Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
C o r in t
Elle Wiesel
NOAPTEA
Născut în 1928 la Sighet, în România, Elie Wiesel a fost deportat în 1944,
împ reu nă cu întreag a familie, la Ausch witz, un de aveau să-şi găsească sfârşi
tul mama, sora mai mică şi tatăl său. Publicată pentru prima dată în 1958 la
Editions de Minuit, Noaptea este prim a carte se mn ată de Elie Wiesel, poves
tea ex perienţei pe care a trăit-o în l agărele de ex termi nare naziste (Auschwitz,
Birkenau, Buna, Gleiwitz). De atunci, autorul a scris peste cincizeci de opere
ficţionale şi nonf icţionale: rom ane , povestiri, eseu ri, m ărturii, i nterv iuri,
militând constant pentru drepturile omului şi pentru condamnarea ororilor
Holocaustul ui. In 1986 a prim it Prem iul Nobel pen tru pace, iar în 1996 a fost
num it me mb ru al Academi ei Americane de A rtă şi Literatură . D in 2001 este
me mb ru de onoare al Academiei Române, Institutul Naţ ional pe ntru Studie
rea Holocaustului din Rom ânia purtâ nd u-i numele. In prezen t este directorul
Cen trului pe nt ru studii iudai ce de la Universitat ea din Boston.
821.1 ll(73)-31=135.1
821.133.1-31=135.1
Elie Wiesel
NOAPTEA
Prefaţă de Elie Wies el
Cu vân t-înainte de Fra nţois Mauriac
6
Noaptea
7
ELIE WIESEL
8
Noaptea
9
ELIE WIESEL
10
Noaptea
„La înc ep ut a fos t cre din ţa, p uerilă; şi înc reder ea,
vană; şi iluzia, periculoasă. Noi credeam în Dum
nezeu, aveam în cred ere în om şi trăiam cu iluzia c ă,
în fiecare d intr e no i, se af lă o scânteie sac ră din fla
căra aşa-numitei Shekina, pe care fiecare dintre noi
o po artă, în ochi şi în suflet , u n reflex al im agin ii lui
Dumnezeu.
11
ELIE WIESEL
Frică de lovituri.
12
Noaptea
13
ELIE WIESEL
17
ELIE WIESEL
18
Noaptea
E l ie W iesel
19
Cuvânt-înainte
de F ranţo is Maur iac
22
Noaptea
23
ELIE WIESEL
24
Noaptea
toţi idolii. Oare pe ntru câţi evrei pioş i s-a petre cut
această moarte? în ziua oribilă, între acele zile oribile,
în care copilul a asistat la spânzurarea (da!) unui alt
copil, care avea, ne spune el, faţa unui înger nefericit,
a auzit gemând pe cineva din spatele lui: „Unde este
bunul Dumnezeu? Unde este? Şi am simţit cum, în
25
ELIE WIESEL
FR AN ţOIS M a u r ia c
26
CAPITOLUL I
27
ELIE WIESEL
28
Noaptea
clipe.
De ce mă rugam? Ciudată întrebare. De ce tră
iam? D e ce respiram?
— Nu ştiu, i-am spus, mai tu lburat şi mai stin
gherit. Nu ştiu.
înce pâ nd din ziua ac eea, l-am văzut d es. îm i ex
Sau:
— Săracul de el, a înnebunit de-a binelea.
Iar el plângea:
— O am eni buni, ascultaţi-mă. Asta e tot ce vă
cer. Nu vreau bani, nu am nevoie de milă. Ascul
taţi-m ă, striga el în sinagogă , într e ru găciun ea de la
apu s şi cea d e seară.
32
Noaptea
33
ELIE WIESEL
34
Noaptea
35
ELIE WIESEL
36
Noaptea
37
ELIE WIESEL
38
Noaptea
39
ELIE WIESEL
40
Noaptea
41
ELIE WIESEL
42
Noaptea
se pregătească...
Umbre le din jur ul meu s-au tre zit parcă din tr-u n
som n lung. Şi au plecat , tăcute, c are-nco tro.
45
ELIE WIESEL
47
ELIE WIESEL
tata.
— Poimâine. Doar dacă... doar dacă lucrurile nu
se schimbă . U n miracol, poate ...
Und e er au duşi oam enii? N u se ştia încă? N u, se
cretul era bine păstrat .
Se înno ptas e. N e-am dus la culcare. Tata s pusese:
48
Noaptea
„Porniţi!”
Tata plângea. îl vedeam p en tru prim a oară plân
gând. Nu îmi imaginasem niciodată că poate să
plângă. M ama mergea, cu faţa lipsită de expresie,
fără un cuvânt, gânditoare. M ă uita m la Tzipora , su
rioara mea, cu părul ei blon d frum os pieptă nat, cu
51
ELIE WIESEL
52
Noaptea
53
ELIE WIESEL
56
Noaptea
57
ELIE WIESEL
58
Noaptea
59
ELIE WIESEL
60
Noaptea
64
Noaptea
68
Noaptea
70
Noaptea
76
Noaptea
78
Noaptea
Auschwitz.
