2016 - ANUL COŞBUC (XXXV):

«Cei ce l-au cunoscut în această perioadă ne spun că era „favoritul societăţii” …

Colegii erau uluiţi văzînd cu cîtă uşurinţă îşi compunea poemele.»

În anul în care George Coşbuc se înscria ca student la Universitatea din Cluj s-a fondat
cotidianul „Tribuna” la Sibiu, toţi studenţii urmărind înfiinţarea publicaţiei sibiene. Continuăm
analiza fondării Tribunei, făcută de Lucian Valea:
«Ziarul apare la 12/26 aprilie 1884, declarându-se în proclamaţia „Cătră publicul român” că
nu va fi un organ de partid ci „în mijlocul partidului naţional, care cuprinde totalitatea românilor”;
ea va constitui „o grupare de persoane accesibile pentru discuţiuni obiective şi gata de a renunţa,
când vor fi cerând interesele unei acţiuni solidare, atât la ideile cât şi la înclinările lor personale,
deci îndeosebi oameni fără pretenţiuni de conducători politici”.
În preajma apariţiei, Slavici îl informa pe Urban Iarnik că „Tribuna” – „va fi ziar politic,
însă scopul nostru e de a crea (sic!) aici un centru de lucrare literară îndeosebi în direcţia populară”.
Orientarea spre literatura populară avea la bază o idee profund patriotică: să demonstreze forţa de
creaţie a poporului român în faţa celor care-i negau capacitatea creatoare. „Tribuna” iniţiază chiar
din începuturile ei o amplă acţiune de descoperire şi culegere a „creaţiunii noastre populare”, pe
care o răspândeşte apoi prin paginile ei. Cunoaşterea acestei creaţii ar fi trebuit, în concepţia
tribuniştilor, să determine o puternică influenţă asupra literaturii culte, mai ales în direcţia zugrăvirii
realiste a satului. Prin promovarea curajoasă a fonetismului maiorescian, tribuniştii se opuneau
exagerărilor latiniste, dar refuzau să publice în paginile ziarului polemici care ar fi putut învrăjbi
spiritele. Pentru ei graiul viu al poporului reprezenta „autoritatea supremă în materie de limbă
românească”.
Având tipografie proprie, „Tribuna” editează şi un supliment literar – „foiţa”, o colecţie –
„Biblioteca poporală a Tribunei” – în care s-au publicat 46 de numere şi “o publicaţie de vulgarizare
literară” – “Calendarul poporului”.»
 Aceasta este sinteza fondării Tribunei în viziunea celui care a făcut din viaţa lui George
Coşbuc o adevărată epopee. Legăturile lui Lucian Valea cu „Tribuna” sunt prea puţin cunoscute, el
făcându-şi debutul literar în revista de cultură „Tribuna” (din Cluj) cu poemul „Tu n-ai murit”
(Tribuna Cluj, nr. 122, 1939), condusă – atunci - de marele scriitor Ion Agârbiceanu. În 1942, a
păstrat relaţia cu publicaţiile „moştenitoare” ale Tribunei sibiene, prin apariţia la Editura „Tribuna”
din Braşov a volumului „Întoarcerea lângă pâmânt”, bine primit de criticii şi istoricii vremii. Şi
„Tribuna” clujeană îşi revendică apariţia în cotidianul „Tribuna” înfiinţat – la Sibiu – de Ioan
Slavici. Revista „Tribuna” din Cluj este o publicaţie bilunară, editată sub egida Consiliului Judeţean
Cluj (seria actuală din 2002), cu sediul în centrul istoric al Clujului, la etajul clădirii ce găzduieşte
„Librăria Universităţii”. Susţinând că este una din cele mai influente reviste literare româneşti,
publicaţia recunoaşte că cea mai cunoscută serie este cea din 1957, aici debutând Nichita Stănescu,
Ioan Alexandru, Ana Blandiana sau Augustin Buzura. Azi, Consiliul consultativ este compus din
Alexandru Boboc, Nicolae Breban, Andrei Marga, D.R. Popescu şi Grigore Zanc, revista „Tribuna”
susţinând candidatura municipiului Cluj-Napoca la titlul de „Capitală Culturală europeană 2021”.
