Iar noi uniţi în orice vreme,

Vom fi, vom fi învingători!

Colecție de poezii patriotice Am înarmat a noastră mână
Ca să păzim un scump pământ;
Acasă Dreptatea e a lui stăpână,
Iar domn e adevărul sfânt.
Acasă-i visul fiecărui om
Dar nu oricum, ci-un ideal de casă, Și-n cartea veșniciei scrie
Ceva pe care-l porți în suflet orișicând, Că țări și neamuri vor pieri;
Și-i simți tăria dulce când te-așezi la masă. Dar scumpa noastră Românie
Etern, etern va înflori!
E noțiunea de frumos și pur,
Ceva ce te înalță orișiunde În limba ta, de Grigore Vieru
Și care-ți dă adesea bun-augur
În orișicare sat de deal sau munte. În aceeaşi limbă
Toată lumea plânge,
Acasă-i locul unde-ai petrecut În aceeaşi limbă
Copilăria sau chiar toată viața, Râde un pământ.
Este pământul care te-a născut Şi doar în limba ta
Și traiul, bunăstarea și speranța. Durerea poţi s-o mângâi,
Iar bucuria
Acasă te simți bine, căci aici S-o preschimbi în cânt.
Istoria nu-i doar simplu cuvânt
Și-ți simți șuvoi în inimă și suflet În limba ta
Iubire-adâncă pentru-al tău pământ. Ţi-e dor de mama
Şi vinul e mai vin,
Şi prânzul e mai prânz.
Şi doar în limba ta
Țară cu ochi de lumină Poţi râde singur,
Şi doar în limba ta
Țară de cântece plină, Te poţi opri din plâns.
Țară cu zâmbet de floare,
Țară cu ochi de lumină, Iar când nu poţi
Cine ești tu oare ? Nici plânge şi nici râde,
Când nu poţi mângâia
Adânc ești în inima mea, Şi nici cânta,
Inima mea e în tine, Cu-al tău pământ,
Mi-apari uneori ca o stea, Cu cerul tău în faţă,
Dar cine ești tu, cine ? Tu taci atunce
Tot în limba ta.
Ești cerul cel făr’ de hotar ?
Sau zâna ce-mparte doar bine ? Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, de Mihai
Eu știu cine ești, țara mea, Eminescu
Eu sunt doar o parte din tine.
Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Steagul nostru, de Andrei Bîrseanu Ţara mea de glorii, ţara mea de dor,
Braţele nervoase, arma de tărie,
Pe-al nostru steag e scris: “Unire, La trecutu-ţi mare, mare viitor!
Unire-n cuget şi-n simţiri” – Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,
Şi sub măreaţa lui umbrire Dacă fiii-ţi mîndri aste le nutresc;
Vom înfrunta orice loviri. Căci rămîne stînca, deşi moare valul,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.
Acela-n luptă grea se teme
Ce singur e rătăcitor; Vis de răzbunare negru ca mormîntul

Spada ta de sînge duşman fumegînd,
Şi deasupra idrei fluture cu vîntul
Visul tău de glorii falnic triumfînd,
Spună lumii large steaguri tricoloare,
Spună ce-i poporul mare, românesc,
Cînd s-aprinde sacru candida-i vîlvoare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.
Îngerul iubirii, îngerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surîzînd,
Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,
Cînd cu lampa-i zboară lumea luminînd,
El pe sînu-ţi vergin încă să coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu îl strînge-n braţe, tu îi fă altare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.
Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie!
Tînără mireasă, mamă cu amor!
Fiii tăi trăiască numai în frăţie
Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,
Viaţă în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tărie, suflet românesc,
Vis de vitejie, fală şi mîndrie,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc!
Deşteaptă-te, române! , de Andrei Mureşanu
Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!
Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!
Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!
Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
„Viaţă-n libertate ori moarte!” strigă toţi.
Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!
Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!
O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,
Şi blastămă cu lacrimi în ochi pe orişicare,
În astfel de pericol s-ar face vânzători!
De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inimă duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!
N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!
N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm ;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!
Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!
Preoţi, cu cruce-n frunte! căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’ pământ!
Cartea de istorie
Un pici de-o şchioapă se uita-ntr-o carte
Iar eu priveam la faţa lui micuţă
Cum paginile le-ntorcea atent,
Cu mâna lui în alba mânecuţă.
Era, ce credeţi ?Cartea de istorie
Cu chipuri de oşteni şi voievozi,
Cu povestiri frumoase despre glorie
Iar eu priveam zulufii lui cei blonzi .
Copilul va ajunge şi el mare
Va şti despre istoria ţării sale
Şi mândru, va rosti şi el povestea
Despre eroi şi sfintele hotare!
Eroii ţării mele
Sunt mic, dar stiu că am strămoşi viteji
De pe acum învăţ istoria,
Căci mândru sunt cu ţara mea
Şi am aflat ce este gloria.
Eu am aflat de Ştefan şi Mihai
Mai ştiu de Vlad, de Mircea cel Bătrân,
Ştiu c-au luptat cu oameni ce au vrut
Să ne răpească-al nostru sfânt pământ.

Sunt mândru de eroii ţării mele.

Eu ştiu poveşti şi intâmplări frumoase
Cu fapte de curaj şi de onoare
Ce-au săvârşit eroii ţării noastre.

Şi eu vreau să cresc mândru şi viteaz

Căci am o ţara pentru care cresc.
Aici sunt toţi eroii noştri dragi-
Cu care, chiar de-s mic, eu mă mândresc!

COPIII ŞI ISTORIA

1.Istoria copii, e o poveste

Dar este cea mai preţioasă
Căci este singura adevărată,
Despre eroii neamului
Şi despre ţara noastră.

2. Nu-i lucru mai preţios în lumea asta

Decât să ştii povestea ţării tale.
Şi mândru să rămâi întotdeauna
Că adevărul nostru e între hotare

3. Aici odihnă au în veşnicie

Români ce neamul l-au iubit
De asta dragi copii, istoria să fie
Adevăratul basm: cel mai iubit !