REZOLVAREA PROBLEMELOR DE

TRANSPORT
„CAPITOLE SPECIALE DE CERCETĂRI OPERAȚIONALE”.
Șerban Ovidiu Florin
UNIVERSITATEA “AUREL VLAICU” DIN ARAD
FACULTATEA DE STIINŢE EXACTE
DOMENIUL IASTE (DOMENIUL I NFORMATICĂ : I NFORMATICĂ APLICATĂ ÎN ŞTIINŢE , TEHNOLOGIE ŞI ECONOMIE )
AN: 1
Conf.univ.dr.: NĂDĂBAN SORIN

Cuprins.
1. Introducere ...................................................................................................................................... 2
2. MODELUL PROBLEMEI DE TRANSPORT .............................................................................. 4
2.1 Modelul matematic al problemei de transport ................................................................................. 4
3. Probleme de optimizare in rețele de transport si distribuție ........................................................... 5
4. Bibliografie ..................................................................................................................................... 9
UNIVERSITATEA “AUREL VLAICU” DIN ARAD
FACULTATEA DE STIINŢE EXACTE
IASTE 2015

1. Introducere

Datorita dezvoltării considerabile a tehnologiilor de lucru, al numărului de

operații si al complexității relațiilor de interdependenta logica dintre acestea, in ultimii
ani s-a produs o importanta modifica modului de reprezentare a proceselor de
producție prin trecerea de la reprezentarea cu ajutorul diagramei Gantt la
reprezentarea cu ajutorul altor sisteme, de exemplu schema bloc, graful de semnal si
graful de activități.
Schema bloc si graful de semnal sunt sisteme de reprezentare datorite in
principal dezvoltării sistemelor de reglare automata si sistemelor de rețele electrice.
Teoria grafurilor constituie unul dintre capitolele cercetării operaționale care a
permis îmbunătățirea, respectiv optimizarea unui mai mare număr de probleme privind
organizarea proceselor de producție. Pe baza reprezentării grafice cu ajutorul
grafurilor de activități s-a reușit o mai fidela reprezentare a tehnologiilor de lucru, fapt
care a permis dezvoltarea unor modele matematice dintre care cele mai importante
sunt metoda drumului critic, analiza costului optim, optimizarea transporturilor,
analiza resurselor, probleme de fluxuri maxime in rețele.
Se numește graf orice aplicație Γ a unei mulțimi X in ea însăși ; graful se
notează :
G=(X,Γ)

Figura: 1

Page 2
UNIVERSITATEA “AUREL VLAICU” DIN ARAD
FACULTATEA DE STIINŢE EXACTE
IASTE 2015

Figura 1 este reprezentat un graf in care :

a) Nodul este un element al mulțimii X ; nodurile in figura 1 sunt marcate cu a,
b, c, d, e, f, g si h ;. Daca doua noduri x si y sunt astfel incat yΓx, x,yX, se uneste
nodul x cu o sageata orientata spre nodul y.
b) Arcul este un element al unei multimi determinat de o pereche orientata (x,y)
a doua noduri x si x. In figura 1 perechile (a,b), (a,c) .. sunt arce. Multimea arcelor o
notam cu U.
c) Drumul este o portiune dintr-un graf, alcatuit dintr-o succesiune de arce
orientate care permit sa se treaca de la un nod la altul. In figura 1 succesiunile de arce
determinate de nodurile (a,b,d,f,g,h), (a,c,f,g,h), sunt drumuri.
d) Circuitul este un drum in care nodul initial coincide cu cel final; in figura1,
(b, d, f, g, e, b) reprezinta un circuit.
e) Bucla este un arc cu origine si extremitate comune in ace-lasi nod; in figura1,
(c, c) si (g, g) sunt bucle.
f) Muchia este un ansamblu alcatuit din doua noduri distincte intre care exista
cel putin un arc orientat intr-un sens si in altul; in figura 1 intre nodurile b si e exista o
muchie.
g) Lantul este o succesiune de muchii indiferent de orientarea arcelor; in figura
1, suecesiunea de muchii determinate de nodurile (c,f, d, b) este un lant. De asemenea
succesiunea (a, c,f, g, h) este un lant, dar care, fiind alcatuit din arce orientate, este in
acelasi timp si un drum.
Un graf alcatuit din elementele prezentate poate fi:
- conex, atunci cand intre doua noduri oarecare exista cel putin un lant ;
- simetric, atunci cand multimea arcelor U contine pentru un arc (x ,x) si un
arc (x,x);
- antisimetric, atunci cand multimea arcelor U contine un arc (x ,x) dar nu
contine si un arc (x,x);

Page 3
UNIVERSITATEA “AUREL VLAICU” DIN ARAD
FACULTATEA DE STIINŢE EXACTE
IASTE 2015

Un tip particular de grafuri sunt rețelele care nu conțin bucle sau circuite, au un
singur nod initial si un nod final, si unde arcele sunt definite prin capacitatea
corespunzătoare.

