ELEVUL CU PROBLEME ŞI HOMEOPATIA *)

de Dr Robert BOURGARIT

Este destul de greu de definit, intr-un singur cuvant, semnificaţia mai complexa a ceea
ce vrem să spunem când ne referim la expresiile comune, că, de ex. un un copil e „rău”
sau „dificil”

Dacă astfel de copii au probleme legate de învăţătură acest lucru poate ţine de propria
lor constituţie psihică, de caracterul lor dar şi de circumstanţe care nu mai depind chiar
de ei înşişi.

Adică, am putea spune că definindu-i ca atare, nu însemnează că ei singuri sunt

responsabili de dificultatea de a învăţa ci mai degraba că ei traduc această dificultate
printr-un anumit comportament astfel etichetat.

Adesea sunt catalogaţi pe scurt ca LENEŞI, dar ei nu sunt aşa în realitate.

Dacă am defini lenevia prin refuzul deliberat de a lucra copilul dotat cu o inteligenţă
medie nu refuză niciodată să lucreze pentru o raţiune deliberată. Judecata lui de
valoare nu-i permite acest demers înaintea unei vârste situate în jurul pubertăţii. Până
atunci dificultatea de a învăţa este un fel de fenomen involuntar şi inconştient.

Există două motivaţii pentru a explica comportamentul normal al copilului considerat

studios:
 Curiozitatea de a cunoaşte şi a-şi explica şi înţelege cât de cât ce este în jurul lui,
şi
 Dorinţa de a place şi a fi pe placul cadrului didactic care este identitatea de
reprezentare a mamei sale la şcoală.
Dacă una din aceste două motivaţii îi lipseşte, se produce un fenomen de inhibiţie a
atenţiei lui şi a capacităţii de a memoriza ceea ce se predă (de fapt ceea ce se spune)
în clasă.

Această inhibiţie este deci explicabilă prin două mecanisme care nu mai tin de el: fie de
a înceta să mai vrea să cunoască ce se întâmplă în mediul său, pierzând curiozitatea lui
naturală, fie nu mai are nicio raţiune de a face plăcere invăţătorului sau profesorului
său.

Pierderea curiozităţii sale naturale nu are totdeauna aceiaşi origine. În anumite cazuri
el are dificultăţi în a înregistra infinitele şi dificilele informaţii noi pe care le comportă un
program şcolar în aparenţă elementar. Unii îşi fixează cu greutate atenţia lor, pentru
că au o imaginaţie debordantă. Ar trebui readuşi în mod constant la realitatea din
clasă. Pentru alţii există o lipsă de interes pentru tot, adesea în raport cu dificultăţile de
ordin afectiv din familia lor. Este un fel de refuz inconştient de a se integra în viaţă,
1

ca şi când ea n-ar mai merita să fie trăită.

Page
În acel refuz de a face plăcere, se regăsesc adesea aceleaşi motivaţii afective. Dar
ele vin fie din familie, cum am spus, fie ţin de personalitatea cadrului didactic. Dacă
personalitatea acestuia a afectat copilul prin indiferenţă sau ostilitate faţă de el,
copilul refuză să mai asculte. Şi aici, iată că nimic nu este deliberat nici gândit, dar el
refuză ceea ce-i oferă pedagogul pentru că el nu se simte iubit şi acceptat.

Cauzalităţile legate de ceea ce denumim LENEVIE sunt deci foarte imbricate şi foarte
numeroase. Ele sunt foarte greu de modificat şi imposibil de suprimat. Idealul ar putea
fi, evident, să punem copilul în acele condiţii încât el să fie perfect împlinit şi realizat,
dar nimic nu este mai greu în această privinţă.

Ne mulţumim doar cu încercarea de a-l ajuta să se adapteze la situaţii care nu pot fi

schimbate şi acest lucru este cel care este solicitat medicului. Dacă el este homeopat
el trebue să judece în termeni de simptome pentru a încerca să găsească
remediul care va putea favoriza acestă adaptare.

Personal am început prin a clasa aceşti copii în diferite categorii după un prim simptom
care este cel al COMPORTAMENTULUI GLOBAL ; eu văd în ei: :

 FRICOŞI
 TIMIZI
 DISTRAŢI
 LENŢI
 AGITAŢI
 OPOZANŢI

Vom trece în revistă aceste diferite grupe de copii, încercând să analizăm caste
comportamente luate ca simptome complementare. Plecând de la un astfel de grup
simptomatic va putea fi ales un oarecare număr de remedii şi vom încerca să înţelegem
modalitatea de a recunoaşte între ele pe cel care corespunde cel mai bine fiecărui caz.

