Universitatea Bucureşti

Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele comunicării

Responsabilitatea fotojurnalismului

Curs: Fotojurnalism Profesor :Mihail Dragnea

0
 Responsabilitatea jurnalistului

“În lumea de astăzi, plină de ziare de scandal de duzină şi de manipulare prin imagini,
fotojurnaliştii sunt cei care trebuie să spună adevărul. Un fotojurnalist este într-o
continuă vânătoare de imagini, care spun care sunt luptele şi realizările de zi cu zi ale
comunităţii în care acesta trăieşte” [1].
Consider că exactitatea e cea care trebuie să primeze într-o fotografie, reprezentarea
adevărului e mult mai importantă decât impresia artistică, degeaba o fotografie e
spectaculoasă dacă nu e o prezentare fidelă a realităţii, dacă trunchiază adevărul.
O fotografie, mai ales una care o să apară în ziare sau în materiale informative trebuie
să surprindă adevărul exact, cititorul trebuie să vadă exact ceea ce ai văzut tu, pentru ca
apoi să-şi poată forma o părere.
Un bun fotograf nu ar trebui să surprindă cadre care să susţină un anumit punct de
vedere, care să ilustreze opinia lui, ci să fotografieze realitatea, fie că e sau nu de acord
cu ea.
O fotografie dintr-un fotoreportaj va fi apreciată mai mult, va părea reuşită, dacă
reuşeşte să transmită atmosfera de la faţa locului şi să-l facă pe cititor să simtă că a fost
acolo, să ofere cât mai multe detalii clare despre o anumit eveniment, loc sau persoană.
Fotograful nu trebuie să plece din redacţie cu ideea: mă duc să fac nişte fotografii
frumoase, care să-i impresioneze pe cititorii mei, ci ar trebui să se gândească că merge
la faţa locului pentru a arăta şi celor care nu au putut ajunge ce se întâmplă acolo.
În ghidul “Cele mai Bune Practici în Meseria de Fotojurnalist Independent” publicat pe
site-ul fotojurnalism.ro se spune: “Căutaţi fotografii care spun povestea pe care o vedeti,
nu doar ceea ce ati fost angajaţi (se aşteaptă de la dvs.) să redaţi”.
Tot aici ni se arată că: “A face fotografii înseamnă mult mai mult decât distante focale şi
viteza de expunere. Imprimarea fotografiilor înseamnă mult mai mult decât temperaturile
substanţelor chimice şi gradele de contrast. Publicarea fotografiilor înseamnă mult mai
mult decât decupaj şi luarea unor decizii privind dimensiunile. Un fotojurnalist trebuie să
ştie întotdeauna faptul că aspectele tehnice ale procesului fotografic nu constituie o
problemă de ordin primar”.
Tehnologiile moderne permit falsificarea conţinutului fotografiilor, iar modificările făcute
sunt insesizabile.

1
http://www.fotojurnalism.ro/2008/06/ce-este-un-fotojurnalist/

1
Cititorii însă, nu vor wallpapere pentru desktop, pentru asta există sute de site-uri cu
peisaje lucrate în Photoshop, vor realitate, chiar dacă uneori nu e aşa cum ar dori ei să
fie.
”Exactitatea ar trebui să fie principiul care ghidează profesia fotojurnaliştilor; astfel, ar fi
neprofesional să se altereze conţinutul unei fotografii pentru a înşela publicul oferind o
perspectivă greşită asupra informaţiei. Reprezentarea cât mai corectă a realităţii trebuie
să fie baza eticii în fotojurnalism, iar acest crez ar trebui sa constituie criteriul de
apreciere în prelucrarea imaginilor. Mai mult decât atât, denaturarea conţinutului unei
fotografii de presă reprezintă o încălcare a standardelor morale’’ . [2]
Mai bine să le spui adevărul, decât să-i minţi “frumos”.
Cred că pozele frumoase, artistice, care distorsionează (în orice fel) realitatea duc la
pierderea credibilităţii. Dacă un fotojurnalist e trimis la evenimente şi face poze reuşite,
spectaculoase, dar care nu prezintă 100% situaţia reală, cu timpul îşi va pierde
credibilitatea şi implicit cititorii.
De exemplu, dacă în calitate de fotoreporter participi la un protest al profesorilor din
România şi surprinzi o fotografie cu o profesoară de la ţară, îmbrăcată modest,
nearanjată nu trebuie să publici doar poza cu ea şi să concluzionezi: “profesorii au salarii
mici şi uitaţi cum au ajuns să arate”. Poate restul profesorilor de la protest erau îmbrăcaţi
elegant, aranjaţi şi tu, ca fotoreporter dacă ai publicat doar poza profesoarei ai trunchiat
realitatea şi ai condus cititorii spre o concluzie greşită. Poţi eventual publica două
fotografii: una cu profesoara de la ţară şi una cu cei eleganţi prin care să sugerezi că la
protest au participat şi profesori cu venituri modeste din mediul rural, dar şi colegi de-ai
lor din capitală, care o duc mai bine decât cei din provincie.
În codul etic al fotografilor de presă ni se spune că: “tu, ca fotoreporter nu poţi manipula
şi schimba radical anumite convingeri publice ».
Trebuie să prezinţi totul onest şi să fii obiectiv. Cred că cele mai bune fotografii sunt cele
din care îţi dai seama ce s-a întâmplat fără să mai citeşti textul, fotografii care vorbesc
de la sine.
În majoritatea ziarelor din România apar fotografii banale care însoţesc textul, care
daca ar fi privite separat nu ar reprezenta nimic. Mai bine să surprinzi mai puţin şi să fie
mai exact, decât să surprinzi tot, să pară spectaculos şi să fie prost realizat.