2. MODELUL PROBLEMEI DE TRANSPORT

Modelul problemei de transport a apărut din rațiuni economice. Pentru

companiile de distribuție, optimizarea costurilor de transport a produselor către
beneficiari era esențială, economiile care puteau fi făcute printr-o planificare riguroasă
fiind foarte mari. Modelul matematic care stă la baza rezolvării acestei probleme oferă
un algoritm care este în măsură să determine soluţia optimă în această problematică.
Pentru o tratare exhaustivă a acestui subiect, în cadrul acestui capitol sunt prezentate
toate situaţiile care pot să apară la acest model, adică este tratat atât modelul pentru
problema de transport echilibrată, cât şi modelul pentru problema de transport
neechilibrată, atât pentru minimizarea funcţiei obiectiv cât şi pentru maximizarea
acesteia.
Un caz particular al problemei de transport este problema de atribuire pentru care se
prezintă o metoda elementară de determinare a soluţiei optime..

2.1 Modelul matematic al problemei de transport

Problema de optimizare constă în determinarea cantităților de produse xij (i

= 1, 2,…, m, j = 1, 2,..., n) ce trebuie transportate din centrele de producţie Ai în
centrele de consum Bj, astfel încât costul total de transport să fie minim.

Ţinând seama de enunţul problemei, se impun următoarele restricţii:

1. Cantitatea totală de produse expediate din Ai (i = 1, 2,…, m) spre
cele n centre de consum Bj, trebuie să fie egală cu cantitatea
disponibilă în Ai. Se obţine astfel sistemul de ecuaţii liniare:

xi1 + xi2 +…+ xin = ai, i = 1, 2, …, m.

Page 4
UNIVERSITATEA “AUREL VLAICU” DIN ARAD
FACULTATEA DE STIINŢE EXACTE
IASTE 2015

Sistemul linear (5.1) are m ecuaţii şi m x n necunoscute, în care primul

indice i al necunoscutelor xij reprezintă centrul de producţie (expediţie), iar
al doilea indice j centrul de consum (primire).
2. Cantitatea totală de produse primită de centrul Bj (j = 1, 2,..., n), de la
cele m centre de expediţie trebuie să fie egală cu necesarul centrului
de consum Bj. Se obţine sistemul de n ecuaţii liniare cu m x n
necunoscute:
x1j + x2j +…+ xmj = bj, j = 1, 2,…, n.

3. Cantităţile transportate trebuie să satisfacă condiţia de nenegativitate:

xij ≥ 0, i = 1, 2,…, m şi j = 1, 2,…, n.

Funcţia care reprezintă totalul cheltuielilor necesare efectuării transportului

produsului de la cele m centre de expediţie Ai (i = 1, 2,…, m) spre cele n centre de
consum Bj (j=1, 2,…, n) este dată de:
m n
f =  cij  xij .
i=1 j=1

3. Probleme de optimizare in rețele de transport si distribuție

Intr-o mare varietate de contexte practice apare următoarea situatie. O cantitate

Q dintr-un anumit produs (materie prima, produs finit, informatii, etc) se afla
disponibila intr-un numar de locuri - numite surse - si este solicitata pentru consum
sau prelucrare in aceeasi cantitate in alte locuri numite destinatii. Unitatile indivizibile
ale cantitatii Q se vor numi unitati de flux. intre surse si destinatii exista legaturi, unele
directe, altele indirecte, prin intermediul unor puncte intermediare sau de tranzit.
Aceste legaturi se numesc rute; unele pot fi parcurse in ambele sensuri altele numai
intr-un anumit sens, specificat.

Este clar ca ansamblul surselor, destinatiilor si localitatilor intermediare precum

si al rutelor ce unesc aceste localitati poate fi vizualizat intr-un graf (partial) orientat.
Pentru cercetarea operationala aceasta situatie va prezenta interes, in sensul producerii
unor probleme de optimizare numai daca:

Page 5
UNIVERSITATEA “AUREL VLAICU” DIN ARAD
FACULTATEA DE STIINŢE EXACTE
IASTE 2015

a) Orice sursa are posibilitatea de a aproviziona mai multe destinatii si orice

destinatie se poate aproviziona de la mai multe surse;

b) Pe fiecare ruta este indicat un cost al deplasarii unei unitati de flux, de la o

extremitate la cealalta. Acest cost poate depinde de sensul deplasarii in cazul in care
ruta poate fi parcursa in ambele sensuri;

c) Pe fiecare ruta sunt precizate o limita inferioara si o alta superioara in ceea ce

priveste volumul unitatilor de flux deplasate pe ruta respectiva. Aceste limite se
numesc capacitati (inferioara si superioara). Nu este exclusa posibilitatea ca aceste
limitari sa depinda de sensul deplasarii. In cele ce urmeaza vom avea in vedere in
exclusivitate cazul in care capacitatile inferioare sunt egale cu zero, cele superioare
fiind exprimate prin valori pozitive (posibil infinite).

