Sunteți pe pagina 1din 12

Potențialul turistic al

lacurilor României

Student: Crihană Alexandra-Angela


Grupa: GT35
Profesor: Vasiliniuc Ionuț
În peisajul țării noastre, lacurile se impun atât prin nota specifică ce o dau regiunii în care sunt
cantonate (indiferent de unitatea fizico-geografică), cât mai ales prin numărul lor apreciabil
(aproximativ 2.300 de lacuri naturale, la care se adaugă 1.200 de bazine lacustre artificiale).

Varietatea posibilităților de utilizare a lacurilor a făcut ca, din cele mai vechi
timpuri, omul să le dea atenția cuvenită, așa cum atestă documentele arheologice și istorice;
dacă în anumite regiuni natura nu i le-a pus la dispoziție, atunci când a simțit lipsa lor, acesta
și le-a creat, folosind condițiile favorabile de relief, climă, hidrografie etc.

Factorii genetici ai lacurilor

În geneza lacurilor României, un rol de seamă l-au avut: mișcările tectonice, roca, relieful,
clima, rețeaua hidrografică etc.

Mișcările tectonice, înțelegând prin acestea principalele faze de orogen,


prăbușirile scoarței terstre (de obicei, strâns legate de primele), mișcările epirogenice
(coborâri sau înălțări lente ale diferitelor compartimente ale scoarței), au jucat, fără îndoială,
un rol de seamă în geneza unor lacuri întinse, din trecutul geologic, de mult dispărute. În locul
acestor lacuri care au funcționat, uneori, până în cuaternar, astăzi se găsesc șesuri netede,
intercalate spațiilor montane sau situate la periferia acestora, ca acelea din depresiunile
Petroșeni, Brașov, Făgăraș, Sibiu etc.

Erupțiile vulcanice, cu deosebire cele recente, de la sfârșitul terțiarului, au prilejuit și ele


apariția unor asemenea lacuri de mari dimensiuni (fie de baraj vulcanic, lacuri prin a căror
colmatare a luat naștere actualul șir de depresiuni din Carpații Orientali – Ciuc, Giurgeu,
Borsec, Bilbor și, parțial, chiar Maramureș), fie în vechile cratere ale munților (Călimani,
Gurghiu, Harghita), drenate ulterior prin intermediul râurilor, cu excepția pitorescului lac Sf.
Ana, de lângă Tușnad.

Constituția litologică a jucat și joacă un rol de seamă în formarea naturală sau


în crearea de către om a lacurilor. Se remarcă, în primul rând, frecvența mare a rocilor
impermeabile sau slab permeabile, atât din regiunile muntoase (șisturi cristaline, roci
eruptive), cât din cele colinare sau de câmpie (argile, marne), care tocmai prin aceste
proprietăți favorizează menținerea apei acumulate pe diverse căi în formele negative de relief
(naturale sau antropogene). Tot astfel se explică și caracterul permanent al celor mai multe
dintre lacurile țării noastre, chiar și în regiunile cu climat mai sărac în precipitații.

Clima joacă, fără îndoială, un rol deosebit în geneza lacurilor, având o influență hotărâtoare
în acumularea și, în special, în menținerea apei celor mai multe dintre categoriile de lacuri și
mai redusă în formarea câtorva tipuri de cuvete lacustre.

Dintre elementele climatice, regimul precipitațiilor, excedentar față de


evaporare pe aproximativ două treimi din suprafața țării (excepție fac, mai ales, regiunile
estice și sud-estice: Câmpia Română, Dobrogea, Podișul Moldovei, cu deosebire în sud),
constituie unul dintre factorii care favorizează existența majorității lacurilor, indiferent de
originea cuvetei lor. Precipitațiile sunt luate în considerare în totalitatea lor și sub toate
formele, dar ploile și zăpezile dețin loc de frunte în alimentarea lacurilor, fie direct, fie prin
procesul de infiltrație a apelor meteorice și de apariție a lor sub formă de izvoare, în vatra
lacurilor.

Un alt factor climatic important este vântul. Atunci când are caracter dominant și bate
aproximativ din aceeași direcție, contribuie chiar la formarea cuvetelor lacustre, generând
mici depresiuni sculptate în leoss sau în alte depozite slab cimentate, dar, mai ales, aliniind
dunele de nisip în șiruri paralele și lăsând astfel loc de acumulare apelor în spațiile joase,
intercalate, când acestea devin impermeabile, prin intermediul unor straturi subțiri de argilă.

Factorii geomorfologici, și anume alunecările și prăbușirile de teren. Acestea


sunt mai frecvente în regiunile colinare și mult mai rare în cele muntoase. Lacurile apar fie în
spatele valurilor de teren alunecate, fie în acele sectoare ale albiei râurilor, barate de alunecări.