2
http://www.fotografa.ro/index.php?cmsID=3&newsID=82#

2
Argumente contra

„Nu publica o fotografie dacă cei care întorc capul sunt mai mulţi decât cei care suportă
să o privească. Dacă oamenii sunt dezgustaţi de fotografie, s-ar putea să nu-i
aprofundeze mesajul” Paul Martin Lester – „Photojournalism - An Ethical Approach”.
Uneori suntem tentaţi să judecăm după aspect. Suntem impresionaţi când vedem o
fotografie frumoasă, vedem doar suprafaţa, superficialul şi nu mai privim în profunzime,
uităm să judecăm cât de bine prezintă realitatea acea fotografie.
Prima impresie ”îţi ia ochii”, pur şi simplu eşti uimit de frumuseţea ei şi nu de conţinut.
Uneori învelişul e mai apreciat decât conţinutul.
De exemplu fotografiile participante la un concurs de fotografie sunt judecate de oamenii
obişnuiţi după frumuseţe, nu după ceea ce prezintă. Întotdeauna vei auzi oamenii
spunând: ”Era mai frumoasă fotografia de pe locul 3, decât cea de pe locul 1”. Criteriile
publicului nu corespund cu cele ale juriului de specialitate. Uneori frumosul primează în
faţa exactităţii.
În meseria de fotojurnalist există situaţii când nu poţi fi imparţial, când nu poţi surprinde
exact realitatea.
De exemplu în războiul din Afganistan e normal să te situezi de partea soldaţilor români
şi să-i prezinţi într-o lumină pozitivă, iar pe talibani să-I prezinţi negativ. De fiecare dată
când soldaţii talibani ucid un soldat român apar fotografii şi texte în presa română care îi
prezintă pe soldaţii noştri ca pe niste eroi căzuţi la datorie, iar pe talibani ca pe nişte
terorişti “monştri”. Niciodată nu ni se prezintă însă fotografii care să ilustreze faptul că un
soldat român a mai ucis un taliban, a mai făcut o victimă, pentru că e normal ca un
fotoreporter să îşi susţină conaţionalii. Astfel adevărul e trunchiat, dar e normal să îi pui
într-o lumină pozitivă pe nişte oameni din ţara ta care-şi riscă vieţile în război.
“Fotografia dintr-un fotoreportaj e ceva descriptiv, capabil sa transmită pe lângă
informaţie, o stare”. [3]
Dacă fotografia nu e spectaculoasă, nu va atrage atenţia, deci nu va transmite nicio
stare. O fotografie bună trebuie să fie suficient de frumoasă pentru a atrage atenţia,
pentru a te face să o priveşti şi odată văzută să te facă să simţi ceva, să îţi spună o
poveste de care să fii vrăjit.
“Editarea trebuie să păstreze integritatea conţinutului şi a contextului imaginilor
fotografice. Aceasta nu trebuie să manipuleze imaginile sau să adauge sau să

3
http://mediatice.ning.com/profiles/blogs/1265026:BlogPost:4001

3
modifice sunetul în niciun fel care ar putea induce în eroare spectatorii sau reprezenta
greşit subiectele” – Codul etic.
Pentru a arăta realitatea uneori e nevoie de modificarea în Photoshop sau alte programe
de editare deoarece pozele tale ar putea să nu redea exact culorile pe care tu le-ai văzut
la faţa locului, detaliile sau pur şi simplu nu subliniază destul de clar mesajul fotografiei.
E bine să foloseşti un program de editare pentru a face o poză mai atractivă, dar nu pentru
a-i modifica conţinutul.
Dacă impresia artistică nu ar conta atunci de ce un fotoreporter face sute de fotografii la
un eveniment şi apoi alege una singură, cea pe care o consideră cea mai reuşită, cea care
impresionează cel mai mult.
Decorul e acelaşi, însă contează şi lumina de pe “scenă” pentru ca spectacolul să fie
perfect şi actorii să fie puşi în valoare. La fel ca în teatru, e şi în cazul fotografiei:
evenimentul surprins e acelaşi, însă contează lumina, culoarea, detaliul. Aceeaşi piesă de
teatru e pusă în scenă de actori diferiţi, care au o interpretare diferită. La fel şi în cazul
fotografiei, mai mulţi fotoreporteri merg la acelaşi eveniment, dar fotografiile nu vor fi
identice, fiecare se distinge de cealaltă prin ceva, are o particularitate specifică. De aceea
spectaculozitatea face uneori diferenţa.
O fotografie frumoasă face cât o mie de cuvinte, însă depinde de fotoreporterul care a
realizat acea fotografie dacă acele cuvinte vor fi cele care descriu exact evenimentul care
a avut loc sau doar o parte din întreg, o realitate “decupată”.

4
 Bibliografie

http://mediatice.ning.com/
http://www.fotojurnalism.ro
http://www.fotografa.ro/