Sunteți pe pagina 1din 67

ANTROPOLOGIE ŞI

ANTROPOMETRIE
Antropologia
• 1. Definiție
• 2. Ramurile antropologiei
• 3. Antropologia biologică
• Kinantropologia sau antropologia motrică
• 4. Biometria
1.DEFINIŢIE
• Antropologia este ştiinţa despre om.
• gr.: anthropos= om; logos=ştiinţă, învățătură
• Termenul de antropologie a fost prima dată folosit de
MAGNUS HUNDT (1501) - Antropologium de hominis
dignitate, natura et proprietatibus, de elementis,
partibus et membris humani corporis
• Magnus Hundt (Magnus Canis) – (1449 – 1519) – filozof, medic și
teolog german
• Otto Casmann definește mai exact termenul de
antropologie (1594)
MAGNUS HUNDT (1501) - Antropologium
MAGNUS HUNDT (1501) -
Antropologium
Otto Casmann (1562 - 1607) – nume latin Casmannus
(umanist german)

• ”Antropologia este stiința naturii umane”


• Lucrări:
• „Psychologia anthropologica, sive animae humanae doctrina“
(1594)
• "Psychologia anthropologica" (1596)
Antropologia
• S-a afirmat ca ştiinţă în secolul XX,
când s-au conturat două domenii
distincte de cercetare:
• fizic-biologic
• socio-cultural
• Antropologia modernă abordează omul în
interacţiunea sa organism - mediu social
sub toate aspectele:
• origine
• evoluţie
• variaţii biologice
• influenţele mediului natural şi socio-
cultural
 antropologia este o:
• ştiinţă complexă, bio-psiho-socială
• ştiinţă multi - şi interdisciplinară
 ştiinţă holistică (ireductibilitatea întregului la suma părților sale)
Medicină Chimie

Genetică DISICIPLINE DISICIPLINE Matematică

Zoologie BIOLOGICE EXACTE Fizică

Botanică Astronomie

Mecanică
Psihologie
ANTROPOLOGIE DISICIPLINE Electronică
Sociologie DISICIPLINE
TEHNICE Electrotehnică
Istorie UMANISTE
Automatică
Lingvistică

Paleontologie Bioştiinţe

Geografie DISICIPLINE DISICIPLINE Ecologie

Geologie GEOLOGICE DE GRANIŢĂ Ştiinţe


economice
Geofizică
Filosofie

Schema1 RELAŢIILE ANTROPOLGIEI CU DISCIPLINELE


CUNOAŞTERII
2. RAMURILE ANTROPOLOGIEI

a) antropologia biologică (fizică)


b) antropologia socială şi culturală
c) antropologia filosofică
d) antropologia politică
Istoricul antropologiei moderne
• Fondatorul antropologiei moderne este după unii autori:
• PIERRE PAUL BROCA (1824-1880) anatomist şi
antropolog francez
• FRANZ BOAS (1858-1942) antropolog american de
origine germană
• a sistemetizat ramurile antropologiei generale:
• antropologie arheologică
• antropologie fizică (Rudolf Martin 1864 -1925)
• antropologie lingvistică
• antropologie culturală
• în a doua jumătate a secolului XX se adaugă
• antropologia aplicată.
Fondatorii antropologiei moderne
Pierre Paul Broca Franz Boas
(1824 – 1880) (1858-1942)
ANTROPOLOGIE ARHEOLOGICĂ ANTROPOLOGIE FIZICĂ

PRIMATOLOGIE
ARHEOLOGIA CLASICĂ PALEONTOLOGIE UMANĂ
ARHEOLOGIA INDUSTRIALĂ ANTROPOLOGIE LEGALĂ
ARHEOLOGIA PROTECŢIONISTĂ GENETICA POPULAŢIILOR
ANTROPOLOGIE

ANTROPOLOGIE ANTROPOLOGIE CULTURALĂ


ANTROPOLOGIE LINGVISTICĂ
APLICATĂ
ANTROPOLOGIA MEDICALĂ
LINGVISTICA ISTORICĂ ETNOGRAFIA
LINGVISTICA DESCRIPTIVĂ ANTROPOLOGIA URBANĂ
SOCIOLINGVISTICA ANTROPOLOGIA DEZVOLTĂRII

Schema 2 RAMURILE SI SUBRAMURILE ANTROPOLOGIEI (SUA)


Școala românescă de antropologie
• Fondatori: Francisc Rainer (1874-1944), Victor Papilian (1888-
1956)
• precursori: Emil Racoviţă, Carol Davila;
• continuatori:
• Constantin Ion Parhon,
• Ştefan Milcu,
• Victor Săhleanu etc.

