Sunteți pe pagina 1din 6

Discriminarea - definire şi tipologii

suport pentru prezentarea la Agenţia de Monitorizare a Presei, 24 sept.2007 1

Dumitru Sandu

Intenţionalitate, dezavantajare şi grad de mediere în discriminare

Definiţie de referinţă – „discriminarea rasială” în Convenţia internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, Rezoluţia ONU 2106-1965. Definiţie preluată şi în OG 137/2000:

„În prezenta Convenţie, expresia <discriminare rasială> are în vedere orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă întemeiată pe rasă, culoare, ascendenţă

sau origine naţională sau etnică, care are ca scop sau efect de a distruge sau compromite recunoaşterea, folosinţa sau exercitarea, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în domeniile: politic, economic, social şi cultural sau în

oricare

publice.” (la adresa

alt

domeniu

al

vieţii

http://www.irdo.ro/file.php?bibl_fisiere_id=84&fmt=doc, consultat sept.2007). Comentariu:

Discriminarea (D.) este definită frecvent în termeni de comportament sau acţiune prin opoziţie cu prejudecata sau stereotipul care constituie baze atitudinale ale D. Definiţia ONU este una de tip funcţional:

deosebirile, restricţiile, excluderile sau preferinţele

legate de caracteristici ale persoanei ca membru al unui grup

sunt de tip discriminatoriu dacă au ca scop sau efect diminuarea drepturilor si libertăţilor acesteia.

De aici rezultă că D:

este nu numai acţiune manifestă, comportament, ci şi proiect, intenţie de acţiune orientată spre promovarea inegalităţilor care încalcă principii de justiţie socială, de egalitate a şanselor.

poate fi nu numai intenţionată (cu scop) ci şi neintenţionată, ca efect secundar neprevăzut, diferit de cel intenţional? Şi dacă actul de presupusă discriminare are, în componenta sa negativ-neintentională, o semnificativă determinare de tip constrângere de context, mai poate fi etichetat ca discriminare? Dacă se ia definiţia ONU în litera ei, ar putea rezulta că este legitim să vorbim şi de „ discriminare neintenţionată”, prin consecinţe produse fără intenţie. In acest caz s-ar extinde însă sfera conceptului atât de tare încât acesta ar putea deveni inutil, neoperaţional. Orice tip de acţiune , mai ales în sfera instituţională, care are şi efecte de sporire a inegalităţilor sociale ar putea fi etichetat ca discriminare. Introducerea cotei unice de impozitare la nivelul de 16%, în măsura în care are efecte de sporire a inegalităţilor sociale, ar putea fi considerată ca acţiune de D social-economică, în logica pe care o implică definirea conceptului numai prin consecinţe.

1 Textul actual este completat cu sugestii rezultate din discuţiile de la prezentare. Desigur , autorul este singurul responsabil pentru conţinutul materialului.

În seria mecanismelor de producere a inegalităţii sociale distincţia dintre intenţional şi neintenţional este una importantă. Menţinerea discriminării în sfera conceptelor care se referă numai la favorizarea intenţionată a inegalităţilor sociale, direct sau indirect, ar putea fi justificată şi prin considerente de eficienţă metodologică,, prin focalizare pe o clasă unitară de fenomene. Dacă adoptăm punctul de vedere că D este un mecanism de producere sau favorizare intenţionată a unor inegalităţi sociale, ar putea părea problematic statutul D. de tip indirect. Poate fi D. şi indirectă şi intenţională? Un act de D este de tip indirect dacă promovează cerinţe/şanse care în aparenţă tratează la fel toţi membrii grupului dar în fapt îi dezavantajează mai mult pe unii dintre aceştia. Cerinţa ca, spre exemplu, „toţi angajaţii sa lucreze şi sâmbăta în următoarele opt luni” îi vizează pe toţi, este egalitară , dar poate părea inacceptabilă adventiştilor din firmă pentru care sâmbăta este zi de rugaciune. Desigur, conceptul de D. indirectă pune probleme pentru că pot fi cazuri în care cel care ia decizii care vizează grupul să nu fie pe deplin conştient că prin egalizarea cerinţelor dezavantajează un anume subgrup. Pentru o astfel de situaţie, caracterul discriminatoriu al acţiunii este discutabil. Dacă decizia se menţine şi după ce subgrupul dezavantajat reclamă, îşi manifestă dezacordul, atunci se poate vorbi de D. În concluzie,natura indirectă a discriminării - ca dezavantajare prin impunerea egalitarismului în condiţii de inegalitate a situaţiei actorilor implicaţi – nu anulează caracterul intenţional al actului respectiv. Absenţa dovedită a intenţionalităţii în discriminare face problematică etichetarea actului ca fiind de tip discriminatoriu. Problematică este şi evaluarea comportamentelor lingvistice care pot fi interpretate ca rasiste, discriminatorii , neînsoţite de acţiuni propriu-zise care să ducă direct la D. În astfel de cazuri funcţionează o regulă de interpretare a intenţionalităţii implicite. Dacă discursul s-a produs în spaţiu public iar persoana care l-a susţinut are un rol instituţional se presupune că ştie normele de antidiscriminare în vigoare şi implicit, poate fi etichetă ca rasistă. Astfel de evaluări trebuie făcute însă cu toată prudenţa şi judecate:

strict în raport cu contextul,

natura publică sau privată a spaţiului de discurs,

probabilitatea ca mesajul respectiv să ducă, la scară socială, la consolidarea efectivă a comportamentelor discriminatorii ,

caracterul sistematic al apariţiei lor în limbajul persoanei evaluate etc.