79
ELIE WIESEL
80
Noaptea
cap ete lor n oas tre p lute şte acelaş i fum . A jutaţi-vă
un ul pe altul. Este sin gu rul m od d e a supravieţ ui.
Gata cu vorba, sunteţi obosiţi. Ascultaţi: vă aflaţi în
blocul 17; eu sunt responsabilul cu o rdinea aici; fie
care poate veni la mine să se plângă de altcineva.
Asta este tot. D uc eţi-vă la cul care. D ou ă pe rso an e
într-u n pat. N oapt e bună .
Primele vorbe omenoase.
81
ELIE WIESEL
82
Noaptea
83
ELIE WIESEL
84
Noaptea
85
ELIE WIESEL
86
Noaptea
87
CAPITOLUL IV
89
ELIE WIESEL
90
Noaptea
91
ELIE WIESEL
92
Noaptea
lui.
— Ai noroc, m icuţule, a spus Hans, surâzând. Ai
ajuns într -un kom mando b u n ...
' Zece minu te m ai târziu, ne gă seam în faţa de po
zitului. Ne-a întâmpinat un angajat german, civil,
meister. N u ne -a acord at mai m ultă at enţie decât un
94
Noaptea
viitoare.
franţuzoa ică.eam
eu n u înţeleg N u vorbea
francezm:
a. ea nu ştia germ ană, iar
Mi se părea că era evreică, deşi trecea aici drept
„ar iană”. Era de portată la muncă forţată.
înt r-o zi în car e Idek era furi os, m-a m nim erit în
calea lui. S-a repezit la min e ca un an ima l feroce, lo-
vindu-mă în piept, în cap, aruncându-mă, apu-
cându-mă din nou, dându-mi lovituri din ce în ce
mai vi olente, pân ă când m -a u mplu t de sâ nge. Pen
tru că îmi muşcam buzele ca să nu urlu de durere,
probabil că lua tăcerea mea drept dispreţ şi continua
să lovească din ce în ce m ai tare.
Deo dată, s-a cal mat. C a şi cum nu s-ar fi pe trec ut
nimic, m -a trim is înapoi la muncă. Ca ş i cum am fi
jucat amândoi un joc în care rolurile aveau aceeaşi
im por tan ţă.
M -am târ ât în colţul meu. A m simţit cum o mâ nă
răcoroasă îmi şterge fru nte a însângerată . Era fr an
ţuzoaic a. îm i surâ dea trist şi mi-a strecu rat în mână
97
ELIE WIESEL
— Nu vă cunosc, domnule.
— în 1944, vă aflaţi în Germ ania, la Buna, nu-i
aşa?
— D a...
— Lucraţi la depozitul de material e lectric...
— Da, a spus ea, puţin tulburată. Şi, după o clipă
98
Noaptea
99
ELIE WIESEL
100
Noaptea
râs:
— Ştiam, ştiam bine, băiete, că am să te înving.
Mai bine mai târziu decât niciodată. Şi pentru că
m -a i făcut să aştep t, te va co sta în plus o raţie de
pâine. O raţie de pâine pentru unul dintre prietenii
mei, u n den tist celebr u d in Varşovia. Ca să-ţi ex
tragă coroana.
10 1
ELIE WIESEL
102
Noaptea
103
ELIE WIESEL
104
Noaptea
106
Noaptea
108
Noaptea
ruinele.
109
ELIE WIESEL
11 1
ELIE WIESEL
113
ELIE WIESEL
nezeu!
Se oprea tot timpul, ca şi cum nu ar fi avut for
ţa să găsească înţele sul cuvin telor . M elo dia s un a
înăbuşit.
Iar eu, misticul de odinioară, gândeam: „Da,
omul est e mai puternic, mai m are decât Dumn ezeu.
Cândin
gat d aipafost de cep
radis. ţiongeneraţia
C ând at de A dam şi Eva,
lui Noe i-aidisplă
Ţ i-a al un
cut, ai trimis potopul. Când Sodoma nu a mai fost
demnă în ochii Tăi, ai aruncat din cer foc şi pu
cioasă. Dar oamenii aceştia pe care i-ai înşelat, pe
care Tu i-ai lăsat să fie to rturaţi, măcelăriţi, gazaţi,
calcin aţi, ce fac oare? îţi în chină rugi Ţ ie! îţi laudă
numele!”
— Toată creaţia mărtu riseşte măreţia lui D um
nezeu!
Altădată , ziua de An ul N ou îmi dom ina viaţa.
