Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Elevul Cu Probleme Şi Homeopatia
Elevul Cu Probleme Şi Homeopatia
de Dr Robert BOURGARIT
Este destul de greu de definit, intr-un singur cuvant, semnificaţia mai complexa a ceea
ce vrem să spunem când ne referim la expresiile comune, că, de ex. un un copil e „rău”
sau „dificil”
Dacă astfel de copii au probleme legate de învăţătură acest lucru poate ţine de propria
lor constituţie psihică, de caracterul lor dar şi de circumstanţe care nu mai depind chiar
de ei înşişi.
Dacă am defini lenevia prin refuzul deliberat de a lucra copilul dotat cu o inteligenţă
medie nu refuză niciodată să lucreze pentru o raţiune deliberată. Judecata lui de
valoare nu-i permite acest demers înaintea unei vârste situate în jurul pubertăţii. Până
atunci dificultatea de a învăţa este un fel de fenomen involuntar şi inconştient.
Această inhibiţie este deci explicabilă prin două mecanisme care nu mai tin de el: fie de
a înceta să mai vrea să cunoască ce se întâmplă în mediul său, pierzând curiozitatea lui
naturală, fie nu mai are nicio raţiune de a face plăcere invăţătorului sau profesorului
său.
Pierderea curiozităţii sale naturale nu are totdeauna aceiaşi origine. În anumite cazuri
el are dificultăţi în a înregistra infinitele şi dificilele informaţii noi pe care le comportă un
program şcolar în aparenţă elementar. Unii îşi fixează cu greutate atenţia lor, pentru
că au o imaginaţie debordantă. Ar trebui readuşi în mod constant la realitatea din
clasă. Pentru alţii există o lipsă de interes pentru tot, adesea în raport cu dificultăţile de
ordin afectiv din familia lor. Este un fel de refuz inconştient de a se integra în viaţă,
1
Cauzalităţile legate de ceea ce denumim LENEVIE sunt deci foarte imbricate şi foarte
numeroase. Ele sunt foarte greu de modificat şi imposibil de suprimat. Idealul ar putea
fi, evident, să punem copilul în acele condiţii încât el să fie perfect împlinit şi realizat,
dar nimic nu este mai greu în această privinţă.
Personal am început prin a clasa aceşti copii în diferite categorii după un prim simptom
care este cel al COMPORTAMENTULUI GLOBAL ; eu văd în ei: :
FRICOŞI
TIMIZI
DISTRAŢI
LENŢI
AGITAŢI
OPOZANŢI
Vom trece în revistă aceste diferite grupe de copii, încercând să analizăm caste
comportamente luate ca simptome complementare. Plecând de la un astfel de grup
simptomatic va putea fi ales un oarecare număr de remedii şi vom încerca să înţelegem
modalitatea de a recunoaşte între ele pe cel care corespunde cel mai bine fiecărui caz.
1- COPIII FRICOŞI :
Ei sunt astfel, adesea, prin natura lor. Este vorba de hiperemotivi, de hipersensibili
care se trezesc într-un mediu ostil pe care nu-l suportă. Adesea copii unici la părinţi
sau supraprotejaţi de o mamă fricoasă şi ea, ei se găsesc confruntaţi cu violenţa.
Asta se poate întâmpla încă de la sosirea lor în colectivitatea de copii, sau poate mai
târziu, într-o clasă unde educatorul ţipă prea tare, se inervează din nimic, loveşte
sau pedepseşte cu uşurinţă. Uneori aceste atitudini vin din partea unor grupuri de
copii agresivi care practică devreme tirania sau bătaia de joc. În astfel de condiţii
săracul de el, micuţul FRICOS este literalmente terorizat, într-atât încât nu mai poate să
audă sau să reţină nimic din ce se spune şi din ce se face la şcoală. Acasă el se simte
fericit.
2
Pentru a regăsi grupul de remedii care ar putea corespunde acestei stări, avem de
Page
comparat rubricile:
Ø URMARILE FRICII (fright complainte from, pag. 41)
Ø COPII HIPERSENSIBILI (Sensitive children, pag. 78)
Ø SENSIBILITATEA LA VIOLENTA (Sensitive rudeness, pag. 79)
Remediile care se regăsesc aici valorizate şi care ar putea fi adaptate acestor cazuri de
copii, sunt:
Vom prezenta acum caracteristicele şi indicaţiile esenţiale ale primelor trei remedii,
pentru inceput de tratament, celelalte venind după ele, dacă va fi nevoie.
si nécessaire.