Tot în această zonă a diagnosticului de discriminare care necesită raportare la context şi funcţionalitate a limbajului poate fi menţionat şi cel al discuţiilor legate de naţionalism. Distincţia între naţionalismul de segregare-excluziune şi cel de tip strict identitar este pe deplin întemeiată prin argumente empirice (Sandu, 2005, pp.188-194) şi poate fi utilă în evaluarea actelor lingvistice cu potenţial discriminatoriu. D. este nu numai negativă, de dezavantajare, precum în specificările anterioare, ci şi pozitivă , aducătoare de avantaje pentru a compensa acumulări de lungă durată în procesul de dezavantajare. In astfel de cazuri însă avantajarea compensatorie este limitată la perioada necesară pentru eliminarea efectelor unei discriminări de durată :

„Măsurile speciale luate cu singurul scop de a se asigura cum se cuvine progresul unor grupuri rasiale sau etnice sau unor indivizi având nevoie de protecţia care poate fi necesară pentru a le garanta folosinţa şi exercitarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în condiţii de egalitate nu sunt considerate ca măsuri de

discriminare rasială, cu condiţia totuşi ca ele să nu aibă drept efect menţinerea de drepturi distincte pentru grupuri rasiale diferite şi ca ele să nu fie menţinute în vigoare după realizarea scopurilor pentru care au fost adoptate.” (Rezoluţia ONU 2106-1965, art 4). De subliniat , din formularea anterioară, şi scopul măsurilor de tip antidiscriminare: garantarea folosirii drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în condiţii de egalitate. Operaţionalizare Într-o variantă operaţională de definire, sintetizând , voi spune că D este :

acţiune de promovare a inegalităţilor de şansă (asociate cu apartenenţa de grup) ,

bazată pe prejudecăţi, stereotipuri, ideologii sau interese şi

cu manifestări specifice domeniului de interacţiune socială.

În continuare, voi aduce câteva specificări prin raportare la termenii cheie ai definiţiei înscrişi

pe prima coloană din tabel. Detalierile de operaţionalizare sunt notate pe liniile corespunzătoare termenului respectiv.

Tabelul 1. Termeni cheie în definirea discriminării

Definirea Specificari tipuri de discriminarii discriminare actiune perspectivă asupra D. ca acţiune cu scopuri,
Definirea
Specificari
tipuri de
discriminarii
discriminare
actiune
perspectivă
asupra D.
ca acţiune cu scopuri, mijloace,
motivatie etc.
ca simplu comportament;
fenomene de d.
de promovare a
inegalităţilor de
şansă ,
nivel de D.
intentie, discurs sau
comportamente
mecanisme
de D.
diminuare şanse pentru grupuri
considerate inferioare
folosind mecanisme
de segregare,
excluziune sociala
subevaluarea muncii
încălcarea deminităţii
sau prin sporire a şanselor
pentru grupuri dezavantajate
discriminare pozitivă
asociate cu
criteriul de D.
carcateristici de status:
d.etnic-rasială,
apartenenţa
cultural - etnie,rasă, religie
biologic: gen, vârstă, handicap
social: migrant, sarac etc.
d.religioasă
de grup,
opţiuni culturale: sexuale
ideologice
bazată pe
fundamentul D.
stereotipuri si prejudecati
prejudecăţi,
ideologii
sau interese,
institutii care codifica
discriminarea
d. instituţionalizată
d.prin segmentarea
pieţei muncii
cu forme specifice
domeniului de
interacţiune socială
domeniul de D.
d.economică, sociala,
politică, rezidenţială
etc.

Tabelul 2. Paradigma analitică a discriminării (negative)

Descriere

Actorii relaţiei de D.

Cine discriminează

Actor instituţional-neinstituţional

 

Cine este discriminat

Persoană-grup

Relaţia de

conţinut

Care este conţinutul discriminării

Care sunt drepturile omului şi libertăţile afectate de discriminare

D.

formă

Cum se realizează discriminarea, prin ce mecanisme

Direct-indirect Segregare, excluziune Limitare drepturi-libertăţi

conţinut şi

Apelul la mijloace violente pentru încălcarea unor drepturi fundamentale

extremism

formă

   

frecvenţa de

D întâmplătoare, rară

D conjuncturală

manifestare

D. sistematică

Opresiune socială

Explicare

Contextul sau situaţia de

Natura relaţiilor între discriminat şi cel

Relaţii de sub- supra-ordonare Relaţii formale-informale Relaţii de tip „patron-client”

D

care îl discriminează

Cadrul instituţional – funcţie de favorizare-defavorizare a d.

Sector public-privat

Cadrul comunitar-regional al d.

