Sunteți pe pagina 1din 3

Iar noi uniţi în orice vreme,

Vom fi, vom fi învingători!


Colecție de poezii patriotice Am înarmat a noastră mână
Ca să păzim un scump pământ;
Acasă Dreptatea e a lui stăpână,
Iar domn e adevărul sfânt.
Acasă-i visul fiecărui om
Dar nu oricum, ci-un ideal de casă, Și-n cartea veșniciei scrie
Ceva pe care-l porți în suflet orișicând, Că țări și neamuri vor pieri;
Și-i simți tăria dulce când te-așezi la masă. Dar scumpa noastră Românie
Etern, etern va înflori!
E noțiunea de frumos și pur,
Ceva ce te înalță orișiunde În limba ta, de Grigore Vieru
Și care-ți dă adesea bun-augur
În orișicare sat de deal sau munte. În aceeaşi limbă
Toată lumea plânge,
Acasă-i locul unde-ai petrecut În aceeaşi limbă
Copilăria sau chiar toată viața, Râde un pământ.
Este pământul care te-a născut Şi doar în limba ta
Și traiul, bunăstarea și speranța. Durerea poţi s-o mângâi,
Iar bucuria
Acasă te simți bine, căci aici S-o preschimbi în cânt.
Istoria nu-i doar simplu cuvânt
Și-ți simți șuvoi în inimă și suflet În limba ta
Iubire-adâncă pentru-al tău pământ. Ţi-e dor de mama
Şi vinul e mai vin,
Şi prânzul e mai prânz.
Şi doar în limba ta
Țară cu ochi de lumină Poţi râde singur,
Şi doar în limba ta
Țară de cântece plină, Te poţi opri din plâns.
Țară cu zâmbet de floare,
Țară cu ochi de lumină, Iar când nu poţi
Cine ești tu oare ? Nici plânge şi nici râde,
Când nu poţi mângâia
Adânc ești în inima mea, Şi nici cânta,
Inima mea e în tine, Cu-al tău pământ,
Mi-apari uneori ca o stea, Cu cerul tău în faţă,
Dar cine ești tu, cine ? Tu taci atunce
Tot în limba ta.
Ești cerul cel făr’ de hotar ?
Sau zâna ce-mparte doar bine ? Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, de Mihai
Eu știu cine ești, țara mea, Eminescu
Eu sunt doar o parte din tine.
Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Steagul nostru, de Andrei Bîrseanu Ţara mea de glorii, ţara mea de dor,
Braţele nervoase, arma de tărie,
Pe-al nostru steag e scris: “Unire, La trecutu-ţi mare, mare viitor!
Unire-n cuget şi-n simţiri” – Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,
Şi sub măreaţa lui umbrire Dacă fiii-ţi mîndri aste le nutresc;
Vom înfrunta orice loviri. Căci rămîne stînca, deşi moare valul,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.
Acela-n luptă grea se teme
Ce singur e rătăcitor; Vis de răzbunare negru ca mormîntul
Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!
Spada ta de sînge duşman fumegînd, Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
Şi deasupra idrei fluture cu vîntul Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!
Visul tău de glorii falnic triumfînd,
O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Spună lumii large steaguri tricoloare, Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,
Spună ce-i poporul mare, românesc, Şi blastămă cu lacrimi în ochi pe orişicare,
Cînd s-aprinde sacru candida-i vîlvoare, În astfel de pericol s-ar face vânzători!
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.
De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
Îngerul iubirii, îngerul de pace, Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Pe altarul Vestei tainic surîzînd, Când patria sau mama, cu inimă duioasă,
Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face, Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!
Cînd cu lampa-i zboară lumea luminînd,
El pe sînu-ţi vergin încă să coboare, N-ajunse iataganul barbarei semilune,
Guste fericirea raiului ceresc, A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
Tu îl strînge-n braţe, tu îi fă altare, Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc. Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie! N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Tînără mireasă, mamă cu amor! Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm ;
Fiii tăi trăiască numai în frăţie Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Ca a nopţii stele, ca a zilei zori, Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!
Viaţă în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tărie, suflet românesc, Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Vis de vitejie, fală şi mîndrie, Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
Dulce Românie, asta ţi-o doresc! Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!

Preoţi, cu cruce-n frunte! căci oastea e creştină,


Deşteaptă-te, române! , de Andrei Mureşanu Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte, Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’ pământ!
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte, Cartea de istorie
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!
Un pici de-o şchioapă se uita-ntr-o carte
Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume Iar eu priveam la faţa lui micuţă
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman, Cum paginile le-ntorcea atent,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume Cu mâna lui în alba mânecuţă.
Triumfător în lupte, un nume de Traian! Era, ce credeţi ?Cartea de istorie
Cu chipuri de oşteni şi voievozi,
Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine, Cu povestiri frumoase despre glorie
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii; Iar eu priveam zulufii lui cei blonzi .
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii! Copilul va ajunge şi el mare
Va şti despre istoria ţării sale
Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine, Şi mândru, va rosti şi el povestea
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi, Despre eroi şi sfintele hotare!
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
„Viaţă-n libertate ori moarte!” strigă toţi. Eroii ţării mele

Sunt mic, dar stiu că am strămoşi viteji


De pe acum învăţ istoria,
Căci mândru sunt cu ţara mea
Şi am aflat ce este gloria.
Eu am aflat de Ştefan şi Mihai
Mai ştiu de Vlad, de Mircea cel Bătrân,
Ştiu c-au luptat cu oameni ce au vrut
Să ne răpească-al nostru sfânt pământ.

Sunt mândru de eroii ţării mele.


Eu ştiu poveşti şi intâmplări frumoase
Cu fapte de curaj şi de onoare
Ce-au săvârşit eroii ţării noastre.

Şi eu vreau să cresc mândru şi viteaz


Căci am o ţara pentru care cresc.
Aici sunt toţi eroii noştri dragi-
Cu care, chiar de-s mic, eu mă mândresc!

COPIII ŞI ISTORIA

1.Istoria copii, e o poveste


Dar este cea mai preţioasă
Căci este singura adevărată,
Despre eroii neamului
Şi despre ţara noastră.

2. Nu-i lucru mai preţios în lumea asta


Decât să ştii povestea ţării tale.
Şi mândru să rămâi întotdeauna
Că adevărul nostru e între hotare

3. Aici odihnă au în veşnicie


Români ce neamul l-au iubit
De asta dragi copii, istoria să fie
Adevăratul basm: cel mai iubit !