate bunurile sale mobile şi imobile,
prezente şi viitoare”, ele reprezentând „garanţia com ună a creditorilor săi”.
De asem enea, subrogaţia reală universală are a fi raportată şi la trăsătura patri­
ă
ş
ă
ă
m
oniului de a fi divizibil, căreia i se subordonează. într-adevăr, afectarea unor m a­
se de bunuri dintr-un patrimoniu unei destinaţii economice concrete este asigurată
ca efect al divizibilităţii patrimoniului, iar subrogaţia reală universală se va produce
în interesul fiecărei mase de bunuri din patrimoniu, asigurându-i astfel destinaţia.
Spre exemplu, în cazul în care soţii au ales regimul matrimonial al com unităţii lega-
ă
\
le, dacă se înstrăinează un bun propriu, bunul procurat cu banii încasaţi va intra în
m
asa bunurilor proprii, iar dacă se înstrăinează un bun com un, valoarea lui de înlo­
ş
cuire intră în masa bunurilor comune.
Subrogaţia reală universală sau cu titlu universal funcţionează şi în alte cazuri
cu aceeaşi finalitate, anume asigurarea destinaţiei masei de bunuri, cum ar fi nece­
sitatea îm părţirii unui patrim oniu sau aceea a restituirii unui patrimoniu. într-adevăr,
în ipoteza în care mai mulţi succesori dobândesc îm preună un patrim oniu, ei se
află în stare de indiviziune, a cărei lichidare se face prin îm părţeală (partaj).
ă
ş

[1] C.

Stătesc u, C. Bîr san, D rept civil. Teoria generală a drepturilor reale, Tipografia U ni­

versităţii din Bucureşti, 1988, p. 15.

I.

P atrim oniul

21

Dacă bunurile ce fac obiectul îm părţelii (partajului) nu sunt com od partajabile în natură, se va proceda la vânzarea lor la licitaţie publică, iar sum a obţinută prin vânzare va lua, prin subrogare, locul bunurilor înstrăinate, urmând ca aceasta să se îm partă între copărtaşi proporţional cu cota-parte din succesiune a fiecăruia

dintre ei [art. 676 alin. (2) lit. b) NCC]. Sau, urmare a anulării unei hotărâri ju decă­ toreşti declarative de moarte, celui care fusese declarat mort trebuie să i se res­ tituie patrim oniul. Astfel, potrivit art. 54 alin. (2) NCC, cel care a fost declarat mort poate cere, după anularea hotărârii judecătoreşti declarative de moarte, înapoierea

în natură a bunurilor sale de la m oştenitorii

este cu putinţă, restituirea se va face prin echivalent. în cazul în care prezum tivii succesori ai celui declarat mort au înstrăinat unul sau mai multe bunuri printr-un act cu titlu oneros către un terţ de bună-credinţă, actul de înstrăinare rămâne valabil, iar în patrim oniul ce se înapoiază va fi inclus preţul prim it de succesor, care se va subroga bunului sau bunurilor înstrăinate. Terţul dobânditor este de bună-credinţă numai în m ăsura în care nu se va face dovada că, la data dobândirii bunului, ştia ori trebuia să ştie că persoana declarată m oartă este în viaţă [art. 54 alin. (2) par­ tea finală NCC].

săi prezum tivi, iar dacă aceasta nu mai

15. S u b ro g a ţia cu titlu p a rticu la r. Spre deosebire de subrogaţia reală univer­

sală sau cu titlu universal, care operează în mod automat, subrogaţia reală cu titlu particular se produce numai atunci când legea o prevede în mod expres şi priveşte unjDun luat uf singuli. [P otrivit unor dispoziţii cuprinse atât în unele legi speciale, cât şi în noul Cod civil, în dreptul civil român în vigoare există mai multe cazuri de subrogaţie reală cu litiu jgarticdrâ?,foitre care m enţionăm câteva. Bunăoară, art. 28 alin. (2) din Legea nr. 33 din 27 mai 1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică111 dis­ pune că ipoteca şi privilegiul ce grevau bunul expropriat se străm ută prin efectul ~!egii (de drept) asupra indem nizaţiei de expropriere. Acest principiu este preluat de art. 2330 alin. (2) NCC, care arată că sunt afectate plăţii creanţelor privilegiate sau ipotecare, după rangul lor, sum ele datorate în tem eiul exproprierii pentru cauză de utilitate publică sau cu titlu de despăgubire pentru îngrădirile aduse dreptului de proprietate, stabilite prin lege. Cazuri de subrogaţie reală particulară se regăsesc şi în noul Cod civil. Astfel, potrivit art. 2330 alin. (1), dacă un bun grevat cu un privilegiu ori o ipotecă a pierit ori a fost deteriorat, indem nizaţia de asigurare sau, după caz, despăgubirea obţinu­ tă de titularul bunului va fi afectată plăţii creanţelor ipotecare ori privilegiate, după rangul lor. Acelaşi principiu operează în m ateria uzufructului, deoarece, potrivit art. 748 NCC, în caz de distrugere a bunului care form ează obiectul dreptului de uzufruct din caz fortuit, fie aceasta şi parţială, uzufructul va continua să existe, deci se va transfera asupra despăgubirii plătite de terţ sau, după caz, asupra indem ni­ zaţiei de asigurare, dacă aceasta nu este folosită pentru repararea bunului. De asem enea, art. 2393 NCC din materia ipotecilor m obiliare, nou-introduse în legislaţia noastră civilă în locul fostelor garanţii reale m obiliare ce erau reglem enta­ te în fostul Cod civil sub denum irea de „gaj” , dispune că cel ce achiziţionează un bun în cursul obişnuit al activităţii unei întreprinderi care înstrăinează bunuri de

[1] Republicată în M. Of. nr. 472 din 5 iulie 2011.

