Sunteți pe pagina 1din 2

Familia,mediul prioritar pentru creşterea şi educarea copiilor

Copilul este o fiinta cu insusiri calitative diferite de cele ale adultului si are in mod legitim dreptul de a
ocupa o pozitie privilegiata si de a se bucura de un „tratament” specific.Sanatatea, dezvoltarea si educatia
copilului trebuie sa fie in centrul preocuparilor familiei.
Prin caracterul sau stabil si coerent familia este mediul educogen primar, cu valente formative esentiale
pentru dezvoltarea normala a copilului.Apartenenta copilului la familie este conditionata de siguranta afectiv
materiala si afectiv esentiala pentru dezvoltarea psihica, indeosebi in etapele timpurii ale evolutiei
acestuia.Din aceasta cauza separarea copilului da familie poate determina perturbari grave ale echilibrului lui
biopsihic.
Familia este cel mai adecvat mediu de structurare intelectuala,afectiva si volitiva a personalitatii copiilor,
climatul si atmosfera familiala devenind cadrul de ambianta materiala, spirituala si afectiva in care se vor
forma copiii. De aceea eventualele carente materiale ale mediului si climatului familial , influenteaza in mod
negativ dezvoltarea psihocomportamentala a copiilor.
In prezent, familia ca unitate sociala s-a modificat foarte mult atat la nivel structural, cat si la nivel
atitudinal in sensul cresterii ratei divorturilor si a tensiunilor si conflictelor intrafamiliale. Situatia existenta
pe plan familial se poate rasfrange negativ asupra maturizarii fizio-psihice, fiziologice si sociale a copiilor
lasand sechele in structura psihica si de personalitate a acestora. In familiile de astazi, legaturile sunt mai
putin durabile , pe considerentul ca oamenii nu mai accepta sa convietuiasca impreuna daca nu se inteleg
bine, nici macar de dragul unui copil, fata de care au anumite responsabilitati.
Se vorbeste tot mai mult despre existenta unei adevarate „crize” a familiei moderne. Aceasta stare critica
poate fi determinata de inversarea rolurilor sot-sotie, de disparitia unor roluri traditionale , de problemele
materiale, sau de absenta parintilor din cadrul caminului pentru indeplinirea sarcinilor socio-profesionale,
ceea ce determina o mai slaba preocupare a lor, pentru educatia copiilor.
Conform Conventiei ONU cu privire la drepturile copilului, acesta „ trebuie sa creasca intr-un mediu
familial, intr-o admosfera de fercire, dragoste si intelegere” pentru a-si dezvolta complet si armonios
personalitatea.Este recunoscut faptul ca in cadrul familiei copilul isi dezvolta simtul identitatii. O relatie
pozitiva si consistenta cu parintii, in care acestia reusesc sa vina in intampinarea nevoilor copilului, il ajuta
sa capete siguranta interioara, sa-si cunoasca si sa-si inteleaga propriul trecut, sa devina autonom.
Familia este primul mediu in care copilul experimenteaza relatii si el va dezvolta relatii in afara acestui
mediu pornind de la modelele pe care le-a preluat de aici. De aceea un copil are nevoie de legaturi
emotionale stabile, de sentimentul apartenentei neconditionate la un grup de persoane (in esenta familia sa),
de un mediu securizat care sa-i permita experiente normale de viata.
Cand vorbim de familie, ne referim in primul rand la parinti, dar un loc foarte important il are in viata
copilului familia externa, formata in mod traditional din bunici si rude pana la gradul al IV-lea. Familia
extinsa il ajuta pe copil sa-si cunoasca radacinile, sa-si intregeasca experintele de viata de familie, sa
dezvolte relatii multiple si complexe.De aceea este foarte important pentru fiecare copil sa isi cunoasca
rudele si sa se bucure de relatii pesonale cu acestea. In plus, familia extinsa este principala relatie de suport
pentru parinti. In special bunicii pot fi un sprijin real pentru parinti si, de multe ori, reprezinta principala
resursa pentru prevenirea separarii.Toti copii au nevoia si dreptul de a fii ingrijiti si crscuti de parintii lor
intr-o maniera competenta.
Familia ramane grupul social vital in asigurarea ingrijirii, protectiei si educatiei copilului.In contextul
schimbarilor sociale se constata o diversificare a modelelor familiale: farcventa crescanda a coabitarilor
(concubinaje), cresterea numarului divorturilor, a familiilor cu un singur parinte, optiunea unor femei de a
avea un copil in afara casniciei, noile forme coexistand cu modelul „clasic” al familiei conjugate.
Intr-o lume in care toate institutiile si toate tipurile de raporturi sociale se schimba in ritm accelerat,
familia nu poate ramane neschimbata si nu trebuie absolutizat un model sau altul de organizare
familiala.Toate aceste schimbari nu trebuie interpretate ca o criza a familiei, ci mai repede ca adaptari ale
conduitei individuale la schimbarile demografice, econimoce si materiale care afecteaza societatile in
ansamblul lor.

