Cel mai mare secr

et (Secretul su

prem)

David Icke

Dedicaţi

Lindei, pentru sprijinul necond

iţiona

t pe care m

i l-a acordat.

Este o

doamnă uimitoare.

Lui Alice, „surioara

” mea, pentru

angajam

entul şi ajutorul pe

care m

l-a acordat

când ave

am mai multă nevoie.

Lui Royal, pentru tot

ce fac

e în America.
Doresc de ase

menea să-i mu

lţumesc lu

i Brian

Desborough şi lui

Ivan

Fraser pentru

că au

citit manuscrisul

şi mi-au oferit

inform

aţii suplimentare

şi pentru

că s-au oferi

t să facă

indexul

cărţi

i; lui Jean, pen

tru redac

tarea

cărţii; lui Gary, pentru ind

exare;

şi lui

Sam,

pentru punere
în pagin

ă şi

ilustr

aţii.

Alte cărţi şi casete

video şi audio de David Ic

ke

Nu este obliga

toriu ca lucrurile

să stea în

acest fel

Vibraţi

le adevărului

Zilele m

arii decizii

Vind

ecarea lu

mii

Revo

lta roboţi

lor

Ridi

carea vălului

Şi adevărul

vă va face
liberi

Eu su

nt eu. E

u su

nt liber

Întoarcerea valului

– casetă video de două or

Întoarcerea valului

– două casete

audio

Calea

libertă

ţii

– trei casete

video, în total

şase or

Rev

elaţ

iile Zei

ţei-

Mamă

casetă video de două or

e

Rev

elaţ

ia

– interv

iu de do

uă or

e cu David Icke

Cuprins

Trăim într-o lume liberă?

Introduc

ere

Zile de cum

pănă

Capitolul 1

Au ater

izat marţienii?

Capitolul 2

„Nu spune ni

mic despre

reptil

e”

Capitolul 3

Frăţia Babi
loniană

Capitolul 4

Sorii lui Du

mnez

eu

Capitolul 5

Cucer

iţi de cruce

Capitolul 6

Rule Britann

ia

Capitolul 7

Cava

lerii Soarelui

Capitolul 8

Aceeaşi

faţă, o altă

mască

Capitolul 9

Ţinutul „celor liberi

Ilustra

ţii

Capitolul 10

Bani din ni
mic

Capitolul 11

Babilonul

global

Capitolul 12

Soarel

e negru

Capitolul 13

Reţeaua astăzi

Capitolul 14

Aflat

sub influenţ

Capitolul 15

Copii

i lui Satan

Capitolul 16

Unde au dispăru

t toţi copii

i?

percepţie nu ex

istă bine şi rău, ci doar

conştiinţa car

e face al
egeri

pentru a e

xperimenta tot ce poate f

experimentat. Eveni

mentele

uimitoar

e pe car

e le revelează această carte

se apropie de fnal, iar

lumina conştiinţe

i răsar

e în sf

ârşit, fin

d pe ca

le să pr

ovoace cea

mai

mare tran

sformare a con

ştiinţei planetar

e de 26.000 de ani încoace.

În

pofda apar

enţelor

, este o perioadă incitantă

şi ideală pentru a trăi

pe

acest pă

mânt.

David Icke

Capitolul 1

Au ateri

zat marţieni

i?

Aş f putut

scrie ace

astă car

te în două m

aniere dif

erite.

De pildă,

aş f

putut

ascunde anu

mite infor

maţii care sunt extre

m de greu de ac

ceptat, deşi

adevărate.

Aceasta
ar f fost calea

uşoară, care

mi-ar f per

mis să răm

ân pe

poziţie confortabi

lă, transm

iţând doar ac

ele inform

aţii care nu le

zează

conving

erile marii majorit

ăţi a oamenilor.

A doua

posibilitate era de

a-mi

trata cititorii ca pe

nişte fin

ţe umane

mature, m

ultidimensiona

le şi plenar cone

ctate la lumea în car

e trăiesc,

transmiţându-

le toa

te inform

aţiile relev

ante, inclusiv

unele car

e le vor

arunc

a în aer

întregu

l siste

m de valori.

Aşa cum

am făcut

întotd

eauna,

am

ales cea

de-a doua ca

le. Scopul

meu nu este

acela de a

tria inform

aţiile de
dragul

cititorilor. Consider că ei

pot face

singuri ac

est lucru.

Ar f o aroganţ

din partea

mea să cred

că trebuie

să ascund

anum

ite infor

maţii pentru

că

oamenii „nu sunt pregăt

iţi pentru e

le”. Cine sunt eu să dec

id acest

lucru? Şi

cum aş putea

să aflu dacă

„sunt pregăt

iţi sau nu”, în m

ăsura
în car

e oamenii

nu cunosc ac

este infor

maţii, luând

singuri dec

izia de a cred

e sau nu în e

le?

Unii prieten

i m-au sfătuit să le ofer ci

titorilor inform

aţiile de baz

ă, dar

„pentru nu

mele lui

Dumn

ezeu,

nu le spune ni

mic despre

reptil

e”. Veţi af

la în

curând

la ce
se referă

aceştia.

Deşi le înţeleg temerile, prefer să fu

sincer

până la cap

ăt. Am optat

aşadar pentru

a spune tot

ce ştiu, fără

să mă

limitez

la infor

maţiile „suportab

ile”. Aşa sunt construit!

