1

UNIVERSITATEA DE ŞTIINȚE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ “ION

IONESCU DE LA BRAD” DIN IAŞI

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ
SPECIALIZAREA : HORTICULTURĂ ECOLOGICĂ

Optimizarea regimului de fertilizare a

unei culturi ecologice de argei gras în
solarii

CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC,
PROF. UNIV. DR. MUNTEANU NECULAI

ABSOLOVENT,
COCIORVĂ ANDREI IONUȚ

IAȘI
2018

2
3
CUPRINS

Lista figurilor...................................................................................................................................7
Lista tabelelor..................................................................................................................................8
Introducere.......................................................................................................................................9
PARTEA I – STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII ........................................................10
CAPITOLUL 1 - IMPORTANȚA ȘI TEHNOLOGIA DE CULTIVARE ÎN SISTEM
ECOLOGIC.................................................................................................................................11
1.1. Importanța alimentară.............................................................................................................11
1.2. Importanța agrotehnică ..........................................................................................................12
1.3. Importanța economică și socială ............................................................................................13
1.4. Principalii factori de risc…………….....................................................................................13
1.5. Paticularități botanice și biologice..........................................................................................14
1.5.1. Sistemul radicular................................................................................................................14
1.5.2. Tulpina.................................................................................................................................14
1.5.3. Frunzele...............................................................................................................................14
1.5.4. Florile..................................................................................................................................14
1.5.5. Fructul.................................................................................................................................15
1.5.6. Sămânța...............................................................................................................................15
1.5.7. Înmulțirea ardeilor..............................................................................................................15
1.5.8. Particularitățile creșterii și dezvoltării ardeilor..................................................................16
1.6. Particularități ecologice.........................................................................................................16
1.6.1. Cerințele față de lumină.....................................................................................................16
1.6.2. Cerințele față de temperatură……………………………………………………………...17
1.6.3. Cerințele față de sol………………………………………………………………….........17
1.6.4. Cerințele față de umiditate………………………………………………………………...17
1.6.5. Cerințele față de nutriție…………………………………………………………………...18
1.6.6. Cerințele față de aer……………………………………………………………………….18

4
1.7. Tehnologia de cultivare a ardeiului gras în solarii în condiții ecologice…………………....18
1.7.1. Pregătirea solariilor și a terenului…………………………………………………………19
1.7.2. Înființarea culturii ………………………………………………………………………...19
1.7.3. Lucrări de îngrijire………………………………………………………………………...19
1.7.3.1. Lucrări generale…………………………………………………………………………20
1.7.3.2. Lucrări speciale………………………………………………………………………….21
1.7.4. Recoltarea și condiționarea producției………………………………………………….....21
CAPITOLUL 2 – CARACTERIZAREA RESURSELOR DE CADRU NATURAL ȘI
SOCIAL ECONOMIC DIN FERMA V. ADAMACHI...........................................................22
2.1 Scurt istoric al Fermei.............................................................................................................22
2.2 Relieful……………………………………………………………………………………....22
2.3. Hidrografia și hidrogeologia..................................................................................................23
2.4.Elementele hidrografice……………………………………………………………………..23
2.5. Condiții economico-sociale………………………………………………………………...24
2.5.1. Situația economică………………………………………………………………………..24
2.5.2. Resursele umane………………………………………………………………………….24
2.6. Organizarea fermei…………………………………………………………………………24
2.7. Baza materială……………………………………………………………………………...25
2.8 Prezentarea solarului utilizat în fermă……………………………………………………....28
PARTEA a II-a – CONTRIBUȚII PROPRII.........................................................................31
CAPITOLUL 3 – SCOPUL, OBIECTIVELE, MATERIALUL ȘI METODA DE
LUCRU.........................................................................................................................................32
3.1. Motivația temei alese…………..…………………………………………………………....32
3.2. Scopul și obictivele lucrării……………..…………………………………………………..32
3.2.1. Condiții din punct de vedere climatic și meteorologic……..……………………………..33
3.2.2. Condiții pedologice…………...…………………………………………………………..34
3.3. Materialul și metodologia de lucru…....……………………………………………………35
3.3.1. Organizarea cercetărilor……………………………………………………………......…35
3.3.2. Materialul biologic folosit………………………...………………………………………36

5
3.2.3. Prezentarea cultivarelor de ardei gras luate în studiu……………………………………36
3.2.4. Substanțele de fertilizare folosite în cadrul experienței…………………………….……38
CAPITOLUL 4 – REZULTATE OBȚINUTE……………………………………………....39
4.1. Rezultate privind influență fertilizanților asupra creșterii și dezvoltării plantelor………...39
4.1.1. Rezultate privind influența asupra înălțimii totale a plantelor…………………………...40
4.1.2. Rezultate privind influența asupra înălțimii până la primul fruct………………………...40
4.1.3. Rezultate privind influență asupra numărului de fructe…………………………………..41
4.2. Rezultate privind influența asupra producției de ardei……………………………………...42
4.2.1. Rezultate privind influența substanțelor asupra producției timpurii de ardei gras…...…...43
4.2.2. Rezultate privind influența substanțelor asupra producției totale de ardei gras…………..44
4.2.3. Rezultate privind dinamica producției pe luni…………………………………………….45
CAPITOLUL 5 – CONCLUZII……………………………………………………………….46
BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………..47

6
Lista Tabelelor

Tabel.1.1. Compoziția chimică a ardeilor....................................................................................12

Tabelul 2.1 Teritoriul Cadastral al fermei V. Adamachi..............................................................25
Tabelul 3.1. Regimul vânturilor...................................................................................................34
Tabelul 3.2.Biostimulatori și fertilizanți......................................................................................38
Tabelul 4.1 Înălțimea totală a plantelor........................................................................................40
Tabelul 4.2 Înălțimea până la primul fruct...................................................................................41
Tabelul 4.3 Numărul de fructe/plantă……………………………………………………….......42
Tabelul 4.4. Producția timpurie…………………………………………………………………44
Tabelul 4.5. Producția totală…………………………………………………………………….45

7
Lista Figurilor

Fig.2.1. Semănătoare manuală.......................................................................................................25

Fig.2.2. Motocultor Honda F560...................................................................................................26
Fig. 2.3 Schemă sistem de irigații solar.........................................................................................27
Fig. 2.4. Atomizor Makita R430....................................................................................................28
Fig. 2.5. Solar legume....................................................................................................................29
Fig. 2.6. Elemente construcție solar...............................................................................................29
Fig.2.7.. Acoperiș solar legume.....................................................................................................30
Fig.3.1. Brillante F1.......................................................................................................................36
Fig. 3.2 Bianca F1..........................................................................................................................37
Fig. 3.3 Export...............................................................................................................................37

8
INTRODUCERE

Promovarea în ultimele decenii a conceptului agriculturii durabile şi sustenabile atrage

după sine aplicarea unor principii care conduc la realizarea unor tehnologii agricole productive
tehnic şi economic cu soluţii performante, cu protecţie reală a mediului şi a beneficiarilor
consumatori şi care asigură nu numai productivitatea factorilor implicaţi ci şi o optimizare reală a
componentelor de producţie, a celor sociali şi de mediu, determină o nouă calitate a vieţii.
Horticultura de performanţă impune asimilarea în producţie a tuturor elementelor de
progres tehnico - ştiinţific şi economic – tehnologii avansate în toate laturile acesteia care
determină productivitate cantitativă şi calitativă, producţii ridicate, eficiente economic, obţinute în
condiţiile optime ale sistemelor implicate în realizarea acestora, protecţie şi siguranţă alimentară a
consumatorilor.
Această lucrare pune în lumină necesitatea utilizării cât mai frecvente a metodelor
ecologice de fertilizare la specia legumicolă aleasă spre a fi prezentată .
Ardeiul este cultivat pentru fructele sale, ce au multiple întrebuințări în alimentația umana,
fiind consumate atât în stare proaspătă cât și preparate sau conservate. Fructele pot fi în funcție de
gustul lor dulci sau iuți, ambele putând fi consumate la două stadii de maturitate : maturitatea
fiziologică, când fructele au preponderent culoarea roșie și maturitatea tehnologică, când fructele
au culoarea verde.
Cercetările complexe întreprinse recomandă luarea unor decizii de asigurare a mediului
nutritiv optimal pentru ardei. Cercetarea staționară și evaluarea efectului resurselor organice arată
îmbunătățiri semnificative cu privire la utilizarea unor îngrășăminte organice susținute curent cu
soluții nutritive complexe. Fertilizarea ardeilor reprezintă una dintre verigile tehnologice care au
un impact mare asupra calității și cantității recoltelor care se vor obține.
Printr-o fertilizare corectă trebuie urmărit în permanență ca dezvoltarea vegetativă (tulpini
si frunze) să fie în echilibru cu dezvoltarea generativă (flori si fructe).
De asemenea trebuie păstrat echilibrul intre partea subterană formată din radacini și cea
supraterană formată din tulpini, frunze și fructe. Orice dezechilibru creat va duce la scăderi ale
producției dar și ale calității.
Problematica abordată în prezenta lucrare de disertație are în vedere necesitatea optimizării
tehnologiei de cultivare ecologică a legumelor aparținând familiei Solanaceae din spațiile
protejate de tip solar, prin identificarea unor factori tehnologici care au influență majoră în acest
sens.

Mă simt dator de a le mulţumi tuturor dascălilor care au călăuzit sinuosul drum spre
altarul ştiinţei iar din punct de vedere ştiinţific, primele gânduri de recunoştintă se îndreaptă
spre conducătorul lucrării, PROF. UNIV. DR. MUNTEANU NECULAI.
9
PARTEA I – STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII

10
CAPITOLUL 1 - IMPORTANȚA ȘI TEHNOLOGIA DE CULTIVARE ÎN SISTEM
ECOLOGIC

1.1. Importanța alimentară

Gama deosebit de largă de substanţe organice şi minerale pe care o conţin legumele
conferă o valoare alimentară deosebită acestei categorii de produse. Astfel, produsele legumicole
se remarcă prin conţinutul lor superior în substanţe proteice, altele prin conţinutul lor în zaharuri
simple şi complexe şi chiar prin grăsimi, care le asigură o valoare energetică ridicată.
Ardeiul este reprezentat ca produs legumicol de fructele sale. Fructele de ardei dulce pot
fi consumate sub formă de diferite salate crude sau coapte sau în stare proaspătă. Fructele proaspete
se folosesc la prepararea anumitor feluri culinare cum ar fi ciorbele, supele, tocane ș.a. Totodată
din fructele proaspete se extrage un suc, ce se poate consuma simplu sau în combinație cu sucul
de tomate, morcovi sau alte legume. Conservarea este aproape asemănătoare cu cea a tomatelor,
fructele se folosesc la prepararea sucului conservat, a bulionului,a pastei sau a pudrei ( boielii).
Ardeiul gogoșar se consumă în mod deosebit marinat, iar cel lung sub formă de murături.
Fructele de ardei dulce sunt mai puțin cunoscute si răspândite in lume decât fructele de
ardei iute. Ca aliment se pot folosi ca atare sau împreună cu diferite preparate culinare, datorită
gustului iute (picant) și foarte aromat ce stilulează atât pofta de mâncare cât și digestia. Ardeiul
iute poate fi folosit și la aromatizarea murăturilor, în mod special fiid utilizat la prepararea boielii
iute sau la prepararea de sucuri și sosuri picante.
Valoarea nutritivă a ardeiului este datorată compoziției chimice complexe mai ales,
bogăția în vitamin, glucide, săruri minerale si substanțe aromatice sau condimentare. Capsicina
este substanța ce impregnează gustul iute, substanță ce face parte din grupa alcaloizilor și are
formula chimică Ci8H87NO3. Capsicina este un compus liposolubil, a cărui structuri a fost
determinată de Nelson 1920 ( Basset, 1986). În funcție de de tipul de ardei ( gras,gogoșar,iute etc),
condițiile de cultură, soi, gradul lor de maturitate, compoziția chimică a fructelor diferă.

