Capacitatea de a fi singur este capacitatea de a iubi. Poate parea paradoxal pentru tine, dar nu este!

Este un adevar existential! Doar acei oameni care sunt capabili sa fie singuri sunt capabili sa
iubeasca. Doar acei oameni sunt capabili sa imparta, sa patrunda in cea mai profunda esenta a unei
alte persoane:
-fara a fi proprietarul celuilalt si fara a deveni dependent de celalalt
-fara a-l reduce la un lucru sau un obiect si fara a deveni subjugat celuilalt.
Acesti oameni ii ofera celuilalt libertatea absoluta deoarece ei stiu: daca celalalt pleaca, ei vor fi la fel de
fericiti ca si acum. iubire adevarata
Fericirea lor nu poate fi luata de celalalt deoarece nu este data de celalalt!
Atunci de ce vor ei sa fie impreuna?
Nu mai este o nevoie, este un lux! Incearca sa intelegi. Oamenii reali se iubesc unii pe altii ca pe un lux. Nu
poate fi vorba de o nevoie.
Oamenilor reali le place sa impartaseasca… Au atat de multa bucurie. Le-ar placea sa o reverse in cineva. Ei
stiu cum sa cante viata lor ca pe un singur instrument.
Flautistul stie cum sa se bucure de flautul lui singur. Si daca vine si gaseste o alta persoana care stie sa cante la
tamburina, amandurora le va placea sa fie impreuna si sa creeze un acord armonios intre flaut si tamburina.
Amandoi se vor bucura de aceasta armonie a instrumentelor lor si o sa-si reverse abundenta unul in celalalt...
Osho