Sunteți pe pagina 1din 10

Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova

Catedra: Drept Privat

Referat
La disciplina: Dreptul Familiei

Tema: Condiţiile de fond ale adopţiei

Aefectuat: studenta anului III de studii

Chişinău 2017
Cuprins

Introducere
1. Definiţia şi caracterul juridic al adopţiei
2. Condiţiile de fond ale adopţiei
3. Impedimente la aopţie
Concluzie
Bibliografie
Introducere

Prin adopţie copilul care este lipsit de părinţi sau de o îngrijire corespunzătoare este
primit în familia adoptatorilor, unde va fi crescut ca un copil firesc al acestora.
Adopţia se înfăptuieşte atunci cînd este în interesul superior al copilului şi rezultă că
interesul suprior al adoptatului se realizează atunci când cel care adoptă este în măsură să-i
asigure o dezvoltare fizică și morală normală, similară celei asigurate în familia firească.
Pot adopta bărbaţii şi femeile, indiferent de faptul că sunt căsătoriţi sau necăsătoriţi ori
dacă au sau nu copii fireşti din căsătorie sau din afara ei ori copii adoptaţi şi tot astfel pot fi
adoptaţi copii de ambele sexe, fără discriminare, ori de câte ori adopţia este în interesul lor.
Pentru încheierea adopţiei sunt necesare a fi îndeplinite anumite cerinţe. Lipsa
impedimentelor la adopţie sunt condiţii de fond care trebuie sa nu existe pentru a se putea
încheia adopţia.
Definiţia şi caracterul juridic al adopţiei

Născută, în principiu, din necesitatea socială de a înfăptui protejarea minorului aflat într-o
situație dificilă, instituția juridică a adopției este cunoscută și reglementată din cele mai vechi
timpuri, evoluția acesteia, fiind influențată de particularitățile fiecărei societăți în parte, de
caracteristicile fiecărei epoci istorice, ceea ce justifică varietatea dispozițiilor în materie.1
Potrivit dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 99/2010 privind regimul juridic al adopţiei,
„adopţia este o formă specială de protecţie, aplicată în interesul superior al copilului, prin care se
stabileşte filiaţia între copilul adoptat şi adoptator, precum şi legăturile de rudenie între copilul
adoptat şi rudele adoptatorului”.2
Adopţia poate fi:
1. naţională – adopţie în care atît copilul adoptat, cît şi adoptatorul sau familia adoptatoare au
domiciliul în Republica Moldova;
2. internaţională – adopţie în care copilul adoptat are domiciliul în Republica Moldova, iar
adoptatorul sau familia adoptatoare au domiciliul în străinătate, ori adopţie în care copilul
adoptat are domiciliul în străinătate, iar adoptatorul sau familia adoptatoare au domiciliul în
Republica Moldova.
Caracterele juridice ale adopţiei.
a) Adopţia se face numai în interesul celui adoptat. Principiul fundamental ce stă la baza
adopţiei este cel al ocrotirii intereselor copiilor.
b) Adopţia este un act solemn. Caracterul solemn rezultă din:
- Consimţămîntul necesar în vederea adopţiei se poate da numai în formă autentică;
- Adopţia se încuviinţează numai de către instanţa de judecată competentă.

1
Andreea Drăghici, Protecția juridică a drepturilor copilului, Ed. Universul Juridic, București, 2013, p.248
2
Legea nr. 99 din 28.05.2010 privind regimul juridic al adopţiei // Publicat în monitorul oficial al Republicii
Moldova nr. 131- 143 din 30.07.2010
Condiţiile de fond ale adopţiei

Principiile care guvernează adopția și, în mod special, principiul interesului superior al
copilului impun ca adopția să fie valabilă numai dacă sunt întrunite cumulativ anumite condiții
stabilite expres de leguitor. Aceste cerințe vizează în primul rând persoana adoptată,
adoptatorul, dar și părinții firești sau reprezentantul legal al copilului.3
Pentru încheierea actului juridic al adopției este necesară îndeplinirea a două categorii de
condiții :
• condiții de fond;
- condiții pozitive – care trebuie îndeplinite, deci să existe pentru nașterea
acestui act juridic;
- condiții negative – în prezența cărora adopția nu se poate încheia. Ele au
fost denumite și impedimente la adopție.
• condiții de formă.
Consimţământul:
a) Consimțământul părinților biologici ai celui care urmează a fi adoptat sau al tutorelui
sau curatorului, dacă este cazul
Pentru încheierea valabilă a adopției ambii părinți firești ai copilului ce urmează a fi
adoptat trebuie să-și exprime consimțământul în acest sens, chiar și atunci când aceștia sunt
divorțați sau copilul a fost încredințat unei a treia persoane sau unei familii.
În cazul în care numai unul dintre părinți este de acord cu adopția, iar celălalt se opune,
adopția nu se poate încheia.
Dezacordul dintre părinți în această privință nu pote fi soluționat nici de către instanța de
judecată, nici de către autoritatea tutelară, întrucât, în caz contrar, părintele care nu a consimțit la
adopție ar fi tratat ca părintele decăzut din drepturile părintești, ceea ce este inadmisibil.4
Copilul poate fi adoptat fără acordul părinţilor biologici în cazul cind aceştia sunt decăzuţi
din drepturilepărinteşti, cînd sunt declaraţi de instanţa de judecată dispăruţi/ decedaţi sau cînd
saunt declaraţi, în modul stabilit, incapabili.
b) Consimţământul adoptatorului
Potrivit art. 2 din Legea nr. 99/2010 privind regimul juridic al adopţiei, prin adoptator se
înţelege „persoană sau familie (soţ şi soţie) care a depus cerere de adopţie şi care a fost luată la

