MATERII PRIME ÎN INDUSTRIA CHIMICĂ

Industria chimică -transformă materiile prime precum petrolul, gazul natural,

aerul, apa, metalele şi mineralele, in produse finite.

Industria chimică este foarte complexă, implicând echipamente complexe şi

sisteme logistice uneori dificile şi periculoase.

1
TIPURI, CARACTERISTICI ŞI TENDINŢE DE FOLOSIRE

Materiile prime - substanţe, amestecuri de substanţe sau diverse materiale

naturale ori obţinute prin sinteză şi care la un anumit grad de dezvoltare a tehnicii
se pot folosi pentru obţinerea diferitor produse utilizate în industrie sau în
gospodarie.
Clasificare:
1. După provenienţă:
- Materii prime naturale, obţinute direct din natură
- Materii prime industriale sau intermediare; acestea au suferit în
prealabil o prelucrare industrială (de exemplu: acidul clorhidric, acidul sulfuric,
amoniacul, etilena, metalele, concentratele miniere, ureea ş.a.)
2. După starea de agregare:
- Materii prime solide (lemn, minereuri, sulf nativ)
- Materii prime lichide (ţiţeiul, apa, gudroane)
- Materii prime gazoase (aerul, acetilena, metanul, azotul)
3. După natura lor:
- Materii prime vegetale (lemn, seminţe, cereale)
- Materii prime animale (lâna, lapte, carne)
- Materii prime minerale (minereuri, concentrate miniere)
4. După destinaţie:
- Materii prime tehnice
- Materii prime alimentare 2
 Nu există o demarcare netă a divizării materiilor prime după destinaţie. Astfel, unele
grăsimi animale sau vegetale pot fi folosite în alimentaţie sau pentru obţinerea săpunului,
a cosmeticelor, a lacurilor şi vopselelor; cartoful şi alte materii prime alimentare pot servi la
obţinerea alcoolului etilic.

Materiile prime tehnice - nu sunt apte pentru alimentaţie, iar după prelucrări
mecanice şi chimice se pot folosi în industrie sau pentru consumul casnic (de
exemplu bumbacul, lemnul, pielea, lâna, unele uleiuri animale şi vegetale).

 Materiile prime sărace în element util sau în substanţă activă se supun de obicei
îmbogăţirii sau se utilizează în imediata apropiere a sursei de obţinere.

 Valorificarea maxima a materiei prime si a deseurilor de fabricatie se realizeaza cu

ajutorul proceselor complexe de prelucrarea a materiaei prime, care se desfasoara intr-un
ciclu de fabricatie.

 O problemă deosebită este reutilizarea deşeurilor şi a subproduselor în calitate

de materii prime. Aceasta se realizează prin elaborarea de noi tehnologii şi prin
îmbinarea proceselor de fabricaţie în aşa fel, încât deşeurile şi subprodusele dintr-o
uzină să poată fi utilizate pe loc, într-o uzină/fabrică alaturată.

 Industria chimica moderna tinde sa realizeze valorificarae complexa a materiei prime, in

ciclu inchis de fabricatie, cu pierderi minimale si fara deseuri de fabricatie.
3
Materii prime anorganice
• Industria chimica - produce un numar mare de produse anorganice utilizand ca materii
prime aproape toate mineralele cunoscute.
• Elementele şi combinaţiile lor se acumulează în scoarţa terestră sub formă de
zăcăminte miniere.
• Zăcămintele se pot exploata în funcţie de poziţia lor geografică, de cantitatea şi
concentraţia în element util, adâncimea de exploatare, înclinarea şi grosimea stratului
geologic care le conţine ş.a.

• Zăcămintele miniere sunt metalifere, nemetalifere (sare, talc, sulf) şi combustibile

(carbuni, sisturi bituminoase, gaze naturale, ţiţei).
• După extragerea lor din scoarţa terestră, minereurile conţin pe lângă mineralele sau
mineralul util, o serie de minerale de mică valoare, fără valoare sau chiar nocive în
producţia dată, numite global gangă sau steril (nisip, argile, calcar, spaturi ş.a.).
• Minereul este un amestec de minerale, iar mineralul este o substanţă cu o structura
chimică şi cristalină bine definite).