1- COPIII FRICOŞI :
Ei sunt astfel, adesea, prin natura lor. Este vorba de hiperemotivi, de hipersensibili
care se trezesc într-un mediu ostil pe care nu-l suportă. Adesea copii unici la părinţi
sau supraprotejaţi de o mamă fricoasă şi ea, ei se găsesc confruntaţi cu violenţa.
Asta se poate întâmpla încă de la sosirea lor în colectivitatea de copii, sau poate mai
târziu, într-o clasă unde educatorul ţipă prea tare, se inervează din nimic, loveşte
sau pedepseşte cu uşurinţă. Uneori aceste atitudini vin din partea unor grupuri de
copii agresivi care practică devreme tirania sau bătaia de joc. În astfel de condiţii
săracul de el, micuţul FRICOS este literalmente terorizat, într-atât încât nu mai poate să
audă sau să reţină nimic din ce se spune şi din ce se face la şcoală. Acasă el se simte
fericit.
2

Pentru a regăsi grupul de remedii care ar putea corespunde acestei stări, avem de
Page

comparat rubricile:
 Ø URMARILE FRICII (fright complainte from, pag. 41)
Ø COPII HIPERSENSIBILI (Sensitive children, pag. 78)
Ø SENSIBILITATEA LA VIOLENTA (Sensitive rudeness, pag. 79)

Remediile care se regăsesc aici valorizate şi care ar putea fi adaptate acestor cazuri de
copii, sunt:

ACONITUM, BELLADONNA, OPIUM, CALCAREA CARB., NATRUM

MUR.,
PHOSPHORIC ACIDUM, PHOSPHORUS, PULSATILLA şi
STAPHYSAGRIA.

Alegerea ce va fi făcută între ele depinde pe de o parte de modalităţile complementare

ale fiecăruia şi mai ales de simptomele pe care le vom putea descoperi la copil, pe plan
general sau local.

Vom prezenta acum caracteristicele şi indicaţiile esenţiale ale primelor trei remedii,
pentru inceput de tratament, celelalte venind după ele, dacă va fi nevoie.
si nécessaire.

ACONITUM : are o frică îngrijorătoare, aproape fizică, care se citeşte pe

faţa copilului; el are o frică de alţii aşa cum are frică de mulţime, de boală, de durere, de
moarte. Sensibilitatea sa se manifestă deopotrivă şi la zgomot, muzică.

BELLADONNA: aduce în imagine mai ales lucrurile înfricoşetoare,

răutatea oamenilor şi ferocitatea animalelor şi are o frică aşa de mare încât este
gata să fugă de la şcoală (escape, pag. 39). Reacţia lui poate fi violentă, lovind şi
urlând dacă frica lui e prea puternică.

OPIUM : este, din contră, fricosul paralizat. El îşi pierde toate resursele
şi trece drept neinteligent deşi nu este aşa. Se retrage într-un colţ al curţii,
privindu-şi colegii cum se joacă. El numai în somnul său poate participa, în vis sau
sub formă de coşmaruri cu acţiuni violente.

CALCAREA CARBONICA : prezintă întrucâtva cam acelaşi gen de frică,

întâlnită la BELLADONNA, şi vine după ea, dacă temperamentul friguros, transpirant şi
indolent se regăseşte asociat cu frica.

NATRUM MURIATICUM : este copilul terorizat de şcoală pentru că a

pierdut protecţia familială. El se crede abandonat, trădat de mama sa, ca şi când
ea l-a împins într-un mediu ostil. Incapabil să-şi exprime frica sa, se repliază în el-
însuşi şi nu vrea să spună nimic despre ce se petrece în clasă. Mai mult, încurajările
3

sau sfaturile îl fac furios.

Page
 PHOSPHORIC ACIDUM : est cel care se situează cel mai aproape de
depresia nervoasă şi de disperare. El cade într-o stare de indiferenţă faţă de tot,
refuzând să se alimenteze. Acesta va fi remediul stărilor celor mai grave.

PHOSPHORUS : este cel care are cele mai multe frici, înafară de cea
de şcoală. Paradoxal el are în acelaşi timp o teribilă frică de a fi singur, mai ales
noaptea. In mod deosebit, el are frică de apă şi furtună. Este de asemenea
hipersensibil, foarte afectuos: el are nevoie de dovezi de dragoste, fiind profund
impresionat afectiv de mângâieri şi săruturi.

PULSATILLA : este fricosul care nu ştie decât să plângă. Pe toată

durata şcolii, el rămâne plângăreţ într-un colţ. Şi-ar dori de bună seamă să se
refugieze în braţele educatoarei sau profesoarei, pentru că ştie că numai acolo se
simte bine, dar , nefiind acceptat, el nu ştie decât să plângă.

STAPHYSAGRIA : are frică să nu se abată asupra lui vreo pedeapsă

sau mustrare pe care n-ar merita-o. A remarcat deja că profesorul este adesea
nedrept şi se aşteaptă în mod constant să fie viitoarea victimă a unei sancţiuni
imprevizibile. Această atitudine atrage după sine adesea, de altfel, necazurile de care
se teme. El se descarcă, după programul de la clasă şi la el acasă, prin furii
violente.