11
Compoziția chimică a principalelor forme de ardei cultivat în % din substanța proaspătă
(Enăchescu,1981)
Tabel.1.1. Compoziția chimică a ardeilor
Componentul

la maturitatea

Ardei lung la
Ardei gogoșari

pentru
Cultură în câmp

Cultură în seră

maturitatea
fiziologică

fiziologică
Ardei gras

Ardei gras

Ardei iute
Ardei
boia
Substanță uscată 9,67 7,4 8,67 9,93 11,33 16,80
Apă 91,17 94,7 89,39 91,03 87,27 83,30
Celuloză 1,23 1,19 1,06 1,27 - 7,09
Cenușă 0,67 0,77 0,65 0,62 0,74 1,47
Acid ascorbic 221,20 142,80 182,10 194,20 208,10 202,53
(mg/100g)

Pigmenți carotenoizi 18,36 24,40 19,60 32,30 -

(mg/100g)

Zahăr total 5,75 6,43 4,87 4,56 5,71 7,34

În afara celor prezentate in tabel, fructele de ardei conțin și alte elemente cum ar fi :
- Magneziu 6-7 mg. .100g p.p.
- Potasiu 170 mg/ 100g p.p.
- Vitaminele B2 42mg/100g p.p.
Din punct de vedere al valorii energetice, aceasta este de 26 kcal/100g la ardeiul dulce și de peste
116 kcal/100g la ardeiul iute ( IBPRG, 1983). Partea utilizată a fructului este de aproximativ 80-
87 % din masa totală. Unele specii posedă și o valoare ornamentală, ardeiul astfel cumulează și o
anumită utilitate la plantă orientală de apartament.

1.2. Importanța agrotehnică

Din punct de vedere al importanței agrotehnice, ardeii se aseamănă în mare parte cu
tomatele. Terenurile agricole sunt foarte bine valorificate, ardeii se pretează pentru culturi
intensive în teren protejat, cât și neprotejat iar lucrările de întreținere au un volum mare.
12
 În comparație cu tomatele, cultura de ardei se confruntă mai puțin cu atacul bolilor și chiar
al dăunătorilor, probleme apar în schimb din lipsa apei, cultura fiind compromisă dacă problema
apei nu este rezolvată. Dacă la tomate se întâlnește situația de mecanizare completă a culturii pe
suprafețe mari, la ardei acest lucru este mai rar, această metodă fiind utilizată în cazul ardeilor
pentru boia.

1.3. Importanța economică și socială

Din punct de vedere a acestor aspecte, cultura de ardei poate fi apreciată la fel ca cea de
tomate. Cultura de ardei reprezintă o cultură ce necesită cheltuieli foarte mari, aceste cheltuieli
fiind relativ ușor de recuperat în cazurile în care se optează pentru o tehnologie adecvată, ce va
putea asigura o producție de minim 20t/ha. În ceea ce privește cheltuielile, este important de arătat
că pentru un hectar de cultură de ardei se consumă între 1700 și 2000 ore-om , pentru o preucție
de 20 t/ha ( Dumitrescu și colab. 1998). Cultura de ardei prezintă unele avantaje față de tomate ce
merită a fi menționate. Recoltarea la ardeiul gras, lung și iute se poate face pe o perioadă lungă de
timp, acesta fiind cuprins între maturitatea tehnologică și cea fiziologică, evitându-se, în acest mod
vârfurile de recoltă. Acestă situație evidențiază realizarea a unei eșalonări cât mai bune, cu vârfuri
de producție mult mai atenuate, fapt ce nu provoacă scăderi bruște ale prețului de valorificare.
Totodată fructele culturii de ardei sunt mai puțin perisabile în comparație cu cele de tomate.

1.4. Principalii factori de risc

La cultura de ardei nu se întâlnește acea rusticitate proprie tomatelor, în schimb culturile
de ardei nu se găsesc sub incidența unui număr mare de factori de risc. Pe scurt, principalii factori
de risc la culturile de ardei sunt următorii : calitatea răsadurilor este depreciată mai ales de
desnsitatea prea mare care determină alungirii tulpinii și golirea ei de frunze; de asemenea, vârsta
necorespunzătoare determină întârzierea culturii.
Întârzierea culturilor prin măsuri tehnologice neadecvate determină intrarea recoltei sub
incidența brumelor sau recoltarea într-un stadiu necorespunzător de maturitate. Brumele reprezintă
o adevărată catastrofă pentru culturile semincere sau cele la care fructele se recoltează la
maturitatea fiziologică ( ardei gogoșari, ardei de boia ș.s.);
Atacul în masă al unor boli, cum ar fi virozele, sau a unor dăunători, cum ar fi paianjenii,
pot compromite complet cultura, mai ales ca o combatere eficientă a acestora este aproape
imposibil de realizat.

1.5. Particularități botanice și biologice

La noi în țară ardeiul este cultivat ca o plantă o anuală, cu toate că în locul său de origine
ea se comportă ca pernă. Planta este erbacee cu tendință de lemnificare în a doua parte a perioadei
de vegetație.

13
 Habitusul plantei este mediu dezvoltat sub formă de tufă globuroasă de până la 40-50 cm
înălțime și 30-40 cm diametru. În solarii și sere tulpina poate atinge înălțimi de 1.5 -2.2 metri.

1.5.1. Sistemul radicular

În dezvoltarea plantei din puct de vedere radicular, rădăcina este pivotantă la pornirea în
vegetație iar apoi ea devine puternic ramificată, mai ales înstratul superficial al solului ( 0-30 cm).
Dacă răsadul a fost repicat adâncimea maximă ajunge până la 40-50cm, iar dacă nu a fost repicat
poate ajunge până la adâncimi de 70-100cm.
Rădăcinile adventive se dezoltă din rădăcina principală și se formează din zona
hipocotilului. Având în vedere aceste aspecte ardeiul se cultivă numai în condiții de irigare.

1.5.2. Tulpina
Tulpina plantei de ardei este puternic ramificată, erectă,cilindrică sau ușor muchiată iar
ramificarea este de tip simpodial. Habitusul plantei prezintă o talie diferită ân funcție de soi, specie
și tipul de cultură. Formarea noilor lăstari se realizează după tăierea plantelor la 1-4 cm deasupra
coletului și așezarea acestora în condiții favorabile de mediu.
Acești noi lăstari sunt formați din mugurii laterali de la subsoara cotiledoanelor sau
subsoara frunzelo, care înfloresc apoi și fructifică. Recoltarea fructelor trebuie făcută prin tăiere
cu mare atenție deoarece ramificațiile tulpinii se rup foate ușor.

1.5.3. Frunzele
Frunzele ardeilor sunt simple, alterne, lung pețiolate, limbul este lanceolat, cu marginea
întreagă, până la oval, baza cumelă, ușor sinuoasă, vârful acut și cele două fețe netede, lucioase.

1.5.4. Florile
La ardei, florile sunt hermafrodite, actinomorfe, solitare, sau câte două așezate în punctul
de ramificare a tulpinilor. Fiecare floare se prinde prentr-un pedicel scurt. Caliciul este gamosepal
campanulat, terminal cu 5 dinți scurți. Corola este gamopetală si rotată 5(7) laciniolă, cu tubul
scurt, de culoare albă până la gălbuie.
Androcelul este format din 5(6) stamine, cu antere violete, unite cu tubul corolei. Gineceul
este bicarpelar sincorp, cu ovarul superior bombat, cu un stil terminal cu 2 lobi stigmatici.
Plantele sunt în cea mai mare parte autogame, polenizarea fiind directă și având loc la
începutul deschiderii florilor. Înfloritul și polenizarea sunt mai frcvente în orele de dimineață și se
produc mai rar după-amiază.

14
1.5.5. Fructul
Fructul plantei de ardei este reprezentat de o bacă uniloculară, puțin suculentă, de formă și
culori diferite, polispermă, caracteristici stabilite și definite în funcție de soi și varietate botanică.
Conform ( U.P.O.V ) a precizat nouă forme de bază ale fructelor de ardei. La fructele ce se află la
maturitatea tehnologică ( în verde), culoarea poate fi aprecită astfel; verde-închis, verde-deschis,
verde-gălbui, galben-auriu, galbel sulfuric, galben-ivoriu sau uneori purpuriu, violet închis sau
negreu.
În ceea ce privește fructele aflate la maturitatea fiziologică pot avea culoarea roșie cu
diferite inflexiuni de portocaliu sau galben-auriu. În țara noastră fructele preferate sunt cele de
ardei gras de culoare galbenă sau galben-verzuie.
Fructele au o mărime variabilă, de la câțiva centimetri diametru si câteva grame, până la
20-25 cm lungime, respectiv 250-300 g.

1.5.6. Sămânța
Forma seminței de ardei este rotund-turtită,cu suprafața puțin deformată, 3-5 mm în
diametru, culoarea fiind galben aurie sau galben cenușie.
Semințele au o longevitate de 4-5 ani în funcție de depozitare, masa a 1000 de semințe este
de 4-9g, un fruct formează în jur de 100-300 de semințe.

1.5.7. Înmulțirea ardeilor

La cultura de ardei, în mulțirea se realizează pe cale sexuată, prin semințe. La germinare
cotiledoanele ies deasupra solului, fără pericolul de a se pierde, din această cauză tehnica înmulțirii
poate prezenta anumite particularități.
La noi în țară ardeii pot fi înmulțiți atât prin răsaduri cât și prin semănat direct în câmp. În
funcție de factorii climatici, social-economici, aceste moduri de înmulțire au avantaje ceea ce
determină o pretabilitate mai mare sau mai mică față de anumite zole ale țării noastre. Cea mai
simplă metodă și cea mai cunoscută până acum este definită de semănatul direct în câmp, această
metodă având marele avantaj că oferă largi posibilități de mecanizare a lucrărilor și inclusiv a
recoltării.
Înmulțirea prin răsaduri a legumelor, chiar de este privită ca a fi o metodă pretențioasă,
aceasta sa extins cu succes în toate zonele țării.