Desigur

, cartea va

atrage

critici şi va f

ridicul

izată de mulţi oameni a căror

viziun

e nu depăşeşte

mărimea unui bob de

mazăre, ca să nu m

ai vorbi
m de ce

i care

ştiu că

aceste

informaţii sunt adevăr

ate, dar nu doresc ca

ele să ajungă la

urechi

le marelui

publi

c. Şi de

dacă

? Personal,

nu-mi

pasă

ce zic

oamenii! După cu

m spunea

Gandhi:

„Chiar

dacă t

e afli

în m

inoritate, ch

iar dac
ă eşti

absolut singur

adevărul ră

mâne adev

ăr”. De ac

eea, m-am decis să vă prez

int în

treaga

poveste,

complet netrun

chiată.

Pe scurt,

o rasă de oa

meni care

nu se încrucişe

ază decât

între

ei (cu o

linie genealogi

că con

tinuă),

un fel de rasă

în inter

iorul rasei, a fost cre

ată în

Antich

itate în Orientul Mijlociu

şi în Orientu

l Apropia

t. De-a lungu

l miilor

de ani care

au ur

mat, ace

astă rasă şi-a

extins cont

inuu puter

ile, acaparând

întregul glob. Unul din instru

mentele majore

prin care

a operat

ea a fost

toate culturile lumii există t

exte şi legende

străvechi

care descriu „zeii”

ce
au adus cu ei ac

eastă cunoaştere

avansată.

De pildă, nu

mai în acest fel

poate

f explic

at misterul fenom

enalelor cunoştinţe

de astrono

mie pe car

e le

deţineau

popoarele

din ant

ichitate. Există

nenum

ărate leg

ende în

întreag

lume care vorbesc de o Epoc

ă de Aur a um

anităţii, distrusă

de un cata
clism

şi urmată de o „cădere

a omulu

i”. Iată cum a descris lu

mea de dinaint

e de

„cădere”

poetul

grec Hesiod:

Oamenii trăiau la fel

ca şi Ze

ii, fără vici

i sau pasiuni,

fără

confl

icte şi fără

să muncească

din greu.

Trăind

în ar

moni

e cu f

inţele

divin

e
(extrater

eştri

i?),

ei îşi duceau

zilele în lin

işte şi pac

e, într

-o

socie

tate fără in

egalităţi, uniţ

i prin

iubire şi respec

t reciproc.

Pământul era m

ai frum

os atunc

i decâ

t astăz

i, producând

în m

od

spontan

o ma

re vari
etate de fructe. Oa

menii şi ani

malele vorbeau

aceeaşi limbă şi conversau unii

cu cei

lalţi

(în mod telepa

tic).

Nu

sufereau

de bolil

e bătr

âneţii, iar trecer

ea în lumile vieţii superioare

se

făcea lin

şi fără durere,

ca şi cu

m ar f adorm

it.

Oricâ

t de utop

ică ar părea

această

imagine, exist
ă nenu

mărate texte

în toate

cultur

ile antich

ităţii care descriu

lumea din ac

ele vrem

uri

îndep

ărtate în termeni similari. Noi nu vom

putea

recrea

lumea de atun

ci

decât dac

ă ne vo

m schim

ba felul de

a gândi

şi de a si

mţi. Cele

mai explic

ite

relatări privind
rasa avansată

se găsesc pe cât

eva ze

ci de mi

i de tăbl

iţe din

lut descoperi

te în anul 1850 la

circa

400 de kilo

metri de Bagdad,

în Irak, de

Sir Austen

Henr

y Layard, un arheo

log brit

anic care făcea

săpături în

ruinele

Ninive

i, cap

itala Asiriei. Locu

l este

situat

în apropiere
de oraşul ir

akian

modern

Mosul. Au urm

at apoi şi al

te descoper

iri în această

regiune,

care

corespunde

Mesopota

miei de al

tădată. Sursa pri

mord

ială a acest

ei cunoaşt

eri

nu erau

asirieni

i, ci sumerienii, o popula

ţie despre care

se crede că

a trăit în

această regiune în

tre ani
i 4000 şi 2000 î.Ch.

De aceea, mă voi referi în

continuare

la ac

este tăb

liţe din lu

t ca la Textele sau

Tăbliţele Su

meriene.

Deşi sunt considera

te una din cel

e mai mari descoperir

i arheolog

ice din

toate timpurile, la 150 de ani

după scoater

ea lor

la lumină ac

estea continuă

să fe

ignorate

de istori

a şi de siste

mele de educa

ţie convenţion
ale. De ce

oare? Pentru un m

otiv cât se poate

de si

mplu

: demolează versiunea

ofcia

lă

asupra even

imentelor istorice.

Cel mai faimos traduc

ător a

l acestor

tăbliţe

este savantul

şi autorul

Zechari

a Sitch

in, un istori

c care

cunoaşte

sumeriana,

aramaica, ebra

ica şi alte

limbi anti
ce din

Orientul Apropiat

şi Mi

jlociu.

Acesta

a studiat

cu aten

ţie şi a tradus

Tăbliţele Sumeriene, ajungând

la

concluzia că ele descriu

extrat

ereştri.

Alţi cerce

tători afrmă că Sitchin

s-a

folosit

de o vari

antă ulterio

ară a limbii sum

eriene pentru

a tradu

ce una

anterioară

(mai veche),
aşa că tradu

cerea

lui nu este corec

tă în proporţie

de

100%. După părere

a mea, princip

alele lui ipote

ze sunt core

cte, find

sprijinite

de nu

mero

ase alt

e dovezi

şi rela

tări, dar m

ă îndoiesc că

toate

detaliile pe care

le oferă

sunt autent

ice. Am conving

erea că o bună part

e din
interpret

ările lui Sitchin

sunt îndoieln

ice, deşi sunt absolut

de acord cu

concluziile sale genera

le. Confor

m traducer

ii sale (confr

mate de cel

e ale

altor tradu

cători),

tăbliţele afr

mă că civi

lizaţia sum

eriană, din car

e deriv

13