2- COPIII TIMIZI :
Comportamentul lor este adesea foarte vecin cu cel al copiilor fricoşi la care ne-am
referit, dar în realitate timidul are mai multă frică de el decât de alţii. Lui îi e frică
de a fi remarcat, de a-şi bate joc de el şi mai ales de a lua cuvântul, chiar şi pentru
lucrul simplu de a se ridica de pe loc dacă este întrebat. Se spune clasic că el nu
participă în clasă. Şi-ar dori, de bună seamă, dar el este paralizat de sentimentul
propriei sale incapacităţi. Îi lipseşte total încrederea în el. Temele făcute acasă sunt
corecte, dar în clasă el nici nu poate nici nu mai ştie nimic să exprime.

In acest caz este vorba de o stare constituţională adesea moştenită de la unul din
părinţi, deci greu de modificat. Cadrele didactice ale acestui tip de copii trebuie să
aibă o mare doză de răbdare şi indulgenţă ca să scoată ceva din ei.

Medical, pentru a încerca să-i ajutăm, va trebui să căutăm un remediu printre cele ce se
referă la rubricile:

Ø TIMIDITATE : (Timidity, pag. 80)

Ø LIPSĂ DE ÎNCREDERE ÎN SINE (Confidence, want of self, pag. 13)
Ø AVERSIUNE DE A RASPUNDE (Answer. Aversion, pag. 3)
Ø NU SUPORTĂ SĂ FIE PRIVIT (Looked at, cannot bear to, pag. 63)
4
Page
Nu este de mirare să constatăm că majoritatea remediilor care convin frisoşilor pot fi
date şi timizilor şi de aceea simptomele generale şi locale, particulare fiecărui caz, vor
fi cele care vor determina prescripţia.

Nu vom mai reveni asupra remediilor fricoşilor, cele la care ne-am referit mai sus :

CALCAREA CARBONICA
NATRUM MURIATICUM
PHOSPHORUS
PHOSPHORIC ACIDUM
PULSATILLA
STAPHYSAGRIA

Ele sunt absolut indicate pentru timizi dacă şi celelalte simptome convin dar va trebui,
poate, să preferăm anumite medicamente care sunt de asemenea foarte tipice acestor
cazuri, cum ar fi :

BARYTA CARBONICA : care este timidul ireductibil, dar de asemenea şi

puţin retardat pe plan intelectual care ştim că, de regulă, merge şi vorbeşte mai
târziu . El are deci o conştienţă vagă asupra stării lui şi se ascunde efectiv în spatele
profesorului sau a mobilierului din clasă. El caută protecţia dar şi afecţiunea
adultului.

BARYTA MURIATICA : Are absolut acelaşi comportament şi aceiaşi

întârziere mentală, dar, graţie componentei muriatice, el se arată mai introvertit,
refuzând încurajările şi consolarea. El este cel care se duce mai degrabă pe sub
mobilier decât spre educator.

LYCOPODIUM : este de asemenea un mare timid, dar el domonă mai

bine frica să nu facă ceva rău. El se teme în special de tot ce e nou şi neaşteptat şi
asta se traduce adesea prin inversări ale cuvintelor sau silabelor, când citeşte sau scrie.
El se bâlbâie din cauza timidităţii, în timp ce este foarte capabil de a face totul bine
atunci când este singur acasă

SILICEA : Este foarte vecin cu Lycopodium prin mentalitatea sa iar

diferenţa va fi făcută mai mult pe baza simptomelor generale şi modalităţilor organice
sau funcţionale decât pe cea a caracterului său.

ANACARDIUM : este dintre toate, cel care are cea mai mare lipsă de
încredere în el. El crede atât de puţin că este capabil să facă o treabă bună, o dictare
bună, încât cocoloşeşte ciorna pe motiv că ar avea avea greşeli pe care nu le făcuse de
prima dată. O voinţă morbidă îl obligă să facă ceva rău pentru că este convins că
el nu este capabil de a reuşi din prim moment.
5

RHUS TOXICODENDRON : Este timidul gesticulant, care ascunde

Page

emoţia sa sub forma unor comportamente bizare şi unor gesturi necontrolate. Dacă
îl priveşti sau îl întrebi, este cuprins de mişcări involuntare fiind incapabil de a răspunde
corect. În fapt el transpune într-o agitaţie motorie dezordinea din capul
său.