OPIUM : este, din contră, fricosul paralizat. El îşi pierde toate resursele
şi trece drept neinteligent deşi nu este aşa. Se retrage într-un colţ al curţii,
privindu-şi colegii cum se joacă. El numai în somnul său poate participa, în vis sau
sub formă de coşmaruri cu acţiuni violente.
PHOSPHORUS : este cel care are cele mai multe frici, înafară de cea
de şcoală. Paradoxal el are în acelaşi timp o teribilă frică de a fi singur, mai ales
noaptea. In mod deosebit, el are frică de apă şi furtună. Este de asemenea
hipersensibil, foarte afectuos: el are nevoie de dovezi de dragoste, fiind profund
impresionat afectiv de mângâieri şi săruturi.
2- COPIII TIMIZI :
Comportamentul lor este adesea foarte vecin cu cel al copiilor fricoşi la care ne-am
referit, dar în realitate timidul are mai multă frică de el decât de alţii. Lui îi e frică
de a fi remarcat, de a-şi bate joc de el şi mai ales de a lua cuvântul, chiar şi pentru
lucrul simplu de a se ridica de pe loc dacă este întrebat. Se spune clasic că el nu
participă în clasă. Şi-ar dori, de bună seamă, dar el este paralizat de sentimentul
propriei sale incapacităţi. Îi lipseşte total încrederea în el. Temele făcute acasă sunt
corecte, dar în clasă el nici nu poate nici nu mai ştie nimic să exprime.
In acest caz este vorba de o stare constituţională adesea moştenită de la unul din
părinţi, deci greu de modificat. Cadrele didactice ale acestui tip de copii trebuie să
aibă o mare doză de răbdare şi indulgenţă ca să scoată ceva din ei.
Medical, pentru a încerca să-i ajutăm, va trebui să căutăm un remediu printre cele ce se
referă la rubricile:
Nu vom mai reveni asupra remediilor fricoşilor, cele la care ne-am referit mai sus :
CALCAREA CARBONICA
NATRUM MURIATICUM
PHOSPHORUS
PHOSPHORIC ACIDUM
PULSATILLA
STAPHYSAGRIA
Ele sunt absolut indicate pentru timizi dacă şi celelalte simptome convin dar va trebui,
poate, să preferăm anumite medicamente care sunt de asemenea foarte tipice acestor
cazuri, cum ar fi :
ANACARDIUM : este dintre toate, cel care are cea mai mare lipsă de
încredere în el. El crede atât de puţin că este capabil să facă o treabă bună, o dictare
bună, încât cocoloşeşte ciorna pe motiv că ar avea avea greşeli pe care nu le făcuse de
prima dată. O voinţă morbidă îl obligă să facă ceva rău pentru că este convins că
el nu este capabil de a reuşi din prim moment.
5
emoţia sa sub forma unor comportamente bizare şi unor gesturi necontrolate. Dacă
îl priveşti sau îl întrebi, este cuprins de mişcări involuntare fiind incapabil de a răspunde
corect. În fapt el transpune într-o agitaţie motorie dezordinea din capul
său.
Vom vedea mai târziu cazul COPIILOR LENŢI, cu care se confundă uneori, dar distratul
este lent pentru că îşi pierde vremea în reverii, în timp ce lentul veritabil este astfel chiar
dacă îşi fixează bine atenţia pe ceea ce face.
Căutăm remediile în rubricile care respectă bine această stare de distragere, astfel ::
Primele două rubrici sunt foarte lungi şi comportă practic toate remediile pe care noi
le-am trecut deja în revistă pentru acesti copii nervoşi şi dificili aşa cum sunt fricoşii şi
timizii. Cred însă că în cea de a treia rubrică vor fi găsite remediile cele mai
valabile dacă distragerea nu este în raport cu o stare constituţională, dacă ea este
de o apariţie recentă şi explicabilă printr-un eveniment particular, şcolar sau familial.