15
 Din dorința de a avea plante cu un anumit grad de creștere și dezvoltare, la culturile de ardei
se utilizează răsadurile la momentul oportun, mai exact, la realizarea condițiilor optime
corespunzătoare cerințelor naturale ale speciei .

1.5.8. Particularitățile creșterii și dezvoltării ardeilor

Fenomele vitale ale unui produs biologic unic și complex sunt reprezentate de creștere și
dezvoltare. Atunci când condițiile sunt favorabile, cele două fenomene decurg în mod absolut
obișnuit în același timp. Procesele de nutriție, de diviziune celulară și de formare a noi celule
asemănătoare, ce determină ulterior schimbarea masei și a mărimii organelor plantei, sunt
reprezentate și datorate fenomenului de creștere.
În ceaa ce privește dezvoltarea individuală a plantelor, aceasta este definită de evoluția de
la celula ou până la formarea de fructe și noi semințe. Având în vedere factorii necesari vieții,
dezvoltarea poate fi catalogată ca fiind evoluția unui organism (individ) de la naștere până la
moartea lui. Formarea de organe noi cum ar fi : fructe, flori, semințe, este datorată evoluției,
totodată creșterea și dezvoltarea plantelor legumicole are loc în etape, procesul de formare a
organelor plantei în timpul ontogenezei acesteia poartă numele de organogeneză.

1.6. Particularități ecologice

Ardeii, ca și celelalte plante legumicole, cresc și fructifică bine în condițiile de mediu
asemănătoare cu cele în care s-au format, condiții ce favorizează cât mai bine dezvoltarea
proceselor metabolice.
Asimilarea informațiilor referitoare la cerințele plantei față de fiecare factor de vegetație (
temperatură,lumină,umiditate,hrană) dar și interațiunea acestora fac posibilă dirijarea lor.

1.6.1. Cerințele față de lumină

Planta de ardei face parte din grupa legumelor cu cerințe suplimetare la lumină. Creșterea
și dezvoltarea plantei de ardei este susținută prin aspectul intensității și prin durata și compozișia
spectrală a luminii. Cultivarea plantei de ardei pe majoritatea regiunii globului, a dus de la
transformarea acesteia dintr-o plantă de zi scurtă la o plantă la care reacția fenotipică și-s scăzut
mult din importanță.
Pentru definirea intensității luminoase optime, cercetătorii au stabilit valoarea de 30-
40.000 de lucși. Prelungirea perioadei de vegetație duce la daune asupra fructificării plantei,
prelungire ce are loc odată cu insuficiența luminii. În seră, durata de iluminare cât și intensitatea
luminoasă sunt două aspecte deosebit de importante, durata la iluminare poate atinge 9-10 ore iar
16
intensitatea luminoasă 2-3000 lucși, fapt ce duce la creșterea redusă a plantelor, un număr mic de
frunze, căderea mugurilor florali, a florilor si ulterior a fructelor.

1.6.2. Cerințele față de temperatură

Temperatura este un factor de mediu limitativ în cultivarea ardeiului, deoarece planta de
ardei are cerințe mari față de factorii de mediu. Plantele de ardei cresc și se dezvoltă optim la
temperaturi de 22-25°C, suma gradelor de temperatură activă ( peste 17°C ) este de cel puțin
3000°C. La temperatura de 14-15°C se realizează germinația și durează până la 20-15 de zile iar
la temperaturi de peste 30°C, germenele suferă anomalii morfologice.
Din punct de vedere a limitelor extreme admise pentru creșterea plantelor de ardei, aceste
sunt cuprinse între 15 și 35°C, stoparea creșterii se realizează la temperaturi de sub 10°C. Din
punct de vedere a infloririi si fructificării, acestea sunt major influențate de temperatura solului și
a aerului. În urma cercetărilor sa stabilit ca nivel optim pentru aceste fenofaze variația în jurul
temperaturii de 25°C.
Temperaturile superioare de 25°C duc la apariția unei abundențe a butonilor florali în
stadiul de anteră iar temperaturile de 15-17°C duc la favorizarea înfloririi și totodată determină
uneori apariția partenocarpiei.

1.6.3. Cerințele față de sol

Principalul mijloc de producție al culturii de ardei este reprezentat de sol, acesta fiind foarte
important din multe aspecte. Fertilitatea solului și caracterul folosirii lui definesc cantitatea dar și
calitatea produselor legumicole cultivate. Solul servește astefel atât ca suport mecanic la pornirea
în vegetație dar și ca mediu pentru rădăcina plantei odată cu dezvoltarea acesteia.
Din punct de vedere a tipurilor de sol, cele mai recomandate în cultura ardeilor sunt cele
de tip cernoziomuri levigate, aluviale, luto-argiloase și solurile brun-roșcate de pădure.
Planta de ardei cere soluri bine structurate, permeabile, luto-nisipoase și bogate în elemente
chimice cu valoare fertilizantă ( potasiu 12-19mg/100gsol, azot total 100-150mg/100gsol, fosfor
mobil 15-30mg/100gsol), ce au un pH de 6-6,5 și humus 4-6%.

1.6.4. Cerințele față de umiditate

În cultura de ardei probabil cel mai important element de creștere și dezvoltare a plantelor
este reprezentat de apă. Pentru a asigura îndeplinirea normală a proceselor metabolice, catitatea de
apă este stabilită prin regimul de precipitații dar în cazul culturii în solarii această cantitate este
asigurată prin prisma irigațiilor. Pentru a avea o creștere și fructificare optimă în sol trebuie
asigurat un nivel de 70-80% capacitate de câmp și la nivel aerian o umiditate relativă de 60-70%.

17
 Totodată trebuie consemnat faptul că în cazul unei secete accentuate, inclusiv atmosferică,
aceasta determină fenomenul de defoliere a plantelor, ceea ce duce la o întârziere foarte mare în
dezvoltarea plantei.
Nevoile ardeiului pentru apă sunt maxime în perioada de înflorire,fructificare și creștere a
fructelor, perioadă în care se recomandă niveluri de până la 90% capacitate de câmp. În perioada
menționată seceta determină ulterior căderea mugurilor florali,a florilor și chiar a fructelor, ce pot
fi deformate,mici și veștejite din pricina deshidratării excesive.
În raport cu tipul de cultură ( solar,seră), însușirile substratului(capacitatea de reținere a apei
și conținului de săruri), condițiile de mediu, fenofaza și starea de vegetație, starea de sănatate a
plantei dar și paticularitățile hibridului folosit consumul de apă a ardeiului este diferit.

1.6.5. Cerințele față de nutriție

Asigurarea din punct de vedere nutrițional este foarte importantă în producția și calitatea
unei culturi de ardei. Raporturile dintre micro și macro elemente dar și cantitatea sunt elemente
necesare creșterii și dezvoltării plantelor de ardei, elemente ce trebuiesc corelate cu factorii de
mediu și gradul de fertilitate al solului, stabilit în urma analizei agrochimice.
Din punct de vedere al fenofazelor, planta de ardei are nevoie în fază tânără de cantități medii
de elemente nutritive dar perioadele critice de trutriție sunt reprezentate de începutul creșterii
vegetative, începutul înfloririi, apariția primelor fructe, mai exact se intinde pe toată perioada, până
la 25-30 de zile înainte de sfârșitul culturii.

1.6.6. Cerințele față de aer

În culturile stabilite în sere și solarii aerul reprezintă un factor de importanță deosebită.
Sporirea concentrației atmosferei cu CO2 cu până la 0,10-0,15 asigură sporurile de precocitate și
producție, dacă temperatura și lumina sunt în limitele optime( Popescu și Atanasiu, 2000).
Se estimează că în perioada fructificării plantelor este necesară o bună aerisire a serei, având
în vedere neprovocarea curenților de aer reci, deoarece ardeiul este sensibil din acest punct de
vedere.

1.7. Tehnologia de cultivare a ardeiului gras în solarii ân condiții ecologice

În solarii, cultura de ardei, se poate realiza de regulă cu ardei gras, ardei iute,dar se poate
realiza și cu ardei lung în existența unei justificări financiare. Cultura se realizează în solarii de tip
tunel sau bloc, în acest sistem de cultură se utilizează soiuri adecvate, timpurii sau semitimpurii și
adaptete lcondițiile specifice din solar.

18
1.7.1. Pregătirea solariilor și a terenului
Asemeni culturii de tomate, pregătirea solariilor și a terenului cuprinde o serii de operațiuni
: dezinfecția solului, stabilirea necesarului uneltelor și construcției, montarea sistemului de
susținere, fertilizarea de bază a solului, etanșare spațiului de cultură, modelarea și afânarea solului.
După desființarea culturii anterioare, ân toamnă, se nivelează terenul și se realizează fertilizarea
de bază cu până la 80t/ha cu gunoi de grajd bine fermentat sau cu 100t/ha de gunoi semifermentat,
sulfat de potasiu 260-300 kg/ha și superfosfat 550-650 kg/ha, apoi se realizează mobilizarea
adâncă folosind mașina de săpat solul. În primăvară se realizează de asemenea lucrările următoare
: fertilizarea cu 350 kg/ha azotat de amoniu, se mobilizează superficial solul cu freza încorporîndu-
se cu acestă ocazie și îngrășământul, se realizează lucrarea de modelare a terenului în rțnduri
echidistante înalte, se intalează sistemul de picurare la plantă iar ân final se realizează mulcirea
solului cu folie de mulcire de culoare neagră.

1.7.2. Înființarea culturii

Operațiunea de înființare a culturii este realizată prin folosirea numai răsadurilor produse
anterior în solarul de înmulțire, în ghivece nutritive conform tehnologiei specifice. Producerea
răsadurilor se realizează în spații amenajate, încălzite.
Necesarul de răsad de ardei produs pentru înființare trebuie să respecte unele condiții, acesta
trebuie să fie viguros, cu internoduri scurte și cu un sistem radicular foarte bine dezvoltat, răsadul
trebuie să fie sănătos din punct de vedere biologic, acesta trebuie să aibe o culoare verde închis cu
o nuanță violacee spre colet, mugurii primi florali trebuie sa fie bine formați, vizibil cu ochiul liber,
vârsta trebuie să fie de 50-60 de zile.
Se produc în vederea plantării unui hectar 35000 de plante în solarii individual încalzite
acoperite cu folie dublă. Totodată din cele 35000 de plante 10% din acestea se rezervă pentru
eventuala completare a golurilor.
La semănare se folosește un amestec format din 50% pământ de țelină, plus 20% mraniță,
turbă 10% și nisip. Amestecul este ulterior dezinfectat prin utilizarea de Captadin 50PU(0,5-
1Kg/m3 ), Vydate 10G(120mg/m3), omogenizat și acoperit cu o folie de polietilenă. Amestecul
nutritiv este stabilizat la un PH de 6,8 prin folosirea de carbonat de calciu.