Ştiam că păcatele mele îl într ista u p e cel veşnic, im
ploram iertarea Lui. Altădată, credeam profund că
1 19
ELIE WIESEL
. Slujba
care spun s-a ter mdish
ea Kad in atpe
cuntru
rug ăciu ne a pe
părinţi, Kaddish. Fie
ntru copi i,
pentru fraţi şi pentru sine.
îm po triva Lu i.
Şi me stecam buc ata de pâine.
Simţeam că în ad âncu l inim ii mele n u era decât
un ma re vid.
123
ELIE WIESEL
1 25
ELIE WIESEL
126
Noaptea
127
ELIE WIESEL
caţie tragică:
— Eu răm ân aici aproape în fiecare z i...
Era u n argu men t cus ut cu aţă albă. Ş i-a dat seama
de asta, n-a mai spus nimic şi s-a închis în camera
lui.
Clopotul a sunat.
— încolonarea!
128
Noaptea
130
Noaptea
131
ELIE WIESEL
132
Noaptea
133
ELIE WIESEL
134
Noaptea
135
ELIE WIESEL
137
ELIE WIESEL
cine altul. Este sin gu rul care şi-a ţin ut pro mis iunile,
toate prom isiunil e făcute po po rului evreu.
138
Noaptea
139
ELIE WIESEL
Dim inea ţă, lag ărul îşi schimbase înf ăţişarea . De
ţin uţii e rau îmbrăcaţi care m ai de care m ai ciudat:
parcă eram la bal mascat. Fiecare îm brăcase mai
multe haine un a peste alta ca să s e apere de frig. Bieţi
saltim ban ci, ma i mu lt laţi decât l ungi, m ai m ult
m orţi decât vii, bieţi clov ni ale căro r feţe de fan tom e
ieşeau d in tr-o grăma dă de h aine de ocnaşi! Paiaţe.
Am încercat să găsesc un bo can c ma i mare. D e
geaba. Am ru pt o p ătură şi m i-am înfăşurat p iciorul
14 1
ELIE WIESEL
pe o furnică.
Eram ca un somnambul. Mi se întâmpla să în
ch id ochii şi era ca şi cum aş fi do rm it. Din cân d în
când , cineva mă împin gea cu pute re d in spate şi mă
trezeam. Omul url a: „A leargă mai repede. D acă nu
vrei să înain tezi, la să-i pe c eilalţi să tre acă”. Dar
ajungea s ă închid ochii o secun dă pe nt ru a vedea de
filând o în treag ă lume , p entru a visa o în trea gă viaţă.
D rum fără sfârşit. Să te laşi împins de mulţime, să
te laşi antr en at de de stinul orb. Când oboseau, sol
daţii SS erau înloc uiţi. Pe no i nu ne înlo cu ia nim eni.
Cu membrele rebegite de frig, în pofida cursei, cu
gâtul uscat, înfom etaţi, gâfâind, co ntin ua m să aler
găm.
Eram stăpânii natu rii, stăpânii l umii. Uitasem tot,
moartea, oboseala, nevoile naturale. Mai puternici
decât frigul şi foamea, mai puternici decât focurile
de a rm ă şi d or in ţa de a mu ri, co nd am na ţi şi vaga
bonzi, simple numere, eram singurii oameni de pe
pământ.
în fine, luceafărul dim ine ţii s-a ivit pe ce rul ce
nuşiu. La oriz on t se arăta o geană de lum ină. N u mai
puteam , nu mai aveam forţă, n u mai aveam iluzii.
Com and antul n e-a an un ţat că parcursesem deja
şaptezeci de kilo metri de cân d po rnis em . D epăşisem
148
Noaptea
150
Noaptea
15 1
ELIE WIESEL
152
Noaptea
153
ELIE WIESEL
155
ELIE WIESEL
— Ajungem la Gleiwitz!
Aceste cuvinte de îmbărbă tare, c hiar d acă veneau
din pa rtea asa sinilor noş tri, ne fă ceau mu lt bine. Ni
me ni n u voia să abandoneze partid a acum, ch iar în a
inte de sfârşit, atât de a pro ape de ţel. Och ii no ştri
scrutau orizontul în căutarea gardurilor de sârmă
156
Noaptea
— Milă!
Sim ţeam că-1 strives c. îl îm piedicam să resp ire.
Aş fi vru t să m ă ridic, făceam e for tur i să m ă dau la
o parte, ca să-i permit să respire. Eu însumi eram
strivit sub greuta tea unu i alt corp. Respiram cu difi
cultate. îm i înfigeam ung hiile în feţe necu nos cute .
Muşcam to tul în jur , căutând un pic de ae r. Nim eni
nu striga.
De oda tă, m i-a m am intit. Ju liek! Băiatul din Var
şovia ca re cân ta la vio ară în orc he stra de la Buna.