• Inainte de utilizare, minereurile se prelucrează pentru a satisface cerinţele în ceea ce

priveşte conţinutul de mineral util, umiditatea, granulaţia, conţinutul de impurităţi nocive.
• Aceste prelucrări, în special îmbogăţirea, se fac în imediata apropiere a exploatării
miniere, pentru a degreva transportul de sarcini inutile.
• Când minereul conţine mai multe elemente utile, acestea se colectează separat. După
îndepartarea majoritară a părţii minerale nevaloroase (ganga sau sterilul) din minereu se
obţin concentratele miniere.
4
Prepararea mineurilor – cu scopul imbogatirii lor

Operatiunile de pregatire
1. mecanica:
• sfaramare – operatia mecanica de transformare a bucatilor mari in
bucati de dimensiuni cerute de procesele tehnologice ulterioare;
• clasare (gravimetrica) – clasele de material se pot obtine prin caderea
particulelor de material sfaramat in diferite fluide;
• concentrare- indepartarea sterilului (flotatia)

2. termica: uscare, aglomerare, prajire/calcinare, carbonizare

5
 IMBOGĂTIREA MATERIILOR PRIME MINERALE
• Imbogăţirea (concentrarea) urmăreşte separarea părţilor componente ale materiilor prime
minerale, în acest fel, în materialul îmbogăţit crescând concentraţia în mineral util şi
scăzând concentraţia impurităţilor.
• Se supun îmbogăţirii minereuri metalifere, Inaintea operatiei de îmbogăţire este obligatorie
măcinarea materialului care în funcţie de procedeul folosit şi de natura materialului, ajunge
la dimensiuni ale granulelor cuprinse între 1 şi 0,07 mm sau chiar mai mici.
• După concentrare se obţin două fluxuri de materiale: concentratul minier, în care se
concentrează mineralele utile şi sterilul sau cozile unde se concentrează mineralele
nefolositoare.
• Dacă minereul conţine mai multe minerale utile (de exemplu în minereurile polimetalifere),
atunci se obţin mai multe tipuri de concentrate.

• In operaţia de îmbogăţire se folosesc o serie de indicatori pentru urmărirea eficienţei

procesului, cei mai importanţi fiind:
• a. Randamentul de concentrat, reprezintă raportul procentual dintre masa concentratului
obţinut şi masa de minereu iniţial.
• b. Gradul de îmbogăţire, arată de câte ori creşte conţinutul procentual de mineral util din
concentrat faţă de acelaşi conţinut din minereu.
• c. Gradul de extragere a părţii utile din minereu, reprezintă raportul procentual dintre
masa de mineral util din concentrat şi masa de mineral util din minereul folosit pentru
obţinerea acestui concentrat.
6
• Mărunţirea se face la început în concasoare, operaţia fiind numită concasare sau
mărunţire grosieră. De aici, materialul se obţine sub formă de granule care au
dimensiuni ce depăşesc 1 mm. Apoi are loc măcinarea sau mărunţirea fină, când
dimensiunile granulelor ajung până la 10-3 mm. Instalaţiile de mărunţire
funcţionează de obicei în ciclu închis cu cele de ciuruire, materialele netrecute prin
ciur recirculându-se la măcinare.

• Aglomerarea este un proces invers mărunţirii. El se foloseşte mai rar, în cazurile

în care se impune creşterea dimensiunilor granulelor de combustibil solid, de
minereu de fier, de minereuri ale metalelor neferoase sau ale unor reziduuri
pulverulente, şpan sau materiale cu slabă rezistenţă mecanică. Materialul supus
aglomerării poate deveni mai comod de transportat sau de folosit în procesul
tehnologic respectiv. Aglomerarea se face prin brichetare, pe cale termică, prin
peletizare ş.a.

