Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Extensiunea Bălți

Referat
la microeconomie

pe tema: “Evoluția sistemelor economice: etapele

istorice de bază”

Au elaborat:

Coordonator de proiect:

Bălți, 2014
1
 Cuprins:

Argument..............................................................................pag 4

1. Scurt istoric.................................................................pag 5

2. Conceptul de sisteme, definiții, exemple....................pag 7

3. Clasificarea și evoluția sistemelor economice.............pag 9

4. Modele contemporane ale sistemelor economice.....pag 14

Anexe...................................................................................pag 15

Concluzie..............................................................................pag 18

Bibliografie...........................................................................pag 19

2
 Motto:
„Întregul este mai mult decît
suma părților care în compun”
(Aristotel)

3
 Argument

Proiectul dat are drept scop cercetarea Evoluției sistemelor economice și anume
etapele sale de bază. Pe parcursul acestui proiect vom scoate în evidență cele mai
sugestive idei, care stau la baza evoluției.

Avem drept obiectiv de analiză, trăsăturile economice, vom folosi şi unele exemple,
citate din diferite surse istorice, pe care le vom analiza pentru a înţelege mai bine
sensul acestora.

Scopul propus în realizarea acestui proiect este de a ne evalua competenţele și de a

lucra în echipă, ceea ce ne va ajuta să întelegem mai bine rolul sistemelor economice.

Astfel pentru realizarea acestei lucrări vom folosi cît mai multe surse de informare,
care ne va fi de mare ajutor în procesul de lucru și care ne vor oferi o gamă de
informaţie. O astfel de încercare de a realiza cercetări în acest domeniu este o nouă
experienţă pentru noi.

4
 Scurt istoric

Analiza de sistem și-a făcut remarcată prezența la începutul celui de-al doilea război
mondial, în apricațiile militare, fiind strîns legate de o serie de rezultate obținute în
domeniul cercetării operaționale. Apoi a continuat să se extindă sub aspect aplicativ
și la sistemele economice.
În evoluția sistemelor economice distingem trei etape importante:
O primă etapă a fost aceea, indentificată în timpul celui de-al doilea război mondial,
în care analiza sistemelor a inceput să fie utilizată în investigarea sistemelor
industriale. Rezolvarea problemelor specifice acestor sisteme s-a făcut prin
desprinderea lor din contextul din care făceau parte și prin utilizarea unor modele și
algoritmi de soluționare aparținînd cercetării operaționale. Însă, așa cum afirmă
profesorul Bernard Roy, de la Universitatea din Paris, aplicarea cercetărilor
operaționare nu a rezolvat ceea ce se așteaptă de la ele. Acest lucru s-a datorat
faptului că realitatea economică este deosebit de complexă, intr-o continuă dinamică,
context în care orice sistem industrial interacționează cu mediul său, pe care-l
influențează și de la care primește reacții cu impact direct asupra funcționării sale.
O a doua etapă a avut în vedere creșterea complexității problemelor la nivel micro și
macroeconomic, realizată paralel cu dezvoltarea tehnicii și apariția sistemelor
moderne de calcul. În tratarea cu succes a acestor probleme s-a impus abordarea
sistematică, avînd în vedere impactul pe care îl au problemele din sistemul analizat
asupra celorlalte sisteme cu care este conectat. Utilizarea și extinderea unor modele
și algoritmi din cercetările operaționale, teoria deciziei, cibernetică, informatică,
simulare etc., sau elaborarea unor algoritmi specifici, originali, adecvați problemelor
analizate, optimali, sau suboptimali, reprezintă principalele rezultate ale acestei
etape.
O atenție deosebită trebuie acordată rolului și limitelor sistemelor informatice din
această perioadă. Așa cum arată specialistul John Gall, sistemele informatice pot
sufoca uneori inteligența și inițiativa umană, cu efecte negative imediate și de
perspectivă asupra oamenilor și întreprinderilor. După cum practica a demonstrat,
criza modernizării matematice aplicate în întreprinderi poate fi depășită prin
abordarea unei viziuni sistemice, mai apropiată de nevoile reale ale utilizatorilor finali.