3
Andreea Drăghici, op.cit., p.271
4
Alexandru Bacaci, Viorica Claudia Dumitrache, Cristina Codruța Hageanu, Dreptul Familiei, ed. a 6-a, Ed. C.H.
Beck, București, 2009, p. 223
evidenţă de autorităţile competente în domeniul adopţiei, în condiţiile prezentei leg”5. Pornind de
la acest text de lege, în principiu, orice persoană poate deveni părinte adoptiv, indiferent de
starea civilă, de sex, rasă ori de cetățenie. Totuși în ceea ce privește rasa, naționalitatea chiar și
credința religioasă, acestea constituie criterii de eligibilitate a adoptatorului în virtutea respectării
principiului continuității în educarea copilului, ținând cont de originea sa etnică, culturală și
lingvistică.
Căsătoria soţilor adoptivi trebuie să dureze cel puţin 3 ani pînă la momentul depunerii
cererii de adopţie.
c) Consimţământul celui ce urmează a fi adoptat
Anterior exprimării consimțământului, direcția generală de asistență socială și protecția
copilului în a cărei rază teritorială domiciliază copilul care a împlinit vârsta de 10 ani îl va sfătui
și informa pe acesta, ținând seama de vârsta și de gradul de maturitate.
Capacitatea deplină de axerciţiu a adoptatorului sau a familiei care aduptă
Necesitatea îndeplinirii acestei condiții rezultă din prevederile legale care arată că nu pot
adopta decât persoanele care au capacitate deplină de exercițiu.
Persoana care are capacitate deplină de exercițiu poate adopta, indiferent dacă este
căsătorită sau nu și indiferent dacă are sau nu alți copiii. De asemnea, nu există nicio restricție în
ceea ce privește naționalitatea sau rasa adoptatorului.6
Adoptatorul treuie să fie cu cel puţin 18 ani mai mare decât adoptatul
O condiție de fond pentru încheierea valabilă a adopției este și difența de vârstă între
adoptat și adoptator. Regula dictată de rațiunea că filiația civilă se substituie celei firești, potrivit
căreia adoptatorul care a atins vîrsta de 25 de ani, trebuie să fie cu cel puțin 18 ani mai în vârstă
decât adoptatul. Prin excepție, pentru motive temeinice, instanța de tutelă poate încuviința
adopția chiar dacă diferența de vârstă dintre adoptat și adoptatori este mai mică de 18 ani, dar în
nicio situație, mai puțin de 16 ani7 şi nu mai mult de 48ani.
Cel care urmează a fi adoptat să nu fi dobândit capacitate deplină de exerciţiu
Ca regulă, capacitatea de exercițiu deplină începe din data când persoana devine majoră,
adică la împlinirea vârstei de 18 ani, aceasta fiind limita până la care copilul poate fi adoptat.8
Trebuie avute în vedere și situațiile în care capacitatea deplină de exercițiu se dobândește

5
Legea nr. 99 din 28.05.2010 privind regimul juridic al adopţiei // Publicat în monitorul oficial al Republicii
Moldova nr. 131- 143 din 30.07.2010
6
Alexandru Bacaci, Viorica Claudia Dumitrache, Cristina Codruța Hageanu, Dreptul Familiei, ed. a 7-a, Ed. C.H.
Beck, București, 2012, p. 234
7
Andreea Drăghici, op. cit., p.284
8
Dan Lupașcu, Cristiana Mihaela Crăciunescu, Dreptul familiei, Ed. Universul Juridic, București, 2011, p.326
anterior vârstei de 18 ani, adică situația minorului căsătorit, cât și cea a minorului căruia i se
recunoaște capacitate de exercițiu anticipată.9
Ca excepție, persoana majoră poate fi adoptată numai dacă adoptatorul a crescut-o în
timpul minorității sale. Prin “creștere” se înțelege nu numai prestarea întreținerii, ci și existența
unor raporturi mai complexe între adoptator și adoptat, similar celor dintre părinții firești și copii.
Creșterea trebuie să fi avut un caracter de continuitate și să fie de durată, nu ocazională.10
Interzicerea de a separa fraţii
Articolul 10 alin.3 al legii 99/100 indică faptul că “separarea fraţilor prin adopţie, precum
şi adopţia acestora de către persoane sau familii diferite sînt interzise, cu excepţia cazurilor cînd
această cerinţă contravine interesului superior al copilului”, care ulterior fiind modificat prin
LP283 din 13.12.12, MO83-90/19.04.13 art.267 indicînd că “oportunitatea separării fraţilor prin
adopţie naţională sau internaţională se examinează de către Consiliul Consultativ pentru Adopţii
în baza criteriilor, procedurilor şi termenelor aprobate de autoritatea central”
Adopţia fraţilor de către adoptatori din state diferite, indiferent dacă fraţii se cunosc sau
nu, se admite doar în cazul în care s-a constatat imposibilitatea adopţiei fraţilor de către:
- acelaşi adoptator, indiferent de statul în care acesta îşi are domiciliul
- un alt adoptator domiciliat în statul în care este domiciliat fratele adoptat anterior,
doar dacă statul respectiv este semnatar al Convenţiei de la Haga sau este parte la un tratat
bilateral în domeniul adopţiei încheiat cu Republica Moldova.
În cazul separării fraţilor prin adopţie, autoritatea centrală sau, după caz, autoritatea
teritorială în colaborare cu organizaţiile străine, avînd în vedere interesul superior al copilului, va
întreprinde măsurile necesare pentru a facilita comunicarea şi menţinerea legăturilor dintre fraţi,
ţinînd cont de vîrsta, gradul de maturitate, dorinţele, sentimentele fraţilor şi de gradul de
informare a acestora cu privire la adopţie.