• Uscarea se realizează asupra produselor petroliere lichide sau gazoase, asupra

concentratelor miniere, asupra diverselor şlamuri ş.a. Materialele uscate
degrevează transportul inutil al apei care le umectează, permit folosirea directă a
lor în diverse procese unde este limitat conţinutul de umiditate sau micşorează
consumul de căldură pe parcursul procesului în care sunt utilizate.

7
Tendinţele cele mai importante legate de materiile prime:
- Căutarea, identificarea şi folosirea unor materii prime mai ieftine
- Utilizarea materiilor prime concentrate
- Utilizarea complexă şi avansată a materiilor prime
- Inlocuirea materiilor prime componente cu valoare energetica

• TRATAMENTE PREALABILE ÎMBOGĂŢIRII MATERIILOR PRIME MINERALE

 Inaintea îmbogăţirii, materiile prime, în mod deosebit cele minerale, se supun
unor operaţii, în special mecanice, în scopul pregătirii lor pentru operaţia de
îmbogăţire sau, uneori, în alte scopuri.
• Clasificarea bucăţilor de minereu după dimensiuni se realizează în mai multe etape.
Uneori, la început se indepartează manual bucăţile mari care prin aspect arată că
sunt constituite numai din steril.
• Apoi se efectuează clasificarea (separarea pe clase granulometrice) în ciururi,
operaţia numindu-se ciuruire.
• Deseori se obţin trei fracţii: până la 2 mm, între 2 şi 250 mm şi mai mare de 250 mm.
• Granulele mai fine se separă în clasificatoare în curent de apa sau de aer,
depunându-se fracţii din ce în ce mai fine.
• Diversele fracţii se utilizează ca atare în diferite scopuri sau, după necesităţi, se
mărunţesc şi se clasifică din nou pe fracţii granulometrice.

8
In funcţie de fenomenul folosit, se deosebesc procedee de îmbogăţire: mecanice,
chimice şi fizico-chimice, iar în funcţie de utilizarea sau nu a apei în proces, se
deosebesc procedee umede sau uscate.

• Imbogăţirea prin procedee mecanice se bazează pe diferenţa dintre unele

proprietăţi fizice ale mineralului util şi ale sterilului.
• Imbogăţirea gravitatională, umedă şi uscată (pneumatică), se bazează pe diferenţa
dintre greutatea specifică a componentului util şi a sterilului. La suspendarea unor
particule de natură diferită în mediu apos sau în aer, ele se vor depune cu viteze
diferite în funcţie de greutatea lor specifică.
• Concentrarea termică se bazează pe fuzibilitatea diferită a componenţilor
minereului. Prin încălzirea materialului, componenţii uşor fuzibili se scurg în partea de
jos a vasului sau se depun particulele greu fuzibile prin faza topită. Acestea sunt
cazurile în care se separă sulful de calcarul însoţitor sau bitumul de impurităţile
mecanice.
• Concentrarea chimică se bazează pe:
- Utilizarea unor reactivi care dizolvă selectiv unul din componenţi;
- Utilizarea unor reactivi ce formează cu unul din componenţi combinaţii ce se
separă uşor prin evaporare, topire, sau alte operaţii simple;
• - Prăjirea minereurilor în scopul descompunerii carbonaţilor, arderii materiilor
organice, eliminării apei de cristalizare, arderii sulfului din sulfuri metalice însoţită de
obţinerea dioxidului de sulf şi a oxizilor metalici. Prin îndepărtarea unui component
nemetalic creşte concentraţia metalului.
9
Proprietati fizico-chimice ale materiilor prime

10
Industrializarea materiilor prime

Fig.1. Schema generala pentru industrializarea materiilor prime naturale

11
Exemplu:
Fig. 2.

12
Fig. 3. Reprezentarea schematica a trasformarii materiilor prime

Tab. 2 Posibilitati de valorificare a materiilor prime