Cele care mi se par că se potrivesc mai bine acestor copii vor fi:
violente. Se bate, ţipă, pe scurt poate să părăsească clasa in timpul orei, etc.
Page
LACHESIS : Este în mod particular distrat dimineaţa, are destule
dificultăţi de fixare a atenţiei sale, în timp ce seara şi noaptea este mult mai lucid.
Dacă dimineaţa este cam adormit, după amiaza nu face decât să vorbească cu vecinii
săi. Este bavardul ireductibil pe care nicio pedeapsă nu-l poate opri să vorbească.
Este destul de adesea, un gelos care se crede persecutat de profesor, care preferă
pe colegii săi.
IV - COPIII LENŢI :
Mulţi sunt aşa pentru că-şi fixează cu greu atenţia asupra a ceea ce trebue să facă.
Ei se distrează de un nimic şi chiar fără nici o raţiune, cum am văzut la copii din
grupul precedent. Ne trebuie deci vigilenţă pentru a clasa copilul LENT în grupul
distraţilor sau în cel al copiilor veritabil lenţi. Aceştia din urmă sunt constituţional-lenţi :
le este imposibil să meargă repede, gesturile lor sunt lente, gândirea lor este lentă
şi aceasta nu este nici din greşala lor nici din lipsa voinţei. Ei petrec de două ori
mai mult timp faţă de alţii pentru a scrie, pentru a scrie pe tablă sau a da o lucrare
scrisă. Ei depun de două ori mai mult timp pentru a învăţa lecţiile şi n-au niciodată
timpul de a termina temele pentru a doua zi. Primesc note rele fără a fi neinteligenţi.
Sunt pur si simplu lenţi.
BARYTA CARBONICA et
7
Page
BARYTA MURIATICA au fost deja prezentate în cazul copiilor timizi. Dar ei
au de asemenea capacităţi intelectuale mai degrabă diminuate. Ei sunt lenţi pentru
că asimilează cu greutate şi progresiv ceea ce alţii învaţă rapid la şcoală. Se spune
despre ei că le lipseşte maturitatea. Ei vor face, poate, studii chiar strălucite mai
târziu, dar la un moment dat pot prezenta o anumită vâscozitate intelectuală.
Ambele sunt, între altele, totdeauna purtătoare de vegetaţii şi de amigdale mari, iar
insuficienţa respiratorie pe care o provoacă pot fi, în parte, cauza dificultăţilor
manifestate.
Cea CARBONICĂ este mult mai adesea indicată decât cea MURIATICĂ, la
copil, dar ultima va acţiona posibil mai bine la cei slabi şi mai puţin timizi.
Unii sunt aşa datorită unui exces de vitalitate: ritmul şcolar le este insuportabil pentru
că ei nu pot din punct de vedere fizic să accepte să rămână o oră în intregime fără
să să se mişte în banca lor.
Alţii sunt aşa dintr-o raţiune psihologică : nu pot să-şi fixeze atenţia timp îndelungat ca
ceilalţi. Dar, în loc să se refugieze într-un vis cum fac distraţii despre care am vorbit ; în
loc să încetinească ritmul lor de gândire ca cei lenţi, ei nu pot decât să se deplaseze
fizic de la locul lor, să discute sau să-şi tachineze vecinul de bancă.
Toţi copii sunt în mod normal instabili. Ei au, toţi, nevoie de a schimba activitatea şi de
a alterna un efort mental cu unul fizic. Dar dacă unul dintre scopurile şcolii este acela de
a disciplina această tendinţă, INSTABILII despre care ne ocupăm acum, nu pot
asimila această disciplină. Atât cât ne este posibil din punct de vedere medical să
facem ceva pentru ei, ne obligă să alegem dintre destul de numeroase remedii, pe cel
mai indicat.
Din acest ansamblu, rezultă că am putea avea de dat două grupe de remedii, după cum
este vorba de agitaţie fizică sau de instabilitate psihologică..
AGITAŢII FIZICI :
este cel care urlă cel mai puternic şi care se agaţă de toată lumea.