22

D repturile reale principale

acelaşi fel dobândeşte bunul liber de ipotecile eventual constituite de înstrăinător privitor la acesta, chiar dacă ipoteca este perfectă, iar dobânditorul cunoştea exis­ tenţa ei. într-o asem enea ipoteză, ipoteca se va străm uta asupra preţului sau asu­ pra altor bunuri rezultate din înstrăinarea bunului ipotecat, operând astfel o subro- gaţie reală cu titlu particular.

16. Patrimoniul şi transm isiunea universală sau cu titlu universal. La dece­

sul unei persoane fizice sau în caz de reorganizare a unei persoane juridice prin fuziune ori prin contopirea mai m ultor persoane juridice spre a constitui o nouă persoană juridică sau prin divizare, se transm it toate drepturile şi obligaţiile care au

aparţinut subiectului de drept a cărui fiinţă încetează. Obiectul transm isiunii îl con­ stituie însuşi patrim oniul ca universalitate juridică ce aparţine acelui subiect de drept, şi nu drepturi şi obligaţii privite în mod izolat. Dacă întregul patrim oniu se transm ite unui succesor, ne aflăm în prezenţa unei transm isiuni universale. Dacă se transm it fracţiuni din patrim oniu către mai mulţi succesori, fiecare dintre ei primind o asem enea fracţiune, operează o transmisiune cu titlu universal. Dar atât succesorul universal, cât şi cel cu titlu universal dobândesc atât activul, cât şi pasivul patrimonial. între ei există numai o deosebire cantitativă, nu calitativă. Am bele transm isiuni nu pot fi concepute însă în afara noţiunii de patrim oniu în care se reflectă unitatea activului şi pasivului, ce aparţin şi form ează patrimoniul unui anum it subiect de d re p t'\

m A se vedea C. S tătesc u , C. Bîr s a n , op. cit., p.

18.

Capitolul al ll-lea. Drepturile reale şi drepturile de creanţă. Categorii intermediare. Clasificarea drepturilor reale

Secţiunea 1. Drepturile reale şi drepturile de creanţă

17.

Clasificarea

drepturilor

patrim oniale

în

drepturi

reale

şi

drepturi

de

creanţă. Am arătat că în com ponenţa patrim oniului intră num a i drepturi le subiecti­ ve ce au un conţinut econom ic, adică sunt evaluabile în bani. Aceste drepturi se clasifică în două mari grupe: drepturile reale şi drepturile de creanţă. Ca drepturi subiective civile patrimoniale, drepturile reale şi cele de creanţă au caracteristici distincte. Evidenţierea caracteristicilor este necesară pentru precizarea regimului lor juridic, mai ales din perspectiva circulaţiei acestor drepturi. într-adevăr, componente ale patrimoniului unui subiect de drept, practic în cadrul acestuia, drep­ turile reale şi, în special, cele de creanţă se găsesc într-o continuă mişcare, în scopul realizării intereselor economice ale titularului lor, prin participarea acestuia la circuitul civil general.

 

MV'

1

18.

Drepturile reale, \lu s jn /e s u n t acele drepturi

subiective patrimoniale

pe

'

temeiul cărora titularul lor poate să exercite anum ite puteri, - 1'- —

1

i I W

M

I f f f »IImIIr l

hun determ inat, in.

II. I m o d direct şi i--r -----------------------------------

rerogative asupră unui

^

Pentru

a pune în evidenţă îm prejurarea ca în cazul drepturilor reale titularul

exercită direct şi nemijlocit anumite prerogative asupra bunului care apare ca obiect al dreptului său, în literatura juridică mai veche s-a spus uneori că dreptul real creează un raport nem ijlocit între om şi lucru'11. în realitate, ceea ce se urm ă­ rea prin această afirmaţie nu era altceva decât sublinierea „puterilor”, a prerogati­

velor conferite titularului dreptului real asupra bunului ce constituie obiectul dreptu­ lui său. Astăzi doctrina este unanimă în a considera că dreptul real este un raport între oam en_ijziLprivire la lucruri. Numai astfel se poate recunoaşte caracterul social al raportului juridic civil care priveşte un drept real. Aşa fiind, dreptul real presupune,stabilirea unui raport juridic privitor la un bun determinat intre una sau mai multe persoane ca subiect activ al raportului juridic şi

■toate

celelalte

persoane

nedeterminăte

ca

subiect pasiv, cu

obligaţia

-egativă de a nu face nimic de natură a stânjeni exercitarea pre- - - - ^

lui real de către titularul săli.'"'l'

* ^ - 0«19

generală

19. Nu se poate nega faptul că această construcţie are un caracter abstract. Ce

‘nseamnă „toate celelalte persoane, ca subiect pasiv nedeterm inat”? Că suntem tot

ii] A se vedea C. H am ang iu , I. R osetti-B ălănescu , A l . B ăico ian u , op. cit.,

p. 526.

24

Drepturile reale principale

tim pul în raporturi juridice cu privire la bunurile asupra cărora avem un drept de proprietate - spre exemplu, cu toate subiectele de drept de pe pământ? Şi apoi, ce conţinut econom ic are „obligaţia generală negativă” ce revine acestui subiect pasiv al raportului juridic ce poartă asupra unui drept real? Evident, zero. Dar numai printr-o asem enea construcţie abstractă se poate da caracter social acestui raport juridic. Căci, atunci când cineva aduce atingere exerciţiului preroga­ tivelor dreptului real de către titularul său, nu se „individualizează” în cadrul rapor­ tului juridic ce priveşte un drept real, ci se naşte un nou raport juridic, un raport ju ­ ridic obligaţional, un drept de creanţă, pe temeiul căruia titularul dreptului lezat - creditor - va pretinde celui care i-a „atins” dreptul real - debitor - să îl despăgu­ bească, adică să repare atingerea adusă. Faţă de toate celelalte persoane nede­ term inate subzistă obligaţia generală negativă de care aminteam mai sus.

obligaţia generală negativă de care aminteam mai sus. '"dum ^debjigr, şă dea, să facă sau să

'"dum ^debjigr, şă dea,

facă

sau

nu

facă

ceva.