Francisc Iosif Rainer - 1874-1944


• Institutului de Cercetări Antropologice „Francisc I.
Rainer” al Academiei Române din Bucureşti
împarte antropologia în următoarele ramuri:
• Antropologia istorică (paleoantropologia)
• Antropologia biologică (fizică sau
antropobiologia)
• Antropologia socială şi culturală
• Antropologia aplicată
ANTROPLOGIE ANTROPLOGIE
BIOLOGICĂ (FIZICĂ) ISTORICĂ

ANTROPOLOGIE

ANTROPLOGIE ANTROPLOGIE

APLICATĂ SOCIAL-CULTURALĂ

Schema 3 RAMURILE PRINCIPALE ALE ANTROPOLOGIEI (Romania)


3. ANTROPOLOGIA BIOLOGICĂ
• este ştiinţa care studiază grupurile umane din punct
de vedere fizic şi biologic.
Ramuri ale antropologiei biologice
(școala românească)
• antropologie medicală
• antropologie fiziologică
• antropologie genetică
• antropologie demografică
• antropologie auxologică
• antropologie ecologică
• antropologie etologică
a) Antropologia medicală
• ştiinţa care se ocupă cu studiul factorilor biologici şi
culturali în relaţie cu starea de sănătate, boală şi
vindecare:
• factorii care influenţează starea de sănătate
• mijloacele terapeutice şi natura acestora
• dimensiunea socială a bolii
• Antropologia medicală abordează individul (se trece de
la noţiunea de populaţie/grup la aceea de individ).
b) Antropologia fiziologică
= ştiinţa care studiază:
• funcţiile organismului
• parametrii biochimici
• capacitatea adaptativă a individiului la mediul
de viaţă
c) Antropologia genetică
• ştiinţa care studiază omul din perspectiva:
• patrimoniului ereditar înscris în codul genetic și influenţa
factorilor evoluţiei
• predispoziţia genetică pentru un anumit
comportament/boală
• evoluţiei genomului (ADN) și factorii care ar influența
modificarea acestuia
d) Antropologia demografică
• ştiinţa care studiază dinamica populaţiei umane din
punct de vedere al:
• mărimii, structurii şi distribuţiei
• modul în care se modifică în timp prin: natalitate, mortalitate,
căsătorie, migraţie, îmbătrânire etc.
e) Antropologia auxologică
• ştiinţa care studiază creşterea şi dezvoltarea omului
din momentul concepţiei şi până la maturitate (prima
perioadă a ontogenezei umane)
f) Antropologia ecologică
• ştiinţa care studiază relaţia biunivocă dintre om şi
factorii de mediu (geografic):
• adaptarea omului la mediu;
• modificările mediului induse prin intervenţia omului: tăierea
pădurilor, deşeurile periculoase, încălzirea globală etc.
g) Antropologia etologică
(etos=comportament, logos=cunoaștere, știință)

• ştiinţa care studiază comportamentul uman


determinat mai ales genetic, decât psihic şi cultural.
• s-a crezut că persoanele cu formula cromozomială 47 XYY
(sindrom Jacobs) sau 47XXY (sindrom Klinefelter) au predispoziţie
pentru un comportament criminal, ceea ce nu s-a confimat
4. Kinantropologia sau antropologia motrică
• este o ramură a antropologiei aplicate, care
abordează mişcarea omului ca efect al activităţii
bio-psiho-sociale
• ea cuprinde, în special, date din antropologia
medicală, fiziologică şi auxologică
ANTROPOMETRIA
1. Definiție
2. Clasificare
1. Definiție
• Ce este antropometria?
• Gr. anthropos=om, metron=măsură
• Antropometria studiază dimensiunile somatice şi
funcţionale şi evoluţia acestora pe parcursul
ontogenezei umane (ontogeneza=transformările pe care le suferă un
organismul din momentul concepției (fecundației) până la sfârșitul existenței).