1.7.3. Lucrări de îngrijire

La cultura în solarii lucrările sunt mult mai migăloase și complexe în comparație cu cea din
câmp, la cultura în solar lucrările se împart în lucrări generale și lucrari speciale.

19
1.7.3.1. Lucrările generale
În ceea ce privește aceste lucrări ele constau în : irigare, fertilizare fazială, completarea
golurilor, prășitul, combatrea bolilor și a dăunătorilor dar și reglarea de microclimat.
Ulterior plantării se asigură condițiile de prindere a răsadurilor, scopul acestei acțiuni este
de a iriga pe cât posibil fiecare plantă cu aprox 1 litru de apă, aceată lucrare este executată
dimineața. Completarea golurilor este lucrarea ce se realizează la 4-5 zile de la plantare, udarea se
realizează de asemenea și pentru fiecare plantă nouă. Irigările se realizează în totalitate prin
picurare, operațiune ce este recomandată a fi desfășurată continuu, cu această ocazie consumul de
apă se înjumătățește.
Afânarea solului și distrugerea buruienilor este o lucrare deosebit de importantă, se
realizează prin prașile, lucrare ce este necesară să se repete de 3-4 ori pentru o eficință cât mai
bună. Având în vedere faptul că organizarea culturii este pe straturi înălțate iar mulcirea este
efectuată, buruienile sunt prezente si distruse prin prașile numai printre intervalul dintre rânduri.
În funcție de cerințele plantelor utilizate în cultură și de rezultatul analizelor agrochimice
se realizează fertilizarea fazială. Ferilizarea fazială se efectuează de regulă de 4-6 ori în cultura de
ardei în solar. La primele două fertilizări se aplică azotat de amoniu,câte 100-150 kg/ha, de la
înflorit pînă la creșterea fructelor, iar la următoarele se aplică Complex III, cate 300kg/ha, în
perioada de creștere a fructelor. Voican și Lăcătuș (1998) prezintă un program orientativ de
fertilizare, conform acestui program, feritilizarea din perioada de vegetație se realizează prin patru
procese de fertilizare: primul înainte de înflorit, al doilea la începutul creșterii fructelor iar
următoare după prima și ulterior a doua recoltare.
Asemănător culturii din câmp în mare parte, combaterea dăunătorilor, în solarii este mai
complexă prin atacul mai puternic al agenților patogeni. Acest context cere măsuri de luptă
integrată inclusiv tratamente chimice conform materialelor din literatura de specialitate (
Marinescu și colaboratorii,1986; bratu și colaboratorii 2001). Dăunătorii cei mai periculoși sunt
reprezentați de acarieni, dintr aceștia amintim : acarianul roșu comun (Tetranychus urticae Koch)
și acarianul lat cu denumirea științifică( Polyphagotarsonemus latus Blanks). Alți dăunători :
musculița albă de seră( Trialeurodes vaporiorum West), omida fructelor (Helicoverpa armigena
Hbn) și păduchele verde al solanaceelor ( Macrosiphon euphorbie Thos).
În ceea ce privesc bolile întâlnite la cultura de ardei în solarii acestea sunt : mana ardeiului
( Phytophtora capsici), pătarea bacteriană a ardeiului( Xanthomonas camperstris pv. Vesicatoria),
fuzarioza (Fusarium oxyporum f.sp. vasinfectum) și făinarea ardeiului( Leveillula taurica).
Reglarea condițiilor de microclimat se face cu respectarea întocmai a recomandărilor literaturii de
specialitate ( Stan N. Și Stan T., 1999). În mod normal la executarea celorlalte lucrări de îngrijire,
se întâlnesc aerisirile mult prea energice, ceea ce duce la atenționarea personalului responsabil cu
lucrările, ca temperatura să nu scadă sub 20-24 °C.
Mulcirea terenului reprezintă o altă lucrare generală ce constă în acoperirea solului cu folie
de polietilena, această folie fiind aplicată înaintea plantării. În folie se execută orificii, răsadul fiind
astefel plantat prin intermediul acestora. Folia are rol de protecție împotriva buruienilor.

20
1.7.3.2. Lucrările speciale
Lucrările speciale de mare importanță pentru cultura de ardei în solar sunt : palisarea,
conducerea plantelor, dirijarea și stimularea fructificării, copilitul,cârnitul.
Palisarea reprezintă lucrarea ce se realizează folosind o sfoară pentru fiecare plantă.
Sfoara se leagă cu un capăt de tulpină, sub ramificație, iar celălalt capăt se leagă de sistemul de
palisare( sârmă tranversală a solarului pe direcția rândului). Prin intermediul acestei sfori se va
dirija un sinngur lăstar viguros, ceilalți lăstari fiind ulterior cțrniți deasupra primei inflorescențe.
Lucrarea ce reprezintă cumulul mai multor operațiuni este conducerea plantelor ce se
realizează prin înlăturarea butonilor florali de la primele 2-3 puncte de ramificare și totodată se
înlătură și lăstarii ce se află sub aceste noduri, se aleg 4-6 ramificații mai puternice, ce vor constitui
scheletul de bază al plantelor și din care se va alege unul singur până la final. Lăstarii ceilalți se
vor ciupi,după formarea a 1-2 flori. O lucrare facultativă este reprezentată de copilit, lucrare ce are
ca descrierie eliminarea lăstarilor sterili de la baza și interiorul tufei plantei.
Pentru a stimula creșterea ramificației tulpinii se efectuează lucrarea de îndepărtare a
primei flori/primului fruct. Primul fruct conform lucrărilor de specialitate ( Chaux CL., Foury CL.,
1994) nu va atinge parametrii de calitate ceruți , fiid afectat atât de stresul înregistrat de plante în
momentul plantării cât și de lumina redusă ca intensitate,temperaturile scazute ș.a..
O altă lucrare este reprezentată de cârnit, fiind importantă pentru obținerea fructelor de
calitate. Efectuarea lucrării se realizează suprimând vârful ramificațiilor principale la două frunze
după ultimul fruct (Dumitrescu și colab.1999).
Lucrarea specială definită prin îndepărtarea frunzelor bătrâne și posibil bolnave de la
partea inferioară a plantei se numește defoliere. Stimularea fructificării este importantă ân anii cu
temperaturi medii scazute și nebulozitate ridicată.
În decursul cercetărilor științifice realizate în ferma Adamachi, sa stabilit recomandarea
stimulării fructificării primelor flori cu soluție de L-Stim de concentrție 1:3000, de asmenea ,
stimularea se mai poate realiza prin două tratamente ce conțin Solex în concentrație de 1.5-2%
prin pulverizare fină și uniformă pe toată suprafața plantei(Dumitrescu și colab., 1998).

1.7.4. Recoltarea și condiționarea producției

Această etapă din cultură se realizează atunci când fructelle au ajuns la maturitatea stabilită
de condițiile de livrare ori la maturitatea tehnologică caracterizată prin culoare verde, galbenă, și
prin dimensiune normală fie la maturitatea fiziologică definită de mărime maximă și culoare roșie,
portocalie.
Prin faptul că fructele prezintă un peduncul puternic recoltarea se execută prin tăierea
acestora de pe tulpină deoarece ramificațiile pe care sunt formate fructele se pot rupe destul de
ușor. Ulterior tăierilor se realizează sortarea fructelor în funcție de mărime și culoare, fructele sunt

21
lustruite în funcție de necesitate, apoi se ambalează în cutii de carton ori în saci de polietilenă. În
perioada 5-10 iunie sunt posibile primele recoltări în zona I legumicolă, apoi în intervalul 15-20
iunie în zona a doua. Până în luna octombrie recoltările se pot continua.

CAPITOLUL 2 – CARACTERIZAREA RESURSELOR DE CADRU

NATURAL ȘI SOCIAL ECONOMIC DIN FERMA V. ADAMACHI

2.1 Scurt istoric al Fermei

În 1922, datorită Ministerului Agriculturii și Domeniilor, Ferma Adamachi este înființată la
Iași. Terenul cât și plantația viticolă cu o suprafață de 16 ha, trece în posesia Catedrei de Științe
Agricole fiind fostă proprietate a Academiei Române.
Institutul Agronomic " Ion Ionescu de la Brad '' este înființat la data de 23 august 1944 și
cuprinde 4 Facultăți : Agronomie, Horticultură, Medicină Veterinară și ulterior Zootehnie. Din
data înființării și până în zilele noastre ferma didactică a avut diverse denumiri, anume Gospodăria
didactică '' V. Adamachi'', care, în anul 1954 primește de la Sfatul popular raional Iași suprafața
de 62.6 ha din trupul Ruteni iar în 1960 suprafața de 8.87 ha.
Conform ordinului Ministerului ânvățământului, la 1 feb. 1964 poată termenul de
Gospodăria Didactică. În data de 28 iulie 1965 conform dispoziției cu numarul 206 a Consiliului
Superior al Agriculturii, Stațiunea Experimentală Horticolă cedează suprafața de 4.27 ha în
vederea înființării câmpurilor didactice de lângă Facultatea de Horticultură sub de numirea de
Stațiune didactică, ce funcționează până ân 1966 cțnd âși schimbă de numirea devenind Stațiunea
nr. 3 ''Vasile Adamachi''.

2.2 Relieful
Componentă a Stațiunii didactice a Universitășii de Științe Agricole și Medicină Veterinară
Iași, Ferma horticolă '' V. Adamachi'', este subordonată atât administrativ cât și menegerial. Este
situată în apropierea Universității, mai exact pe versantul adiacent Dealului Copou, fiind înregistrat
în zona de silvostepă a Podișuilui Moldovenesc. Ferma horticolă se afla astefel la o distanță de
200metri N-V de Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veteterinară, suprafață ce
înglobează terenul agricol dintre Gradina Botanică Iași și Liceul Agroindustrial Vasile Adamachi.

22
 Ferma horticolă numarul 3 ''V. Adamachi" S.D. este definită ca amplasament de un relief
fragmentat, ce are 90-120 m altitudine și o pantă de 12-21%, cea mai mare parte din această
suprafață de află sub forma unui amfiteatru de origine naturală ce este format din versanți cu
expoziție sudică și sud-vestică cu panta între 10-25%.
Ferma este încadrată față de Municipiul Iași în partea de Nord-Vest, între coordonatele
geografice de 47°10'-47°15' latitudine nordica si respectiv 27°30' longitudine estică.

