ro/ethosuximid
Ethosuximid
Informaţii generale şi recomandări pentru testare
1/8
Fig 20.3.1 Obţinerea „steady state”
T1/2 = 0.693/k
Aşa cum reiese din ecuaţie, T 1/2 este o constantăşi nu depinde de concentraţia
medicamentului. Daca T1/2 este cunoscut se poate calcula modul de împărţire a dozelor şi
intervalul de timp la care trebuie administrate pentru a se atinge nivelul terapeutic.
Totuşi, unele medicamente sunt metabolizate printr-un alt tip de cinetică decât cea de
ordinul I, suferind mai întâi o metabolizare în ficat, urmată de o distribuţie
multicompartimentală în organism (medicamentul are o anumită rată de distribuţie
plasmatică şi o rată diferită de distribuţie tisulară). In aceste cazuri timpul necesar pentru
a atinge steady state poate să fie diferit de echivalentul a 5 T 1/2 .
Odată atinsă starea de echilibru probele de sânge pot fi recoltate în două momente diferite:
-în momentul nivelului maxim (peak samples): la 2-3 ore după administrarea unei doze
orale, la 30-60 minute după o doză administrată intravenos, la 2-4 ore după o doză
administrată intramuscular sau la 1-1 si ½ ore după o doză administrată intranazal;
-în momentul nivelului minim ( trough samples): imediat înaintea administrării următoarei
doze; acest moment este recomandat în majoritatea cazurilor.
2/8
Monitorizarea terapeutică a medicamentelor este indicată în special în următoarele situaţii:
• efect imposibil sau foarte greu de confirmat clinic (de exemplu în cazul
imunosupresoarelor);
• copii şi persoane vârstnice la care este afectat volumul de distribuţie: redus în cazul
vârstnicilor şi crescut la copii.
Clasele de medicamente pentru care se recomandă în mod special TDM sunt următoarele:
In tabelul de mai jos sunt precizate pentru anumite medicamente T 1/2, intervalul de timp
necesar pentru a se ajunge la steady state, tipul de probă pentru TDM şi stabilitatea
acesteia, intervalul terapeutic1;4:
la 2-8°C
la 2-8°C
3/8
Flecainida 12-27 ore 3-6 zile Ser 7 zile HPLC 0.2-0.8 mg/L
la 2-8°C
Teofilina 7-11 ore 15-55 ore Ser 7 zile HPLC < 1 an:
(adult) (adult)
5-40 ore la 2-8°C 5-10 mg/L
1-8 ore (copil)
(copil)
≥ 1 an:
8-20 mg/L
la 2-8°C
Carbamazepin 14-47 ore 7-12 zile Ser 7 zile HPLC 4-10 mg/L
(adult) (adult)
la 2-8°C
8-19 ore 2-4 zile
(copil) (copil)
Acid valproic 9-16 ore 2-4 zile Ser 7 zile CEDIA 50-100 mg/L
(adult) (adult)
la 2-8°C
7-13 ore 2-4 zile
(copil) (copil)
la 2-8°C
Etosuximid 50-60 ore 8-12 zile Ser 7 zile HPLC 40-100 mg/L
(adult) (adult)
30 ore (copil) la 2-8°C
6-10 zile
(copil)
Fenobarbital 81-117 ore 17-24 zile Ser 7 zile HPLC 10-40 mg/L
(adult) (adult)
la 2-8°C
40-70 ore 8-15 zile
(copil) (copil)
Fenitoin 18-22 ore 4-8 zile Ser 7 zile HPLC <14 ani:
(adult) (adult)
la 2-8°C 10-20 mg/L
7-29 ore 2-5 zile
(copil) (copil) >14 ani:
6-14 mg/L
4/8
Lamotrigin 15-30 ore 3-10 zile Ser 7 zile HPLC <14 ani:
(adult) (adult)
3-10 zile la 2-8°C 5-15 mg/L
30 ore (copil) (copil)
>14 ani:
1-5 mg/L
Primidona 3-7 ore 16-60 ore Ser 7 zile HPLC 5-15 mg/L
(adult) (adult)
la 2-8°C
4-6 ore 20-30 ore
(copil) (copil)
Amitriptilina 8-51 ore 2-6 zile Ser 7 zile LC-MS/MS 50-300 µg/L
la 2-8°C
Litiu 14-30 ore 2-7 zile Ser 8 ore la ISE Mania acută:
temperatura 0.6-1.2
camerei mmol/L.