Pe teritoriul Romaniei exista un numar ridicat de lacuri. De acumulare sau naturale,


aceste ochiuri de apa dau un aspect aparte oricarui peisaj, constituind un potential turistic
desebit de important atat datorita aspectului peisagistic cat si al activitatilor sportive (pescuit,
sporturi nautice). Raspandirea lor pe teritoriul tarii este una uniforma. Lacurile au o raspandire
uniforma pe tot cuprinsul tarii, si, din punct de vedere al agrementului, find destinate unor
activitati precum pescuitul si sporturile nautice.

Pe teritoriul Romaniei se gasesc un numar mare de lacuri de acumulare, unele dintre


ele fiind deosebit de impresionante datorita marimii si asezarii. Cele mai mari ca suprafata
lacuri de acumulare din tara sunt Lacul Izvorul Muntelui (Muntii Ceahlau si Stanisoarei, 3000
ha), Lacul Vidra (Muntii Parang, 1038 ha), Lacul Vidraru (Muntii Fagarasului, 895 ha),
Fantanele (Muntii Gilau,880 ha), Oasa (Muntii Sebesului,453 ha),Gura Apei (Muntii Retezat,
380 ha), Colibita (Muntii Calimani, 350 ha), Poiana Uzului (Muntii Ciucului, 335 ha),
Draganul (Muntii Apuseni, 320 ha), Valea lui Iovan (Muntii Godeanu, 296 ha), Batca
Doamnei (Muntii Tarcau, 235 ha), Paltinul (215 ha)

Cel mai adanc lac de acumulare este Vidraru (155 m), apoi urmeaza Draganul (120
m), Vidra (109 m), Valea lui Iovan (107 m), Paltinul (107 m), Fantanele (92 m), Izvorul
Muntelui (90 m), Oasa (90 m), Gura Apei (80 m).
In Romania se afla singurul lac de origine vulcanica din estul Europei, fiind situat in caldarea
unui vechi crater. Este vorba de lacul Sfanta Ana, din Muntii Harghitei, in apropiere de Baile
Tusnad.

In zonele inalte ale muntilor din tara noastra se gasesc foarte multe lacuri de origine
glaciara. Cele ai multe sunt in Muntii Retezatului, unde este si cel mai mare lac glaciar din
tara, Lacul Bucura, alte lacuri importante din acest masiv fiind Taul Zanoaga (cel mai adanc
lac glaciar din tara), Taul Tegru, lacu Judele, lacul Galesu, Taul Tapului. Un numar mare de
lacuri glaciare se mai afla in Muntii Fagarasului, cele mai spectaculoase fiind Lacul Balea,
Lacul Caltun, Lacul Avrig, Lacul Podragu, Lacul Urlea, Lacul Capra. Alte lacuri glaciare mai
intalnim in Carpatii Meridionali in Muntii Parang, Muntii Cindrel, Muntii Iezer. In Muntii
Bucegi in afara de lacurile de acumulare Bolboci si Scropoasa, mai exista un lac cunoscut dar
nu foarte spectaculos - lacul Tiganesti.

In Carpatii Orientali cele mai multe lacuri montane se intalnesc in Muntii Rodnei. Cele
mai mari sunt Taurile Buhaiesculu, Lacurile Lala Mica si Lala Mare, Lacul Iezer. Un lac cu o
forma aparte este Lacul Izvorul Bistritei care privit mai de la departare si dintr-o anumita
pozitie seamana la contur cu suprafata tarii noastre. Alte lacuri montane se mai afla in Muntii
Calimani (Taul Zanelor si Iezerul Retitis), in Muntii Maramuresului (Lacul Vinderelu),
Muntii Siriu (Lacul Vulturilor si Lacul Sec).

In Carpatiii Orientali se intalnesc doua lacuri de baraj natural deosebit de


spectaculoase datorita faptului ca pe suprafata lor se zaresc iesind din apa trunchiuri de
copaci, priveliste ce da un farmec aparte acestor lacuri. Cel mai cunoscut este Lacul Rosu,
situat in Muntii Hasmas, in statiunea cu acelesi nume, pe valea raului Bicaz. Celalalt lac este
lacul Cuejdel, situat in apropiere de Piatra Neamt, cu acces din satul Cuejdi.

Pe teritoriul Romaniei se intalnesc nenumarate lacuri ce au un important rol terapeutic


mai ales datorita concentratiei mari de sare si a namolulu ce poate fi extras din ele. Astfel de
lacuri sunt Lacul Techirghiol, Lacul Siutghiol, Lacul Amara, Lacul Sarat, lacurile din
statiunile Ocna Sibiului, Ocna Dejului, Ocna Sugatag, Telega, Slanic Prahova s.a.
Pe litoralul Marii Negre exist un complex lagunar deosebit de impresionant. Dintre acestea cel
mai important este Lacul Razelm care este si cel mai mare lac ca suprafata din Romania.