III - COPIII DISTRAŢI :

Aceştia sunt cei despre care se spune că sunt totdeauna pe undeva pierduţi, cu
capul în nori, şi că nu participă în clasă, ca şi când n-ar avea niciun interes faţă de
ce se întâmplă acolo. Ar trebui ca profesorul să fie mereu în preajma lor pentru a-i
readuce la realitate. Acasă, nu fac nici aici nimic singuri : trebuie ca mama lor sau
altă persoană să se ţină de capul lor ca să-i determine să-şi facă lecţiile. Prin forţa
lor proprie par incapabili de ceva, inafară de joacă. În plus îşi pierd toate afacerile,
jucăriile, obiectele de şcoală, etc. Niciodată nu ştiu exact seara, ce teme au de făcut
petru a doua zi. E nevoie aproape întotdeauna să telefoneze la unul din colegi ca să se
informeze exact.

Vom vedea mai târziu cazul COPIILOR LENŢI, cu care se confundă uneori, dar distratul
este lent pentru că îşi pierde vremea în reverii, în timp ce lentul veritabil este astfel chiar
dacă îşi fixează bine atenţia pe ceea ce face.

Căutăm remediile în rubricile care respectă bine această stare de distragere, astfel ::

Ø DISTRACŢIE, LIPSA DE ATENŢIE : (absent minded, pag 1)

Ø DIFICULTATE DE A SE CONCENTRA (Concentration active difficult, pag. 13)
Ø IMAGINAŢIE DEBORDANTĂ (Fancies, exaltation of, pag. 41)

Primele două rubrici sunt foarte lungi şi comportă practic toate remediile pe care noi
le-am trecut deja în revistă pentru acesti copii nervoşi şi dificili aşa cum sunt fricoşii şi
timizii. Cred însă că în cea de a treia rubrică vor fi găsite remediile cele mai
valabile dacă distragerea nu este în raport cu o stare constituţională, dacă ea este
de o apariţie recentă şi explicabilă printr-un eveniment particular, şcolar sau familial.

Cele care mi se par că se potrivesc mai bine acestor copii vor fi:

CANNABIS INDICA : pentru cei care sunt intoxicaţi de televiziune şi de

desene animate. Ei retrăiesc aproape constant istoriile celor văzute sau stârnite de
imaginaţie, scăpându-le total cele ce se spun şi se petrec în clasă. Acasă este acelaşi
copil care nu termină să se îmbrace dimineaţa, nici să ia micul dejun, trebue ca
mama să facă totul în locul lui, dacă ţine neapărat să fie gata ca să plece la şcoală.

HYOSCIAMUS : coresponde la fel destul de bine cu această imagine a

distratului pierdut în gândurile sale. Aici însă, gândurile sunt efectiv active : el
vorbeşte singur, pare să fie constant în compania unui camarad imaginar. El joacă toate
rolurile istoriilor pe care le inventează. În general aceste imaginaţii sunt mai degrabă
6

violente. Se bate, ţipă, pe scurt poate să părăsească clasa in timpul orei, etc.
Page
 LACHESIS : Este în mod particular distrat dimineaţa, are destule
dificultăţi de fixare a atenţiei sale, în timp ce seara şi noaptea este mult mai lucid.
Dacă dimineaţa este cam adormit, după amiaza nu face decât să vorbească cu vecinii
săi. Este bavardul ireductibil pe care nicio pedeapsă nu-l poate opri să vorbească.
Este destul de adesea, un gelos care se crede persecutat de profesor, care preferă
pe colegii săi.

NUX MOSCHATA : Se refugiază mai degrabă într-un vis inconsistent,

are dintr-odată aerul că doarme, şi i se întâmplă să-l apuce somnul în spatele unui
maldăr de cărţi. El nu este, cu toate acestea lent, când se trezeşte din letargia sa şi din
contră arată o dispoziţie imprevizibilă, plângând şi râzând prea mult pentru
fleacuri.

IV - COPIII LENŢI :
Mulţi sunt aşa pentru că-şi fixează cu greu atenţia asupra a ceea ce trebue să facă.
Ei se distrează de un nimic şi chiar fără nici o raţiune, cum am văzut la copii din
grupul precedent. Ne trebuie deci vigilenţă pentru a clasa copilul LENT în grupul
distraţilor sau în cel al copiilor veritabil lenţi. Aceştia din urmă sunt constituţional-lenţi :
le este imposibil să meargă repede, gesturile lor sunt lente, gândirea lor este lentă
şi aceasta nu este nici din greşala lor nici din lipsa voinţei. Ei petrec de două ori
mai mult timp faţă de alţii pentru a scrie, pentru a scrie pe tablă sau a da o lucrare
scrisă. Ei depun de două ori mai mult timp pentru a învăţa lecţiile şi n-au niciodată
timpul de a termina temele pentru a doua zi. Primesc note rele fără a fi neinteligenţi.
Sunt pur si simplu lenţi.