— Juliek, tu eşti?
— Eliezer... cele douăzeci şi cinci de lovituri de
bici... D a... îm i aduc aminte.
A tăcut. A trec ut ceva timp.
— Juliek! M ă auzi, Juliek?
— D a ... a spus el, cu o voce slabă. Ce vrei?
Nu murise.
— Cum te simţi, Juliek? am întrebat, n u atât pen
tr u a afla răsp un sul, cât pe ntr u a-1 auzi că vorbeşte,
că trăieşte.
— Bine, Eliezer... E bine... Aer p uţin ... Obosit.
Am picioarele umflate. E bine să te odihneşti, dar
vioara m ea ...
M -am gâ nd it că-şi pierd use m inţile. Ce leg ătură
avea vioara?
— Ce-i cu vioara?
15 7
ELIE WIESEL
Gâfâia:
158
Noaptea
159
ELIE WIESEL
163
ELIE WIESEL
166
Noaptea
167
ELIE WIESEL
168
Noaptea
169
ELIE WIESEL
— De ce n u ne îm puşcă imediat?
170
Noaptea
173
ELIE WIESEL
pe un pat.
Dar n u era u şor să ajun gi la duşuri. Sute de d eţi
nuţi se îng hesu iau. Ga rdie nii n u reu şeau să men ţină
ordinea. Loveau în stânga şi-n dreapta, fără vreun
rez ultat vizi bil. Alţii, care n u p utea u nici măcar să se
ţin ă pe picioare, darămi te să se îngh esui e, s-a u aşe
174
Noaptea
176
Noaptea
177
ELIE WIESEL
ultimii.
La întoarcerea de la baie, a trebuit să aşteptăm
m ult tim p afară. în că nu se term inas e c urăţenia în
blocuri.
L-am zărit de d epa rte pe tata şi am alerg at în ain
tea lui. A trecu t pe lângă mine ca o um bră, m -a d e
179
ELIE WIESEL
181
ELIE WIESEL
182
Noaptea
183
ELIE WIESEL
punsesem .
Nu am plâns şi mă simţeam rău că nu puteam să
plâng. în să nu mai aveam lacrimi. Şi, în adâncul su
fletului, d acă aş fi căuta t în p rofunz im ile conştiinţei
mele p lăpân de, po ate că aş fi găsit ceva precu m: în
sfârşit, lib er!...
184
CAPITOLUL IX
600.
Fr ontu l se apr opia.
îm i pe trec eam zilele fără să fac abso lut nimic. Cu
o sing ură dorinţ ă: să mănânc . N u m ă mai gândeam
la tata, n ici la mam a.
D in câ nd în când, m i se întâm pla să visez. La pu
ţin ă supă. La u n su plim en t de supă .
186
Noaptea
187
ELIE WIESEL
189
ELIE WIESEL
1985.
} o b o u D i e u d a n s la te m p e te , în colaborare cu Josy Eisen-
berg, Editions Fayard/Verdier, 1986.
D is c o u r s d ’O s lo , Editions Grasset, 1987.
L e M a l e t l ’E x il , împreună cu Michăel de Saint Cheron,
Nouvelle Cite, 1988.
L e C r e p u s c u le a u lo in , roman, Editions Grasset, 1987.
Si lenc es et M em oires d ’hom m e, eseuri, povestiri, dialoguri,
Le Seuil, 1989.
L ’O u b lie , roman, Le Seuil, 1989.
Celebr at ion talm ud ique, portrete şi legende, Le Seuil, 1991.
în limba română: C el ebrare talm ud ică, traducere de
Alexa ndru şi Mag dalena B oiangi u, Ed itura Hasefer, 2001.
Celebrations, ediţie legată, Le Seuil, 1994.
190
Noaptea
Format: 16/54x84;
Coli tipo: 12
fe d p rin t
t i p o g rafi e
W .:411-0055; 41147.76 offic6
#fe#mtro
Elie Wiesel
NC
u \ V Wm
âc ri
ml ■ Wm m m
: a
F ă r ă a c e a s t ă m ic ă lu c r a r e , v i a ţ a m e a d e s c r i i t o r s a u v i a ţ a m e a
p u r ş i s i m p l u n u a r f i f o s t c e e a c e e s te : v i a ţ a u n u i m a r t o r c a r e s e
c o n s id e r ă o b lig a t, d in p u n c t d e v e d e r e m o r a l ş i u m a n , s ă îm p ie
d ic e d u ş m a n u l s ă o b ţi n ă o v ic t o r i e p o s t u m ă , u ltim a , ş te r g â n -
d u - ş i c r im e le d in m e m o r i a o a m e n ilo r .
Elie Wiesel
I SBN: 978- 973- 135 - 682- 2
w w w .g r u p u l c o r i n t .r o