1. Lacuri de origine glaciară

Lacul Bucura

Cunoscut ca fiind cel mai mare lac glaciar de pe teritoriul țării noastre, cu o
suprafață de 8,90 ha, lacul Bucura este situat în Munții retezat, cu exactitate în Parcul
Național Retezat, la o altitudine de 2040 m. Cu toate că impresionează prin suprafața lui
extraordinară, lacul Bucura nu este un lac deosebit de adânc, măsurând aproximativ 15,5 m în
dreptul intrării izvorului Pelegii în lac.

Altitudinea la care este amplasat, 2.040 de metri, il face suficient de accesibil


incat sa fie, pe aproape toata perioada verii, inconjurat de zeci de corturi. Excursionistii care
nu se dau in laturi de la un urcus sustinut de 3-4 ore, fie el si cu cortul in spate, au ocazia sa
petreaca momente de neuitat la peste 2.000 de metri altitudine.
2. Lacuri de baraj natural
Lacul Roșu

Numele său provine de la Pârâul Roșu care traversează straturi de culoare roșie
cu oxizi și hidroxizi de fier. În limba germană se numește Mördersee ("Lacul
Ucigașul"); în maghiară, gyilkos = ucigaș, deoarece, potrivit legendei, surparea de
teren ar fi acoperit un sat, omorându-i atât locuitorii lui, cât si animalele. Apa adunată
a avut culoarea roșie de așa de mult sânge, încât numele lacului a devenit atât Lacul
Rosu, cât și Lacul Ucigaș.
Împrejurimile lacului au un microclimat plăcut, deosebit de benefic pentru
tratarea stărilor de extenuare fizică și psihică, insomnii, neurastenii. Temperatura
medie multianuală este de 8°C, peste media de 6°C a depresiunilor intramontane.
Valea este practic ferită de vânturi, aerul deosebit de curat, bogat în aerosoli naturali,
împrejurimile pitorești oferă condiții excelente pentru cei ce caută surse de regenerare
rapidă pe cale naturală. Începând cu anii 1900, tocmai turismul balnear-recreativ a fost
cel care a adus dezvoltarea din punctul de vedere a serviciilor turistice a acestei zone.
3. Lacuri situate în regiunile cu relief vulcanic

Lacul Sfânta Ana

Lacul Sfânta Ana este singurul lac vulcanic din România. Este situat
în masivul Ciomatu din județul Harghita, pe stânga râului Olt, în apropiere de
stațiunea Tușnad. Lacul este așezat pe fundul craterului unui vulcan stins,
denumit Ciomatu Mare, din masivul vulcanic Puciosu, locul celei mai recente erupții
vulcanice în Carpați și în Europa de Est, care a avut loc acum câteva zeci de mii de
ani.
Lacul Sfânta Ana se află la o altitudine de 946 m. De formă aproape circulară,
similar cu o paletă de pictor, are o lungime de 620 m și o lățime maximă de 460 m, o
suprafață de 19,50 ha și o adâncime maximă de 7 m. Lacul își completează apele
numai din precipitații, neavând izvoare. Puritatea apei se apropie de aceea a apei
distilate, cu numai 0,0029 ml minerale. Capacitatea trofică redusă a apei lacului se
datorează și emanațiilor mofetice prin fundul lacului și prin pereții craterului.
4. Lacuri de sufoziune și tasare
Lacul Ursu

Lacul Ursu, cel mai mare lac sărat și helioterm din Europa, are o suprafață de
40.235 mp, o circumferință de 1 180 m și o adâncime maximă ce depășește 18 m.
În urma unor complexe evenimente geologice, meteorologice și hidrologice,
prin dizolvarea treptată a masivului de sare de către apele a două pâraie (Auriu și Criș-
Toplița), urmată de surparea terenului, s-a format lacul Ursu. Într-o perioadă de
aproximativ cinci ani, cele două pârâiașe au umplut golul rezultat din surpare, luând
naștere actualul lac. Având o formă asemănătoare unei piei întinse de urs, oamenii din
partea locului i-au dat numele de ''lacul Ursului''.
Băile în apele acestui lac sunt recomandate pentru tratarea diferitelor afecțiuni
(reumatice, endocrinologice sau cardiovasculare), dar care nu trebuie să depășească
20-30 minute. Un alt ingredient folosit în mai multe tratamente este nămolul terapeutic
peloidogen extras din adâncurile sale.
5. Lacuri de baraj antropic