5
Roland Besancet, specialist în informatică și managiment a realizat un studiu asupra
unui grup de întreprinderi, unele cu performanțe slabel altele cu performanțe ridicate
și a dedus cauzele rezultantelor slable precum și principiile careu au stat la baza celor
cu funcționare eficientă. El a constatat că metodele și tehnicile informaticii nu sunt
eficiente pentru ca o întreprindere să funcționeze eficient, ele reprezintă doar un
suport, fiind necesare ca managerii firmei să asimileze metodele moderne de
management.
O a treia etapă, a apărut în anii 1980, a fost marcată de progresele înregistrate într-o
serie de discipline înrudite analizei de sistem. Apariția teoriei complexității, a
sistemelor expert, extinderea tehnicilor interactive și la rețelele de calculatoare,
apariția de noi modele și metode în cercetările operaționale, creșterea rolului
sistemului informațional-decizional în managimentul unităților economice, precum și
a progreselor realizate de ca teoria deciziei, managimentul întreprinderilor ș.a., au
avut un rol determinant în dezvoltarea și aplicarea cu succes a analizei și diagnozei
sistemelor.
Caracterizarea acestei etape o constituie considerarea cu preponderență a aspectelor
decizionale din sistemele analizate, punerea în evindență a incertitudinii ce acționează
în cadrul acestui proces și evindențiază actului decizional ca un joc cu elemente fuzzy.
Conștientizarea factorilor decizionali, de pe toate nivelele ierarhice de conducere, a
faptului că în luarea deciziilor se basează pe un joc cu elemente fuzzy, reprezintă
principalul cîștig al acestei etape.

6
 Conceptul de sistem – definiții, exemple

Conceptul de sistem a apărut ca noțiune într-o formă primară în filosofia antică.

Afirmind că “întregul este mai mult decît suma părților care în compun”, Aristotel a
dat practic o primă definiție de natură sinergetică noțiunii de sistem, noțiune care în
cursul istoriei științifice s-a dezvoltat și a evolual, ajungînd la o formă general
acceptată în present.
Conceptul desistem se utilizează fregvent în diferite domenii ale economiei, tehnicii,
în natură și în societate. Există astfel sisteme de afaceri, informatice, biologice,
educaționale, de producție, sociale ș.a., Ceea ce au comun aceste sisteme este
numărul relative mare de elemente care le compun, și care interacționează, inclusive
cu mediul din care fac parte, în vederea realizării unui anumit scop/obiectiv, care
poate fi o lege a naturii, sau un obiectiv stabilit de către om.
De exemplu: pentru un sistem de afaceri scopul îl reprezintă realizarea unui maxim
profit. Pentru un sistem productiv diferitele elemente care îl compun, între care există
relații de natură tehnologică, financiară, fluxuri informaționale, material și
interumane, își propune obținerea unor produse și valorificarea acestora pe piață, în
scopul obținerii unui profit care să permit reluarea ciclului de producție pe o treaptă
superioară.
Încazul unui sistem biologic între elementele care îl compun există interacțiuni slabe,
sau puternice, îndreptate spre realizarea unui scop, anume menținerea în viață a
sistemului.
În cazul sistemelor economice și tehnice, scopul apare ca fiind determinat de către
om, ca factor decisional, înaintea construirii sistemuli.
Sistemele economice sunt sisteme dinamice, adică sisteme la care variabila endogenă
independent este timpul.
Definiția 1. Se numește sistem un model fizic realizabil al dependenței y de u, dacă
există o cauzalitate u –>y , dar nu există o cauzalitate inversă, y->u.
Un astfel de concept se numește informațional, sau concept de black – box. El nu
presupune cunoașterea apriorică a modului cum depinde y și u, nici a modului cum
se realizează efectiv cauzalitatea dintre y și u. Punctul sensibil al acestui concept îl
constituie cauzalitatea care poate fi probată doar pe cale experimentală.
7
Definiția 2. Se numește sistem un model fizic realizabil al unei structuri de elemente
a căror funcționalitate poate fi caracterizată prin legi de evidență. Un astfel de concept
presupune cunoașterea completă a tuturor elementelor ce compun un sistem și a
legăturilor funcționale între ele, adică a structurii sistemului. Deși principial, un astfel
de concept poate defini un sistem, este imposibi să se cunoască întreaga structură a
sistemului pe de-o parte, din cauza complexității lui, iar pe de o altă parte, din cauza
numărului mare de legi care acționează în sistem.
Definiția 3. Se numește sistem un model fizic realizabil al dependenței în funcție de
u, dacă se cunoaște parțial structura sistemulul S suficient de bine pentru a demonstra
cauzalitatea.
Acest concept are și avantajul unei ameliorări autoinstruibile a procesului de
cunoaștere. Se presupune, că se dau seturile u și y și este evidențiată calitativ
cauzalitatea. Este deci posibilă obținerea modelului, adică a sistemului de structură S.
Fiecare sistem pentru a-și atinge scopul primește întăriri din mediu și produce ieșiri
pentru mediu, în urma unor procese ce au loc în sistem.
Definiția de bază/rădăcină a sistemului reprezintă mai mult decît o simplă
reformulare a obiectivelor sistemului, deoarece ea înglobează și punctul de vedere al
analistului care face descrierea sistemului, existînd astfel posibilitatea ca pentru un
sistem dat să avem mai multe astfel de definiții.
De exemplu, în cazul unei firme un contabil va evidenția elementele financiare,
inginerul – elementele de producție, tehnologul – elementele tehnologice,
informaticianul – informațiile și fluxul acestora. Analistul de sistem va avea în vedere
consultarea tuturor acestor opinii și evidențierea a ceea ce este relevant pentru
sistem, din punct de vedere al intrărilor și ieșirilor, a proceselor de transformare și a
obiectivelor de urmărire.