Pentru selecţionarea remediilor de încercat pentru aceste cazuri, vom lua în

considerare rubricile :

Ø CONCENTRARE INTELECTUALĂ DIFICILĂ (Concentration pag. 13)

Ø LENTOARE INTELECTUALĂ (slowness, pag. 8l)
Ø OBTUZIE CEREBRALĂ (Dullness, Sluggishness, pag. 37)

Ţinând cont in mod particular de subrubricile privind copilul şi în special activitatea

şcolară, am reţinut remediile următoare:

AETHUSA CYNAPIUM : este în special remediul copilului care are

probleme în ceea ce priveşte fixarea atenţiei sale asupra muncii şcolare.
Tradiţional el era considerat ca un “Students/root”. Personal, eu l-am prescris adesea
pentru cei care, la apropierea unui examen spun că nu vor pute niciodată să vadă tot
programul şi că sunt disperaţi că nu pot lucra suficient de repede.

BARYTA CARBONICA et
7
Page
 BARYTA MURIATICA au fost deja prezentate în cazul copiilor timizi. Dar ei
au de asemenea capacităţi intelectuale mai degrabă diminuate. Ei sunt lenţi pentru
că asimilează cu greutate şi progresiv ceea ce alţii învaţă rapid la şcoală. Se spune
despre ei că le lipseşte maturitatea. Ei vor face, poate, studii chiar strălucite mai
târziu, dar la un moment dat pot prezenta o anumită vâscozitate intelectuală.
Ambele sunt, între altele, totdeauna purtătoare de vegetaţii şi de amigdale mari, iar
insuficienţa respiratorie pe care o provoacă pot fi, în parte, cauza dificultăţilor
manifestate.

Cea CARBONICĂ este mult mai adesea indicată decât cea MURIATICĂ, la
copil, dar ultima va acţiona posibil mai bine la cei slabi şi mai puţin timizi.

ANACARDIUM a fost şi el avut în vedere în caz de timiditate. Lipsa sa de

încredere în forţele sale este cea care îi determină lentoarea. El ezită în mod
constant între două soluţii : ezită în modul de a pronunţa cuvintele, de a le scrie, de a
face fraze, de a da o soluţie la o problemă şi în acest fel el pierde timpul.

CARBO VEGETABILIS : este diminuat din punct de vedere fizic. El este

lent pentru că nu are forţa de a merge mai repede. El ar avea nevoie de a se
oxigena, de a se duce în recreaţie mai frecvent decât alţii. Aerul mai închis din clasă
îl adoarme în mod veritabil. O fereastră deschisă, puţin aer proaspăt îi face bine, dar
dacă învăţătoarea este friguroasă, el nu mai este bun de nimic. Ajunge adesea la o
astfel de stare în urma unei boli din care îşi revine cu greutate. l.

HELLEBORUS : este lentul care pare intoxicat, ca paralizat, ca şi când

ar fi fost drogat. El este cel care seamănă cel mai bine cu aceşti copii cărora li se dau
doze puternice de VALLIUM sau de GARDENAL.

PHOSPHORUS : este din contră copilul inteligent dar care oboseşte

anormal de uşor. El nu poate susţine nici un efort de concentrare a atenţiei mai
mult de zece minute. După acest termen mintea lui scapă şi zboară în istorii
imaginare. Am vorbit deja de copiii distraţi. Efectiv este cazul său, dar distracţia este
provocată de fatigabilitatea lui exagerată, mai mult decât de imaginaţia sa excesivă.

PULSATILLA : poate fi de asemenea un distrat şi un fricos, dar lui I se

întâmplă să fie lent numai pentru că este oprit de cea mai mică dificultate şi că îl
apucă lacrimile de fiecare dată. Şi de fiecare dată trebue să fie consolat şi potolit.
Nu miră, astfel, pe nimeni că are nevoie de două ori mai mult timp faţă de alţii, ca să-şi
aducă la îndeplinire îndatoririle şcolare.

SEPIA : Rar ca remediu de copii, poate totuşi să fie indicat îm cazurile

care se situează la limita depresiei nervoase. Copilul este paralizat psihologic de o
decepţie profundă pe care n-o ştie şi refuză să şi-o exprime. Acesta poate fi simplul
fapt de a se crede alungat din caldul cămin familial; sau ca urmare a decesului unei
bunici. El se înfundă astfel în tristeţea sa (Dwells, pag. 39) şi nu mai are bucuria de a
8
Page

mai trăi (Loathing life, pag. 62.)

 V - COPIII AGITAŢI, INSTABILI :
Acestia sunt cei care nu pot sta locului şi care tulbură clasa prin comportamentul lor.
Sunt incapabili să se fixeze pe o acticitate puţin mai prelungită.

Unii sunt aşa datorită unui exces de vitalitate: ritmul şcolar le este insuportabil pentru
că ei nu pot din punct de vedere fizic să accepte să rămână o oră în intregime fără
să să se mişte în banca lor.

Alţii sunt aşa dintr-o raţiune psihologică : nu pot să-şi fixeze atenţia timp îndelungat ca
ceilalţi. Dar, în loc să se refugieze într-un vis cum fac distraţii despre care am vorbit ; în
loc să încetinească ritmul lor de gândire ca cei lenţi, ei nu pot decât să se deplaseze
fizic de la locul lor, să discute sau să-şi tachineze vecinul de bancă.