24 ore la 2- • Protecţie
8°C; 6 luni la impotriva
-18°C viitoarelor
episoade la
pacienţii cu
afecţiune
bipolară: 0.8-
1.0 mmol/L.
• Depresie: 0.5-
1.5 mmol/L
la 2-8°C
la 2-8°C
32-81 ore
(adult >65
ani)
Doxepin 8-25 ore 2.5-5 zile Ser 7 zile LC-MS/MS 20-150 µg/L
la 2-8°C
Imipramin 6-20 ore 2-5 zile Ser 7 zile LC-MS/MS 45-150 µg/L
la 2-8°C
5/8
Maprotilin 36-105 ore 14 zile Ser 7 zile LC-MS/MS 125-200 µg/L
la 2-8°C
la 2-8°C
Haloperidol 41-41 ore 3-9 zile Ser 7 zile LC-MS/MS 5-16 µg/L
(lactat) (lactat)
14-28 zile la 2-8°C
(decanoat) nu se aplică
Pentru
afecţiuni
dermatologice
şi
reumatologice:
<100 µg/L
Pentru
sindrom
nefrotic: 60-
160 µg/L
8-15 µg/L
6/8
Sirolimus 46-78 ore 5-7 zile Sânge 5 zile la - LC-MS/MS 4-20 µg/L
EDTA 20°C
variabil la
copil
– valorile >
0.5-1 µmol/L
la 48 h de la
administrare
– valorile >
0.2 µmol/L la
72 h de la
administrare
Anticonvulsivante
Sunt medicamente utile în tratamentul epilepsiei, în special pentru crizele grand mal, petit
mal, psihomotorii, precum şi în unele afecţiuni cum ar fi tic douloureux (nevralgia de
trigemen). Deşi mecanismul de acţiune al acestor medicamente nu a fost elucidat, se pare
că toate, posibil cu excepţia fenobarbitalului, blochează influxul de sodiu în neuronii a căror
membrană este afectată. In plus, unele medicamente şi în special fenitoinul blochează de
asemenea influxul secundar de calciu în aceste celule. Fenobarbitalul şi, posibil, fenitoinul
stabilizează membrana neuronilor afectaţi.
Multe din anticonvulsivante exercită efect asupra convulsiilor grand mal, însă sunt
ineficace asupra celor de tip petit mal. Doar etosuximidul şi acidul valproic au un efect
terpeutic în aceste condiţii.
7/8
In concluzie, deşi mecanismul de acţiune al anticonvulsivantelor pare să fie similar, acestea
diferă în ceea ce priveşte specificitatea2.
Etosuximid
Este utilizat în tratamentul crizelor de tip absenţă. Este complet absorbit din tractul
intestinal, atingând un nivel maxim în plasmă în 1-7 ore.
Aproximativ 10-20% din medicament este excretat nemodificat în urină; restul este
metabolizat în microzomii hepatici. Are un volum de distribuţie de 0.7 L/kg; doar o cantitate
redusă de etosuximid se leagă de proteinele plasmatice.
Bibliografie
1. Laborator Synevo. Referinţe specifice tehnologiei de lucru utilizate. 2010. Ref Type:
Catalog.
4. Quest Diagnostics. Therapeutic Drug Monitoring. Drug Half-Life, Steady State, and
Recommended Sample Collection Time. www.questdiagnostics.com. Ref Type: Internet
Communication.
8/8