Oare cine mai ştie cum trăiau studenţii în 1884? Viaţa studenţească în Clujul sec. XIX-lea
este prea puţin cunoscută, chiar dacă Universitatea clujeană a ajuns - în prezent - cel mai prestigios
centru universitar românesc. Jacob Popper oferă amănunte despre viaţa studentului George Coşbuc,
în Cluj: «…şi mâncarea era proastă, în orice caz mai puţin substanţială decât merindea ce i se
trimitea la Năsăud de acasă. Mai grav era că nu găsise „cvartir”: trăia ca vai de capul lui într-un
„făgădău” unde închiriase împreună cu trei colegi o chilie cu zece florini pe lună. Nu se simţea în
largul lui, căci îl anunţa pe taică-său că „la prima”, adică la 1 octombrie, se va muta “în quartir
separat”. “Făgădăul” se va fi aflat undeva pe la periferie, ceea ce-l silea să facă în fiecare zi distanţe
mari cu care nu era deprins, mai ales că trebuise să încalţe botine strîmte de orăşean. De aceea se şi
plînge: „Cu papucii am avut val mare. Am căpătat ochi de găină şi n-am putut umbla de loc şi am
fost silit să-mi fac papuci comozi, dar nici cu ei n-am putut umbla. Acum port nişte papuci vechi.
(…) Tînărul îşi pierduse într-o oarecare măsură sfiala. Cei ce l-au cunoscut în această perioadă ne
spun că era „favoritul societăţii”. Aşezat la un colţ de masă, îşi întreţinea convivii cu anecdote şi
improvizări în versuri, în care răzbăteau, de bună seamă, ecouri din verva satirică a preotesei Maria.
E de crezut, aşa cum se afirmă, că atît studenţii cît şi profesorii „îl iubeau fără seamăn”.
Popularitatea şi-o va fi datorat, însă, la fel ca la Năsăud, mai ales aureolei de poet. Colegii erau
uluiţi văzînd cu cîtă uşurinţă îşi compunea poemele. (…)»
Debutul publicistic al lui George Coşbuc - în presa românească din Transilvania - şi-l
dispută două publicaţii: revista „Familia” din Oradea şi cotidianul sibian Tribuna. Revista orădeană
se defineşte ca o emblemă a identităţii culturale naţionale, tribună a întregii literaturi româneşti şi
cea mai însemnată revistă românească din Ungaria, după dispariţia „Foii pentru minte, inimă şi
literatură” a lui George Bariţiu. Fondată de publicistul şi scriitorul academician Iosif Vulcan, la
Budapesta (în 1865), a fost mutată la Oradea (în 1880), prima serie fiind cea mai longevivă în
analele publicisticii româneşti (patru decenii sub conducerea fondatorului). În numărul 6 (din 1866)
al revistei debutează Mihai Eminescu cu poezia „De-aş avea …”, Iosif Vulcan fiind şi „naşul
literar” al celui mai mare poet român, prin schimbarea numelui din Eminovici în Eminescu. Prima
poezie a lui Eminescu avea şi o notă redacţională: „Cu bucurie deschidem coloanele foii noastre
acestui june numai de 16 ani, care cu primele sale încercări poetice trimise nouă, ne-a surprins
plăcut.”
Puţini ştiu că în revista „Familia” (în nr. 47 din 18/30 noiembrie 1884) a debutat şi studentul
George Coşbuc, sub pseudonimul „C.Boşcu”, cu poezia „Aş vré să fiu…” ( „Aş vrea să fiu …”) , o
traducere a poemului poetului maghiar Petőfi Sándor:
«Aş vré să fiu eu arbor, tu frunză dec’-ai fi;
De-ai vré tu să fii róuă, eu m’aş preface flóre;
Şi m’aş preface róuă, atunci când ai fi sóre:
Şi-a nóstre inimi frage etern ni le-am uni.
Şi déc’ai vré, copilă, să fii chiar ceru-‘n fine,
Pe sinul teu cel tainic eu m’aş preface stea;
Er când ai fi tu iadul, atunci iubita mea,
M’aş duce’n iad indată, să fiu in veci cu tine! C. Boşcu.»

(va urma)

Marius Halmaghi

Sursa on-line:
http://www.tribuna.ro/stiri/cultura/2016-anul-cosbuc-xxxv-cei-ce-l-au-cunoscut-in-aceasta-
perioada-ne-spun-ca-era-favoritul-societatii-119144.html
În: Tribuna, 28 august 2016.