Toţi copii sunt în mod normal instabili. Ei au, toţi, nevoie de a schimba activitatea şi de
a alterna un efort mental cu unul fizic. Dar dacă unul dintre scopurile şcolii este acela de
a disciplina această tendinţă, INSTABILII despre care ne ocupăm acum, nu pot
asimila această disciplină. Atât cât ne este posibil din punct de vedere medical să
facem ceva pentru ei, ne obligă să alegem dintre destul de numeroase remedii, pe cel
mai indicat.

Am făcut o selecţie plecând de la rubricile următoare din Kent :

Ø AGITAŢIA COPILULUI: (Restlessness, children, Pag. 13) rubrică puţin cam

scurtă.
Ø NERĂBDAREA : (impatience pag. 53)
Ø DIFICULTATREA DE A SE CONCENTRA asupra studiilor sale: (Concentration.
difficult, studying, pag. 13)
Ø CA ÎNTR-UN VIS (dream, as if in a, pag. 31)
Ø DEZORDINE ÎN GÂNDIREA SA : chaotic, pag. 10)

Din acest ansamblu, rezultă că am putea avea de dat două grupe de remedii, după cum
este vorba de agitaţie fizică sau de instabilitate psihologică..

AGITAŢII FIZICI :

ACONITUM : care este instabilul anxiox, cel care nu găseşte repaos

decât în mişcare. Pentru a se simţi mai bine, pentru a şti mai mult, el se întoarce, îşi
părăseşte locul, întreabă pe alţii şi în final se face remarcat şi pedepsit. Sub pretextul de
a face mai bine el devine cel mai rău elev. il devient le plus mauvais élève.

CHAMOMILLA : Este agitatul certăreţ, violent, furios. Lui îi place cearta

9

şi găseşte toate ocaziile de a provoca şi de a agresa vecinii săi. În recreaţie el

Page

este cel care urlă cel mai puternic şi care se agaţă de toată lumea.
 RHUS TOXICODENDRON : Are o nevoie fizică de a mişca ceva. Dacă nu
se poate ridica de pe locul său, ceea ce nu-i lipseşte să facă cu sau fără motiv, el
mişcă în orice caz totdeauna un picior sau un braţ. Nu este elev rău dar se spune
aproape că are dansul lui Saint-Guy (?).

TARENTULA HISPANICA : Combină agitaţia fizică de la RHUS cu:

răutatea de la CHAMOMILLA. El are gesturi involuntare puţin coreice ale primului,
dar şi agresivitatea celui de al doilea. Un singur lucru îl calmează numaidecât,
anume muzica. El nu e calm decât în clasa de muzică sau de cânt.

TUBERCULINUM : este încă un "affreux Jojo" căruia nimeni nu-i vine de

hac. Dar el este în acelaşi timp mai slab decât precedenţii. Este micul David care se
luptă voluntar cu nişte Goliaţi. Dacă este atât de nervos, aceasta se datorează
absenţelor frecvente de la şcoală, din cauza bolilor care reapar mereu (rinite, angine,
otite).

AGITAŢII PSIHICI : vor fi mai ales

LACHESIS : pe care l-am văzut printre distraţi, din cauză că este vorbăreţ.
Are, deci, această nevoie de a vorbi cu alţii care-l agită. Dacă vorbeşte într-atât este
pentru că la el totul poate fi subiect de comentarii, sau punct de plecare al unei
istorioare. Pretinde întotdeauna că ştie mai mult decât alţii.

ARSENICUM ALBUM : Este echivalentul lui ACONITUM pe care l-am

clasat puţin cam arbitrar printre agitaţii fizici. Ambii sunt înainte de toate nişte
neliniştiţi, nişte anxioşi. Şi acestă anxietate este cea care îi agită. Dar ARSENICUM
se aseamănă prin fragilitatea sa, sensibilitatea la frig şi la răceli, cu TUBERCULINUM,
în timp ce ACONITUM este în general un robust.

NATRUM CARBONICUM : Este veritabilul instabil mental. El nu poate

să-şi fixeze atenţia pe un subiect sau o activitate mai mult de cinci până la zece
minute. Dacă e obligat să reflecteze, aceasta va fi ceva dificil de realizat şi în orice caz
el se va plânge curând de dureri de cap. Efortul mental îl oboseşte, ca şi soarele
din timpul verii.

MERCURIUS : Este “argintul viu” clasic. Şi el este destul de greu de

stăpânit, ca o picătură de mercur pe o foaie de hârtie. Mai mult, nici el însuşi nu ştie
cum să se stăpânească. Face totul repede (Hurry, pag. 52), acum plânge, acum râde
(weeping altern pag. 13). El are memorie slabă (memory weakness, pag. 64) şi nu e
niciodată mulţumit (discontented, pag. 56).