Lacul Vidraru

Lacul Vidraru este un lac de acumulare creat în anul 1965 de Barajul Vidraru în județul
Argeș, pe râul Argeș, pentru producția de energie electrică, irigații și prevenirea inundațiilor.
De asemenea, lacul și instalațiile adiacente sunt folosite pentru recreere, turism și sporturi.
Situat între Munții Frunții și Masivul Ghițu, lacul adună apele râurilor Capra, Buda și ale
câtorva afluenți direcți (Râul Doamnei, Cernatul și Vâlsanul, Topologul, râul Valea lui
Stan și Limpedea), cu un debit total de cca 5,5 m3/s.
Suprafața totală a lacului este de 893 ha, lungimea de 10,3 km, lațimea maximă de 2,2 km în
zona Valea Lupului – Călugărița și o circumferință de 28 km.
Adâncimea maximă a apei este de 155 m lânga barajul curbat înalt de 166 m, cu o lungime
la coronament de 307 metri. Volumul apei este de 465 milioane mł. Nivelul normal de retenție
este de 830,00 metri deasupra nivelului mării (mdM).
Construirea barajului Vidraru a durat cinci ani și jumătate începând în anul 1960. Pentru
această realizare au fost necesare 42 km de tunel subteran, au fost excavate 1.768.000
de m3 de rocă, din care aproximativ 1 milion în subteran, s-au turnat 930.000 m3 de beton din
care 400.000 de m3 în subteran și, de asemenea, au fost instalate 6300 de tone de echipament
electromecanic.
6. Lacuri de luncă
Formează categoria cea mai bine reprezentată, atât numeric, cât și ca extensiune în
suprafață. Cele mai multe sunt situate în lunca inundabilă și în Delta Dunării; Prutul,
Siretul, Oltul, Jiul, Argeșul și alte câteva râuri mari alimentează și ele asemenea lacuri,
în general mai puțin extinse ca suprafață. În majoritatea cazurilor, lacurile de luncă
sunt alimentate de râul principal, în timpul marilor viituri.

Lacul Brateș

Brateș este unul din cele mai mari lacuri din România, situat în sudul Moldovei, în
zona de confluență a Prutului cu Dunărea. Avea o suprafață inițială de 7.420 ha, dar
după o serie de lucrări agrotehnice efectuate în 1948, suprfața sa a fost redusă la
24 km2. Lacul are o adâncime medie de 3m. Este o importantă bază de pescuit și un
important punct de atracție turistică din județul Galați.
7. Limanuri și lagune maritime

Complexul lagunar Razim – Sinoe este situat in sudul Deltei Dunarii şi


ocupă o suprafaţă totală de cca 1145 km2 din care suprafaţa lacurilor este de 863 km2.
Cea mai mare parte a complexului o constituie zona depresionară, iniţial ocupată de
apele maritime şi care a fost segmentată ulterior prin formare de cordoane şi grinduri.
Unitatea Razim formata din lacurile Razim, Goloviţa, Zmeica şi
Babadag care a fost izolată de influenţa mării şi transformată în rezervor de apă dulce
pentru alimentarea sistemelor de irigaţie amenajate in jurul complexului. Cel mai
important lac, Lacul Razim are o suprafata de 415 kmp si o adâncime de maxim 3,2 m.
Laguna Razim este legată cu braţul Sf. Gheorghe prin canalele Dranov si Dunavăţ de
unde primeşte un aport fluvial provenit din Dunăre.
Unitatea Sinoe formată din lacurile Sinoe, Nuntaşi şi Tuzla care îşi
păstrează legatura cu Marea Neagră printr-un stăvilar. Lacul Sinoe are o suprafaţă de
135 kmp şi o adâncime de maxim 2,2 metri.

În perimetrul complexului se găsesc şi câteva insule, dintre care cele mai importante
sunt insula Popina şi insula Bisericuţa.
8. Lacuri relicte

Din această categorie face parte Lacul Pețea, de lângă Oradea, cu ape termale.
Prezența unor forme relicte de floră (Nymphaea lotus thermalis) și faună (Melanopsis
parreyssi) atestă vârsta cel puțin terțiară a lacului. Se știe doar că lacul a fost mult mai
extins în trecut, după depozitele de turbă din jur și că apele termale conțineau mult
CO2 și depuneau travertinul local, fenomen care astăzi nu se mai înregistrează aproape
deloc, datorită tocmai sărăcirii izvoarelor în CO2 odata cu îndulcirea climei.
Monument al naturii, pentru elementele floristice și faunistice așa de rare, lacul Pețea
se bucură de o protecție specială; în jurul său, datorită prezenței unor izvoare curative,
au luat naștere stațiunile balneare “1 Mai” și Felix, cu sezon continuu.