8
 Clasificarea și evoluția sistemelor economice

Există foarte multe sisteme economice, de aceea se cere o clasificare argumentată

teoretic accesibilă. Mai întăi de toate trebuie de știut că sunt sisteme economice
mari și sisteme economice mici, fiecare din ele fiind compuse din anumite
compartimente, numite și subsisteme. Deși au un rol diferit, toate sistemele, inclusiv
subsistemele, au o importanță deosebită, de acce clasificarea trebuie să se facă pe
criterii argumentate științific. Sistemele economice și componentele lor funcționează
cam tot așa cum funcționează organele omului – toate sunt necesare și îl mentin pe
om intr-o activitate normală. La fel sistemele și subsistemele economice, care pot
influența pozitiv, uneori negativ organismult economiei și funcționarea acestuia.
Sistemul fiscal, de care depinde atît ezvoltarea unităților economice, cît și capacitatea statului de a-și
rezolva problemele sociale, are o influiență mai mică în comparație cu sistemul bancaro – financiar, de
exemplu, care ar putea fi comparat cu sistemul sagvin al ființei umane. Leucemia, se știe, poate fi fatală
pentru om. La fel se întimplă și cu economia dacă sistemul sangvin dă faliment.

Clasificarea sistemelor economice trebuie să se facă în funcție de scopul care se

urmărește. De exemplu, din punct de vedere al nivelului de abstracție și analiză,
cunoaștem următoarele sisteme:
1. Sisteme economice naționale. Fiecare țară își are sistemul său economic,
modelul și mecanismele sale specifice. De exemplu, în R. Moldova economia
funcționează în baza sistemului social de piață, prevăzut de constituție. Deși
acest sistem este caracteristic și pentru multe alte țări, cel de la noi se distinge
de altele prin cîteva trăsături, care vor fi studiate într-un capitol aparte.
2. Sisteme economice regionale. Unul din cele mai viabile sisteme economice
regionale este sistemul Uniunii Europene, spre care tind să ajungă foarte
multe țări. Este unul din cele mai mari, complicate și birocratizate care are și
cele mai bune rezultate. Nu în zadar multe țări din blocul socialist țin cu tot
dinadinsul să se integreze în Uniunea Europeană. Iar în ceea ce privește un alt
sistem regional – Comunitatea Statelor Independente (CS), format în baza a 12
foste republici sovietice, inclusiv R. Moldova – situația e cu totul diferită. Nici o
țară nu stă la rind pentru a adera la această comunitate, dimpotrivă, multe țări
membre tind spre Uniunea Europeană.
Aceste particularități ale sistemului economic și ale componentelor lui sunt examinate în detaliu în cartea Mecanismele
sistemelor economice.