PLANTAGO : este semnalat ca un remediu tradiţional al copilului agitat,

fără alt caracter cât de cât particular. Va trebui să ne gândim la el dacă copilul face de
10

asemenea şi pipi în pat noaptea.

Page
 V I – COPIII OPOZANŢI :
Aceştia sunt copiii care refuză sistematic să facă ceea ce li se cere ; ei au alt mod de
a se ocupa, fie că deranjează pe ceilalţi din clasă, fie că nu fac absolut nimic.
Aceiaşi atitudine o au şi în familie, pentru că la originea acestui comportament există
totdeauna o greşeală de educaţie sau o reacţie afectivă faţă de o dorinţă refuzată.
Este vorba de copii care au o puternică personalitate sau cel puţin o conştientizare
acută despre “eul” lor, ceea ce îi face foarte susceptibili. Nu acceptă nici cea mai
mică constrângere. Ea este resimţită ca o atingere a libertăţii lor. Se supără pentru un
fleac. Adesea e vorba de copii unici la părinţi, care au fost supraapreciaţi de o familie
care de asemenea a refuzat să le impună vreo constrângere cât de mică. Este “copilul
rege”, cu ce are el mai rău în el. El pune pe roate toată familia sa pentru a obţin,e
totdeauna, tot ce îi convine şi a refuza ce nu-i place. N-ar putea, deci, să se comporte
diferit la şcoală.

În alte cazuri refuzul de a învăţa este motivat de o reacţie faţă de atitudinea unui
cadru didactic: dacă ţipă des la el, dacă îl pedepseşte mereut, eventual chiar îl loveşte
sau pur şi simplu îşi bate joc de el în faţa clasei, acest gen de copil se închide în el şi
refuză de a mai lucra.

În fine unii încetează de a face cel mai mic efort şcolar aşa cum încetează, în mod
inconştient, să creadă în toate. Traumatizaţi de ceea ce se petrece între părinţii lor
care nu se înţeleg bine, ei nu mai resimt deloc gust de viaţă. Se instalează un fel
de disperare profundă. La ce mai serveşte să fac ceva.

Remedierea acestor situaţii, de bună seamă, sunt rareori de sorginte medicamentoasă.

În loc de a da oordonanţă, aici pediatrul va încerca să se facă înţeles, de familii şi
educatorii de la şcoală, asupra cauzelor şi riscurilor pe care le reprezintă atitudinea
acestor copii. Dacă nu poate fi schimbat nimic şi dacă nu mai este posibil ca ei să se
mai adapteze la aceste situaţii, unele din remediile noastre vor fi, poate, utile.

Pentru a desprinde unele din ele, prezint rubricile următoare:

Ø CONTRAR, OPOZANT : (Contrary, pag. 16)

Ø CONTRAZICE : (Contradict, disposition to, pag. 16)
Ø OFENSAT CU UŞURINŢĂ : (Offended easily, pag. 69)
Ø URMĂRI ALE MÂNIEI-FURIEI : (Anger, with vexation, ailments from, pag. 2)
Ø DISPERARE, DESNĂDEJDE : (Despair, pag. 35)

Unele din remediile posibile pot fi :

ARNICA : indicată pentru cel care a suferit un şoc afectif, devenind

11

suspicios (Suspicious, pag. 85) et fricos (frightfull, pag. 49) El se interiorizează,

refuzând să răspundă (talk, indisposed, to, pag. 86). Poate transpune dificultăţile sale
Page
în coşmaruri urâte. Nopţile sale sunt totdeauna agitate, simţindu-se în mod constant
obosiţi.

AURUM : Este cel mai disperat dintre opozanţi. Chiar dacă nu ştie să o
spună, comportamentul său face să se înţeleagă că el nu mai găseşte nicio plăcere
să mai trăiască. Acest lucru poate fi legat fie de pierderea unuia dintre părinţii sau
bunicii săi, fie pentru că familia lui s-a destrămat.

CAUSTICUM : Este putin vecin cu AURUM, prin faţeta lui depresivă. Dar el
o traduce ca la ARNICA, printr-un sentiment de oboseală insurmontabilă.
Hipersensibil, el este în plus afectat şi la vederea suferinţei altora. O face ca şi
când el ar suferi şi pentru pedepsele celorlalţi. Atitudinea violentă a unui cadru
didactic este resimţită chiar şi când nu el este victima.

HEPAR SULFUR : Este un anxiox şi un iritabil. El este hipersensibil la

toate tipurile de dureri şi are tendinţa de a reacţiona prin violenţă. Opoziţia este
singurul lui mijloc pe care l-a găsit pentru a-şi impune personalitatea sa la şcoală.
Acasă o face prin crize de furie nebună.