In timp ce conditia a) va fi presupusa permanent, conditiile b) si c) pot avea loc

separat sau impreuna. Astfel apar urmatoarele probleme de optimizare:

1) in prezenta conditiei b) si absenta conditiei c) - acesta insemnand ca pe o ruta

se poate transporta orice volum de unitati de flux - se pune problema satisfacerii
cerintelor in punctele de destinatie la un cost total de transport minim. Daca nu exista
alte rute in afara celor care leaga direct sursele de destinatie si acestea sunt orientate in
sensul sursa → destinatie (figura 2 - a)) obtinem problema clasica de transport.

Page 6
UNIVERSITATEA “AUREL VLAICU” DIN ARAD
FACULTATEA DE STIINŢE EXACTE
IASTE 2015

Figura 2

Cazul mai general, in care exista si puncte de tranzit si rute care pot fi parcurse oricum
este cunoscut sub numele de problema transferului (figura 2 - b)).

2) In situatia particulara in care exista o unica sursa, o unica destinatie si o

singura unitate de flux se obtine problema drumului de cost minim.
3) In prezenta conditiei c) si absenta conditiei b) ne putem intreba daca
limitarile impuse unitatilor de flux transportate pe diferite rute permit sau nu
satisfacerea integrala a cerintelor in punctele de destinatie. Pentru a raspunde la
intrebare vom determina volumul maxim Qmax de unitati de flux ce pot fi transferate
de la surse la destinatii. Daca Qmax = Q toate cererile vor fi acoperite; daca Qmax < Q
satisfacerea tuturor cerintelor nu va putea fi realizata fara cresterea capacitatilor
anumitor rute. Problema descrisa mai sus se numeste problema fluxului maxim.
4) In prezenta ambelor conditii b) si c) se pune problema satisfacerii cererilor in
punctele de destinatie la un cost total de transport minim. Ca mai sus vom determina
mai intai volumul maxim Qmax de unitati de flux ce pot fi transportate de la surse la
destinatii de-a lungul rutelor capacitate si apoi modul in care trebuie organizat
transportul cantitatii Qmax astfel incat costul total al transportului sa fie minim.
Aceasta este problema fluxului de cost minim. Daca Qmax - Q toate cererile vor fi
acoperite (la costul cel mai mic); in caz contrar apare o alta chestiune interesanta:
aceea a identificarii rutelor a caror capacitati urmeaza a fi marite in vederea satisfacerii
cererilor restante astfel incat cheltuielile suplimentare de transport sa fie cat mai mici.
5) Exista numeroase situatii practice in care este necesar sa stim in cat timp se
poate face transportul unitatilor de flux de la surse la destinatii si daca exista
posibilitatea satisfacerii cererilor in timpul cel mai scurt cunoscand fireste „vitezele' de
deplasare pe diferite rute. Alteori suntem interesati de a cunoaste volumul maxim de
unitati de flux transferabile de la surse la destinatii intr-un interval de timp dat. Studiul
acestor chestiuni impune utilizarea unui concept adecvat, acela de flux dinamic.

Page 7
UNIVERSITATEA “AUREL VLAICU” DIN ARAD
FACULTATEA DE STIINŢE EXACTE
IASTE 2015

6) Toate problemele descrise au un evident caracter dinamic: un produs este

deplasat intre niste „puncte' de-a lungul unor rute care unesc aceste puncte. Un mare
numar de probleme de optimizare in grafuri, unele din ele neimplicand in mod necesar
„deplasari in spatiu sau timp', sunt reductibile la una sau la alta dintre problemele de
mai sus; de exemplu problemele de cuplaj maxim, problemele de afectare sau cele de
ordonantare.
7) „Asemănătoare' problemei drumului de cost minim intre doua puncte dar cu
mult mai grea este problema comis voiajorului: un numar de localitati (obiective
turistice) trebuie vizitate, fiecare o singura data, intr-o anumita ordine astfel incat la
revenirea la punctul de plecare, costul deplasarii sa fie minim.
8) Foarte importanta este si problema determinarii unei retele de comunicatii
care sa conecteze un numar de „puncte' (localitati, locuinte, etc) astfel incat costul total
(sau lungimea totala) a liniilor de legatura sa fie cat mai mic. Datorita proprietatilor
speciale ale unei asemenea rețele, problema descrisa este cunoscuta sub numele de
problema arborelui de cost minim.
Exemplele prezentate nu epuizează nici pe departe portofoliul extrem de bogat
si variat al problemelor de optimizare in grafuri. Ele sunt importante atat prin
numeroasele aplicații practice cat si pentru faptul ca studiul lor permite abordarea cu
succes si a altor probleme.

Page 8
UNIVERSITATEA “AUREL VLAICU” DIN ARAD
FACULTATEA DE STIINŢE EXACTE
IASTE 2015

4. Bibliografie

S. Nădăban, A. Şandru, Algoritmica grafurilor, sinteze de curs si aplicatii, Editura

Mirton, Timişoara,
D. Opriş, Gh. Silberberg, Optimizări liniare, discrete, convexe: aplicatii, Editura
Mirton, Timişoara, 1999.
Mitrut Dorin
http://www.asecib.ase.ro/Mitrut%20Dorin/Curs/bazeCO/html/33Grafuri.htm

Page 9