9
Alexandru Bacaci, Viorica Claudia Dumitrache, Cristina Codruța Hageanu, op. cit. p. 235
10
Dan Lupașcu, Cristiana Mihaela Crăciunescu, op. cit., p.326
Impedimente la adopţie

Sunt socotite impedimente acele împrejurări care, dacă sunt prezente, opresc încheierea
actului juridic al adopției. Acestea sunt prevăzute expres de lege sau rezultă din ansamblul
reglementărilor privind adopția.11
Impedimentu izvorît din rudenia firească
Legiuitorul stipulează în art.11 alin 1 al legii 99/2010 interdicția adopției între frați.
Textul legal nu face distincție între frații din căsătorie și cei din afara căsătoriei.
Din interpretarea aceluiași text legal rezultă că este permisă adopția între alte rude pînă la
gradul IV inclusive.
Adopţia unui copil de către mai mulţi adoptatori
Adopţia unui copil de către mai mulţi adoptatori este interzisă, cu excepţia cazurilor în
care se face de către ambii soţi simultan
Persoanele care:
- sunt decăzute din drepturile părinteşti;
- a căror stare de sănătate nu le permite îndeplinirea corespunzătoare a obligaţiilor
şi responsabilităţilor privind creşterea şi educarea copiilor;
- care se eschivează de la exercitarea obligaţiilor părinteşti, inclusiv de la plata
pensiei de întreţinere a copiilor biologici;
- care au adoptat anterior copii, însă nu şi-au exercitat corespunzător obligaţiile
părinteşti şi sînt decăzuţi din exerciţiul acestor drepturi sau copilul este luat din grija lor în
temeiul unei hotărîri judecătoreşti, fără decădere din drepturi;
- sunt exonerate de obligaţiile de tutore sau de curator din cauza îndeplinirii
necorespunzătoare a obligaţiilor;
- care au prezentat documente sau informaţii false pentru încuviinţarea adopţiei;
- care au fost condamnate pentru săvîrşirea unor infracţiuni intenţionate: contra
vieţii şi sănătăţii persoanei; contra libertăţii, cinstei şi demnităţii persoanei; referitoare la viaţa
sexuală; contra familiei şi copiilor.12

11
Alexandru Bacaci, Viorica Claudia Dumitrache, Cristina Codruța Hageanu, op.cit, p. 236
12
Legea nr. 99 din 28.05.2010 privind regimul juridic al adopţiei // Publicat în monitorul oficial al Republicii
Moldova nr. 131- 143 din 30.07.2010
Concluzie

Pentru ca adopţia să fie considerate legală, veridical, neviciată, ea trebuie să respecte


condiţiile de fond, deoarece doar după îndeplinirea acestora urmează adoptarea hotărîrii de
adopţie de către instant de judecată.
Fiecare condiţie de fond se subordonează principiilor de bază ale adopţiei.
Atît condiţiile de fond cît şi impedimentele la adopţie sunt reglementate de legea
materială – legea nr. 99 din 28 mai 2010 privind regimul juridic al adopţiei, precum şi de Codul
de procedură civilă.
Bibliografie

1. Acte legislative:
- Legea nr. 99 din 28.05.2010 privind regimul juridic al adopţiei // Publicat în monitorul
oficial al Republicii Moldova nr. 131- 143 din 30.07.2010
2. Monografie:
- Andreea Drăghici, Protecția juridică a drepturilor copilului, Ed. Universul Juridic,
București, 2013
- Alexandru Bacaci, Viorica Claudia Dumitrache, Cristina Codruța Hageanu, Dreptul
Familiei, ed. a 6-a, Ed. C.H. Beck, București, 2009
- Alexandru Bacaci, Viorica Claudia Dumitrache, Cristina Codruța Hageanu, Dreptul
Familiei, ed. a 7-a, Ed. C.H. Beck, București, 2012
- Dan Lupașcu, Cristiana Mihaela Crăciunescu, Dreptul familiei, Ed. Universul Juridic,
București, 2011