9
 3. Sistemul economic global (mondial). Acest sistem este în plin proces de
formare, fiind generat, în primul rînd, de fenomenul mondial de globalizare,
dar și de problemele de ordin financiar, comercial, economic și de cele ale
resurselor naturare cu care se confruntă întreaga civilizație. Pilonii de vază,
mai exact spus, segmentele și componentele ce duc la formarea acestui sistem
sunt: Banca Mondială cu subdiviziunile sale, Fondul Monetar Internațional,
Organizația Mondială a Comerțului, Organizația Națiunilor Unite cu funcțiile
sale economice, precum și alte organizații mondiale și religioase.
Sistemele economice pot fi clasificate și din punct de vedere funcțional și din cel al
rezultatelor obținute. Astfel, toate sistemele economice pot fi clasificate în trei
grupuri, după cum urmează:
1. Sisteme economice slab dezvoltate, caracteristice pentrui țările în curs de
dezvoltare, dar și pentru unele țări aflate în tranziție, acestea fiind tot mai
puține. Printre acestea se numără și R. Moldova, care la început nu avea acest
calificativ, obținîndu-l ulterior de la instituțiile economico – financiare
internaționale.
2. Sisteme economice dezvoltate, caracteristice pentru grupul celor 7 (SUA,
Japonia, Germania, Marea Britanie, Franța, Italia, Canada), țările din Uniunea
Europeană, Israel, Coreea de Sud și altele.
3. Sisteme economice în tranziție, caracteristice pentru țările ex- comuniste,
inclusiv și R. Moldova, care încă n-au încheiat această etapă de transformare
radicală a economiei.
Există, de asemenea, sisteme preindustriale, industriale și postindustriale.

În ultimul timp a apărut necesitatea studierii sistemelor economice în plan istoric, ceea
ce ne permite să stabilim specificul fiecărui sistem în timp și spațiu. O încercare reușită
în opinia noastră, de la clasificarea sistemelor economice din punct de vedere istoric
a întreprins profesorul universitar Dumitru Moldovanu. El a stabilit trei astfel de
sisteme economice, numindu-le sisteme ideale:
1. Sistemul economiei naturale (sau tradiționale);
2. Sistemul economic de piață;
3. Sistemul economic de comandă(sau centralizat).
Acestea sunt sisteme economice mari.
10
Sistemul economiei naturale, în opinia lui Dumitru Moldovanu, este o formă de
organizare a activității economice pentru autoconsum, deși autorul nu neagă că, în
decursul a sute de ani, economia rurală s-a transformat într-o economie naturală s-a
transformat într-o economie naturală de schimb în baza diviziunii socială a muncii,
autonomiei unităților economice, utilizării monedei și a pieței, care desigur a fost slab
dezvoltată, deși în opinia noastră odată cu apariției primelor manufacturi și a orașilor,
s-a dezvoltat și comerțul extern, amintitndcel putin de Drumul Mătasei din China spre
Europa și alte zone. Aceste constatări ne permit să distingem sistemul economic
natural, tradițional și primitiv de sistemul natural bazat pe schimb(comerț)
O altă temă ce se cere a fi abordată ține de așa-numitul sistem mixt. În lucrarea citată
mai sus economia mixtă se referă doar la economia de piață contemporană. În
realitate, economia mixtă, deci și sistemul mixt, a existat și în economia de comandă
bazată pe legile pieței, cu excepția economiei de comandă socialiste, sistemul mixt
funcționînd doar în baza legilor economice ale producătorului.
Din punct de vedere istoric există patru sisteme economice principale, și anume:
1. Sistemul natural primitiv;
2. Sistemul natural bazat pe schimb (comerț);
3. Sistemul economic de comandă (centralizat);
4. Sistemul economiei de piață.
Această clasificare coincide întocmai și etapelor istorice ce au la bază anumite sisteme
economice socoal – politice: sclavagismul, feudalismul, capitalismul, socialismul,
comunismul fiind doar un experiment nereușit și periculos al etapei solicitate. Unele
dintre aceste sisteme mai funcționeață și astăzi în multiple forme:
(Vezi anexa A)
Acest sistem cu formele lui principale ține mai mult de istorie, funcționind doar în
unele țări slabe dezvoltate, mai ales în Africa. R. Moldova, Ucraina, Federația Rusă,
acest sistem economic a apărut sub formă primitivă a gospodăriilor țărănești. În R.
Moldova, de exemplu, țăranii s-au ales 1,5 – 2 hectare de teren agricol, neavind nicio
acoperire financiară din partea statului și fără a dispune de mijloace tehnice
moderne de prelucrare a solului și de recoltare a roadei.
În Federația Rusă, pămîntul a intrat în circuitul sistemului de piață mult mai tîrziu
decit Romania și R. Moldova.

11
Trebuie de remarcat faptul că, deși gospodăriile țărănești actale au un rol pozitiv în
dezvoltarea agriculturii de la noi, ținind cont de faptul că acestea folosesc tehnica
modernă de prelucrare a pămintului, contribuind și la sporirea volumului de afaceri,
toate acestea se fac pe contul sărăciei populației rurale. În ceea ce privește sistemul
istoric de comandă acesta poate fi schematizat în felul următor:
(Vezi anexa B)
Sistemul economiei de bază (centralizat) este un sistem totalitar. Acest sistem a
funcționalizat în URSS și ulterior în țările-satelit, unde acesta a fost, de regulă, impus,
funcționînd legile producătorului și dictatul statului. În alte țări sistemul a funcționat
bazîndu-se mai mult pe legile economice ale pieței. Aceste două forme de
funcționare a sistemului de comandă au diferite mecanisme și modele, generate în
primul caz de dictatul producătorului, iar în cel de-al doilea caz – cerințele legilor
economiei de piață. Comun pentru aceste forme este dictatul politic și ideologic –
totalitarismul. Pe alte principii funcționează sistemul economic de piață
contemporan, avind următoarele forme:
(Vezi anexa C)
Sistemul de piață contemporan s-a dovedit a fi cel mai răspîndit și cel mai eficient,
deși și el are neajunsuri. Actualmente, sunt trei forme principale de funcționare ale
acestui sistem economic: forma de piață liberă (SUA și Chile), forma de piață socială
(Suedia, Norvegia) și forma de piață socio-liberală (Franța, Italia).
Toate sistemele economice istorice sunt interdependente, funcționînd în baza unor
forme mixte, unde din ele avînd trăsături mai accentuate, altele-mai puțin
accentuate. Acest amestec de elemente și componente ale diferitor sisteme poate fi
obținut dacă sistemul mixt se bazează pe următoarele forme de funcționare:
(Vezi anexa D)
Dezvoltarea sistemelor economice s-a făcut prin intermediul a două căi principale:
evolutivă, adică în baza perfecționării, modernizării și reformării sistemului, și
revoluționară (prin lovituri de stat).
Examinarea căilor și metodelor de dezvoltare a marelui sistem economicde piață
începe cu sistemul de piață slab dezvoltat, caracteristic pentru etapa capitalismului
sălbatic din secolele XVIII – XIX. Țările ce au ales calea evolutivă de dezvoltare, au
avansat cel mai mult, cele care au mers pe calea revoluțiilor și a loviturilor de stat,
bazîndu-se mai ales pe legile economice ale producătorului, au dat faliment. În
12
consecință, în 1952 economia de piață socialistă a luat naștere în fosta Iugoslavie, în
1978 – în China și în 1987 – în URSS. În aceste țări economia s-a aflat în tranziție în
baza unor sisteme economice mixte, la început predominind elementele de
comandă, apoi cele ale sistemului de piață. Liniile ovale din (vezi anexa E) arată
posibila direcție pre care vor tinde țările aflate în tranziție și în curs de dezvoltare.
Însă nu toate vor merge spre aceleeași cale. De exemplu, Vietnamul a preferat calea
chineză. Chiar și Cuba comunistă manifestă un anumit interes față de sistemul
chinez.
Afară de sistemele economice istorice, care totuși sunt puține la număr, mai sunt și
sisteme economice mari. De exemplu, Nicholas Georgescu-Roegen, renumitul om de
știință american, de origine română menționează: „Capitalismul de astăzi și cel de
acum cinzeci de ani sunt două sisteme complet diferite”.
(Anexa E) arată că sistemul de piață istoric funcționează în formă liberă (SUA, Chile)
și în formă socială-liberă de piață.

13
 Modele contemporane ale sistemelor economice
Modelul neoamerican – tipul anglo-saxon – SUA, UK, Belgia, Canada. Se
caracterizează: nivel inalt al diferentierii sociale, ponderea redusa a sectorului de stat
in economie. Piata joaca rolul determinant in reglementarea vietii economice. Ea
stabileste mărimea prețurilor inclusiv a salariilor. Implicarea directa a statului in
actiivtatea economică este neglijabilă. Statul elaboreaza cadrul legal si vegheză
respectarea cu strictețe a acestuia. El incurajează concurența si dezvoltarea
businessului. Nivelul impozitelor este scăzut. Dupa regulile pietii funcționează si
sistemul de invățămînt. O trăsătură caracteristică modelului neoamerican este o
diferentiere enorma a averilor, inclusiv a salariilor. Tipul anglo-saxon de piata este
foarte eficient din punct de vedere economic, dar genereaza o diferentiere sociala
fara precedent.
Modelul german – Germania, Austria, Olanda. Caracterul: imbinarea organica a
exigentelor pietei cu protectia sociala a populatiei. Statul are misiunea sa asigure
egalitatea de sanse si sa protejeze cetatenii impotriva abuzurilor si nedreptatilor.
Sectorul de stat in economie este important, ridicindu-se pina la 25-30% din PIB. Un
rol deosebit in modelul german este acordat sistemului bancar, banca centrala
beneficiind de o autonomie deplina si servind drept mecanism decisiv de
reglementare a activitatii economice.
Modelul suedez – Suedia, Norvegia, Finlanda, Danemarca. Accentul este pus pe
asigurarea echitatii sociale si pe reducerea inegalitatii de avere. Rata impozitelor este
ridicata, statul acumuleaza in miinile sale pina la 60-65% din tot PIB, mai bine de
jumatate din care este utilizat apoi in scopuri sociale. Sectorul de stat joaca un rol
insemnat. Cea mai mare parte a serviciilor este gratuita.
Modelul francez – Franta, Italia. Sectorul privat se imbina cu un puternic sector
public, aparut in cea mai mare masura in urma mai multor valuri de nationalizare a
ramurilor private. Imbinarea mecanismelor pietei cu un sistem special de planificare
indicativa, ca forma principala a implicarii statului in activitatea economic.
Modelul japonez – aparut dupa cel de al 2lea razboi mondial. Rolul decisiv in viata
economica il joaca marile corporatii, sustinute de catre stat si aflate intr-o competitie
puternica intre ele. Instrumentul principal de implicare a statului in viata economica
este programarea economica. Nivelul salariului ramine mereu in urma cresterii
productivitatii muncii. Acest fapt permite reducerea permanenta a costurilor.

14
Anexe:
A Gospodăria individuală
agricolă, unitățile
meșteșugărești.

Sistemul natural
bazat pe schimb
(comerț)

Latifundiul boieresc
(gospodăriile moșierilor)

Anexa A: Formele de funcționare a sistemului istoric natural bazat pe schimb

Forma totalitară în baza

legilor economice ale
producătorului
Sistemul de comandă
(centralizat)

Forma totalitară în baza

legilor economice ale
pieței

Anexa B: Formele de funcționare a sistemului istoric de comandă

15
C

Piața liberă
Sistemul de piață
contemporan

Piața socială

Piața socio-liberală

Anexa C: Formele de funcționare a sistemului de piață contemporan

D
Centralizat - descentralizat

Sistemul mixt

Privat - public

Național - internațional

Anexa D: Formele de funcționare a unui sistem mixt contemporan

16
E
Sistemul de piață liberă, socială și
reglementară

Sistemul de tranziție
spre economia
liberă și deschisă
Forma Forma Forma
liberală a socială a socialo –
pieței pieței liberală a
pieței Sistemul economiei
de piață socialistă
(varinate:
-iugoslavă
-chineză
Sistemul de piață -sovietică)
contemporan

Sistemul În baza legilor

economice ale pieței
totalitar
În baza legilor
producătorului

Evolutivă Căile de dezvoltare

Revoluționară
Sistemul de piață slab dezvoltat
(etapa capitalismului sălbatic) (lovituri de stat)

Anexa E: Evoluția sistemelor economice

17
 Concluzie

În urma efectuării acestui proiect am învăţat lucruri noi ce ţin de interpretarea corectă
a temei alese de mine. Am analizat şi descifrat unii termeni ce țin despre sistemele
economice.

În procesul realizării acestei lucrări am conştientizat faptul că cărțile istorice

economice ne oferă o gamă largă de informaţii, o parte din ele pe care le-am folosit în
lucrare.

De asemenea am realizat importanţa de a lucra în grup, dezvoltîndu-ne calităţile

precum: răbdarea şi responsabilitatea, acceptarea şi argumentarea ideilor propuse.
Am reprezentat o experienţă care ne va fi de ajutor pe viitor, de a scrie proiecte, de a
selecta informaţia necesară, de a formula şi de a scrie corect frazele. Nu în ultimul
rind, acest proiect reprezintă o experienţă absolut necesară în dezvoltarea noastră de
mai departe, experienţă care ne v-a fi de folos şi pentru viitor.

18
 Bibliografia

1. Păun Mihai, Hartulari Carmen

Analiza, diagnoza și evaluarea sistemelor din economie, editura ASE,
anul 2004, București
2. Chirică Sergiu
Sisteme economice în timp și spațiu, editura ARC 2009
3. http://economie-politica.blogspot.com/2008/12/modele-
contemporane-ale-sistemelor.html

19