După cum dispune în prima sa

parte art. 2324 alin. (1) NCC, debitorul se obligă „personal” faţă de creditorul său? de aceea, drepturile de creanţă sunt uneori denumite a fi drepturi „personale”111.

ii i

- r -

rfi

lâüiàjüi

--------------—

* i

21. Com paraţie între drepturile reale şi drepturile de creanţă. Orice com pa­ raţie presupune evidenţierea asem ănărilor şi deosebirilor între categoriile supuse acestei operaţiuni intelectuale.

Există

o singură trăsătură care reprezintă asem ănarea între

o singură trăsătură care reprezintă asem ănarea între drepturile de creanţă: am beleJagoarte d in m

drepturile de creanţă: am beleJagoarte d in m a r ^ ţ u p a r c - în fond,

drepturilor patrimoniale. Deosebirile între ele sunt mai multe şi presupun o analiză nuanţată.

Din punctul de vedere al subiectelor, dreptul real are ca subiect activ titularul

său, iar ca subiect pasiv toate celelalte persoane

siderare a limitelor acestei construcţii juridice, aşa cum am arătat mai sus. Dim potrivă,'dreptul de creanţă presupune un raport juridic între subiectul activ determ inat şau cel puţin determinabil, denumit creditor, şi subiectul pasiv, denumit debitor. \

nedeterm inate, cu luarea în

Din punctul de vedere al conţinutului, dreptul real conferă titularului său anumite

,

prerogative, puteri pe care acesta le exercita direct şi nem ijlocit asupra obiectului dreptului său, iar toate celelalte persoane au obligaţia generală negativă de a se abţine să îm piedice în vreun chip exerciţiul prerogativelor respective. Din acest punct de vedere, se spune că drepturile reale sunt absolute, adică opozabile erga omnes. Dimpotrivă, în conţinutul dreptului de creanţă vom găsi întotdeauna dreptul su­ biectului activ - creditorul - de a pretinde subiectului pasiv - debitorul - să dea, să facă sau să nu facă ceva. De aceea, se spune că drepturile de creanţă sunt rela­ tive, adică opozabile inter partes.1

,

,

> .

.

[1] F o rm u larea „o ricin e e ste o blig at p e rso n a l” se re gă sea şi în d isp o ziţiile art. 1718 fostul C. civ. rom ân, în prezent abrogat.

II. D repturile reale şi d repturile de creanţă

25

^ ^ D e o s e b ir ile prezentate, aparent esenţiale, îşi au limitele lor. Mai întâi, este de observat că titularul dreptului real nu poate opune dreptul său tuturor decât sub form ă negativă, în sensul că toţi sunt obligaţi să îi respecte dreptul, dar nim eni nu are vreo obligaţie pozitivă în legătură cu acest drept111. în al doilea rând, afirm aţia că dreptul real este absolut, pe când cel de creanţă este relativ trebuie nuanţată. într-adevăr, dreptul de creanţă este relativ în sensul efectelor sale obligatorii; dreptul la care dă naştere poate fi exercitat de către cre­ ditor, iar obligaţia trebuie executată de către debitor. Dimpotrivă, situaţia juridică creată între părtineşte opozabilă erga omnes, în sensul că nimeni nu poate să stân­ jenească în vreun fel exercitarea drepturilor şi obligaţiilor părţilor. Este vorba aici despre clasica distincţie din materia efectelor contractului între relativitate şi opo­ z a b ilita te . _ în al treilea rând, să presupunem că, fiind vorba despre un drept real - spre exemplu, dreptul de proprietate cineva aduce o atingere dreptului proprietarului; bunăoară, acel cineva produce o stricăciune bunului în discuţie. într-o asem enea situaţie, se va crea un nou raport juridic, obligaţfonal de aceasta dată, adică un drept de creanţă, în sensul că proprietarul va putea cere despăgubiri de la autorul atingerii dreptului său. El este creditorul obligaţiei de despăgubire, iar cel care i-a atins dreptul debitorul aceleiaşi obligaţii.ASubzistă însă obligaţia generală negativă

m enţinându-se caracterul absolut al

dreptului real, opozabil erga omnes.

Să presupunem acum că cineva este creditorul obligaţiei asumate de o altă per­ soană de a-l transporta într-un anum it loc. Suntem în prezenţa unui drept de crean­ ţă, cu obligaţia corelativă. Un terţ îm piedică pe debitor să îl transporte pe creditorul acestei obligaţii, ceea ce conduce la crearea unui prejudiciu pentru creditor. Terţul

a ignorat obligaţia negativă de a nu stânjeni exerciţiul dreptului creditorului, care,

a tuturor celorlalte

persoane

nedeterminate,

ca situaţie juridică, este opozabilă erga omnes. Consecinţa? Se naşte un nou ra­ port juridic, tot obligaţional, pe tem eiul căruia terţul va fi ţinut să îl despăgubească pe creditorul îm piedicat în exerciţiul dreptului său.

în sfârşit, este de reţinut că opozabilitatea în m ateria drepturilor reale impune

uneori îndeplinirea anum itor form e de publicitate, nilor imobiliare sau publicitatea ipotecilor.

cum ar fi publicitatea transm isiu­

23. Din gunctul de vedere a \.d u ra te ij^ ^ 6 re p \m \e reale pot fi perpetue, cum reptuîjde proprietate şi dreptul de servitute, sau sunt constituite pe o durată mare de timp; spre exem plu, uzufructul în favoarea persoanelor juridice nu poate fi mai mare de 30 de ani; atunci când este constituit cu depăşirea acestui termen, el se reduce de drept la 30 de ani; la fel, dacă a fost prevăzut term enul uzufructului în favoarea persoanei juridice, el nu poate fi mai mare de 30 de ani, legea prezum ând că a fost constituit pe acest termen. în privinţa persoanelor fizice, legea dispune că, dacă nu s-a prevăzut durata uzufructului, se prezum ă caracterul său viager (art. 708 NCC). Drepturile de creanţă au o durată limitată în timp.

m

A

se vedea

Fr . T erré, Ph. S imler, op. cit., p. 31.

[2i A

se vedea

şi I. D eleanu, O pozabilitatea - consideraţii generale, în Dreptul nr. 7/2001,

26

D repturile reale principale

Privitor la categoria drepturilor reale ce erau reglementate de fostul Cod civil român de la 1864 şi de alte acte norm ative speciale, se afirm a adeseori că, din punct de vedere numeric, drepturile reale sunt limitate ca număr, în tim p ce drep­ turile de creanţă sunt nelimitate. într-adevăr, pe lângă contractele reglementate de lege - aşa-num itele contracte num ite - , părţile pot im agina raporturi juridice obliga- ţionale sub form a contractelor nenumite. De asemenea, nu trebuie pierdut din ve­ dere că un raport juridic obligaţional, adică un drept de creanţă, se poate naşte din orice faptă a om ului cauzatoare de prejudicii, adică din fapte ilicite, sau din anumite situaţii care conduc la crearea unui dezechilibru patrim onial - cum ar fi îm bogăţirea fără temei legitim - şi impun restabilirea echilibrului iniţial. Observăm că, într-adevăr, drepturile reale sunt limitate ca num ăr în legislaţia civilă, dar num ai la un m om ent dat. Nimic nu îm piedică legiuitorul să reglem enteze noi drepturi reale, anumite drepturi de folosinţă, cu caracteristicile specifice unor drepturi reale. Că este aşa ne dovedesc din plin dispoziţiile cuprinse în art. 551 NCC care, după ce enum eră 10 categorii de drepturi reale, arată că sunt drepturi reale „alte drepturi (s.n., C.B.) cărora legea le recunoaşte acest caracter”. De asem enea, în literatura de specialitate s-a observat în mod judicios că nu numai numărul, ci şi conţinutul juridic al drepturilor reale este, de regulă, stabilit prin lege, afară de situaţia acelor drepturi reale recunoscute în dreptul nostru civil care pot lua naştere prin voinţa omului, cum sunt servituţile stabilite prin fapta om u­ lui şi dreptul de superficie1'1. In orice caz, ca regulă generală, prerogativele cores­ punzătoare unui anum it drept real sunt cele prevăzute de norm ele care îl regle­ m entează; prin voinţa omului nu i-ar putea fi adăugate alte prerogative. Conside­ răm însă că este de conceput lim itarea lor prin m anifestarea de voinţă a titularului unui drept real.

24. Dreptul de urm ărire şi dreptul de preferinţă. Spre deosebire de drepturile de creanţă, drepturile reale prezintă două prerogative suplimentare: dreptul de ur­ mărire şi dreptul de preferinţă. Dreptul de urmărire reprezintă facultatea titularului dreptului real de a pretinde b u n u fca re form ează obiectul dreptului său din mâna oricui s-ar afla. Astfel, pro-

dreptului său din mâna oricui s-ar afla. Astfel, pro- ma obţinută ca urmare a executării ipotecii;

ma obţinută ca urmare a executării ipotecii; un creditor ipotecar de rangul I va avea preferinţă - în acelaşi scop - faţă de creditorul ipotecar de rangul II asupra ace­ luiaşi bun, la rându-i şi el titular al unui drept real accesoriu - dreptul de ipotecă - , dar de rang inferior, etc.25

25. Ni se pare însă că şi aici lucrurile nu sunt aşa de nete şi trebuie nuanţate. Să presupunem că A este titularul dreptului de proprietate asupra unui bun, care a intrat fără tem ei în stăpânirea lui B; A doreşte să redobândească bunul pro-

m A se vedea V. S to ic a , op. cit.,

voi.

I, p.

104.

II.

D repturile reale şi drepturile de creanţă

27

prietatea sa. Ce va putea face A, din punct de vedere juridic, în ipoteza în care B refuză înapoierea de bunăvoie a bunului? Va trebui să intenteze o acţiune în re­ vendicare îm potriva lui B, în care va trebui să dovedească dreptul de proprietate asupra bunului în litigiu; odată această dovadă făcută, B va fi obligat de instanţă să îi restituie bunul. Se poate spune oare că A a urmărit bunul şi că a beneficiat de dreptul de preferinţă asupra bunului respectiv? Nu, el pur şi simplu a dovedit că este proprietar şi că, aşa fiind, cel ce îi deţine bunul fără drept trebuie să i-l restituie.

Să adm item

acum

A

are o creanţă îm potriva

lui B, garantată

cu o ipotecă

asupra unui imobil proprietatea lui B, ipotecă înscrisă în registrul de publicitate imobiliară. Până la scadenţă, B vinde im obilul ipotecat; la scadenţă el nu plăteşte datoria către A, astfel că acesta va urm ări bunul ipotecat în mâinile noului proprietar pe te­ meiul dreptului său de ipotecă, îl va scoate în vânzare în condiţiile stabilite de lege şi se va îndestula din preţ, cu preferinţă faţă de creditorii chirografari ai proprietari­ lor.

lată de ce am fi tentaţi să spunem că, în realitate, dreptul de urmărire şi dreptul de preferinţă operează în privinţa drepturilor reale accesorii pe lângă drepturile de creanţă - ipoteca, gajul şi privilegiile - , nu şi în privinţa drepturilor reale p r in c ip a li.