RHUS TOXICODENDRON : Are o nevoie fizică de a mişca ceva. Dacă nu
se poate ridica de pe locul său, ceea ce nu-i lipseşte să facă cu sau fără motiv, el
mişcă în orice caz totdeauna un picior sau un braţ. Nu este elev rău dar se spune
aproape că are dansul lui Saint-Guy (?).
LACHESIS : pe care l-am văzut printre distraţi, din cauză că este vorbăreţ.
Are, deci, această nevoie de a vorbi cu alţii care-l agită. Dacă vorbeşte într-atât este
pentru că la el totul poate fi subiect de comentarii, sau punct de plecare al unei
istorioare. Pretinde întotdeauna că ştie mai mult decât alţii.
În alte cazuri refuzul de a învăţa este motivat de o reacţie faţă de atitudinea unui
cadru didactic: dacă ţipă des la el, dacă îl pedepseşte mereut, eventual chiar îl loveşte
sau pur şi simplu îşi bate joc de el în faţa clasei, acest gen de copil se închide în el şi
refuză de a mai lucra.
În fine unii încetează de a face cel mai mic efort şcolar aşa cum încetează, în mod
inconştient, să creadă în toate. Traumatizaţi de ceea ce se petrece între părinţii lor
care nu se înţeleg bine, ei nu mai resimt deloc gust de viaţă. Se instalează un fel
de disperare profundă. La ce mai serveşte să fac ceva.
AURUM : Este cel mai disperat dintre opozanţi. Chiar dacă nu ştie să o
spună, comportamentul său face să se înţeleagă că el nu mai găseşte nicio plăcere
să mai trăiască. Acest lucru poate fi legat fie de pierderea unuia dintre părinţii sau
bunicii săi, fie pentru că familia lui s-a destrămat.
CAUSTICUM : Este putin vecin cu AURUM, prin faţeta lui depresivă. Dar el
o traduce ca la ARNICA, printr-un sentiment de oboseală insurmontabilă.
Hipersensibil, el este în plus afectat şi la vederea suferinţei altora. O face ca şi
când el ar suferi şi pentru pedepsele celorlalţi. Atitudinea violentă a unui cadru
didactic este resimţită chiar şi când nu el este victima.
MERCURIUS : Noi l-am văzut deja prea lent şi prea agitat, dar el este în
anumite cazuri rău, distructiv (mischievous pag. 66) un răutăcios care devine aşa
pentru că este bolnav. Constituţional este un hepatic "hipocondriac" slab,
totdeauna obosit, puţin disperat, şi el deasemenea, dar din motive fizice.
NUX VOMICA : Este mai curând un opozant care ia în seamă mai ales
partea rea a lucrurilor şi în special obligaţiile şcolare ; este iritabilul prin excelenţă ;
hipocondriac ca şi MERCURIUS, dar într-un grad mult mai puţin organic. El este de
12
asemenea copilul care a făcut prea mult, care a lucrat prea mult şi care, dintrodată, nu
Page
***
Cel mai adesea, cu toate acestea, cauzele acestor stări persistă şi ceea ce putem
spune este că elevul, copilul, rămâne victima unei situaţii complexe. Medicii aşa
cum sunt trebue să încerce să facă tot ce e posibil şi ei vor fi acţionat foarte bine în
măsura în care au putut permite, în anumite cazuri, unui copil în dificultate, să se
adapteze mai bine acestor situaţii.
Indicaţiile pe care mi-am permis să le dau pentru fiecare remediu nu sunt decât rareori
valabile, dacă numai singure caracteristicile psihologice pe care le-am adăogat sunt
prezente. Trebue APROAPE TOTDEAUNA completată ancheta simptomatologică
pentru a încadra ansamblul simptomelor fiecărui caz în parte. Mi-ar fi fost dificil să revin
pentru fiecare remediu asupra descrierii sale globale. Aceasta rămâne treaba oricărui
bun practician de a găsi şi alte simptome care îi vor permite să accepte sau să respingă
cutare remediu sau un altul.
De altfel, eu m-am străduit să indic acele rubrici care m-au ajutat să găsesc calea
terapeutică. Aceasta pentru a fi urmată şi eventual pentru a găsi ADEVĂRATUL
REMEDIU, printre cele pe care eu nu le-am menţionat aici.