2. Clasificare
• antropometria cuprinde:
• A. somatometria;
• B. fiziometria.
A. Somatometria
• studiază dimensiunile corpului uman (măsurători)
în ansamblu şi pe segmente
• pe baza relaţiilor mărimilor obţinute se
calculează o serie de indici specifici în scopul
evaluării, în special, a:
• nivelului de creştere şi dezvoltare fizică
• statusului nutriţional al individului
B. Fiziometria
• evaluează funcţia aparatelor şi sistemelor
organismului:
• tensiunea arterială
• frecvenţa cardiacă
• forţa musculară
• amplitudinea articulară
• capacităţile şi volumele pulmonare
• consumul maxim de oxigen
• puterea anaerobă etc
Antropometria efectuează măsurarea
omului în poziţii statice.
KINANTROPOMETRIA
1. Definiție
2. Istoric
3. Particularități
4. Aplicații
1. KINANTROPOMETRIA – Definiție
Ce este Kinantropometria?
• kinetos = mişcare
• anthropos = om
• metron = măsură
Kinantropometria reprezintă măsurarea omului în
mişcare
 Kinantropometria este o „antropometrie în mişcare”
De ce a apărut kinantropometria?

 Kinantropometria a apărut din necesitatea abordării


corpului uman în mişcare:

• De exemplu: obţinerea unor performanţe sportive sau


medicale în activitatea de recuperare a impus exersarea
anumitor mişcări la anumite unghiuri articulare, utile
în perfecţionarea unei tehnici sportive sau în
dobândirea independenţei funcţionale
• Aparatura modernă, noile tehnologii au permis în ultimii
ani:
• înregistrarea mişcărilor corpului omenesc
• efectuarea şi interpretarea unor măsurători tot mai
complexe şi precise, în situaţii biomecanice tot mai
diverse, de la execuţia unor activităţi curente şi până la
tehnici sportive subtile
Analiza medicală computerizată a mersului
2. Istoric
• 1978 - s-a constituit „International Working Group on
Kinanthropometry” din cadrul International Council on
Sport Science and Pysical Education (I.C.S.S.P.E) al
UNESCO (United Nations Educational, Scientific and
Cultural Organization)
• 1986 – Conferinţa de la Glasgow (Scoția) - se formează
organizaţia ştiinţifică şi profesională internaţională:
International Society for the Advancement of
Kinanthropometry (ISAK)
http://www.isakonline.com
3. Particularităţile kinantropometriei
• utilizează terminologia din antropometrie (somatometrie,
fiziometrie) și o aplică omului care se mişcă, se
deplasează, se joacă etc.
• propune o nouă abordare a omului viu în sistem
interacţional într-o mai mare concordanţă cu realitatea.
Practic, kinantropometria evaluează:
• În cadrul somatometriei :
• dimensiunile şi compoziţia corporală, pe baza unor
repere antropometrice simple
• succesiunea modificărilor de formă, ale raporturilor
dintre părţi în timpul efectuării mişcărilor simple,
cotidiene, profesionale, de loisir şi de performanţă
sportivă
• În cadrul fiziometriei:
• măsurarea funcţiilor aparatelor şi sistemelor
organismului (musculo–articular, cardio–respirator,
endocrino–metabolic etc.)
• răspunsurile lor în timpul acţiunii diverselor tipuri
de stimuli (exerciţii, posturi, acţiuni etc.)
Kinantropometria evaluează de
asemenea:
• condiţia fizică,
• starea nutriţională
• potenţialul motric al individului în diferite perioade
ale vietii şi în diverse stări (sănătate, activitate
sportivă, boală) oferind date obiective,
reproductibile utile în:
• profilaxie
• performanţă sportivă
• recuperarea persoanelor cu deficienţe,
disabilităţi sau boli cronice
Scopul măsurătorilor:
• clinic, pentru:
• evaluarea subiecţilor
• încadrarea lor faţă de valorile de referinţă
• alegerea terapiei
• readaptarea la efort şi evaluarea rezultatelor
• ca instrumente de educaţie, pentru
conceperea unor programe de prevenire a