Secţiunea a 2-a. Categorii juridice intermediare

26. Precizări prealabile. în general, se adm ite că la limita dintre drepturile reale şi drepturile de creanţă se situează două categorii juridice intermediare, anume obligaţiile reale de a face - obligaţiile propter rem - şi obligaţiile opozabile terţilor - obligaţiile scriptae in rem. Credem că, din punctul de vedere al clasificării drepturilor subiective patrim o­ niale în drepturi reale şi drepturi de creanţă, tot ca o categorie interm ediară situată între acestea două pot fi considerate şi drepturile de creaţie in te le c tu a li. Desigur că, făcând o asem enea afirmaţie, spre a evita orice confuzie, nu pierdem din ve­ dere niciun m om ent că drepturile de creaţie intelectuală sunt situate şi la graniţa dintre drepturile patrim oniale şi cele personal-nepatrim oniale, deoarece prezintă trăsături specifice am belor categorii. Nu mai.puţin, considerăm că trăsăturile patri­ m oniale ce le caracterizează sunt de natură să le situeze şi la lim ita dintre drepturi­ le reale şi drepturile de creanţă.111

111 Practic, aceeaşi este şi concluzia la care ajunge şi profesorul V. S toica, dar plecând de la un punct diferit, anum e distincţia dintre prerogativele substanţiale ale oricărui drept su­ biectiv şi latura sa procesuală, adică posibilitatea apărării lui în justiţie pe calea unei acţiuni civile. O rice titular de drept real poate să îşi apere dreptul său în justiţie, pe când titularul unui drept real de garanţie, pe lângă faptul că se bucură de o asem enea posibilitate juridică,

prin intentarea

acţiunii în justiţie, din punct de vedere m aterial, el va „u rm ă ri” înd estula re a sa

în calitate de creditor titular al garanţiei şi va fi „preferat” celorlalţi creditori cu garanţii reale

cu rang infe rio r şi cre d ito rilo r chirog ra fa ri; a se ved ea V. Sto ic a, op. cit. (2009),

p. 27.

[2i

A

se

v e d e a

F r . T

er r é, P h . S im ler, op. cit., p. 28-3 0 ; a se ved ea , în ace laşi sens,

Fr . Z enatti, T h . Revet, Les biens, 2e éd. refondue, P.U.F., Paris, 1997, p. 48 şi urm.

28

Drepturile reale principale

27j O b lig a ţiile p ro p te r rem şi o b lig a ţiile scrip ta e in r e n i:]. Obligaţiile propter

rem, cunoscute

care revin deţinătorului unui bun determ inat şi au ca izvor legea sau convenţia

părţilor. Astfel, art. 74 din Legea nr.

18/1991, republicată, im pune tuturor deţinătorilor de

terenuri agricole obligaţia de a asigura cultivarea acestora şi obligaţia de a asigura protecţia solului; deţinătorii care nu îşi îndeplinesc aceste obligaţii pot fi sancţionaţi

în condiţiile art. 75 şi art. 76 din aceeaşi lege. Asem enea obligaţii sunt impuse de lege şi tuturor deţinătorilor de păduri: asigu­

sub

denum irea de

obligaţii

reale de

a face,

reprezintă îndatoriri*

rarea întreţinerii şi a respectării am enajam entelor silvice; asigurarea pazei şi a inte­ grităţii fondului forestier; realizarea lucrărilor de regenerare a pădurii; prevenirea şi

com baterea bolilor şi dăunătorilor pădurii

în cea de-a doua ipoteză - convenţia părţilor proprietarul unui fond aservit îşi poate asum a obligaţia, spre exemplu, cu ocazia constituirii unei servituţi de trecere,

de a efectua lucrările necesare exerciţiului servituţii. Am bele situaţii constituie sarcini reale - obligaţii reale de a face - impuse de lege sau de voinţa părţilor, care grevează dreptul asupra terenului şi care, accesorii

etc.*[2]

ale acestuia fiind, se vor transm ite odată cu bunul, fără a fi nevoie de nicio form ali- '■ tate specială de transcriere sau înscriere ori de o nouă convenţie a p ă rţilo r în acest sens. Această obligaţie nu corespunde unui drept real, deoarece ea nu incum bă ori­ cărei persoane, ci numai proprietarului sau deţinătorului acestuia[3]. După cum s-a spus, sfera persoanelor la care se raportează obligaţia reală ră­ mâne invariabil aceeaşi, fiindcă vechiul proprietar care a înstrăinat bunul grevat cu

o asem enea obligaţie „este com plet liberat, iar deţinătorul actual este debitor exclu­

siv din cauza şi numai pe perioada de tim p cât se află în raport direct cu bunul”[4]. O bligaţiile scriptae in rem se caracterizează prin aceea că sunt atât de strâns legate de stăpânirea unui buh, încât creditorul nu poate obţine satisfacerea drep­ tului său decât dacă dobânditorul actual al lucrului va fi obligat să respecte acest drept, deşi nu a participat în niciun fel la încheierea contractului iniţial care a con­ dus la naşterea dreptului creditorului. Este cazul locatarului unui bun pe care loca­ torul l-a înstrăinat după încheierea contractului de locaţiune. într-adevăr, potrivit art. 1811 NCC, dacă bunul dat în locaţiune este înstrăinat, dreptul locatarului este opozabil noului dobânditor: dacă imobilul dat în locaţiune este înscris în cartea funciară, iar locaţiunea a fost notată în registrul de publicitate im obiliară; dacă imo-

pe larg ca

112 şi urm . D im po trivă,

inte rm e ­

d ia re ” ; a se vedea, în a cest sens, O. Ungureanu, C. M unteanu, op. cit. (2008), p. 43-47;

alţi autori continuă a vedea în aceste obligaţii, asem enea nouă, „categorii juridice

111 în

literatura

noastră juridică, aceste obligaţii au fost denum ite şi analizate

se ve d e a

V.

S to ic a , op.

cit., voi.

I, p.

drepturi patrim oniale atipice ; a

E. C helaru,

op. cit. (2009), p. 21-23.

[2] A se v e d e a art. 17-18 din

I3) C. Stătesc u, C. Bîr san,

L egea nr. 4 6 /2 0 0 8 -

op.

cit.,

p.

21;

pentru

C odul silvic. alte ca te g o rii de

o blig aţii p ropte r rem,

clasificate

civil, adm inistrativă, stabilite prin norm e ce im pun anum ite obligaţii deţinătorilor unor catego­

rii de bunuri a că ro r în d e p lin ire este

adică sta b ilite prin con ve n ţia

după

natura

lor, care

poate fi civilă,

adică

stabilite

prin

norm e juridice

de

drept

în sarcin a a uto rită ţilo r adm in istrative, şi co n ven ţio na lă,

p.

33

şi urm .

părţilor, a se ve d e a V. Sto ic a, op. cit. (2009),

[4]

A

se

v e d e a

I.

L u

l

ă

,

Privire

generală

asupra

obligaţiilor „p ro p te r

re m ” ,

în

D reptul

II. D repturile reale şi d repturile de creanţă

29

bilul nu este înscris în cartea funciară, dar locaţiunea s-a făcut printr-un înscris cu dată certă, care este anterioară datei certe a actului de înstrăinare; în cazul bunu­ rilor mobile supuse unor formalităţi de publicitate, dacă locatarul a îndeplinit aceste form alităţi privitoare la bunul obiect al locaţiunii; în cazul celorlalte bunuri mobile, dacă la data înstrăinării bunul se afla în folosinţa locatarului. Observăm că, în toate aceste situaţii, deşi locatarul nu are niciun raport juridic cu noul dobânditor al bunului, acesta, în conformitate cu dispoziţiile legale evocate, este obligat să recunoască şi să respecte locaţiunea făcută înainte de înstrăinarea bunului, dacă s-a făcut printr-un act ce îndeplineşte condiţiile de publicitate prevă­ zute de lege.

28. D re p tu rile de cre a ţie in te le c tuală^ Sunt cuprinse în această categorie

drepturile conferite de activitatea spirituală desfăşurată de oameni. O asemenea activitate de durată sau chiar ca o sclipire a geniului uman se poate concretiza în opere literar-artistice sau ştiinţifice. Mai întâi, autorul unei opere literar-artistice are drepturi personal-nepatrim oniale legate de creaţia sa: dreptul de a fi recunoscut ca autor al operei, dreptul de a de­ cide publicarea ei, dreptul de a cere ca opera sa să nu îi fie atinsă de terţi etc. Astfel,„art. 1 din Legea nr. 8 din 14 martie 1996 privind dreptul de autor şi drep­ turile conexe111, cu modificările ulterioare, dispune că dreptul de autor asupra operei literare, artistice sau ştiinţifice, precum şi asupra oricăror asem enea opere de crea­ ţie intelectuală este recunoscut şi garantat în condiţiile legii. Acest drept este legat de persoana autorului şi com portă atribute de ordin moral şi patrim onial [alin. (1)]. De asemenea, textul prevede că opera de creaţie intelectuală este recunoscută şi protejată independent de aducerea la cunoştinţa publică, prin simplul fapt al reali­ zării ei, chiar neterminată.

Din punct de vedere patrim onial, autorul are mai întâi un drept real dreptul de proprietate asupra obiectului în care se m aterializează opera sa originală: m a­ nuscris, pictură, sculptură, grafică etc.

Distinct de acest drept, autorul operei şi, în cazul operelor literare, pe o durată de timp, m oştenitorii lui au un drept de natură patrim onială ce rezultă din valorifica­ rea creaţiei respective. Cum s-a spusl2), pe drept cuvânt, este vorba, într-o asem e­ nea situaţie, de un drept incorporai de natură mobiliară, distinct de bunul corporal în care s-a concretizat opera creată de a utoP ]. Asem ănător se prezintă lucrurile şi în celelalte domenii ale activităţii intelectua­ le: desenele şi m odelele, m ărcile de fabrică, de com erţ şi de serviciu, inovaţiile. Chiar şi scrisorile, rezultat al corespondenţei purtate între anumite persoane,

pot pune

trimisă unei persoane presupune, mai întâi, dreptul de proprietate asupra înscrisu­ lui în care ea se încorporează şi care aparţine destinatarului ei. Este vorba despre un drept asupra unui bun mobil corporal. Apoi, se poate pune problem a dreptului de a face uz de acea scrisoare prin posibilitatea com unicării conţinutului ei terţilor,*31

problem e din punctul de vedere al discuţiei noastre[4]. Astfel, o scrisoare

;1) M. Of. nr. 60 din 26 m artie 1996.

;2| A se vedea Fr. T erré, Ph . S im ler, op. cit., p. 28.

31 Precizăm

nu avem

în vedere

aici contractul de editare care

creează drepturi şi

obligaţii în cadrul unui raport juridic obligaţional ce are acest izvor.

30

D repturile reale principale

afară dacă expeditorul şi deţinătorul nu au decis ca el să răm ână confidenţial. în sfârşit, scrisorile respective pot fi publicate într-o operă structurată ca atare, caz în care vom fi în prezenţa unui drept de creaţie literară şi artistică ce are ca autor pe cel care face selecţia, adnotările, com entariile şi publicarea.

Drepturile de creaţie intelectuală nu sunt, aşadar, nici drepturi reale -

dar ele­

m ente din aceste drepturi nu le sunt străine - şi nici drepturi de creanţă, deşi pre­

zintă asem ănări şi cu acestea, cel puţin sub aspectul

Dar nu sunt drepturi de creanţă prin ele însele, pentru că nu presupun exercita­ rea lor asupra unui debitor determ inat sau cel puţin determinabil. Ele conferă titularului posibilitatea punerii lor în valoare în diverse moduri şi, din acest punct de vedere, se apropie de drepturile reale ca drepturi exclusive de e x p lo a ta ră . Este raţiunea pentru care în teoria dreptului şi în practică se vorbeşte despre proprietatea literară şi artistică, proprietatea industrială etc. De aceea, aceste drepturi form ează obiect distinct de cercetare al unei ramuri m oderne a dreptului privat - dreptul de proprietate intelectuală.

lor economic.

Secţiunea a 3-a. Clasificarea drepturilor reale

29. Drepturi reale principale şi drepturi reale accesorii. în dreptul civil ro­ mân, drepturile reale se clasifică în drepturi reale principale şi drepturi reale acce­ sorii. ^ Drepturile reale principale,sunt acele drepturi care au o existenţă de sine stătă­ toare în"raport cu alte drepturi reale sau drepturi de creanţă. Drepturile reale accesorii sunt afectate garantării unor drepturi de creanţă şi, în c o r is e ^ î r ^ '^ î ^ n ţ a lor depinde în mod direct şi nem ijlocit de existenţa dreptului pe care îl garantează. Aşadar, drepturile reale accesorii sunt accesorii pe lângă drepturile de creanţă.

h o . Categorii de drepturi reale principale. în mod tradiţional, ca principiu, sunt

drepturi reale principale dreptul de proprietate şi

Totuşi, înfăţişarea drepturilor reale principale în dreptul civil în vigoare este mult mai complexă. Astfel, din punctul de vedere al regim ului ju ridic aplicabil, dreptul de

proprietate poate fi drept de proprietate publică, blic, statului şi unităţilor adm inistrativ-teritoriale,

poate aparţine oricărui subiect de drept. De altfel, art. 552 NCC dispune că proprie­ tatea este publică sau privată. Din punctul de vedere al subiectelor şi al regim ului de punere în valoare, su­ biectele de drept public - statul şi unităţile adm inistrativ-teritoriale - pot constitui cu privire la bunurile proprietatea lo r publică următoarele drepturi corespunzătoare

ce aparţine, în regim de drept p u ­ şi drept de proprietate privată, ce

dezm em brăm intele acestuia.

(art. 866 NCC):

- dreptul de administrare;

- dreptul de concesiune;

- dreptul de folosinţă cu titlu gratuit.

MJ Ibidem.

II.

D repturile reale şi drepturile de creanţă

31

Dreptului de proprietate privată, indiferent de titular - subiectele de drept public

dez-

sau

m em brăm intele acestuia, respectiv:

persoanele fizice

şi persoanele juridice

de drept privat

îi corespund

-"dreptul de uzufruct; • dreptul de uz;

- dreptul de abitaţie;

- dreptul de servitute;

- dreptul de superficie.

Noul Cod civil

-

o enum erare „num erotată” a tuturor

drepturilor reale din sistemul nostru de drept, principale şi accesorii. Astfel, potrivit

acestui text, sunt drepturi reale:

român

conţine în art.

551

I. dreptul de proprietate; ZTcffeptul de superficie;

3. dreptul de uzufruct;

4. dreptul de uz;

5. dreptul de abitaţie;

6. dreptul de servitute;

7.

8. dreptul de concesiune;

9. dreptul de folosinţă;

10. drepturile reale de garanţie; I I . alte drepturi cărora legea le recunoaşte acest caracter.31

dreptul de adm inistrare;

31. D re p tu rile reale, accesorii. Enumerate în categoria drepturilor reale de

art. 551 NCC, drepturile reale de garanţie sunt drepturi accesorii pe lângă un drept de creanţă. Articolul 2323’TOCTdîspune că întreg Titlul XI al Cărţii a V-a a codului, întitulat „Privilegiile şi garanţiile realef, reglementează privilegiile, precum şi garan­ ţiile reale destinate să asigure îndeplinirea unei obligaţii patrimoniale de către de­ bitorul acesteia. Sunt drepturi reale accesorii privilegiile, ipoteca şi gajul. Ca drepturi reale accesorii pe lângă drepturile de creanţă, ele urm ează a fi cer­ cetate pe larg la teoria generală a obligaţiilor, de aceea nu vom face decât o scurtă evocare a fiecărei categorii.

Astfel, art. 2333 NCC defineşte privilegiul ca o preferinţă acordată de lege unui creditor în considerarea creanţei sale. Privilegiile sunt opozabile terţilor fără a fi ne­ cesară înscrierea lor în registrele de publicitate, afară dacă legea nu prevede altfel, ar creditorul privilegiat este preferat celorlalţi creditori, chiar dacă drepturile aces­ tora s-au născut ori au fost înscrise înaintea naşterii privilegiului (art. 2334-2335 NCC). Cât priveşte ipoteca, potrivit art. 2343 NCC, ea este un drept real asupra unor bunuri mobile sau imobile ale debitorului, care sunt afectate garantării executării unei obligaţii. Articolul 2345 NCC precizează că dreptul de ipotecă se m enţine asu­ pra bunurilor astfel grevate „în orice mână ar trece” , deci în m âinile oricui s-ar afla, ar creditorul ipotecar are dreptul de a-şi satisface creanţa, în condiţiile legii, înain­ tea creditorilor chirografari, precum şi înaintea celorlalţi creditori ipotecari de rang nferior. Dacă prin lege nu se dispune altfel, ipoteca nu este opozabilă terţilor decât din ziua înscrierii ei în registrele de publicitate (art. 2346 NCC).

32

Drepturile reale principale

La rândul său, gajul este un contract accesoriu prin care debitorul, în scopul ga­ rantării executării obligaţiei asum ate faţă de creditorul său, remite ori lasă în păs­ trare acestuia anumite bunuri mobile corporale sau titluri negociabile emise în for­ mă m aterializată (art. 2480 NCC şi art. 186 din Legea nr. 71/2011 de punere în

aplicare a noului Cod civil)111. în principiu, gajul este un drept de garanţie reală accesorie pe lângă un drept de creanţă, care presupune deposedarea debitorului, astfel că el are ca obiect bunuri ce pot fi stăpânite în m aterialitatea lor, categorie de bunuri ce include titlurile nego­

ciabile „m aterializate” într-un înscris

de valoare.

32. O garanţie care se situează la limita garanţiilor reale este dreptul de reten- ţie, nereglem entat ca atare de legislaţia noastră anterioară noului Cod civil, dar re­ cunoscut atât de practica judiciară, cât şi de doctrină.^Pe tem eiul dreptului de re- tenţie, debitorul obligaţiei de restituire a unui bun are posibilitatea să refuze execu­ tarea acesteia până când titularul bunului care pretinde restituirea îi va plăti eventualele cheltuieli pe care el le-a făcut cu conservarea, întreţinerea sau îm bu­ nătăţirea bunului în cauză. Astfel, art. 2495 NCC dispune că cel care este dator să remită sau să restituie un bun poate să îl reţină, cât tim p creditorul restituirii nu îşi execută obligaţia sa izvorâtă din acelaşi raport de drept sau, după caz, atât timp cât creditorul nu îl despăgubeşte pe debitorul restituirii pentru cheltuielile necesare şi utile pe care le-a făcut pentru acel bun ori pentru prejudiciile pe care, eventual, bunul i le-a cauzat, legea putând stabili şi alte situaţii în care o persoană este în­ dreptăţită a exercita un asem enea drept de retenţie.

111 A se vedea şi A l. Bleoancă, în N oul Cod civil. Comentarii, doctrină şi jurisprudenţă. Voi. III. Art. 1650-2664, Ed. Ham angiu, Bucureşti, 2012, p. 893-894.

Capitolul al lll-lea. Dreptul de proprietate. Definiţie. Caractere juridice. Conţinut. Condiţii generale de exercitare

Secţiunea 1. Definiţia dreptului de proprietate

33. P recizări p re lim in a re . Apărută, practic, odată cu însăşi apariţia omului pe

pământ, proprietatea a stat şi stă la baza dezvoltării societăţii om eneşti. în toate lucrările din literatura juridică ce este consacrată materiei drepturilor reale sau numai dreptului de proprietate se recunoaşte că suntem în prezenţa unui concept deosebit de com plex, cu m ultiple sem nificaţii de ordin istoric, sociologic şi juridic, aflat într-o perm anentă evoluţie.

însăşi noţiunea de proprietate form ează obiect de controversă. Dacă la începuturile organizării existenţei omului ca fiinţă socială însuşirea pre­ miselor asigurării traiului său a apărut ca firească, dezvoltarea vieţii sociale a im­

pus ordonarea relaţiilor dintre oameni. Realizată mai întâi la nivelul unor com unităţi

teritoriale

restrânse, de-a

lungul istoriei, s-a ajuns la form area de colectivităţi

din ce

in

ce mai

mari, unite prin

diferite scopuri, pentru ca, la un m om ent dat, oam enii

se organizeze în state. Ca entităţi organizate, primele form aţiuni statale au edictat norme juridice care au avut în vedere şi raporturile de proprietate.

34. P roprietatea ca relaţie socială şi d reptul de p roprietate ca raport ju ri­

dic. Deşi în limbajul comun aceste două noţiuni se confundă - în definitiv, fiecare dintre noi spunem: sunt proprietarul cutărui bun, societatea X este proprietara uzi­ nei Y, statul este proprietarul bogăţiilor subsolului etc. - , continuăm să credem că

nu se poate pune sem nul egalităţii între proprietate, ca relaţie economică, şi dreptul de proprietate, ca raport ju rid id '\ Relaţia econom ică de proprietate înseam nă însuşirea prem iselor naturale ale oricărei producţii. în orânduirea comunei primitive, omul şi-a însuşit prim ele bunuri de câte ori a avut nevoie, aşa cum le-a găsit în natură. însuşirea exercitată de unul

a fost încet recunoscută de ceilalţi. Dacă unul a produs ceva ce reprezenta mai

mult decât îi era necesar şi a constatat că altcineva a produs alte bunuri care îl

interesau, s-a ajuns la schimb,

semnat o anum ită specializare a activităţii umane prin diviziunea muncii. M embrii com unităţilor um ane în curs de form are s-au recunoscut între e i sau, la scara com unităţilor, între ele, ca proprietari de bunuri. Sau, altfel spus, puterea exercitată de cineva asupra bunului său a trebuit recunoscută de ceilalţi. Proprieta­ tea s-a transform at în relaţie socială de însuşire, iar când această relaţie socială a fost cuprinsă în norme juridice - de la cutum ă până la norm a edictată de entitatea

apoi la piaţă, apoi la organizarea socială, care a în ­

34

D repturile reale principale

care a ajuns să o ordoneze, să o reglementeze, anume statul ea a devenit raport juridic, anume drept de proprietate. Desigur, la scara dezvoltării omenirii, acest proces s-a petrecut lent şi diferit de la o com unitate la alta. Esenţa lui însă rămâne, în concepţia noastră, aceeaşi:

transformarea relaţiei sociale de proprietate într-un raport juridic, cu toate conse­ cinţele ce decurg de aici. După cum s-a spus111, „ar trebui să înţelegem ce vrea să însemne noţiunea de proprietate. Proprietatea este o formă juridică ce nu are nimic universal în ea. Cea de astăzi are puţine trăsături com une cu cea din epoca feudală, dar are o legătură de filiaţie sigură cu proprietatea din dreptul roman. De unde ideea că proprietatea nu ar fi decât expresia juridică a raporturilor ce rezultă dintr-un sistem econom ic determinat, analiză de la care subtilul Marx duce controversa cu naivul critic uni­ versal (al proprietăţii) care a fost înaintaşul său P.J. Proudhon”[2].

35. Constituţia Rom âniei despre dreptul de proprietate*131. în Titlul II din C on­

stituţia României revizuită, intitulat „Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundam enta­

le” , la Capitolul II care reglem entează drepturile ş i libertăţile fundam entale, art. 44 prevede că „dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garan­ tate. Conţinutul şi lim itele acestor drepturi sunt stabilite de lege” (s.n., C.B.). De asemenea, acelaşi text prevede principiul constituţional potrivit cu care proprietatea privată este garantată şi ocrotită în m od egal de lege, indiferent de titular. Apoi, textul art. 44 conţine dispoziţii de principiu privitoare la condiţiile în care cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra tere­ nurilor, la exproprierea pentru cauză de utilitate publică, modul în care o autoritate publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi im obiliare pentru lucrări de interes general, obligaţiile ce decurg din raporturile de vecinătate şi cele de protecţie a mediului, posibilitatea confiscării, numai în condiţiile legii, a bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii, precum şi regula potrivit cu care averea dobândită în mod licit nu poate fi confiscată.

interzic în m od

expres naţionalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice ori de altă na­ tură discrim inatorie a titularilor bunurilor. Articolul 136 din Titlul IV al Constituţiei, consacrat econom iei şi finanţelor p ub li­ ce,