IGNATIA : Este remediul tipului de copii care au o suferinţă morală, un

necaz, sau care suferă din cauza unei nedreptăţi. Ei nu mai fac aproape nimic la
şcoală, în plus pot avea un comportament imprevizibil : râzând atunci când sunt
pedepsiţi, plângând dacă cineva se interesează de ei. Adesea au nevoie imperioasă
de nişte respiraţii profunde, ca şi când le-ar lipsi aerul. Ei suspină ca “de inimă frântă".

LACHESIS : Este tipul opozantului prin gelozie. Vorbindu-se atât de

lăudabil despre fratele său mai mare, în familie, încât de retrage în el şi lucrează cu atât
mai puţin cu cât este convins că nimeni nu va şti să-l recunoască şi pe el. În loc să
muncească, el parlamentează mereu şi distrage clasa.

LYCOPODIUM : El a fost un excelent elev, dar ca urmare a unei

supărări el a încetat să mai facă ceva, orice ar fi. Pretinde că ştie totul înaintea
tuturor şi că este inutil să înveţe în plus. Special indicat pentru tineri care odată cu
pubertatea, devin cei mai opozanţi, la şcoală şi în familie, gata oricând să adere la idei
ANARHISTE sau la alte CONFESIUNI.

MERCURIUS : Noi l-am văzut deja prea lent şi prea agitat, dar el este în
anumite cazuri rău, distructiv (mischievous pag. 66) un răutăcios care devine aşa
pentru că este bolnav. Constituţional este un hepatic "hipocondriac" slab,
totdeauna obosit, puţin disperat, şi el deasemenea, dar din motive fizice.

NUX VOMICA : Este mai curând un opozant care ia în seamă mai ales
partea rea a lucrurilor şi în special obligaţiile şcolare ; este iritabilul prin excelenţă ;
hipocondriac ca şi MERCURIUS, dar într-un grad mult mai puţin organic. El este de
12

asemenea copilul care a făcut prea mult, care a lucrat prea mult şi care, dintrodată, nu
Page

mai poate continua:

El clachează în urma surmenajului şi din acest moment refuză orice efort.

STAPHYSAGRIA : Este prototipul subiectului susceptibil la exces care

refuză să lucreze pentru că a fost supărat, sau vizat prin remarci sau pedepse
nemeritate, pentru că profesorul sau profesoara sa sunt incapabili să-l aprecieze la
justa lui valoare. De aceea este absolut inutil să mai continue să depună cel mai mic
efort.

***

Ajungând la capătul acestui studiu homeopatic al copiilor CONSIDERAŢI CA “ELEVI

RĂI”, suntem conştienţi de puţinul pe care-l putem aştepta de la o terapeutică
medicamentoasă.

În toate cazurile există, subiacent, o problemă pedagogică sau familială care ar fi

trebuit să fie rezolvată înainte de a face ceva ce se mai poate. Unii ar putea spune
că s-ar potrivi mai bine să se facă psihoterapie, chiar o psihanaliză, a copilului sau
părinţilor săi. Este poate adevărat acest lucru în anumite cazuri.

Cel mai adesea, cu toate acestea, cauzele acestor stări persistă şi ceea ce putem
spune este că elevul, copilul, rămâne victima unei situaţii complexe. Medicii aşa
cum sunt trebue să încerce să facă tot ce e posibil şi ei vor fi acţionat foarte bine în
măsura în care au putut permite, în anumite cazuri, unui copil în dificultate, să se
adapteze mai bine acestor situaţii.

Indicaţiile pe care mi-am permis să le dau pentru fiecare remediu nu sunt decât rareori
valabile, dacă numai singure caracteristicile psihologice pe care le-am adăogat sunt
prezente. Trebue APROAPE TOTDEAUNA completată ancheta simptomatologică
pentru a încadra ansamblul simptomelor fiecărui caz în parte. Mi-ar fi fost dificil să revin
pentru fiecare remediu asupra descrierii sale globale. Aceasta rămâne treaba oricărui
bun practician de a găsi şi alte simptome care îi vor permite să accepte sau să respingă
cutare remediu sau un altul.

De altfel, eu m-am străduit să indic acele rubrici care m-au ajutat să găsesc calea
terapeutică. Aceasta pentru a fi urmată şi eventual pentru a găsi ADEVĂRATUL
REMEDIU, printre cele pe care eu nu le-am menţionat aici.

În fine, se prea poate ca pentru cazuri asemănătoare, ansamblul simptomatic să

redescopere o altă caracteristică generală, funcţională, sau locală, mai importantă decât
comportamentul şcolar. În acest caz, evident că această caracteristică este cea cu care
va trebui să se plece în vederea găsirii soluţiei terapeutice veritabile, ne făcând să intre
simptomele psihice decât ca un element secundar al ansamblului cazului.

Tocmai aceasta este condiţia pentru ca prescripţia homeopatică să fie valabilă şi să

13

aibă şansa de a reuşi.

Page