2.3. Hidrografia și hidrogeologia

Apele subterane sunt definite de existența stratelor acvifere de adîncime(captive) darși de
stratele libere. Prin prisma forajelor de mică adâncime efectuate în numeroasele părți ale județului
sunt evidențiate prezențele unor ape captive cu mineralizare redusă, ce pot fi folosite local în
alimentație sau în scopuri agricole și industriale.
Din punct de vedere a stratelor acvifere libere înmagazinate ân formațiunile sarmatiene,
acestea au o mineralizare mai accentuată. Dintre acestea ele pot fi sulfatate, sodice și magneziene
în Breazu, Copou, Tomești, Piciorul Lupului, iar cele sulfuroase, bicarbonatate, sodice sunt
regăsite în Strunga, Răducănenei, Băiceni și Pârcovaci.
Cele mai importante ape libere sunt însă cele de origine freatică, ape situate la parte
superioară a platourilor și interfluviilor cuprinse în intervalul de adâncimi de 10-30 metri, sau la
baza teraselor și șesurilor din lungul văilor principale. Apele freatice sunt ușor alcaline cu un pH
cuprins între 7 și 7.5, au o temperatură în jur de 90°C dar și o duritate totală de 16-270, acestea
reprezentând sursa care asigură alimentarea obișnuită a tuturor localităților din mediul rural.

2.4.Elementele hidrografice
În ceea ce reprezintă raportul resurselor hidrice, teritoriul județului Iași este caracterizat de
o zonă centrală deficitară, încadrată spre V și E de sectoarele traversate de râurile Moldova, Siret
și Prut, răuri ce prezintă o serie de disponibilități.
Râurile și lacurile sunt alimentate doar cu 15-17% din precipitațiile medii anuale, destul de
mici, cea mai mare parte fiind consumată prin infiltrație și evaporație. Alimentarea principalăă a
raurilor este formată din zăpezi și ploi, fenomene ce participă la formarea scurgerii cu 80% în
sudul Câmpiei Moldovei și cu o pondere de 90-94% în zona înaltă din sudul și nordul județului.
Rețeaua hidrografică din județul Iași are o lungime de 2.323 km iar densitatea medie a rețelei este
de 0,44 km/kmp.

23
2.5. Condiții economico-sociale
În perioada 1977-1985 datorită organizării sistematizării teritoriului și a combaterii excesului
de umiditate, s-a modificat modalitatea de parcelare și distribuție a terenului cu plantații de pomi
și viță de vie, modificare ce în prezent crează condiții optime aplicării tehnologiilor diferențiate de
întreținere a plantațiilor.

2.5.1. Situația economică

Agricultura ocupă un rol foarte important în economia județului nostru, fiind printre primele
ramuri economice alături de industrie și prestările de servicii. Prestările de servicii sunt
reprezentate de o serie de activități ce asigură buna funcționare a comunității orasului, alături de
industrie ce este caracterizată în prezent de fabrici cu anumite domenii de activitate, producția fiind
axată în general pe textile și piese mecanice.
Aceste ramuri economice vitale civilizației și prezentate mai sus își desfășoară activitățile
prin intermediul fabricilor de pâine, abatoarelor, preselor de ulei, centrelor comerciale, clinicilor
medicale, alimentarelor, servicelor auto, firmelor de taxi ș.a. .

2.5.2. Resursele umane

Conform ultimelor statistici, orașul Iași cuprinde o populație de 321.580 locuitori, definiți
din punc de vedere statistic pe grupe de vârstă. Astfel populația tânără (10-34ani) reprezintă 15,2
% din total, populația adultă( 14-65 ani) reprezintă 69,9% iar populația vârstnică ( peste 65 ani )
reprezintă 14,9%.

2.6. Organizarea fermei

Ferma horticolă, din punct de vedere teritorial administrativ, face parte din teritoriul cadastral
al municipiului Iași și este delimitată de către unitățile următoare : la Nord de municipiul Iași, la
Est de U.S.A.M.V. Iași, la Sud de Grădina Botanică Iași și la Vest de Grupul școlar agricol.
Prin intermediul următorului tabel este detaliat teritoriul cadastral al fermei ce însumează o
suprafață totală de 84,25ha și modul de folosință a terenului.

24
 Tabelul 2.1 Teritoriul Cadastral al fermei V. Adamachi
Nr.Crt. Categoria Adamachi
ha Stat Asociații
1. Arabil 8 8 -
2. Pomi total 25 25 -
Din care pe rod 19 19 -
3. Vii total 16,5 16,5 -
Din care pe rod 14 14 -
4. Fânețe 4,5 4,5 -
5. Pășuni - - -
6. Total agricol 54 54 2
7. Vegetație forestieră 3,5 3,5 -
8. Construcții 6,8 6,8 -
9. Neproductiv 7,3 7,3 -
10. Total exploatat 77 77 -
11. Cuvenit AG123/93 84 84 -
12. Ocupat abuziv 7 7 -

În concordanță cu schema hidrotehnică a lucrărilor de combatere a eroziunii solului și a

excesului de umiditate de pe teritoriile în pantă, precum și în funcție de cerințele față de relief și
expoziție a versanților, pentru speciile pomicole și viticole, a fost aplicat proiectul de amenajare
anti eruzională .

2.7. Baza materială

Ferma horticolă deține o bază materială suficientă în obținerea celor mai bune condiții de
realizare a unor activități cât mai performante în domeniul horticol.
Pentru producerea legumelor baza materială este alcătuită dintr-o serie de utilaje și
mașinării:
- Semănătoare manuală ;

Fig.2.1. Semănătoare manuală

25
 - Motocultor ;

Fig.2.2. Motocultor Honda F560

- Setul de mașini ce funcționează în agregat cu motocultorul : cultivatorul, plugul, freza și

biloniera;

Pentru irigarea suprafețelor cultivate, baza materială constă în sistemul de picurare la

plantă. Acest sistem este alcatuit din :
- Puț de 8 metri adâncime;

- Bazin de colectare;

- Pompă de apă;

- Filtru;

- Conductă de alimentare cu apă;

- Robineți + Garnituri;

- Coductă cu orificii de picurare pe lungimea ei.

26
 Fig. 2.3 Schemă sistem de irigații solar

Folosirea acestui sistem nu numai că este imperios necesară în cultura de solar dar totodată
prezintă și o serie de avantaje din care amintim :
- Apa utilizată este distribuită la rădăcinile plantei, această nu se scurge la suprafața solului
sau pe aparatul foliar ;

- Apa este introdusă treptat în profunzimea solului, situție ce duce la stoparea ieșirii aerului
din sol ;

- Buruienile sunt stopate din creștere ;

- Se pot administra pe această cale îngrașămintele, fertilizarea hidrolizantă fiind foarte facilă;

- Apa își reglează temperatura pe distanța trasului de la bazin la plantă ;

- Se înregistrează o economie de apă deoarece este folosită rațional și sub un control foarte
amănunțit ;

27
 - Existența posibilității de programare electronică a regimului de irigare prin folosirea
sistemului computerizat .

Pentru aplicarea tratamentelor fitosanitare, baza materială constă în :

- Butoaiele pentru/cu soluție ( 3/4 x 100 l )

- Atomizor utilizat în efectuarea tratamentelor fitosanitare ( www. Tehnicbazar.ro )

Fig. 2.4. Atomizor Makita R430

- Furtune de diferite dimensiuni

- Pulverizator cu reglaje

2.8 Prezentarea solarului utilizat în fermă

Culturile necondiționat eficiente sunt efectuate de producătorii locali prin prisma economiei
de piață, producătorii din dorința de a ține pasul cu cei din export și cu importul de către
distribuitori, sunt nevoiți să producă pe o perioadă cât mai mare și în condiții din ce în ce mai bune
atât pentru ei dar în primul rand pentru calitatea produselor din cultura lor.
Tradiția de cultivare protejată a legumelor este răspăndită pe sufrafața zonei Iași, culturile
sunt definite de microferme cu suprafețe variabile de la 200 de metri pana la 2 hectare. Dotarea
tehnică cât mai bună și eficientă asigură succesul culturilor legumicole, odată cu folosirea unor
solarii cu anumite specificații și aplicarea unor tehnologii și practici cât mai adaptate tipului de
cultură.

28
 Fig. 2.5. Solar legume

Solarul care este prezentat în lucrare este unul de tip individual format dintr-un schelet
mixt, acoperit cu folie specială de protecție din polietilenă cu grosime de 200 de microni și
rezistența U.V., cu realizarea încălzirii naturale, acesta fiind destinat producerii atât de legume cât
și de răsaduri.
Din punct de vedere a elementelor constructive, acest solar este construit din stâlpi din fier
cu dimensiunile de 5x5 cm. La acest tip de modul, lățimea diferă în funcție de tipul constructiv,
fiind de 10 metri ori de 20 de metri. Stâlpii sunt situați pe rând la o distanță de 2 metri. La coamă
înălțimea este de 2.6 metri la varianta de 10 metri modul, iar la cel de 20 de metri, înălțimea la
coamă este de 4 metri. În cazul ambelor modele, înălțimea la dolie este de 1,7 metri. Fixarea
stălpilor se face direct în pământ pe o adâncime de 0.80m pentru stâlpii de mijloc și intermediari,
iar cei laterali la adâncime a de 1 metru.

Fig. 2.6. Elemente construcție solar

29
 Determinarea pantei acoperișului este dată de diferență dintre stâlpii de la coamă și cei de
la dolie. Solarul acesta este construit din formele de legătură ( lonjeroane) din fier cu diametrul de
4-6 cm. Prin intermediul acestora se realizează legătura dintre stâlpiide susținere dar și asigurarea
echilibrului rigidității solarului. Confecționarea coamei este realizată din țeavă de fier cu grosimea
de 8-10 centimetri.

Fig.2.7.. Acoperiș solar legume

Pentru aerisire, sunt prevăzute pe toată suprafață solarului ferestre de aerisire, poziționate
mai exact la partea superioară a doliei și poartă denumirea de fusta solarului. Prin intermediul
acestei fuste, odată cu deschiderea ei pe o lățime de 50-60cm se realizează procesul de aerisire si
controlare a temperaturii.
Partea definitivă a construcției constă în așezarea și aplicarea foliei cu o grosime medie de
0.15 mm. Prin șipci se realizează fixarea prinderii foliei pe stalpii solarului, de reținut este faptul
că folia are în medie o durată de viață de aproximativ 4 ani.

30
PARTEA a II-a – CONTRIBUȚII PROPRII

31
Capitolul 3 – SCOPUL, OBIECTIVELE, MATERIALUL ȘI METODA DE LUCRU

3.1. Motivația temei alese

Activitatea de prodecere a legumelor reprezintă o activitate bună din punct de vedere
economic. Tradiția în zona Moldovei de cultură a legumelor este caracterizată de dezvoltarea
orașelor, creșterea numărului de locuitori dar și nevoia acestora de hrană '' verde''. În zona orașului
Iași s-au dezvoltat în decursul anilor o multitudine de ferme, microferme ce sunt specializate în
cultura legumelor. Valorificarea muncii depuse de legumicultorii locali este reprezentată de
profitul obținut din vânzarea legumelor produse de ei.
Odată cu evoluția tehnologică a diverselor domenii și fermele legumicole cu tradiție situate
în zonă, dar și cele abia înființate au fost nevoite să investească în teritoriu, în personal, tehnică
bazată pe chimizare, irigare și mecanizare. În zona prezentată tradiția de cultură a legumelor constă
în cultura protejată, deoarece conferă o producție eficientă corelată cu suprafața. Cercetările în
acest domeniu sunt declanșate de succesul culturilor protejate, din dorința specialiștilor de a studia
fenomenele prezente la diferitele specii alese. Existența unui model de exploatație legumicolă la
nivelul unei ferme, în care activitățile sunt desfășurate cu rezultate deosebite, reprezintă o ocazie
foarte mare de îmbogățire a cunoștințelor dar și de evaluare a experințelor toate acestea cu scopul
final de ridicare a nivelului de pregătire profesională.
În vederea obținerii unei culturi legumicole ecologice, fertilizarea plantelor din cultură
reprezintă alături de celelalte lucrări, un cumul de eforturi substanțiale din partea legumicultorilor.
Având în vedere curentul din domeniul agriculturii, legumele certificate ecologic reprezintă rodul
muncii cercetătorilor în domeniu ce în decursul timpului au constat nevoia utilizării din ce în ce
mai mică spre deloc a substațelor puternic chimizate.
Fermele ce utilizează această formă de cultură reprezintă modele demne de urmat și în alte
zone din țară deoarece acesta este etalonul în producerea legumelor.

3.2. Scopul și obictivele lucrării

Prin utilizarea noilor tehnologii ecologice de cultură a legumelor rezultă sporirea producției
asigurând o eficiență ridicată de producere de 100% în unele situații. Această sporire a producției
poate fi realizată printr-o serie de tehnologii moderne de cultivare ce au la bază următoarele
aspecte:
- Alegerea adecvată a terenului având în vedere specia legumicolă ce urmează a fi plantată;

- În funcție de resursele naturale și tehnice ce pot fi asigurate, trebuie ales soiul pretabil cel
mai ușor;
- Înființarea culturii trebuie efectuată respectând cantitatea de semințe, epoca și materialul
de plantat împreună cu schema și densitatea de plantare;

32
 - Lucrările de întreținere trebuiesc aplicate corespunzător și în concordanță cu tipul de
cultură;

- Recoltarea și valorificarea probuselor trebuie efectuate după un plan bine stabilit.

Având în vedere aspectele prezentate mai sus scopul lucrării este de a stabili pretabilitatea
unui sortiment de ardei gras cultivat în cultura protejată, ecologic, în funcție de nesesitățile culturii
și ulterior găsirea și aplicarea celor mai bune metode cu privire la lucrările de fertilizare.
În vederea scopului propus, s-a organizat experiența sub forma unei culturi comparative unde
s-au monitorizat parametrii de creștere și dezvoltare a plantelor caracterizate de soiurile luate în
studiu.

3.2.1. Condiții din punct de vedere climatic și meteorologic

Pentru realizarea experienței științifice a fost folosit câmpul experimental de legumicultură
din cadrul S.D.E Iași.
Cercetările climatice asupra teritoriului de desfășurare a județului Iași au evidențiat
apartenența acestuia unei zone de climat temperat-continental pronunțat ce este aflat sub influența
anticiclonilor euro-asiatic și atlantic. Radiația solară globală prezintă valori medii de 116kcal/cm2
și o distribuție neuniformăpe durata anului, astfel 40% pe perioada de vară și 10 % pe perioada de
iarnă.
Temperatura medie anuală a aerului este cuprinsă între 9°C și 10°C în nord și nord-est,
între 8°C și 9°C în vest și est, fiind în scădere odată cu creșterea altitudinii. În luna iulie se
înregistrează cele mai mari valori medii lunare cu temperaturi cuprinse între 18-20 °C în zonele
înalte și 20 -21.5°C în zonele joase, pe de altă parte în luna ianuarie se înregisttează cele mai mici
valori cuprinse între -3°C și -4°C și uneori sub -4°C.
Valorile extreme ale temperaturilor de 40°C înregistrate la Iași în luna iulie anul 1909 și de
-32,3°C la Podul Iloaiei în luna ianuarie 1963 pun în lumină caracterul continental, rezultând o
amplitudine de 72,3°C . Temperaturile de peste 10°C încep din luna aprilie și durează până în luna
octombrie( 180-185) de zile, această perioadă fiind și perioada de dezvoltare optimă a culturilor
agricole.
Temperatura reprezintă un factor de vegetație foarte important în ceea ce privește
condiționarea desfășurării proceselor de respirație și transpirție, asimilație, parcurgere a fazelor de
creștere diferite, fructificare și perioada de viață latentă.

33
 Din punct de vedere a umidității relative aceasta are valori medii anuale de 70%, și este mai
coborâtă decât în celelalte regiuni ale țării. Precipitațiile cad sub formă de ploi în cea mai mare
parte a anului, excepție făcând intervalul cuprins între 23 noiembrie și 21 martie, interval in care
se înregistrează până la 48 de zile cu ninsoare. Lunile cele mai bogate în precipitații sunt mai și
iunie iar uneori luna iulie când se înregistrează până la 75 mm. Lunile cu precipitații sub formă de
ploi sunt lunile decembrie, ianuarie, februarie, martie, în care se înregistrează 25-35 mm lunar.
Regimul vânturilor este caracterizat de o intensitate mare a vânturilor dinspre N-V și N,
cu predilecție în lunile de iarnă, în cele de vară vânturile bat dinspre S-V și S. Masele de aer
încărcate cu vapori de apă sunt aduse de vânturile din Vest, ele asigurând în medie precipitațiile
ce cad în zonă. Vânturile puternice sunt dăunatoare culturilor în câmp dar și pomilor.
Tabelul exemplifică regimul vânturilor înregistrat la Stația Iași.
Tabelul 3.1. Regimul vânturilor
Fregvența Vântului %
N N-E E S-E S S-V V N-V Calm
9,6 5,6 8,3 13,1 5,7 4,7 5,8 21,2 26,5
Viteza Vântului (m/s)
2,7 2,1 2,4 2,8 3,4 2,0 2,7 4,4 -

3.2.2. Condiții pedologice

Procesele specifice de pedogeneză împreună cu caracteristicile proprii ale zonei luate în
studiu au determinat apariția unei mari diversități pedologice. Conform Sistemului Român de
Clasificare a Solurilor ( București 1980) pe teritoriul fermei didactice sunt prezente patru clase de
soluri :
- Clasa argilosolurilor cuprinde la rândul său soluri brune podzolite și soluri argiloiluviale;

- Clasa solurilor hidromorfe ce sunt reprezentate de lăcoviști;

- Clasa molisolurilor cuprinde totodată sorurile rendzime și pseudorenzime, cernoziomurile

cambice, cernoziomurile argiloiluviale și cele cenușiu tipice;

- Clasa solurilor neevoluate, trunchiatte sau desfundate constau în litosoluri tipice, soluri
gleizate, eredisoluri, coluvisoluri și soluri aluviale molice.
Pe lânga soluri prezentate în clasele de mai sus, în proporție de 30% sunt regăsite și
complexele de soluri : sol aluvial-coluvial, sol cenușiu- eredisol, sol brun-litos, sol cernoziom-
soloneț ș.a. .

34
 Pretabilitatea solurilor pentru a fi arabile este caracterizată de 6 clase de aptitudine :
- Clasa I : Terenuri ce au o pretabilitate foarte bună în vederea culturilor de câmp;

- Clasa II : Terenuri ce au o pretabilitate bună, dar există pericol de degradare ce poate fi

diminuatprin tehnologii aplicate culturii;

- Clasa III : Terenuri clasificate mijlocii din punct de vedere al culturilor de câmp ce necesită
aplicarea măsurilor de amenajare și ameliorare;

- Clasa IV : Terenuri ce prezintă o pretabilitate slabă pentru culturi, acestea necesitând msuri
inteensive specifice ameliorării/amenajării;

- Clasa V : Terenuri nepretabile culturilor de pomi, viță de vie, legfume;

- Clasa VI : Terenuri total necorespunzătoare culturilor de cămp, afectate puternic de factorii

degradatori naturali sau antropici.

3.3. Materialul și metodologia de lucru

3.3.1. Organizarea cercetărilor
Cercetările cu privire la optimizarea ferlizării culturii de ardei au fost derulate pe perioada
anilor 2017-2018 în cadrul sectorului legumicol din incinta fermei Vasile Adamachi ce aparție
U.S.A.M.V. Iași.
În privința bazei tehnice și materiale, aceasta este compusă din construcții productive cu
interes general , plantatii viticole și pomicole, amenajări pentru irigații, mijloace de transport,
mijloace mecanizate pentru executarea în cele mai bune condiții a lucrărilor agricole, aparatură și
alte instalații. Hidrologia zonei este caracterizată de o rezervă redusă a apelor de suprafață, prin
acest fapt posibilitățile de practicare sunt reduse. Condițiile climatice sunt în general potrivite
culturilor de cereale, pomi fructiferi și viță de vie, iar pe suprafețele ce asigură surse sigure de apă
se practică cu mult succes cultura legumelor.
În vederea concluziei generale cu privire la cadrul natural de desfățurare a experienței,
acesta asigură condiții relativ bune pentru dezvoltarea legumiculturii.
Montarea experienței a fost realizată într-un solar tip tunel, într-o cultură în ciclu prelungit
prin răsad produs în paletele alveolare. Semințele au fost semănate în lădițe și plasate în mediu
controlat, la germinattor Sanyo, în data de 28 februarie și au fost ulterior repizate în paletele
alveolare în 15 martie. Experiența a fost organizată în blocuri organizate, cu repetițe, fiecare având
câte 10 plante.

35
 În ceea ce privește plantarea răsadurilor, aceasta a fost executată pe un teren nemodelat, la
70 și respectiv 110 cm între rânduri și 40 cm între plante pe rând, asigurând o densitate de 27,767
plante la herctar.

3.3.2. Materialul biologic folosit

În ceea ce privește alegerea sortimentului destinat legumiculturii ecologice este nevoie de
atenție sporită și documentare riguroasă în prealabil. Conform ( Stoian 2002), diferențele
înregistrate cultivarului pot fi foarte mari, ajungănd până la 75% în cazul ardeiiului gras. Având în
vedere aceste aspecte, pentru desfâșurarea experienței au fost alese pentru studiu cultivaruri noi de
proveniență străină dar și autohtonă, în constatarea pretabilității acestora pentru cultura ecologică
în solarii. Cultivarele de ardei gras sunt reprezentate de Hibrizii : Brillant F1, Bianca F1 și Export.

3.2.3. Prezentarea cultivarelor de ardei gras luate în studiu

Brillante F1 - Reprezintă un hibrid de ardei gras din tipul bloccky, produs de firma ZKI.
Este un soi generativ cu fructificare timpurie recomandat culturilor libere extensive dar și celor
intensive. În ceea ce reprezintă fructele acest hibrid prezintă avantajul de legare a fructelor rapid,
fiind caracterizate de forma cubică, cărnoasă, de culoare alb-gălbuie, ce reprezintă un avantaj la
comercializare. Fructele au un gust plăcut și prezintă rezistență la plantare și manipulare, necesită
fertilizare în azot mare, dețin un coronament puternic, la maturitatea decoacere capătă
culoarearoșie și prezintă o rezistență mare la atacul tripșilor.

Fig.3.1. Brillante F1

Bianca F1 – Este un hibrid cu destinație de cultură în sere, solarii dar și câmp. Deține o
capacitate bună de fructificare prin prisma faptului că este un soi foarte timpuriu. Fructele sunt
mari, cu 3-4 lobi de culoare gălbuie, cu o greutate medie de 150-200g.

36
 Are un sistem radicular puternic, putere mare de creștere, internodii scurte, ceea ce îi
conferă un echilibru bun între creștere și fructificare. În cazul culturilor protejate, aproximativ 45%
din producția totală se obține la primele recoltări. Potențialul ridicat de producție este atins ușor
deoarece reacționează foarte bine la tehnologia de cultură aplicată corect.

Fig. 3.2 Bianca F1

Export – Reprezintă un soi timpuriu creat de ICDLF Vidra, caracterizat de o perioadă de

vegetăție cuprinsă între 105-110 zile de la răsărit până la apariția primelor fructe. Fructele sunt de
culoare verde-galbuila maturitatea de consum iar la maturitatea fiziologică acestea au culoarea
roșie, definite de o formă trunciat piramidală, cu 3-4 lobi în componență și o greutate de 80-140 g.
Producția are un potențial estimat de 39-45t/ha iar 40% din aceasta este obținută până la sfârșitul
lunii iulie.

Fig. 3.3 Export

37
 3.2.4. Substanțele de fertilizare folosite în cadrul experienței

Din punct de vedere economic, fertilizarea foliară se dovedește a fi o soluție viabilă,

deoarece se obțin sporuri însemnate de producție.
Sporirea producției legumicole calitativ dar și cantitativ este influețată de utilizarea
fitoregulatorilor de creștere, de utilizarea biostimulatorilor sau a substanțelor bioactive combinate
cu tehnicile și tehnologiile de inginerie mecanică. Acestă metodă cunoaște o dezvoltare fără
precedent ( Neamțu și Irimie 1991).
Biostimulatorii prezintă o serie de efecte favorabile în procesele vitale ale organismului
vegetal, printr-o acțiune similară a fitohormonilor :
- Stimulează procesul de germinare a asemințelor;

- Asigură o prindere cât mai bună a răsadurilor în momentul plantarii ;

- Induce plantelor tinere rezistență la diferite condiții de mediu;

- Accelerează ritmul de creștere vegetativă și dezvoltarea plantelor ;

- Stimulează potențialul de producție a plantelor cultivate, spre o creștere cantitativă și

calitativă a recoltei.

În tabelul următor sunt prezentati biostimulatorii și fertilizanții utilizați pentru desfășurarea

experienței.
Tabelul 3.2.Biostimulatori și fertilizanți
Tipul substanței Substanța Originea Concentrația % Modul de
bioactivă aplicare
aplicată
Fertilizant Veramin Capsicun 0,025 Tratament
foliar annuum săptămânal
Ecostim Capsicum 0,01 Tratament
annuum săptămânal

Biostimulator Moldstim Capsicum 0,01 Tratament

natural annuum săptămânal
structurat
glicozidsteroidal Pavstim Capsicum 0,01 Tratament
annuum săptămânal

38
 Interdependența existentă între efectul substanțelor biostimulatoare și factorii de mediu este
caracterizată de intensitatea radiației luminoase, durata de iluminare , regimul hidric, regimul de
nutriție, temperatura (înregistrată atât ziua cat și noaptea) și umiditatea relativă a aerului( Sociu și
Belcin 1972).
Conform studiilor substanțele biostimulatoare acționează preponderent la nivelul
internodurilor, acestea aflandu-se în momentul tratamentului în faza cea mai intensă de diferențiere
și alungire, concomitent este evidențiată stimulareaformării rădăcinilor și a îngroșării limbului.
Pentru cultura în solar, utilizarea acestor substanțe a determinat realizarea timpurietății
unor sporuri de producție. Cultura legumelor solanaceee în solar presupune realizarea unor serii
de corelații între diferitele verigi tehnologice, în așa fel încât să se realizeze o optimizare a acestora.
De cele mai multe ori,, diferența dintre eșecul și reușita unei culturi este dată de dibăcia rezultată
din acumularea inginerului sau, dupa caz, a tehnologului (Munteanu și colb.2008).

CAPITOLUL 4 – REZULTATE OBȚINUTE

4.1. Rezultate privind influență fertilizanților asupra creșterii și dezvoltării plantelor

În cazul aplicării unei practici ecologice asupra culturii alese, utilizarea substanțelor
bioactive prezintă o importanță majoră ( având în vedere faptul că în practica ecologică este
interzisă utilizarea oricărui fel de organism modificat din punct de vedere genetic ). Astfel, din
categoria acestor metode moderne, utilizarea substanțelor bioactive rămâne practic singura verigă
tehnologică acceptată, fiind necesară îndeplinirea condiției asupra provenienței lor, ce se dorește
pe cât mai mult a fi naturală( Ungureanu,2000).
Înălțimea totală a plantelor, înălțimea până la primul fruct și numărul de fructe / plantă
reprezintă indicatorii prin care este remarcată influența substanțelor biostimulatoare naturale și a
fertilizanților asupra creșterii și dezvoltării plantelor de ardei gras în solar.

39
4.1.1. Rezultate privind influența asupra înălțimii totale a plantelor

În ceea ce privește înălțimea totală a plantelor de ardei luate în studiu, reiese faptul că din
punct de vedere a uniformității tuturor variantelor din cadrul experienței nu au existat discrepanțe
foarte mari între acestea.
Conform măsurătorilor efectuate după aplicarea tratamentelor a rezultat faptul că varianta cea
mai înaltă este reprezentată de soiul Brillante tratat (x) cu Veramin 0.025 % » 113,4 centimetri și
cea mai scundă varianta Export netratată » 98,30 centimetri.
Valorile prezentate (maxim/minim) sunt însemnate la ultima dată de efectuare a măsurătorilor (
Tabelul 4.1).

Tabelul 4.1 Înălțimea totală a plantelor

Varianta Perioada de efectuare a măsurătorilor exprimate în centimetri

15 Iunie 13 Iulie 18 August 13Septembrie

Brillante F1 31,4 56,2 82,4 107,6
Brill x Pav 0.01% 32, 6 57,9 84,6 108,7
Brill x Eco 0.01% 32,8 58,2 83,5 109,4
Brill x Mold 0.01% 33,2 58,4 84,8 110,5
Brill x Ver 0.025% 34,5 60,3 85,6 113,4
Export 28,5 54,7 79,4 98,3
Exp x Pav 0.01% 29,6 55,8 81,2 99,6
Exp x Eco 0.01% 28,9 55,2 80,4 101,5
Exp x Mold 0.01% 30,5 53,6 82,8 103,6
Exp x Ver 0.025% 31,4 53,2 81,7 104,2
Bianca F1 29,4 55,2 80,6 105,3
Bia x Pav 0.01% 30,5 57,8 82,6 107,6
Bia x Eco 0.01% 33,6 60,2 84,7 108,4
Bia x Mold 0.01% 31,7 59,5 86,3 109,5
Bia x Ver 0.025% 32,4 58,9 81,5 107,4

4.1.2. Rezultate privind influența asupra înălțimii până la primul fruct

Tratamentele aplicate au modificat cu mici excepții plantele de ardei, rezultând un efect
benefic al acestora asupra înălțimii până la primul fruct. Aplicarea tratamentelor crează apariția
unei relații de directă proporționalitate cu înălțimea plantelor.

40
 Înălțimea cea mai mare până la primul fruct este înregistrată la varianta cu soiul Export x
Veramin 0.025 % » 37,8 centimetri iar la varianta cu soiul Brillante F1 » 31,4 centimetri ,
reprezentând cea mai scăzută valoare.
Valorile prezentate (maxim/minim) sunt însemnate la ultima dată de efectuare a
măsurătorilor ( Tabelul 4.2).

Tabelul 4.2 Înălțimea până la primul fruct

Varianta Perioada de efectuare a măsurătorilor exprimate în centimetri

15 Iunie 13 Iulie 18 August 13Septembrie

Brillante F1 7,2 16,5 22,3 31,4
Brill x Pav 0.01% 6,7 17,6 24,7 32,6
Brill x Eco 0.01% 8,2 18,3 23,6 31,8
Brill x Mold 0.01% 9,5 18,7 24,4 33,7
Brill x Ver 0.025% 10,2 19,5 25,7 32,4
Export 6,4 14,7 19,4 31,9
Exp x Pav 0.01% 8,7 15,7 21,6 32,7
Exp x Eco 0.01% 9,6 15,6 20,4 32,2
Exp x Mold 0.01% 9,2 18,6 22,9 35,8
Exp x Ver 0.025% 10,5 20,2 25,8 37,8
Bianca F1 8,7 15,4 20,6 33,3
Bia x Pav 0.01% 7,8 17,9 22,5 32,6
Bia x Eco 0.01% 9,6 19,4 24,6 34,6
Bia x Mold 0.01% 10,7 20,3 24,8 31,7
Bia x Ver 0.025% 11,4 20,8 23,9 36,6

4.1.3. Rezultate privind influență asupra numărului de fructe

Aplicarea substanțelor biostimulatoare sau fertilizatoare plantelor din soiurile luate în
studiu a avut un impact semnificativ asupra mediei numărului de fructe/plantă.
Recoltarea la cultura de ardei gras în solar este efectuată în prima decadă a lunii iulie și
continuă până în jurul datei de 10 octombrie. Astfel măsurătorile asupra influnenței substanțelor

41
folosite în ceea ce privește numărul de fructe sunt încadrate între datele de 13 iulie, 18 august și
13 septembrie.
În urma măsurătorilor se poate constata faptul că varianta superioară este reprezentată de
Brillante F1 x Veramin 0.025% » medie de 15,8 fructe/plantă, iar varianta cu cea mai mică medie
este reprezentată de Export » 10,8 fructe/plantă.
Valorile prezentate (maxim/mediu/minim) sunt însemnate la ultima dată de efectuare a
măsurătorilor ( Tabelul 4.3).

Tabelul 4.3 Numărul de fructe/plantă

Varianta Perioada de efectuare a măsurătorilor exprimate în fructe/plantă

13 Iulie 18 August 13 Septembrie

Brillante F1 3,6 7,2 11,4
Brill x Pav 0.01% 4,7 7,7 12,1
Brill x Eco 0.01% 3,8 8,2 13,6
Brill x Mold 0.01% 3,2 8,1 14,2
Brill x Ver 0.025% 4,8 8,8 15,8
Export 2,8 7,1 10,8
Exp x Pav 0.01% 3,2 7,3 11,2
Exp x Eco 0.01% 3,0 7,8 11,8
Exp x Mold 0.01% 3,7 7,6 12,7
Exp x Ver 0.025% 3,1 8,1 13,1
Bianca F1 3,3 7,4 11,8
Bia x Pav 0.01% 3,2 7,2 12,6
Bia x Eco 0.01% 3,7 7,5 13,6
Bia x Mold 0.01% 3,8 7,2 14,2
Bia x Ver 0.025% 4,1 7,8 14,9

4.2. Rezultate privind influența asupra producției de ardei

Potențialul de producție al cultivarului reprezintă o caracteristică ce denotă valoarea
biologică a soiului în anumite condiții de mediu și aplicări de tratamente.

42
 Pe parcursul experimentării în urma aplicării tratamentelor s-au efectuat observații și
determinări biometrice pentru principalele însușiri agroproductive a recoltei : timpurietatea
soiurilor din cultură, producția totală și dinamica producției de ardei pe luni.

4.2.1. Rezultate privind influența substanțelor asupra producției timpurii de ardei gras
Având în vedere zona de NordEst a României,în special pentru zona legumicolă a orașului
Iași,producția timpurie obținută în spațiile protejate este caracterizată de acea producție ce este
obținută până la data de 30 iulie a fiecărrui an ( Stan, 2010).
Măsurătorile și calculele asupra influenței substanțelor folosite asupra cultivarului au
evidențiat în ceea ce privește producția timpurie faptul că există 3 variante ce sedetașează cu un
spor pozitiv față de media experienței :
- Brillante x Veramin 0,025% » + 2,75 t/ha

- Brillante x Moldstim 0,01% » + 2,35 t/ha

- Brillante x Pavstim 0,01 % » 1,87 t/ha

Diferențele prezentate mai sus sunt pozitiv semnificative, în urma calculelor rezultând și două
variante cu un deficit de producție major comparativ cu variantele prezentate :
- Export ( netratat) » -1,78 t/ha

- Export x Ecostim 0,01% » -1,67 t/ha

Valorile producțiilor timpurii sunt menționate în tabelul 4.4. .

43
 Tabelul 4.4. Producția timpurie
Cultivarul Producția timpurie Diferențele de SEMNIFICAȚIA
producție
Specificația Kg/Ha Procent% ( Kg/Ha)
Brillante F1 11046 101,12 1879,8
Brill x Pav 0.01% 12781 116,34 1923,5 ***
Brill x Eco 0.01% 12148,2 110,87 1871,7 **
Brill x Mold 0.01% 13245,4 121,72 2351,2 ***
Brill x Ver 0.025% 13620,8 83,21 2752.4 ***
Export 9042 87,65 -1781,3 000
Exp x Pav 0.01% 9534,8 83,89 -1214,6 00
Exp x Eco 0.01% 9133,4 97,87 -1672,5 000
Exp x Mold 0.01% 10607 94,21 -1532,4
Exp x Ver 0.025% 10244,5 93,63 -578,6
Bianca F1 10024 91,76 -834,8 0
Bia x Pav 0.01% 10146 94,22 -613,9
Bia x Eco 0.01% 10154 94,12 -638,8
Bia x Mold 0.01% 10182 94,14 -589,9
Bia x Ver 0.025% 10256,8 95,02 -527,8
Media 10757,3 100 0 Martor
experienței(Martor)

4.2.2. Rezultate privind influența substanțelor asupra producției totale de ardei gras
În urma calculelor producției totale de ardei gras în condițiile menționate, se orservă o
oarecare uniformizare a acesteia.
Diferențele apărute între cele 15variante sunt nesemnificative din punct de vedere a
calculelor statistice.
Valorile cât și diferențele producției totale sunt menționate in tabelul 4.5. .

44
 Tabelul 4.5.. Producția totală
Cultivarul Producția timpurie Diferențele de producție
( Kg/Ha)
Specificația Kg/Ha Procent%
Brillante F1 44111,8 101,4 512,8
Brill x Pav 0.01% 44289,4 101,52 745,8
Brill x Eco 0.01% 44135,5 101,18 538
Brill x Mold 0.01% 44221,6 101,34 623.4
Brill x Ver 0.025% 44253,7 101,45 657,3
Export 42832,8 97,43 -643,4
Exp x Pav 0.01% 43287,3 98,37 -267,1
Exp x Eco 0.01% 43082,6 98,12 -594,8
Exp x Mold 0.01% 43376,9 99,23 -254,9
Exp x Ver 0.025% 43500,7 94,02 -1965,3
Bianca F1 41004,8 100,2 -257,9
Bia x Pav 0.01% 43616,8 99,34 -104,6
Bia x Eco 0.01% 43876,8 101,72 -132,5
Bia x Mold 0.01% 44355.9 99,89 811
Bia x Ver 0.025% 44098,8 101,32 512
Media experienței(Martor) 43598,8 100 0

4.2.3. Rezultate privind dinamica producției pe luni

Producția de ardei gras analizata dinamic permite aprovizionarea pieței interne cu fructe
proaspete, de proveniență autohtonă, pe o perioadă sadisfăcătoare atât pentru cultivator cât și
pentru eventualii clienți. Din măsurători și calcule aplicate celor trei cultivare, acestea au un vârf
de producție în luna august de aprozimativ 55% din potențialul productiv fiind atins în această
lună.
Producțiile maxime desfășurate pe luni au fost următoarele :
- Iunie-Iulie varianta Brillante F1 x Veramin 0,025% înregistrează cele mai bune producții
» 6,16t/ha ( iunie) și 7,42 t/ha (iulie);

- August varianta Bianca F1 x Veramin 0,025% înregistrează cele mai bune producții » 24,32
t/ha;

- Septembrie varianta Export netratat a înregistrat producții » 15,21 t/ha;

- Octombrie varianta Export x Ecostim 0,01% a atins 2,57 t/ ha .

45
CAPITOLUL 5 – CONCLUZII

Prin intermediul acestei lucrări am pus în lumină în urma experienței create în ferma
V. Adamachi Iași, creșterea și dezvoltarea plantelor legumicole reprezentate de ardeiul gras dar și
modul și gradul de influență realizat prin utilizarea la fertilizare a substanțelor bioactive.
Concluziile trase constau în interpretarea rezultatelor obținute, astfel :
- Înălțimea totală a plantelor luate în studiu variază între 113,4 cm înregistrată la varianta
Brillante tratat cu Veramin 0,025% și 98,3 cm înregistrată la varianta Export netratată.

- Înălțimea până la primul fruct la platele studiate variază între 37,8 cm la varianta Export
tratată cu Veramin 0,025% și 31,4 cm înregistrată la varianta Billante F1.

- În urma măsurătorilor se poate constata faptul că dinamică producției de fructe variază

între variant Brillante F1 tratată Veramin 0.025% cu o medie de 15,8 fructe/plantă și
varianta Export cu o medie de 10,8 fructe/plantă.

- Producția timpurie este de asemeanea caracterizată de variații de tonaj între variantele

tratate cu Veramin, Molstim și Pavstim și cele tratate cu Ecostim sau netratate deloc.

- În cazul producției totale de ardei se înregistrează în urma rezultatelor o mică diferență din
punct de vedere statistic între variantele luate în studiu.

- Producția pe luni este caracterizată de o diferență între variantele tratate cu substațe

stimulatore și cele netratate. Având în vedere acest lucru, se recomandă utilizatea
produselor cu substanțe bioactive în vederea unei producții cât mai pune pe decursul lunilor
culturii.

Eficiența aplicării substanțelor fertilizante este pusă în lumină de vigoare plantelor de ardei,
cât și de producțiile obținute.
Astfel variantele tratate cu Veramin au înregistrat în medie cele mai bune rezultate și au
determinat diferențe pozitive foarte semnificative și distinct semnificative față de variantele
martor.

46
 BIBLIOGRAFIE

1. Butnariu, H., Indrea D., Petrescu C., Saviţchi P., Chilom Palaghia., Ciofu
Ruxandra., Popescu V., Radu Gr., Stan N. – (1993 ) - Legumicultură - Editura
Didactică şi Pedagogică, R.A., Bucureşti;

2. Ceauşescu, I., Bălăşa M., Voican, S., Stan, N. (1984) - Legumicultură generală
şi specială .Editura Didactică şi Pedagogică.Bucureşti;

3. Marinescu, Gh., Costache, M., Stoenescu, A. (1986) – Bolile plantelor

legumicole. Editura Ceres, Bucureşti;

4. Mănescu, B. (1972) – Culturi forţate de legume. Editura Didactica şi

Pedagogică, Bucureşti;

5. Munteanu, N. (2003) – Tomatele, ardeii şi pătlăgelele vinete. Editura “Ion Ion

Ionescu de la Brad”, Iaşi;

6. Popescu, V., Atanasiu, N. (2001) – Legumicultura, vol. 3. Editura Ceres,

Bucureşti;

7. Stan, N. (1987) – Legumicultură generală – Lucrări practice. Universitatea

Agronomică Iaşi;

8. Stan, N., Stan, T. ( 1999) - Legumicultură vol. I – Editura “Ion Ionescu de la

Brad”, Iaşi;

9. Munteanu N., Stan N., Stan T. (2003) – Legumicultură vol II. Editura “Ion
Ionescu de la Brad”, Iaşi;

10. Munteanu N., Stoleru V., Stoian L., Fălticeanu M. (2008)- Bazele tehnologice
ale legumiculturii ecologice. – Editura “Ion Ionescu de la Brad”, Iaşi;

11. Stoleru V., Imre A., ( 2007)- Cultivarea lrgumelor cu metode ecologice. Editura
Risoprint, Cluj-Napoca;

47
12. Ungureanu Gina, (2000) – Studiul efectelor unor substanțe bioctive asupra
diferențierii mugurilor florali la tomate. Teză Doctorat U.S.A.M.V. Iași;

13. Sociu S., Belcin D., (1972) – Aplicarea stimulatorilor de fructificare la legumele
solano-fructoase. Redacția Revistelor Agricole București;

14. Birescu L., Borlan Z., Târdea C., Mustea M., Chintea, Iurea V., (2009) – A
furostanol glycoside used in grape wine growing. Lucrări științifice , Universitatea
de Științe Agricole și Medicină Veterinară ''Ion Ionescu de la Brad'' Iași.

15. Blatt M.R., (2000) – Cellular signaling and Volume control in stomatal movements in
plants. Annual review of Cell Development Biology.

48