îmbolnăvirilor, de promovare a sănătăţii şi
de formulare a politicilor sociale
4. Aplicaţiile
kinantropometriei/antropometriei
• medicină
• nutriţie
• kinetoterapie
• educaţie fizică
• ştiinţa sportului
• ergonomie
• biomecanică
• ştiinţe umaniste etc.
Aplicaţiile kinantropometriei/antropometriei
a.Criminalistică
• KA utilizată încă din secolul XIX pentru identificarea
criminalilor şi recidiviştilor pe baza:
• caracteristicilor fizice:
• dimensiuni, forme ale corpului şi segmentelor,
• amprente digitale şi dentare
• harta retinei sau a irisului etc.
• caracteristicilor fizice-comportamentale:
• mers
• voce
• semnătură etc.
b. Industrie
• creatorii de produse: confecţii, încălţăminte, mobilier,
autovehicule etc.
• constructorii de clădiri, arhitecți etc.
• Francis Galton (1822-1911), explorator şi antropolog
britanic (vărul lui Darwin) a aplicat pentru prima dată (în
1873) metodele statistice pentru studiul măsurătorilor
corporale în vederea stabilirii unor standarde (un lexicon
statistic)
• Măsurătorile au fost apoi folosite în ateliere de confecţii,
utilizarea lor devenind curentă în atelierele de modă. De
aici şi cerinţele asupra siluetei şi remodelării corporale în
vederea înscrierii în standarde.
c.Ergonomie
• Ergonomia studiază
relaţia om-maşină-
mediu de muncă în
scopul îmbunătăţirii
posibilităţilor de
utilizare a maşinii
(gr.ergon = lucru;
normos = normă).
• există peste 200 de
dimensiuni
antropometrice
utilizate în ergonomie
d.Medicină
1. În medicina clinică:
• evaluarea statusului nutriţional;
• monitorizarea creşterii şi dezvoltării fizice;
• diagnosticul clinic în afecţiunile aparatelor şi sistemelor
organismului;
• planificarea tratamentului şi monitorizarea evoluţiei sub
tratament;
• profilaxia obezităţii şi reducerea riscului de apariţie a unor
boli grave, secundare: hipertensiune arterială, cardiopatie
ischemică, accidente cerebrale vasculare, diabet zaharat,
neoplasme etc.
2. În medicina legală
• măsurătorile antropometrice sunt utilizate pentru:
• reconstrucţia facială, corporală,
• determinarea sexului din resturi umane etc.
3. În medicina imagistică
• prin tehnici moderne noninvazive (echografie, tomografie
computerizată, rezonanţă magnetică nucleară) se pot
efectua măsurători de mare precizie. Exemple:
• diagnosticul de sarcină:
• aprecierea sediului acesteia;
• studiul placentei ca structură şi localizare;
• evaluarea creşterii fătului printr-o biometrie precisă de
confirmare a vârstei sarcinii
(concordanţa/neconcordanţa între dezvoltarea fătului şi
vârsta sarcinii sau oprirea sarcinii în evoluţie);
• depistarea precoce a unor anomalii (cardiace, cerebrale,
digestive, renale, genetice etc) sau a unor complicaţii care
impun întreruperea sarcinii (prin echografie sau mai nou
prin vizualizare 4D, (a patra dimensiune fiind timpul));
• explorarea bazinului osos (pelvimetrie) al gravidei care
permit obstetricianului să aprecieze dacă naşterea se
poate produce sau nu pe căi naturale
• dimensiunile organelor interne;
• dimensiunile diverselor zone anatomice bazate pe
secţiuni, care reprezintă echivalentul vizual al unei
secţiuni anatomice (prin rezonanţă magnetică nucleară
şi tomografie computerizată);
• previziunea creşterii în înălţime prin controlul osificării,
realizat prin examen radiologic, tomografie computerizată
sau rezonanţă magnetică;
• dimensiunile imaginilor patologice: tumori (cu diverse
localizări), litiază renală, biliară etc (prin ecografie,
tomografie computerizată şi rezonanţă magnetică);
• corectitudinea aplicării protezelor articulare sau vasculare;
• evaluarea compoziţiei corporale, importantă pentru:

• aprecierea corectă a stării de nutriţie


• monitorizarea tratamentului dezechilibrelor nutriţionale
• Ex.: DEXA-Dualenergy X-ray Absortiometry – utilizată
pt. determinarea compoziției corporale, densității
osoase
4. În chirurgia plastică şi reparatorie;
ortopedie - traumatologie

• Măsurătorile antropometrice sunt utile în chirurgie pentru


aprecierea:
• gradului reparării anatomice
• reconstrucţiei formelor (sau prin protezare) după
amputaţii sau dezarticulări
• nivelului restantului funcţional după intervenţii
chirurgicale şi pe parcursul programului de recuperare
prin reevaluări succesive.
5. În chirurgia estetică și ortodonție (ortodonție=parte a
stomatologiei care se ocupă cu prevenirea și tratamentul pozițiilor defectuoase ale dinților)

• pentru redarea aspectului estetic, mai ales la


nivelul feţei: corectarea defectelor la nivelul
nasului, urechilor, pomeţilor, fantei palpebrale,
buzelor, dentiției etc.
e. Psihologie
• prin corelare cu fiziognomia (sau fiziognomonia = ştiinţa de
recunoaştere a caracterului individului prin înfăţişarea/mișcările lui) şi
prelucrarea statistică a datelor s-au realizat programe
computerizate care pot recunoaşte sau confirma
aptitudinile individuale în cadrul unei testări psihologice
amănunţite.
f. Sport
• aprecierea vârstei fiziologice în raport cu gradul
dezvoltării fizice;
• selecţia şi orientarea copiilor spre sporturile (ramurile
sportive) sau probele pentru care posedă aptitudini,
(relaţia structură corporală - dimensiuni corporale -
activitate fizică);
• monitorizarea dezvoltării fizice sub influenţa practicării
sistematice a exerciţiilor fizice;
• aprecierea nivelului performanţelor fizice şi a stării de
sănătate;
• depistarea deficienţelor fizice;
• organizarea spaţiilor de antrenament/concurs,
confecţionarea echipamentului sportiv, construirea
aparatelor utilizate în antrenamente/concurs (relaţia
spaţiu de lucru-dimensiuni corporale).
g.Biomecanică
necesită măsurători speciale:
• goniometria internă a aparatului locomotor, care oferă
date în legătură cu alcătuirea articulaţiei, axele de
mişcare, pârghii, lungimea muşchilor, elasticitatea lor etc;
• repartizarea geometrică a masei corporale sau
segmentare (centrul principal de gravitaţie sau cele
secundare);
• parametrii mişcării reprezentaţi de: distanţă (timp), viteză
(distanţa parcursă în unitatea de timp) şi acceleraţie
(modificări ale vitezei în unitatea de timp).
• Scopul analizei biomecanice a mişcărilor:
• profilaxia traumatismelor
• reducerea efectelor negative ale suprasolicitărilor
biomecanice.
• Partea biomecanicii care se ocupă cu studiul parametrilor
mişcării se numeşte cinemetrie.
h. Arheologie
• determină stadiului dezvoltării biologice a oamenilor care
au locuit pe un anumit teritoriu şi au trăit într-o anumită
perioadă istorică
i. Cercetare
• Precizia măsurătorilor antropometrice, a permis
construirea unor manechine virtuale (în sistem 3D) care
reproduc cu fidelitate caracteristicile structurale şi
funcţionale umane, utile în studierea reacţiilor omului la
diverse solicitări:
• simularea unor accidente rutiere şi aprecierea toleranţei structurilor
anatomice la diverse tipuri de şoc
• identificarea cauzelor de disconfort şi oboseală în funcţie de tipul
de efort depus la pilotarea auto sau în activităţile profesionale etc.
j. Artă David - Michelangelo

• Importante: proporțiile segmentelor corpului uman


4. BIOMETRIA
• Biometria (gr.bios = viaţă; metron=măsură)
• ramură a biologiei
• = știință care aplică metode de măsurare și prelucrare statistico-
matematică a unor date biologice
(reprezintă totalitatea metodelor de măsurare şi condensare
statistică a mărimilor anatomice ale unor organisme sau segmente
corporale,ale unor specimene din aceeaşi clasă sau specie în
vederea stabilirii aspectelor semnificative comparative ale acestora)
• pe baza măsurătorilor se apreciază dezvoltarea şi abaterile de la
standardele clasei sau ale speciei
Biometria
• Etimologic: biometria este tehnica prin care se recunoaște
(identifică) o persoană pe baza caracteristicilor ei
personale
biometrie
Sisteme/tehnologii biometrice
• faţa
• amprentele digitale (identificarea dactiloscopică)
• geometria mâinii
• geometria urechii
• desenul venos al mâinii
• forța/modul de tastare
• semnătura
• irisul
• ADN
• mers
• voce
• termografie facială
• scanarea retinei
Bibliografie
• 1. Albu,I., Georgia, R., 1994, Anatomie topografică, Ed. ALL,
Bucureşti
• 2. Buzescu, A., 2002, Anatomia omului, curs litografiat ANEFS
• 3. Calais-Germain, B., 2009, Anatomie pentru mișcare, Ed.
Polirom, București
• 4. Cordun, M., 1999, Kinetologie medicală, Ed.Axa, Bucureşti
• 5. Cordun, M., 2009, Kinantropometrie, Ed.CD Press,
Bucureşti
• 6. Cordun, M., 1999, Postura normală şi patologică, Ed.
ANEFS, Bucureşti
• 7. Ifrim, M., 1986, Antropologie motrică, Ed. Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti