În jurul tău, şi spun că-i vina ta; De crezi în tine, chiar când omenirea Nu crede, dar să-i crezi şi ei cumva; S-aştepţi, dar nu cu sufletul la gură; Să nu dezminţi minciuni minţind, ci drept; Să nu răspunzi la ură tot cu ură, Dar nici prea bun să pari, nici prea-nţelept; De poţi visa – şi nu faci visul astru; De poţi gândi – dar nu-ţi faci gândul ţel; De-ntâmpini şi Triumful şi Dezastrul Tratând pe-aceşti doi impostori la fel; De rabzi să vezi cum spusa ta-i sucită De pişicher, să-l prindă-n laţ pe prost; Când munca vieţii tale, năruită, Cu scule obosite-o faci ce-a fost; De poţi să strângi agonisita toată Grămadă, şi s-o joci pe un singur zar,