1
Dezvoltarea personalitatii copilului este rezultatul unui ansamblu de factori : familiali, scolari,
comunitari.Factorii familiali sunt ca proximitate si importanta cei mai importanti in dezvoltarea unei
personalitati armonioase , in securitatea fizica , afectiva si materiala a copilului.Indiferent de modul de
organizare , mediul familial intemeiat pe un sistem de interactiuni afective intense este apt de a reactiona la
trebuintele copilului, de a participa si favoriza elaborarea personalitatii, a imaginii sale de sine si despre
lume.
Familia este cea mai in masura sa raspunda nevoilor copilului, afectiv ceva mai adecvata trebuintelor lui
pentru ca numai aceste relatii afective si sentimente de dragoste il fac pe parinte sa inteleaga si sa intuiasca
copilul si starea lui de copilarie.In familie isi poate satisface nevoile sale primare , isi poate manifesta
frustrarile inevitabile, temperate de dragostea parintilor. In familie copilul poate sa-si investeasca toate
resursele emotionale si sa invete sa si le controleze pentru ca aici ar trebui sa fie in mod sigur un mediu mai
ales afectiv – garantie pentru o dezvoltare armonioasa.
Daca copilul este singur la parinti el tinde sa fie mofturos, egoist, capricios datorita parintilor care doresc
sa-i faca toate poftele.In familiile cu mai multi copii afectiunea parintilor se indreapta catre toti copii.Parintii
trebuie sa aiba o autoritateasupra copilului. Aceasta autoritate nu trebuie obtinuta cu ajutorul pedepselor sau
a violentei si nici printr-un exces de bunatate si satisfacerea orcarei dorinte. „Adevarata autoritate deriva din
exigenta parintilor fata de comportarea copiilor,imbinata cu respactul fata de acestia. Copilul trebuie sa simta
iubirea pe care parintii i-o poarta, dar este necesar sa stie ca nu-i vor ingadui orce capriciu.
„Dragostea este astfel nu numai cheagul familiei, ci si calea cea mai eficienta a educatiei, dar numai daca
ea e potrivita si cu masura”. Nu in ultimul rand „pentru a fi un bun mediu educativ, familia trebuie sa aiba o
situatie economica apta sa satisfaca trebuintele de prim ordin ale membrilor sai”. Educarea unui copil nu este
un lucru atat de usor.Unii parinti, avand conceptii invechite, cred ca ei stiu cel mai bine sa-si educe copilul,
neacceptand sfaturi din exterior.In prezent exista o multime de carti, filme si emisiuni special realizate
pentru indrumarea pedagogica a parintilor.Familia care nu reprezinta un bun mediu educativ:
a. Familia descompusa: familia care ramane descompusa in urma unui divort sau a unui deces, nu este un
mediu educativ ideal.Dar totusi conditia de viata a copilului orfan de un parinte depinde foarte mult de
puterea de dragoste a celui ramas, care poate compensa dragostea celui disparut.In trecut divortul era extrem
de daunator pentru copii. Cercetarile actuale par sa indice ca copiii se simt mai bine daca parintii nefericiti
divorteaza decat daca stau impreuna intr-o atmosfera de furie, amaraciune, violenta si ura.
b. Familia reconstruita: recasatorirea creeaza o familie reconstituita sau combinata formata din doi parinti,
din care cel putin unul aduce in aceasta unitate familiala noua unul sau mai multi copii dintr-o casatorie
anterioara.Cuvintele mama si tata vitreg sunt deja expresii peiorative.Atunci cand copii provin din doua
familii diferite, mama va proteja pe ai sai, iar tatal pe ai lui, plangandu-se fiecare impotriva copiilor
celuilalt.In acest context merita sa ne punem cateva semne de intrebare: Cine asigura disciplina in aceasta
familie? Dar educatia? Care sunt indatoririle parintelui biologic caruia i s-a luat copilul? Ce autoritate are
acesta? Raspunsul la aceste intrebari variaza de la caz la caz.
c. Violenta in familie este un fenomen ce ia amploare.Maltratarea partenerului si a copilului are loc in toate
clasele sociale, dar posibilitatea maltratarii creste o data cu problemele financiare. Cazurile de maltratare a
copiilor este in crestere. „Ca si in cazul maltratarii unuia dintre soti, sunt responsabili mai ales barbatii. In
multe cazuri cei care maltrateaza , au fost maltratati in copilarie , astfel perpetuand un ciclu de violenta”.
Copii maltratati sunt frustrati de dragoste, pierd bucuria de dragoste si intelegere a semenilor,sanatatea lor
psihica fiind pusa la indoiala.
d. Alte cazuri in care familia nu este un bun mediu educativ: Certurile si neintelegerile dintre parinti au
efecte traumatizante asupra copiilor. Divergentele dintre parinti cu privire la masurile educative au urmari
negative asupra educatiei.Daca parintii mint, injura, sunt necinstiti,in cele mai multe cazuri copilul va imita
comportamentul acestora.