Pattern-uri de sociabilitate la nivel comunitar/regional

Evenimentul/procesul care a favorizat D

Ex: comportamente de D post atac terorist 11 sept. 2001

Motivaţia D.

Prejudecată-stereotip-ideologie-interes

 

Evaluare

Consecinţele

 

Pentru cel discriminat

Măsurabile-nemasurabile

Directe-indirecte

 

Pentru cel care discriminează

Intenţionale-neintenţionale

Decizie asupra

Includerii sau neincluderii faptei în categoria discriminărilor

 
 

Gradului de discriminare asociat cu fapta

 

Antidiscriminarea ca promovare a toleranţei

valorizarea egalităţii şanselor („toleranţa ca nediscriminare”) Toleranţa/ intoleranta ca model de
valorizarea egalităţii şanselor
(„toleranţa ca
nediscriminare”)
Toleranţa/
intoleranta ca
model de
interacţiune
socială bazat pe
valorizare a mijloacelor
neviolente pentru rezolvarea
conflictelor
valorizarea relativităţii sociale
(toleranţa ca „înţelegere
contextuală”)

intoleranţă faţă de grupuri deviante INTOdev

intoleranţa etnică sau rezidenţială INTOstat

non-discriminare pe piaţa munc NONDIS

violenta ca acţiune politică*

compromisul în acţiunea politic COMPRO

suport pentru relativismul socia

ac ţ iunea politic COMPRO suport pentru relativismul socia NONSTAND justificare a comportamentelor deviante JUSTdev
ac ţ iunea politic COMPRO suport pentru relativismul socia NONSTAND justificare a comportamentelor deviante JUSTdev

NONSTANDac ţ iunea politic COMPRO suport pentru relativismul socia justificare a comportamentelor deviante JUSTdev Figura 1.

politic COMPRO suport pentru relativismul socia NONSTAND justificare a comportamentelor deviante JUSTdev Figura 1.

justificare a comportamentelor deviante JUSTdevpolitic COMPRO suport pentru relativismul socia NONSTAND Figura 1. Dimensiuni ş i indicatori pentru m ă

Figura 1. Dimensiuni şi indicatori pentru măsurarea toleranţei/intoleranţei sociale (Extras din D.Sandu, Sociabilitatea în spaţiul dezvoltării, Iaşi: POLIROM, 2003, p.33)

Tipuri de acţiuni implicate în reducerea inegalităţilor promovate prin discriminare

Acţiuni

punctuale de monitorizare şi penalizare a comportamentelor de D (buna parte din activitatea de pană acum a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării CNCD)

construire si implementare a unui sistem naţional de monitorizare a starii şi potenţialului de discriminare la nivelul societăţii

Elaborare

Noi acte normative

acte

Perfecţionarea legislaţiei în domeniu prin studii de evaluare a gradului de cunoaştere a reglementarilor antidiscriminare şi a modului de implementare a acestora

normative

Cercetare

Fundamentarea reglementărilor antidiscriminare prin cercetări asupra practicilor, situaţiilor şi cauzelor de D

socială

studii de caz,

cercetarea comparativă a situaţiilor sociale de D,

stereotipuri si prejudecăţi, ideologii şi interese în determinarea comportamentelor de D

condiţii în care stereotipurile şi prejudecăţile devin active în generarea comportamentelor D

Referinţa bibliografice

Bourhis, R., Leyens, J –Fh. (coord) 1997, Stereotipuri, discriminare si relaţii intergrupuri, Iasi: POLIROM, pp.124-154 Catzi , Ch, 2006, The implementation of anti-discrimination directives in Greece, www.synigoros.gr/diakriseis/docs/HatziRiga.pdf Deborah, M F; Mutari, Ellen 2005, Rereading Becker: Contextualizing the Development of Discrimination Theory Journal of Economic Issues; Jun 2005; 39, 2; ABI/INFORM Global pg. 475 Fugazza, M., 2003, Racial Discrimination: Theory, Facts and Policy, International Labor Review, 142 , 4 Kumar, R., 2006, Protecting against discrimination,

www.kim.no/upload/2330/Protecting%20against%20discrimination%20ma

nus.pdf - OPTIONAL

Sandu, D., 2003, Sociabilitatea în spaţiul dezvoltării. Încredere, toleranţă şi reţele sociale. Iasi: POLIROM, pp.21-33, cap.2 si cap.3 – concluzii (optional si continutul capitolelor) Sandu, D, 2005a, O harta sociala a comunităţilor de romi din Romania, Bucuresti: ANR, www.anr.gov.ro/docs/statistici/PROROMI Comunitatile_de_Romi_din_R omania_187.pdf - Sandu, D., 2005b, Dezvoltare comunitara. Cercetare, practică, ideologie. Iasi:

POLIROM, pp. 187-201. Dictionarul de termeni de la sfarsit – OPTIONAL, passimum *** 2000, Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000,

www.apdr.ro/pdf/OG137_2000.pdf

*** 2003, Intoleranţă, discriminare si autoritarismm în opinia publică, Institututl de Politici Publice, pp.71-87 *** 2006, Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?ida=65943