dr.

TOMA MIRCEA

DREPTUL
ASIGURĂRILOR

Editura Argument
Bucureşti
2007

1
© 2007. Editura ARGUMENT Toate drepturile asupra acestei ediţii
sunt rezervate Editurii ARGUMENT

2
 Capitolul I
Introducere în materia asigurărilor

1.1 Necesitatea asigurărilor

Ideea afectării individuale a unui fond care să servească
reparaţiei în cazul producerii unui prejudiciu, a evoluat către ideea
constituirii unui fond colectiv destinat acestui scop. Un astfel de
fond se putea constitui fie prin contribuţia profesioniştilor care
lucrau în acelaşi domeniu (comercianţi, meseriaşi, cărăuşi,
agricultori, etc.), fie prin contribuţia celor care, în absenţa unor
iniţiative profesionale, voiau să se protejeze contra unor eventuale
pagube.

3. Scopul şi funcţiile asigurărilor

Asigurările îndeplinesc următoarele funcţii1:
1. compensarea pagubelor produse asiguraţilor.
2. prevenirea şi combaterea pagubelor produse de calamităţi
sau accidente.
3. funcţia financiară, legată de constituirea fondului de
asigurare (procedura de încasare a primelor, de constituire a
rezervelor, a plasamentelor, etc.).

4. Clasificarea asigurărilor

După criteriul modului de naştere, asigurările pot fi

1A se vedea D. Popescu, I. Macovei, Contractul de asigurare,

Editura Junimea, Iaşi, 1982, p. 27.

3
facultative şi obligatorii.
După criteriul obiectului asigurării, distingem între
asigurări de bunuri, asigurări de răspundere civilă şi asigurări de
persoane.
După criteriul subiectului raportului de asigurare,
distingem între asigurări directe şi reasigurări.

4.2. Reasigurările
Reasigurarea reprezintă o asigurare a asigurătorului direct.
Atât asigurătorul cât şi reasiguratorul sunt societăţi de
asigurare.
În temeiul contractului de reasigurare, în schimbul primei de
reasigurare, reasiguratorul contribuie corespunzător cu riscul produs
la suportarea indemnizaţiei de asigurare pe care reasiguratorul o
plăteşte la producerea evenimentului care a făcut obiectul
reasigurării (art. 46, 47 din Legea nr. 136/1995).
Reasigurarea contribuie la dispersarea riscurilor.

4.2.2. Formele şi varietăţile reasigurărilor

O formă de reasigurare este reasigurarea de cotă fixă.
O altă formă de reasigurare este reasigurarea de excedent.
Prima de reasigurare se stabileşte prin contractul de
reasigurare şi reprezintă partea din primele încasate de reasigurator
mai puţin comisionul de reasigurare, care aparţine acestuia.
Obiectul reasigurării îl formează ricurile asumate de
reasigurat prin asigurarea de bunuri, de răspundere civilă sau de
persoane.
Reasigurarea contribuie la o mai mare dispersare a riscurilor.
Societăţile de asigurare pot practica următoarele tipuri şi
clase de asigurări:
A. Asigurări de viaţă
a) asigurări de viaţă care includ: asigurarea la termen de
supravieţuire, asigurarea de deces, asigurarea la termen de
supravieţuire şi de deces, asigurarea de viaţă cu rambursarea

4
primelor, asigurarea de căsătorie, asigurarea de naştere;
b) anuităţi;
c) asigurări de viaţă suplimentare;
d) asigurări permanente de sănătate.

Clasele de asigurări de viaţă:

I. Asigurări de viaţă, anuităţi şi asigurări de viaţă
suplimentare;
II. Asigurări de căsătorie, asigurări de naştere;
III. Asigurări de viaţă şi anuităţi care sunt legate de fonduri
de investiţii;
IV. Asigurări permanente de sănătate.

B. Asigurări generale
Clasele de asigurări generale:
1. Asigurări de accidente;
2. Asigurări de sănătate;
3. Asigurări de mijloace de transport terestru;
4. Asigurări de mijloace de transport feroviar;
5. Asigurări de mijloace de transport aerian;
6. Asigurări de mijloace de transport maritim, lacustru şi
fluvial;
7. Asigurări de bunuri în tranzit;
8. Asigurări de incendiu şi alte calamităţi naturale;
9. Alte asigurări de bunuri;
10. Asigurări de răspundere civilă pentru autovehicule;
11. Asigurări de răspundere civilă pentru mijloace de
transport aerian;
12. Asigurări de răspundere civilă pentru mijloace de
transport maritim, lacustru şi fluvial;
13. Asigurări de răspundere civilă generală;
14. Asigurări de credite;
15. Asigurări de garanţii;
16. Asigurări de pierderi financiare;
17. Asigurări de protecţie juridică;

5
 18. Asigurări de asistenţă a persoanelor aflate în dificultate în
cursul deplasărilor sau absenţelor de la domiciliu ori de la locul de
reşedinţă permanentă.

6
 Capitolul II
Caracterizare generală a contractului de asigurare

Contractul de asigurare este acel contract prin care asiguratul

se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar aceasta se obligă
ca, la producerea unui anume risc, să plătească asiguratului sau unei
alte persoane, numită beneficiar, despăgubirea sau suma asigurată,
numită indemnizaţie, în limitele convenite1.
Caractere juridice ale contractului de asigurare:
a) contractul de asigurare are un caracter consensual;
b) contractul de asigurare are un caracter sinalagmatic;
c) contractul de asigurare are un caracter oneros;
d) contractul de asigurare are caracter aleatoriu;
e) contractul de asigurare este cu executare succesivă;
f) contractul de asigurare este un contract de adeziune.

2. Particularităţi ale elementelor contractului de asigurare

Elementele contractului de asigurare sunt: interesul
asigurării, riscul, suma asigurată şi prima.

2.2. Interesul asigurării

Prin interes trebuie înţeleasă valoarea pecuniară a bunului
expusă pierderii, sau valoarea patrimonială ce poate fi pierdută
pentru asigurat sau beneficiar ca urmare a producerii evenimentului
asigurat2.

1A se vedea art. 9 din Legea nr. 136/1995.

2A se vedea D. Popescu, I. Macovei, op. cit., p. 49 şi lucrările acolo

7
 2.2. Riscul
Prin riscul asigurat înţelegem un eveniment viitor, posibil dar
incert, independent de voinţa părţilor şi prevăzut în contract, la care
sunt expuse bunurile ori patrimoniul sau viaţa ori sănătatea unei
persoane1.

2.3. Suma asigurată

Suma asigurată reprezintă suma maximă în limita căreia
asiguratul este obligat să plătească indemnizaţia de asigurare la
ivirea cazului asigurat.

2.3.3. Indemnizaţia de asigurare

Indemnizaţia de asigurare este suma de bani pe care
asigurătorul o achită asiguratului la survenirea cazului asigurat.

2.3.4. Dauna (paguba) de asigurare

Dauna (paguba) de asigurare reprezintă prejudiciul suferit de
asigurat în urma realizării cazului asigurat (riscul).

2.3.5. Sistemele de acoperire în asigurare

- sistemul acoperirii proporţionale;
- sistemul primului risc;
- sistemul acoperirii limitate.

2.4. Prima de asigurare

Prima de asigurare este surna de bani (indemnizaţia) pe care
o plăteşte asiguratul asigurătorului pentru asumarea riscului (preţul
asigurării).

2.4.2. Structura primei

Prima plătită de asigurat, numită şi primă brută, se compune

citate.
1Fr. Deak, op. cit., p. 489. 32

8
din prima netă (teoretică) destinată formării fondului de
despăgubire (suma asigurată) şi prima adaos (destinată acoperirii
cheltuielilor şi profitului asigurătorului).

3. Părţile în contractul de asigurare

3.2. Asiguratul
Asiguratul este persoana fizică ce intră în raporturi
contractuale cu asigurătorul. El este persoana care suportă asupra sa
sau asupra intereselor sale o asigurare.
Calitatea de asigurat desemnează pe:
- titularul interesului;
- persoana asupra faptelor căreia poartă riscul;
- persoana pentru viaţa şi sănătatea căreia s-a contractat.

3.3. Asigurătorul
Activitatea de asigurare din România se desfăşoară de către
societăţi comerciale de asigurare-reasigurare şi societăţi de
reasigurare denumite asigurători.

3.3.3. Intermediari în asigurări

Pentru expansiunea afacerilor lor, societăţile de asigurări pot
folosi intermediari. Potrivit art. 55 din Legea nr. 403/2004 sunt
intermediari în asigurări brokeri de asigurare şi agenţii de asigurare,
iar intermediari în reasigurări brokerii de reasigurări.

9
 Capitolul III
Condiţiile esenţiale ale contractului de asigurare

1. Condiţiile de validitate ale contractului de asigurare

În conformitate cu dispoziţiunile art. 948 din Codul civil,
condiţiile esenţiale pentru validitatea unui contract sunt
următoarele:
- capacitatea de a contracta;
- consimtământul valabil al părţilor;
- un obiect determinat;
- o cauză licită.
Şi în contractul de asigurare, capacitatea (ca element de
validitate) reprezintă regula, iar incapacitatea, excepţia. Art. 949 din
Codul civil stabileşte că poate contracta orice persoană ce nu este
declarată necapabilă de lege. Această regulă generală priveşte şi
persoana fizică şi persoana juridică.

1.2. Consimţămîntul părţilor

Pentru a produce efecte, consimţămîntul trebuie să nu fi fost
dat prin eroare, smuls prin violenţă sau surprins prin doi.

1.3. Obiectul contractului

Obiectul obligaţiilor contractuale ale părţilor, în contractul de
asigurare, îl constituie valoarea ce s-a asigurat, în mod concret
(anumite lucruri la asigurarea de bunuri, despăgubirile datorate de
asigurat unei terţe persoane la asigurarea de răspundere civilă sau
unele atribute ale persoanei, viaţa ori capacitatea de muncă la

10
asigurarea de persoane1).

1.4. Cauza
Contractul de asigurare este valabil numai dacă are o cauză
licită, în concordanţă cu prevederile legii. În acest sens, art. 5 din
Codul civil stabileşte că nu se poate deroga prin convenţii sau
dispoziţii particulare, de la legile care interesează ordinea publică şi
bunele moravuri.
Un contract de asigurare va fi considerat ca având o cauză
ilicită atunci când este încheiat cu încălcarea ordinii publice şi
bunelor moravuri specifice societăţii.
Pentru aceleaşi considerente, nu poate fi contractată o
asigurare cu privire la bunuri rezultate din săvârşirea unor
infracţiuni ori a căror existenţă este ilicită, susceptibilă de a face
obiectul unei acţiuni în justiţie şi nici evenimentele provocate
intenţionat de asigurat2.

1Francisc Deak, op. cit., p. 88.

2Ibidem, p. 110.

11
 Capitolul IV
Încheierea contractului de asigurare

1. Precizări
Art. 10 din Legea nr. 136/1995 modificată prin Legea nr.
172/2004, instituie următoarele reguli referitoare la încheierea
contractului de asigurare:
„Contractul de asigurare se încheie în formă scrisă.
În contractul de asigurare se vor specifica cel puţin detaliile
de identificare a părţilor contractante şi numele beneficiarului
asigurării, dacă acesta nu este parte la contract.
Contractul de asigurare va cuprinde:
a) numele sau denumirea, domiciliul sau sediul părţilor
contractante;
b) obiectul asigurării: bunuri, persoane şi răspundere civilă;
c) riscurile ce se asigură;
d) momentul începerii şi cel al încetării răspunderii
asigurătorului;
e) primele de asigurare;
f) sumele asigurate.

2. Declaraţii de asigurare
Una din părţi, de obicei asigurătorul, face o ofertă sub forma
unui formular special tip, potrivit intereselor celui ce vrea să se
asigure.
Acest formular se completează în scris de cel ce doreşte să se
asigure şi se remite asigurătorului.
De obicei, declaraţia ori cererea de asigurare se redactează

12
separat şi anterior încheierii contractului de asigurare.
Uneori, declaraţia de asigurare se încheie concomitent cu
contractul de asigurare.
Declaraţia de asigurare este ceea ce este, adică o ofertă de a
contracta, o manifestare de voinţă, făcută pentru ca prin acceptare
să formeze un contract.

3. Analiza riscului dedus din declaraţia de asigurare

Legea nr. 136/1995, prin art. 13, alin. l, modificată prin
Legea nr. 172/2004, obligă asiguratul de a declara asigurătorului
toate împrejurările esenţiale, referitoare la risc, pe care le cunoaşte.
Împrejurările care fac obiectul declaraţiei către asigurător
trebuie să fie esenţiale pentu aprecierea riscului şi cunoscute de
asigurat.

4. Obligaţia asigurătorului de a încheia contractul

În situaţia în care condiţiile prevăzute de lege sunt întrunite,
asigurătorul nu poate refuza încheierea unei asigurări. Astfel,
asigurătorul este obligat să emită documentul de asigurare dacă
există o declaraţie ori cerere de asigurare semnată de ofertant,
persoanele sau bunurile a căror asigurare se propune corespund
prevederilor din condiţiile sau regulamentele de asigurare şi, în
unele cazuri, cea dintâi rată de primă este plătită în prealabil.

5. Momentul şi locul încheierii contractului

Condiţiile de asigurare şi regulamentele privind asigurările
prevăd că asigurarea se consideră încheiată prin plata primelor şi
emiterea documentului de asigurare.
Înscrisul constatator al contractului se numeşte poliţă de
asigurare, la asigurările de persoane, şi contract (certificat) de
asigurare, la asigurările de bunuri.
Între absenţi, contractul de asigurare se consideră încheiat din
momentul în care ofertantul a luat cunoştinţă despre acceptare.
În materia asigurărilor, practica a condiţionat intrarea în
vigoare a contractului şi începutul răspunderii asigurătorului de

13
plata primei. Această regulă se exprimă prin formula „nu există risc
fără plată anticipată a primei".
Momentul încheierii prezintă interes practic şi pentru
determinarea locului încheierii contractului de asigurare. În dreptul
internaţional privat, locul încheierii contractului poate determina
legea aplicabilă, în caz de conflict de legi în spaţiu.

6. Conţinutul contractului
Formarea contractului este constatată prin documentul de
asigurare emis de asigurător. El reprezintă „titlul părţilor" şi
cuprinde drepturile şi obligaţiile lor reciproce.
Documentul de asigurare are forma unei blanchete ce conţin
clauze imprimate şi manuscrise1.
Clauzele imprimate, speciale pentru fiecare fel de asigurare,
cuprind, în mod obişnuit, extrase din condiţiile generale care
reglementează raporturile dintre asigurat şi asigurător.
Părţile neimprimate ale documentului care se completează în
momentul emiterii contractului, se referă, în principal, la indicarea
părţilor, determinarea riscurilor, arătarea primei, a sumei asigurate
şi a duratei contractului.
Indicarea părţilor contractante.
Determinarea riscului priveşte obiectul riscului, adică bunul
sau persoana supusă asigurării, şi natura riscului asumat de
asigurător.
Prima de asigurare, care se fixează corespunzător riscului
asumat, cât şi modalitatea ei de plată, este prevăzută printr-o altă
clauză contractuală.
Contractul mai cuprinde şi alte menţiuni proprii fiecărui tip
de asigurare. O indicaţie specială inserată în contract se referă la
data intrării în vigoare a asigurării.
Documentul de asigurare se întocmeşte, în mod frecvent, în
două exemplare. Potrivit art. 12 din Legea nr. 136/1995, el poate fi,
după caz, nominal, la ordin sau la purtător.

1A se vedea D. Popescu, I. Macovei, op. cit., p. 132.

14
 7. Durata contractului
Contractul de asigurare trebuie să cuprindă durata sau
perioada de timp la care se referă drepturile şi obligaţiile părţilor.
Durata asigurării se stabileşte prin acordul de voinţă al
părţilor contractante şi potrivit legii.
După persistenţa în timp, contractele de asigurare pot fi de
durată determinată sau nedeterminată.

8. Proba contractului
Pentru încheierea valabilă a contractului de asigurare,
consimţământul părţilor se cere să se manifeste prin întocmirea unui
înscris, din mai multe considerente1.
Forma scrisă este cerută, indiferent de valoarea contractului
de asigurare, numai ad probationem, iar nu ad solemnitatem.

9. Interpretarea contractului
Interpretarea contractului de asigurare apare necesară de
obicei, în faţa instanţelor de judecată sau a organelor arbitrale, când
părţile nu se înţeleg asupra voinţei lor reale.
Astfel, poliţa de asigurare va fi interpretată, ca orice alt
contract, prin termenii folosiţi, care trebuie înţeleşi în sensul lor
obişnuit, folosit de persoane cu o inteligenţă normală, în viaţa
cotidiană. Expresiilor curente din poliţă trebuie să li se dea
interpretarea lor obişnuită şi nu filosofică, ştiinţifică sau literară.
Un alt principiu care se aplică în materia asigurării este cel al
interpretării stricte a condiţiilor contractului în special în
determinarea riscurilor ce sunt puse în sarcina asigurătorului.
În ceea ce priveşte clauzele ambigui, lipsite de claritate,
interpretarea se va face în favoarea celui care se obligă.
În ce priveşte clauzele din contractul de asigurare,
susceptibile de două înţelesuri, ele se interpretează, potrivit art. 978
din Codul civil, în sensul să poată avea un efect, iar nu în acela ce

1A se vedea şi D. Popescu, I. Macovei, op. cit., p. 137.

15
n-ar produce nici unul.
În sfârşit, interpretarea poate avea ca obiect şi precizarea
relaţiilor ce trebuie stabilite între stipulaţiile imprimate şi cele
manuscrise ale poliţei.

16
 Capitolul V
Particularităţi ale încheierii unor categorii de asigurări

1. Asigurarea de locuinţe şi bunuri

1.2 Practica asigurărilor de locuinţe şi bunuri

A. Asigurarea facultativa a clădirilor, altor construcţii şi a

conţinutului (mijloace fixe şi mijloace circulante materiale), pentru
cazurile de pagube produse de incendiu şi alte calamităţi (condiţii
speciale nr.10)
I. Obiectul asigurării îl formează:
a) clădirile şi alte construcţii;
b) maşinile, utilajele, instalaţiile, motoarele, uneltele,
inventarul gospodăresc şi alte mijloace fixe;
c) obiectele de inventar;
d) mărfurile, materiile prime şi auxiliare, materialele,
semifabricatele, produsele finite şi alte mijloace circulante
materiale.
II. Riscuri asigurate:
- incendiu, trăsnet, explozie, chiar dacă trăsnetul sau explozia
nu au fost urmate de incendiu, ploaie torenţiala inclusiv efectele
indirecte ale acesteia, grindină, inundaţie, furtună, uragan, cutremur
de pământ, prăbuşire sau alunecare de teren, greutatea stratului de
zăpada sau de gheaţă, avalanşe de zăpadă şi cădere pe clădiri sau
alte construcţii a unor corpuri.
III. Documente necesare pentru instrumentarea daunelor.
- avizarea daunei de către client
- proces verbal de constatare a daunei

17
 - rapoarte ale organelor abilitate (pompieri, poliţie, etc)
- rapoarte de expertiză (dacă este cazul)
- documente din care reiese repararea sau înlocuirea
bunurilor avariate (facturi, ordine de plată, etc)
- alte documente solicitate de Asigurător

B. Asigurarea facultativă a bunurilor sau valorilor, pentru

cazurile de furt prin efracţie sau prin acte de tâlhărie
I. Obiectul acestei asigurări îl formează:
a) bunurile sau alte valori aflate în localul asiguratului, pentru
cazurile de furt prin efracţie sau prin acte de tâlhărie;
b) valorile, pentru cazurile de furt prin acte de tâlhărie asupra
curierilor.
II. Riscuri asigurate:
a) pagube produse prin furtul prin efracţie a bunurilor sau
valorile înscrise în contractul de asigurare;
b) pagube produse prin spargerea sau deteriorarea - cu
prilejul furtului sau tentativei de furt prin efracţie - a pereţilor,
acoperişului, tavanelor, uşilor, ferestrelor şi duşumelelor la clădiri
sau alte construcţii aparţinând asiguratului, precum şi a mobilierului
şi a sistemului de alarmă;
c) pagube produse prin furtul prin acte de tâlhărie a bunurilor
sau valorilor înscrise în contractul de asigurare, aflate în localul
prevăzut în contract;
d) pagube produse bunurilor sau valorilor înscrise în
contractul de asigurare, aflate în localul prevăzut în contract, prin
întrebuinţarea cheilor originale, însă numai dacă acestea au fost
obţinute prin acte de tâlhărie comise aşa cum se prevede la lit. c, în
localul menţionat în contractul de asigurare.
e) pagube produse prin furtul săvârşit prin acte de violenţă
sau ameninţări, în condiţiile prevăzute de codul penal, asupra unuia
sau mai multor curieri din serviciul asiguratului, în exercitarea
serviciului lor de curieri.

18
 C. Asigurarea geamurilor, oglinzilor şi altor bunuri casabile

D. Asigurarea echipamentelor electronice

E. Asigurarea utilajelor şi instalaţiilor pentru cazurile de

avarii accidentale

F. Asigurarea construcţiilor-montajului şi a răspunderii

constructorului

G. Asigurarea facultativă complexă a gospodăriilor

persoanelor fizice
II. Riscuri asigurate:
A. pagube produse de evenimente naturale;
B. pagube produse ca urmare a acţiunii omului.
C. pagube produse de furt prin efracţie.

H. Asigurarea pentru cazurile de incendiu şi alte calamităţi a

clădirilor, a altor construcţii, precum şi a conţinutului acestora
I. Obiect:
Această varietate de asigurare poate fi încheiată de persoane
juridice, cu sediul în România şi are ca obiect asigurarea clădirilor
şi a altor construcţii (inclusiv instalaţiilefixe aferente clădirilor şi
altor construcţii, de încălzire, electrice, sanitare, ascensoare etc.),
precum şi conţinutul acestora, mijloace fixe şi obiecte de inventar,
mijloace circulante materiale.

1.3. Asigurări agricole

1.3.1. Asigurarea facultativă a culturilor agricole şi a rodului viilor

B. Condiţii privind asigurarea facultativă a culturilor agricole

şi a rodului viilor
În asigurare pot fi cuprinse culturile de pe terenurile agricole
proprietate a persoanelor juridice şi/sau fizice, primite în folosinţă

19
sau luate în arendă de către acestea.
Riscuri asigurate: grindină, incendiu (din orice cauză),
furtună, ploaie torenţială - efecte directe, prăbuşire/alunecare de
teren cultivat, îngheţ timpuriu de toamnă, îngheţ de iarnă, îngheţ
târziu de primăvară.
Prima de asigurare:
- se stabileşte pentru anul agricol în curs, indiferent de data
încheierii, pe feluri de culturi;
- se achită integral sau în rate.
Răspunderea asigurătorului începe:
- pentru culturile agricole însămânţate, din momentul răsăririi
lor;
- pentru cultura de tutun din momentul transplantării
răsadului în câmp;
- pentru viţa de vie din momentul înfloririi.
Răspunderea asigurătorului încetează din momentul
recoltării.

C. Condiţii privind asigurarea facultativă a rodului pomilor

fructiferi
În asigurare pot fi cuprinse plantaţiile de pe terenurile
agricole proprietate a persoanelor juridice şi/sau fizice, primite în
folosinţă sau luate în arendă de către acestea.
Riscuri asigurate: grindină, incendiu (din orice cauză),
furtună, ploaie torenţială - efecte directe, prăbuşire/alunecare de
teren cultivat şi îngheţ târziu de primăvară.
Răspunderea asigurătorului începe pentru rodul pomilor
fructiferi, din momentul înfloririi lor lor.
Răspunderea asigurătorului încetează din momentul
recoltării.

D. Condiţii privind asigurarea facultativă a culturilor de

legume
În asigurare pot fi cuprinse culturile de pe terenurile agricole
proprietate a persoanelor juridice şi/sau fizice, primite în folosinţă

20
sau luate în arendă de către acestea.
Riscuri asigurate: grindină, incendiu (din orice cauză),
furtună, ploaie torenţială - efecte directe, prăbuşire/alunecare de
teren cultivat.

E. Condiţii privind asigurarea facultativă a pădurilor

În asigurare pot fi cuprinse pădurile de pe terenurile
proprietate a persoanelor fizice sau juridice, cât şi cele de pe
terenurile primite în folosinţă sau luate în arendă de către acestea.
Riscuri asigurate: incendiu, fulger, explozie, prăbuşire de
avioane, furtună, greutatea zăpezii.

1.3.2. Asigurarea facultativă a animalelor

Această asigurare facultativă se adresează exploataţiilor
agricole specializate în producţia zootehnică.
Acoperire: se despăgubesc pierderile de animale ca urmare a
bolilor şi/sau accidentelor, în perioada asigurată, până la valoarea
reală a pagubei.

1.4. Asigurarea auto

De regulă, asigurarea auto se încheie pentru o perioadă de 1
an calendaristic socotit de la data când se doreşte acoperirea
riscurilor prin poliţa de asigurare.
Autoturismul se asigură pentru evenimente care se pot
produce pe întreg teritoriul României.
Această asigurare nu acoperă şi riscul furtului.
Plata primei de asigurare se poate efectua fie integral şi
anticipat.

1.4.2 Asigurarea facultativă pentru avarii a auto - Casco

I. Obiectul asigurării îl formează toată gama de autovehicule
rutiere autopropulsate (cu excepţia celor care circulă pe şine), care
sunt înmatriculate conform legislaţiei în vigoare.
II. Riscuri asigurate:
a) avarii;

21
 b) furt.
Acoperiri suplimentare
II. Suma asigurată este suma declarată de către Asigurat, pe
baza propriei sale opţiuni, sumă care ar trebui să corespundă valorii
reale a autovehiculului.
III. Perioada asigurată este de regulă un an.

1.4.3. Asigurarea facultativă de răspundere civilă auto

A. Asigurarea "Carte Verde" pentru autovehicule este o
asigurare de răspundere civilă, cu valabilitate numai în afara
teritoriului României. Această asigurare acoperă răspunderea
asiguratului pemru pagubele provocate unor terţe persoane, ca
urmare a unui accident rutier (distrugerea sau avarierea unor
autovehicule, a altor bunuri, ori vătămări corporale şi chiar decese).

F. Asigurarea facultativă de accidente a persoanelor care pot

fi legal transportate în autovehicule, ambele cu valabilitate în ţară şi
în străinătate.
1. În asigurare sunt cuprinse numai accidentele produse în
timpul în care conducătorul sau alte persoane se aflau în
autovehicul.
3. Asigurarea se poate încheia pentru fiecare persoană
accidentată, dar cel mult numărul persoanelor care pot fi legal
transportate cu autovehiculele, la sumele asigurate prevăzute,
pentru fiecare autovehicul în parte.
4. Sumele asigurate se plătesc persoanelor care au devenit
invalide, iar în caz de deces, moştenitorilor legali ai persoanelor
decedate, independent de despăgubirile ce se acordă în baza
asigurării obligatorii de răspundere civilă auto sau a altor asigurări
facultative.

1.4.4. Asigurarea facultativă de răspundere civilă a autovehiculelor ce

nu sunt supuse înmatriculării

22
 1.4.5. Asigurarea facultativă suplimentară de răspundere civilă a
autovehiculelor supuse înmatriculării
Acoperă răspunderea civilă a asiguraţilor, deţinători de
autovehicule supuse înmatriculării, pentru prejudiciile de care
aceştia răspund, în baza legii, faţă de terţe persoane păgubite prin
accidente de autovehicule, precum şi pentru cheltuielile făcute de
asiguraţi în procesul civil, peste limitele stabilite de actul normativ
al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

1.4.6. Asigurarea de accidente a conducătorilor de autovehicule şi a

persoanelor transportate
A. Obiectul asigurării
1. Sunt protejate prin prezenta formă de asigurare, persoanele
aflate în momentul accidentului, cu consimţământul Asiguratului, în
autovehiculul menţionat în contractul de asigurare, în limita
numărului de locuri înscris în actele autovehiculului.

B. Riscurile acoperite:
a. deces din accident;
b. invaliditate permanentă din accident;
c. indemnizaţie zilnică pentru zilele de spitalizare sau
tratament ambulatoriu, urmare a unui accident.

1.4.7. Asigurarea facultativă de răspundere civilă delictuală pentru

pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule pe teritoriul României
Persoanele fizice şi juridice, cu domiciliul sau sediul în
România, care deţin autovehicule supuse sau nu înmatriculării,
conform legii în vigoare în România, se pot asigura facultativ
pentru răspundere civilă delictuală pentru pagube produse terţilor
prin accidente de autovehicule pe teritoriul României.

1.5. Asigurări de bunuri pe timpul de transportului

A. Obiectul asigurării
În schimbul unei prime de asigurare, asigurătorul asigură

23
bunurile în legătură cu care asiguratul are un interes şi care sunt
supuse riscurilor ce apar pe timpul transportului, inclusiv
cheltuielile în legătură cu acesta, după cum se stabileşte în poliţa de
asigurare.

1.5.2. Asigurarea numerarului pe timpul transportului

Asigurarea numerarului pe timpul transportului acoperă toate
riscurile ce cauzează pagube numerarului asigurat, care pot surveni
pe timpul transportului şi a operaţiunilor de încărcare/descărcare
în/din autovehiculul blindat, cu excepţia excluderilor menţionate în
condiţia de asigurare.

1.5.3 Asigurarea răspunderii cărăuşului pentru mărfurile transportate

Asigurarea răspunderii cărăuşului pentru mărfurile
transportate acoperă răspunderea cărăuşului pentru pagube la
mărfurile transportate, aşa cum este reglementată în art.17 şi 23 din
"Convenţia referitoare la contractul de transport internaţional de
mărfuri pe şosele (CMR)", convenţie la care România a aderat în
baza Decretului nr. 451/1972, asigurarea fiind valabilă atât pe
teritoriul României cât şi în afara acestuia.

1.5.4. Asigurarea navelor maritime (CASCO maritim)

Asigurarea facultativă a navelor maritime acoperă navele
comerciale, navele de pescuit şi navele colectoare, precum şi alte
ambarcaţiuni, instalaţii şi utilaje plutitoare, asimilate navelor, în una
dintre următoarele condiţii:

1.5.5. Asigurări credite şi garanţii bancare

Această categorie de asigurări are ca obiect, potrivit art. 44
din Legea nr. 172/2004, acoperirea riscurilor de insolvabilitate
generală, de credite de export, de vânzare cu plata preţului în rate,
de credit ipotecar, de credit agricol precum şi de garanţii directe şi
indirecte.

24
 2. Asigurări de răspundere civilă
2.1. Asigurarea de răspundere civilă generală
A. Obiectul asigurării îl constituie acoperirea daunelor
cauzate terţilor în timpul perioadei de asigurare, de fapta comisă din
culpă de către Asigurat, pentru care acesta răspunde civil, conform
legii, daune în legătură cu care Asiguratul a primit o plângere /
cerere scrisă de despăgubire în timpul perioadei de asigurare sau
ulterior acesteia, dar înainte de a fi operat prescripţia extinctivă
referitoare la dreptul păgubitului de a solicita repararea
prejudiciului suferit.

2.1.2 Asigurarea de răspundere a producătorului

A. Obiectul asigurării îl constituie acoperirea daunelor
cauzate unor terţe persoane de sau în legătură cu produse rezultate
din activităţi cuprinse în obiectul de activitate al asiguratului care
au fost precizate în cererea de asigurare anexată la poliţă şi care
reprezintă o consecinţă directă a consumului sau utilizării
produsului care reprezintă obiectul afacerii Asiguratului.

2.1.3. Asigurarea de răspundere a angajatorului

A. Obiectul asigurării constă în preluarea răspunderii civile a
asiguratului pentru daune cauzate din culpa angajaţilor săi.

2.1.4. Asigurarea de răspundere pentru mediu

A. Obiectul asigurării îl constituie acoperirea daunelor
cauzate terţilor din culpă (în timpul perioadei de asigurare), datorate
producerii unui eveniment poluant în interiorul amplasamentului
asigurat şi pentru care asiguratul răspunde civil, conform legii,
daune în legătură cu care acesta a primit o plângere (cerere) scrisă
de despăgubire în timpul aceleiaşi perioade sau ulterior acesteia, dar
înainte de a opera prescripţia extinctivă a dreptului terţului păgubit
de a solicita repararea prejudiciului.

25
 2.1.5. Asigurări de răspundere profesională
A. Obiectul asigurării îl constituie acoperirea daunelor
cauzate în timpul perioadei de asigurare sau în timpul perioadei de
răspundere anterioară, beneficiarilor serviciilor profesionale, de
fapta comisa din culpă de către asigurat în cadrul exercitării
profesiunii sale, pentru care acesta răspunde civil, conform legii,
daune în legătură cu care asiguratul a primit o plângere (cerere)
scrisă de despăgubire pentru prima oară, în timpul perioadei de
asigurare şi pe care o aduce la cunoştinţa asigurătorului în timpul
aceleiaşi perioade.

2.1.6. Răspunderea directorilor şi administratorilor societăţilor

comerciale
A. Obiectul asigurării îl constituie acoperirea daunelor
cauzate societăţii pe care o administrează / conduce sau / şi terţilor,
în timpul perioadei de asigurare sau / şi în timpul perioadei de
răspundere anterioară precizate în specificaţia poliţei, de fapta
comisă din culpă de către asigurat săvârşită în timpul perioadei de
asigurare sau/şi în timpul perioadei de răspundere anterioară, cu
prilejul exercitării funcţiei, pentru care acesta răspunde civil,
conform legii, daune în legătură cu care asiguratul a primit o
plângere / cerere de despăgubire pe care o înaintează către
asigurător în timpul perioadei de asigurare.

2.1.8. Asigurarea de răspundere civilă a proprietarilor sau

deţinătorilor de câini
A. Obiectul asigurării îl constituie acoperirea prejudiciului
cauzat terţilor, în timpul perioadei de asigurare, de fapta câinelui
aflat în proprietatea sau deţinerea asiguratului şi pentru care acesta
răspunde civil, conform legii.

2.1.9. Asigurarea de răspundere civilă a organizatorilor de concursuri

automobilistice sau karting
A. Obiectul asigurării constă în preluarea răspunderii civile a

26
asiguratului în vederea acoperirii pretenţiilor de despăgubiri
formulate de terţe persoane, în legătură cu prejudiciile provocate de
concurenţi pe timpul desfăşurării concursurilor automobilistice sau
karting în zonele unde circulaţia este închisă în acest scop.

2.1.10. Asigurarea de răspundere civilă a structurilor de primire turistice

A. Obiectul asigurării constă în preluarea răspunderii civile a
asiguratului în vederea acoperirii pretenţiilor de despăgubiri
formulate de terţe persoane, clienţi ai asiguratului, în legătură cu
prejudicii rezultate din activitatea asiguratului.

2.1.11. Asigurarea de răspundere civilă de locaţiune

A. Răspunderea locatarului (chiriaşului) faţă de locator
I. Obiectul asigurării îl constituie acoperirea daunelor cauzate
locatorului, în timpul perioadei de asigurare, de fapta comisă din
culpă de către asigurat, pentru care acesta răspunde civil faţă de
locator, conform legii.

B. Răspunderea locatorului faţă de chiriaş

I. Obiectul asigurării îl constituie acoperirea daunelor cauzate
chiriaşului, în timpul perioadei de asigurare, de fapta comisă din
culpă de către asigurat, pentru care acesta răspunde civil faţă de
chiriaş, conform legii.

2.1.12. Asigurarea de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse

terţilor prin accidente de autovehicule şi utilaje nesupuse înmatriculării
I. Obiectul asigurării constă în preluarea răspunderii civile a
asiguratului, pentru prejudicii cauzate terţilor prin accidente
produse de vehicule neînmatriculabile proprietate a asiguratului,
conduse de asigurat sau de prepuşii acestuia, în timpul deplasării pe
drumurile publice şi la locul exercitării lucrărilor specifice pentru
care acestea sunt folosite.

27
 3. Asigurări de viaţă
Asigurarea de viaţă este o înţelegere prin care asiguratul
plăteşte o anumită sumă de bani (prima de asigurare), în schimbul
căreia asigurătorul va plăti o anumită sumă de bani (suma asigurată)
în caz de deces sau de supravieţuire.
Participanţii la încheierea contractului de asigurare sunt:
a). asigurătorul - societatea de asigurare, care convine să
plătească suma de bani stabilită, la producerea riscului asigurat.
b). asiguratul - persoana a cărei viaţă se asigură.
c). contractantul asigurării este persoana care încheie
contractul de asigurare şi care plăteşte prima de asigurare.
d). beneficiarul este partea (persoană individuală, trust,
organizaţie caritabilă sau societate comercială) care va încasa suma
asigurată în cazul decesului asiguratului.

3.2. Varietăţi de asigurări de viaţă

a). asigurarea de viaţă pe termen limitat - este cea mai simplă
formă de asigurare de viaţă. Se încheie pe o perioadă determinată
de timp şi acoperă doar riscul de deces. Asiguratul va plăti periodic
prima de asigurare, şi, în schimbul acesteia, beneficiarul asigurării
va încasa suma asigurată la decesul asiguratului, conform
contractului încheiat.
b). asigurarea de viaţă pe termen nelimitat acoperă riscul de
deces al asiguratului până la o vârstă înaintată a acestuia (95, 100 de
ani de exemplu), condiţia principală fiind ca primele de asigurare să
se plătească până la vârsta pensionării.
c). asigurarea mixtă de viaţă este o asigurare cu capitalizare
şi deosebirea principală faţă de celelalte două tipuri prezentate este
faptul că acoperă şi riscul de supravieţuire. Asigurătorul va plăti la
data expirării contractului suma asigurată asiguratului, sau la data
decesului asiguratului va plăti suma beneficiarului menţionat în
poliţa de asigurare.
d). asigurarea mixtă redusă - presupune existenţa posibilităţii
de rambursare a primelor aferente riscului de supravieţuire,
rămânând la asigurător doar prima aferentă riscului de deces.

28
 e). asigurarea de tip student - are drept scop economisirea
unor fonduri pentru peioada de studii a copiilor, chiar în condiţiile
în care beneficiarul nu ar supravieţui în momentul începerii
acestora.
f). asigurarea de tip zestre este asemănătoare cu asigurarea de
tip student, deosebirea constând în faptul că suma se va acorda
copiilor drept zestre, în momentul căsătoriei.
g). asigurarea pentru ipotecă - este acea asigurare realizată la
cererea creditorului (de obicei o bancă) atunci când se doreşte
cumpărarea unei locuinţe sau a unui teren. Din această asigurare se
vor acoperi sumele restante neplătite de către debitor.

29
 Capitolul VI
Efectele contractului de asigurare

Asigurarea dă naştere la drepturi şi obligaţii reciproce între

părţi, numite şi efectele contractului. Unele dintre efecte privesc
perioada până la ivirea cazului asigurat, iar alte efecte perioada de
după producerea acestui eveniment1.

2. Drepturile şi obligaţiile părţilor până la ivirea cazului asigurat

2.1. Obligaţiile asiguratului
Până la ivirea cazului asigurat, asiguratul are următoarele
obligaţii: plata primelor de asigurare; întreţinerea bunului asigurat
în bune condiţii şi în conformitate cu dispoziţiile legale, în scopul
prevenirii producerii cazului asigurat; comunicarea împrejurărilor
care agravează riscul.

2.2. Drepturile asiguratului

Cu toate că drepturile principale ale asiguratului intervin în
momentul producerii cazului asigurat, practica în materie îi acordă
şi pe parcursul executării contractului unele drepturi cum sunt:
modificarea contractului, răscumpărarea, împrumutul.

2.3. Drepturile şi obligaţiile asigurătorului

Până la ivirea cazului asigurat, pe timpul executării
contractului, asigurătorul are, în mod deosebit, drepturi. Multe
dintre obligaţiile asiguratului îşi găsesc corespondenţa într-un drept
al asigurătorului. Obligaţiile principale îi revin însă asigurătorului
din momentul producerii cazului asigurat.

1A se vedea şi D. Popescu, I. Macovei, op. cit., p. 143 şi urm.

30
 2.3.2 . Drepturile asigurătorului
A. Dreptul de verificare a existenţei şi modului de întreţinere
a bunului.
B. Dreptul de a aplica unele sancţiuni legale asiguratului
când constată că asiguratul a încălcat obligaţiile privind întreţinerea,
folosirea şi paza cuvenită a bunurilor asigurate.
Aceste sancţiuni pot fi după caz denunţarea unilaterală a
asigurării sau declararea nulităţii ei.

2.3.3 Obligaţiile asigurătorului

A. Eliberarea duplicatului documentului de asigurare.
B. Eliberarea certificatului de confirmare a asigurării de
răspundere.

31
 CAPITOLUL VII
Drepturile şi obligaţiile asiguratului
după producerea riscului asigurat

1. Precizări
Producerea cazului asigurat, denumit şi sinistru, are loc
atunci când riscul, prevăzut în contract, se realizează. Din acest
moment, răspunderea virtuală a asigurătorului se transformă, în
principiu, într-o obligaţie concretă de plată a despăgubirii (în
asigurarea de bunuri) ori a sumei asigurate (în asigurarea de
persoane). Realizarea riscului presupune însă efectuarea unor
importante activităţi referitoare la constatarea existenţei şi cauzele
producerii, determinarea volumului pagubelor şi stabilirea
despăgubirii.

2. Obligaţiile asiguratului după producerea cazului asigurat

2.2. Combaterea calamităţilor şi limitarea pagubelor
2.2.2. Obligaţia acţionării
Adică folosirea tuturor mijloacelor accesibile în scopul
limitării consecinţelor negative ale cazului asigurat), cât şi obligaţia
de a nu face nici un fel de schimbări în situaţia creată de cazul
asigurat până în momentul constatării de către asigurător.

2.2.3. Abţinerea de a face acte ce prejudiciază interesele asigurătorului

2.2.4. Sancţiunea vinovăţiei în mărirea culpei

Asigurătorul nu este îndreptăţit să acorde despăgubiri pentru
partea de pagubă care s-a mărit din culpa asiguratului.

32
 2.3. Comunicarea producerii evenimentului asigurat
Asiguratul are obligaţia ca, în termenul prevăzut în condiţiile
de asigurare, să comunice asigurătorului producerea evenimentului
asigurat1.
Realitatea şi mărimea pagubei se pot constata cu maximă
eficienţă numai în scurt timp de la realizarea riscului.
Comunicarea trebuie făcută în formă scrisă, iar primirea ei
înregistrată pentru a se dovedi, în caz de nevoie, executarea
obligaţiei.
În cazurile de pagubă produse de furt prin efracţie, asiguratul
are obligaţia de a înştiinţa imediat organele de poliţie, îngrijindu-se,
totodată, ca urmele din câmpul infracţiunii să nu fie modificate
până la cercetarea locului faptei.
Înştiinţarea se face la unitatea asigurătorului din raza
judeţului în care asiguratul îşi are domiciliul, sediul sau reşedinţa,
ori la unitatea de pe raza judeţului unde s-a produs evenimentul
asigurat.
Obligaţia de înştiinţare revine titularului asigurării. În lipsa
lui, obligaţia poate fi îndeplinită şi de alte persoane, cum ar fi
broker-ul, un prepus al asiguratului sau un alt mandatar.

2.3.3. Sancţiunile neexecutării obligaţiei de comunicare

Neîndeplinirea de către asigurat a obligaţiei de comunicare
dă dreptul asigurătorului să refuze plata indemnizaţiei, dacă din
acest motiv nu a putut determina cauza producerii evenimentului
asigurat şi întinderea pagubei.

2.3. Participarea asigurătorului la constatarea cazului asigurat produs şi a

pagubei
Majoritatea condiţiilor privind asigurările de bunuri consacră
obligaţia asiguratului de a participa alături de asigurător la lucrările
efectuate pentru constatarea realizării riscului şi evaluarea daunei.

1A se vedea şi Arbitrajul de Stat interjudeţean Suceava, hotărârea

nr. 840 din 20 iulie 1972, în Arbitrajul de Stat, 1972, nr. 6, p. 109.

33
 2.4. Furnizarea de date şi acte referitoare la evenimentul asigurat
Procedura de constatare implică în sarcina asiguratului şi
obligaţia de a declara, fără rezerve şi reticenţe, toate împrejurările
cunoscute referitoare la evenimentul produs şi întinderea daunei.

3. Obligaţiile asigurătorului
3.1. Precizări
După producerea cazului asigurat, asigurătorul are obligaţia
să plătească asiguratului sau unei terţe persoane indemnizaţia
convenită, despăgubirea în asigurările de bunuri şi suma asigurată
în asigurările de persoane.

3.2. Constatarea producerii evenimentului asigurat şi evaluarea pagubelor

Asigurătorul organizează şi efectuează activitatea complexă
de constatare a producerii evenimentelor asigurate şi de evaluare a
pagubelor.

3.3. Determinarea cauzelor pagubelor şi a împrejurărilor în care s-au produs

În principiu, cauzele pagubelor şi a împrejurărilor în care s-
au produs sunt consemnate atât în comunicările făcute de asigurat,
la producerea evenimentului, cât şi în documentele prezentate
ulterior.

3.4. Stabilirea volumului fizic al pagubelor

Pentru a se determina valoarea daunelor şi cuantumul
despăgubirilor ce urmează a fi plătite asiguraţilor, se stabileşte
cantitatea bunurilor distruse sau avariate, scop în care asiguraţii
informează amănunţit pe regularizatorii de daune cu privire la
bunurile afectate de sinistru şi pun la dispoziţia lor, după caz,
evidenţele contabile şi alte acte din cuprinsul cărora pot rezulta
elemente care să contribuie la stabilirea pagubelor.

3.5. Evaluarea pagubelor

După stabilirea cantitativă a daunelor, se procedează la

34
evaluarea pagubelor.

3.6 Stabilirea şi plata indemnizaţiei de asigurare

Lucrările de constatare a producerii evenimentelor asigurate
şi cele de evaluare a pagubei trebuie să fie executate operativ şi cu
obiectivitate, pentru ca plata indemnizării să se facă într-un termen
cât mai scurt faţă de momentul realizării riscului.

3.6.2. Sisteme de acoperiri a daunelor

În asigurările de daune se utilizează următorele sisteme de
acoperire: sistemul acoperii primului risc, sistemul acoperirii
proporţionale şi sistemul acoperirii limitate.

3.6.3. Acoperirea cheltuielilor de salvare

La majoritatea asigurărilor, la calcularea despăgubirii se
include şi valoarea daunelor pricinuite bunurilor asigurate de
distrugeri ori degradări prilejuite de măsurile de salvare din timpul
producerii evenimentului asigurat, precum şi cheltuielile de salvare.

3.6.4. Plata despăgubirii

Despăgubirile se plătesc pe măsura stabilirii, prin mandat
poştal persoanelor fizice, iar persoanelor juridice prin virarea
sumelor în contul lor bancar. Plata cu întârziere, de către asigurător,
a daunelor nu-l îndreptăţeşte pe asigurat la încasarea de penalităţi.
Relaţiile dintre părţi se stabilesc pe baza unui contract de asigurare
şi nu a unui contract economic1.

3.4.5. Exercitarea dreptului la repararea integrală a pagubei

Dacă despăgubirea acoperă dauna numai în parte, asiguratul
păstrează (pentru tot ceea ce nu s-a plătit de asigurător), dreptul la
acţiunea în despăgubire contra terţilor răspunzători, potrivit
dreptului comun.

1A se vedea, Arbitrajul de stat interjudeţean Oradea, hotărârea nr.

1538 din l septembrie 1972, în Arbitrajul de stat, 1973, nr. l, p. 101.

35
 3.4.6. Modificarea despăgubirilor stabilite prin hotărâre judecătorească
S-a pus problema dacă despăgubirile stabilite prin hotărâre
judecătorească a fi acordate de asigurător sub forma unei prestaţii
periodice, pot fi reduse sau sistate când se constată că infirmitatea
victimei s-a micşorat sau a dispărut după rămânerea definitivă a
hotărârii.

4. Limitarea indemnizaţii de asigurare

Limitărea indemnizării de asigurare se pune în discuţie numai
în legătură cu evenimentele care se datorează asiguratului. În acest
context, limitarea asigurării presupune stabilirea măsurii în care o
pagubă produsă prin fapta asiguratului obligă pe asigurător la plata
indemnizaţiei convenite.

4.1. Fapte care nu obligă pe asigurător

În asigurarea de bunuri şi de răspundere civilă, dacă
evenimentul asigurat a fost produs cu intenţie de către asigurat, de
beneficiar ori de către un membru din conducerea persoanei juridice
asigurate, lucrând în această calitate, asigurătorul nu datorează
indemnizaţie.

4.2. Fapta proprie a persoanei juridice

Persoana juridică, potrivit art. 35 din Decretul nr. 31/1954, îşi
exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile prin organele sale.
Membrii organelor de conducere ale persoanei juridice pot săvârşi,
uneori, fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, care atrag răspunderea
delictuală în condiţiile dreptului comun1. Dar faptele ilicite

1I. Negru, Paul I. Demetrescu, Curs de drept civil. Teoria generală

a obligaţiilor şi contractelor speciale, Iaşi, 1958, p. 103; T. R.
Popescu, Petre Anca, op. cit., p. 189; C. Stătescu, Drept civil.
Teoria generală a drepturilor reale. Introducere în teoria generală
a obligaţiilor, Bucureşti, 1973, p. 431; I. M. Anghel, Fr. Deak, M.
F. Popa, op. cit., p. 243; M. Eliescu, op. cit., p. 233.

36
săvârşite de organele sale obligă însăşi persoana juridică, dacă au
fost îndeplinite cu prilejul funcţiei lor. Prin urmare, când fapta
cauzatoare de prejudicii este săvârşită de persoanele fizice ce
compun organele de conducere, va fi angajată răspunderea pentru
fapta proprie a persoanei juridice (întrucât actele persoanelor fizice,
făcute în limitele puterilor ce le sunt conferite, sunt actele persoanei
juridice însăşi). Faptele ilicite atrag şi răspunderea personală a celui
care le-a săvârşit, dacă se dovedeşte culpa sa personală, precum şi
raportul de cauzalitate între prejudiciu şi fapta ilicită.

4.3. Fapta prepusului persoanei juridice asigurate

În principiu, asigurătorul acoperă şi daunele provocate
persoanelor juridice din culpa prepuşilor. El este însă exonerat de
plata despăgubirilor la asigurările de bunuri, de autovehicule pentru
cazuri de avarii, de animale, precum şi la asigurarea culturilor
agricole, contractate de persoanele juridice particulare cu domiciliul
sau sediul în România, inclusiv cultele religioase, când dauna s-a
produs sau s-a mărit din culpa oricărui prepus al asiguratului.
O altă cauză de limitare a răspunderii asigurătorului o
reprezintă culpa unor persoane fizice, altele decât asiguratul.

5. Subrogarea asigurătorului în drepturile asiguratului

În asigurările de bunuri, în limitele indemnizaţiei plătite,
potrivit art. 22, alin. l din Legea nr. 136/1995, asigurătorul este
subrogat în toate drepturile asiguratului sau beneficiarului asigurării
contra celor răspunzători de producerea pagubei1.

5.3. Efectele subrogării asiguratului

Subrogarea asigurătorului în drepturile asiguratului produce
efecte atât în raporturile dintre asigurat şi asigurător, cât şi în
raporturile asigurătorului cu terţii.

5.3.2. Efectele subrogării în raporturile dintre asigurător şi asigurat

a) asiguratul nu mai are acţiune contra terţului;
b) terţul răspunzător de pagubă nu mai are raporturi juridice

37
cu asiguratul, ci cu asigurătorul, care a devenit titularul creanţei, cu
toate garanţiile şi accesoriile ei;
c) asigurătorul exercită acţiunea la fel ca şi asiguratul;
d) asigurătorul se poate prevala de garanţiile şi accesoriile
dreptului asiguratului;
e) asigurătorul (subrogat în drepturile asiguratului) va fi ţinut
să facă proba culpei terţului în producerea faptului generator de
daune;
f) asigurătorul se poate substitui asiguratului în orice fază a
procesului privind acţiunea în responsabilitate contra terţului
răspunzător de daună;
g) asigurătorul este în drept să exercite, împotriva
asiguratului, acţiunea în restituirea despăgubirilor plătite, în temeiul
art. 992 din Codul civil, dacă la acţiunea sa împotriva terţului acesta
împiedică subrogarea, opunând excepţia plăţii de bună-credinţă
făcută asiguratului.

5.3.3. Efectele subrogării în raporturile asigurătorului cu terţii

a) dacă terţul avea contractată o asigurare de responsabilitate,
asigurătorul va fi în acelaşi timp asigurătorul bunurilor persoanei
păgubite şi asigurătorul terţului responsabil de daună;
b) terţul împotriva căruia asigurătorul se îndreaptă prin
subrogare, în locul asiguratului, nefiind ţinut să plătească o
despăgubire mai mare decât valoarea reală a bunului, are dreptul să
dovedească valoarea lui reală, spre a plăti numai suma
corespunzătoare;
c) terţul răspunzător de producerea pagubei poate discuta
existenţa prejudiciului, a culpei sau a răspunderii sale, precum şi
cuantumul pagubelor cauzate asiguratului;
d) terţul poate invoca faţă de asigurător apărările pe care le
putea opune persoanei păgubite;
e) terţul este în drept să opună asigurătorului excepţia neplăţii
indemnizării de asigurare;
f) terţul poate opune asigurătorului şi excepţia plăţii de bună-
credinţă făcută asiguratului.

38
 5.3. Cazuri în care nu se exercită dreptul de regres
Asigurătorul nu exercită dreptul de regres în următoarele
situaţii:
a) când fapta terţului generatoare a pagubei nu constituie o
culpă în raporturile de asigurare;
b) când terţul autor al faptei este minor.
În asigurarea obligatorie a autovehiculelor pentru cazuri de
avarii şi răspundere civilă, precum şi în asigurarea facultativă de
răspundere civilă legală, asigurătorul nu exercită dreptul de regres:
- împotriva soţiei (soţului) asiguratului;
- împotriva persoanelor care se află în întreţinerea
asiguratului, respectiv a copiilor şi altor persoane care locuiesc şi
gospodăresc împreună cu asiguratul, fără a avea venituri proprii,
precum şi a persoanelor care sunt în întreţinerea exclusivă a
asiguratului, chiar dacă nu locuiesc şi gospodăresc împreună cu
acesta.

39
 Capitolul VII
Încetarea contractului de asigurare

Încetarea contractului de asigurare se produce atât prin

moduri obişnuite de încetare a contractului (cum ar fi ajungerea la
termen ori realizarea riscului), cât şi prin moduri particulare,
precum nulitatea, rezilierea şi denunţarea.

2. Moduri obişnuite de încetare a contractului de asigurare

Contractul încetează în mod obişnuit, normal, la expirarea
termenului stabilit de părţi sau în cazul producerii evenimentului
asigurat.
După efectele pe care le produce, încetarea echivalează cu
stingerea obligaţiei, pe cale de plată, din dreptul comun.

3. Moduri particulare de încetare a contractului de asigurare

3.2. Denunţarea contractului
Denunţarea este o modalitate de încetare a contractului de
asigurare, care se produce prin consimţământul mutual al părţilor şi
numai prin cauze autorizate de lege.

3.2.2. Denunţarea contractului de către asigurător

Asigurătorul are dreptul, potrivit art. 13, alin. 2 din Legea nr.
136/1995, să denunţe contractul în cazul în care asiguratul nu a
comunicat, în scris, asigurătorului, imediat ce a cunoscut,
modificările intervenite în cursul executării contractului, în legătură
cu datele luate în considerare la încheierea asigurării.

3.2.3. Denunţarea contractului de către asigurat

Denunţarea contractului de asigurare de către asigurat se

40
produce din următoarele cauze:
a) voinţa unilaterală a asiguratului manifestată în termenul şi
în condiţiile legii;
b) obiectul asigurării nu mai există sau este modificat;
c) modificările dispuse prin condiţiile de asigurare nu sunt
acceptate de asigurat.

B. Procedura denunţării
Denunţarea trebuie făcută în mod formal şi fără a putea lăsa
vreo îndoială asupra intenţiei celui ce o face.

3.2.4. Efectele denunţării

Denunţarea asigurării nu produce, în principiu, efecte
retroactive, ci operează ex nunc, desfiinţând contractul numai
pentru viitor.
Asigurarea denunţată pentru încălcarea de către asigurat a
obligaţiei de întreţinere a bunului şi de prevenire a evenimentului
asigurat poate fi repusă în vigoare.

3.3. Rezilierea contractului

Ca mod particular de încetare a contractului de asigurare,
rezilierea intervine în prezenţa unor împrejurări, ce pot apare
înainte sau după începerea răspunderii asigurătorului şi care fac
imposibilă continuarea raporturilor juridice dintre părţi.

3.3.2. Rezilierea de drept

Rezilierea de drept se corelează cu momentul începerii
răspunderii asigurătorului. În conformitate cu art. l pct. 12 din
Legea nr. 172/2004, rezilierea de drept a contractului de asigurare
intervine când evenimentul asigurat s-a produs sau producerea lui a
devenit imposibilă, înainte de a începe răspunderea asigurătorului.
Dacă părţile nu au stipulat o clauză contrară, contractul se
reziliază, potrivit art. 17 din Legea nr. 136/1995, dacă sumele
datorate de asigurat cu titlu de primă nu sunt plătite în termenul

41
convenit prin contractul de asigurare.
În cazul în care bunul asigurat este înstrăinat, contractul de
asigurare se reziliază dacă nu există o stipulaţie contrară.
În asigurările externe, rezilierea prin refuzul asiguratului de a
accepta modificarea contractului se aplică în materie de nave,
aeronave, credite pentru export şi construcţii-montaj.
În asigurarea bunurilor sau valorilor pentru cazurile de furt
prin efracţie ori prin acte de tâlhărie, agentul economic asigurat
poate cere asigurătorului rezilierea contractului în cazul în care
bunurile sau valorile respective au fost cuprinse în sistemul de pază
militarizată.

3.3.7. Efectele rezilierii

Între părţi, rezilierea are drept consecinţă încetarea pentru
viitor a efectelor contractului de asigurare. Prestaţiile efectuate
anterior rezilierii vor fi valabile şi, ca urmare, primele plătite de
asigurat, până la data rezilierii, rămân, în principiu, asigurătorului.
Dacă rezilierea de drept intervine înainte de începerea
răspunderii asigurătorului pentru producerea evenimentului
asigurat, primele de asigurare se restituie integral. Prestaţiile
încetează de la această dată şi nu de la data constatării1.
Restituirea primelor poate fi solicitată şi după expirarea
termenului contractului, dacă dreptul asiguratului la restituire nu s-a
prescris.

3.4. Nulitatea contractului de asigurare

Nulitatea contractului de asigurare poate fi determinată de:
- declaraţii neexacte sau necomplete făcute de asigurat;
- încetarea prevederilor cuprinse în contractul de asigurare;
- lipsa de interes pentru bunurile asigurate.

3.4.5. Efectele nulităţii asigurării

Nulitatea contractului de asigurare operează retroactiv, ca o

1D. Popescu, I. Macovei, op. cit., p. 243.

42
consecinţă firească a finalităţii sale.
Efectul retroactiv presupune repunerea părţilor în situaţia
anterioară, care implică restituirea reciprocă a prestaţiilor.

43
 Anexă:
Extrase din principalele acte normative care reglementează materia
obligaţiilor

Legea nr. 136 din 29/12/1995

Publicată în Monitorul Oficial, Partea l nr. 303 din
30/12/1995 privind asigurările şi reasigurările în România
Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I Dispoziţii generale

Art. 1. - În România, activitatea de asigurare se desfăşoară
sub forma asigurărilor facultative şi obligatorii, precum şi a
operaţiunilor de reasigurare, de societăţi comerciale de asigurare, de
asigurare-reasigurare şi societăţi de reasigurare, denumite în
continuare asigurători, respectiv reasiguratori.
Art. 2. - În asigurarea facultativă raporturile dintre asigurat şi
asigurător, precum şi drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi se
stabilesc prin contractul de asigurare.
Art. 3. - În asigurarea obligatorie raporturile dintre asigurat şi
asigurător, drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi sunt stabilite prin
prezenta lege.
Art. 4. - Este obligatorie asigurarea de răspundere civilă
pentru pagube produse prin accidente de autovehicule.
Art. 5. - Asigurarea obligatorie se practică numai de
asigurătorii autorizaţi de Oficiul de supraveghere a activităţii de
asigurare şi reasigurare.
Asigurătorii care au primit autorizarea prevăzută la alineatul
precedent au obligaţia să realizeze asigurarea, eliberând un înscris
probator al asigurării.
Art. 6. - Operaţiunile de reasigurare completează activitatea
de asigurare prin cedarea şi primirea unor riscuri pe piaţa internă şi
internaţională de asigurări.
Cedarea în reasigurare pe piaţa internaţională se va face
numai în măsura în care riscurile care fac obiectul reasigurării nu

44
pot fi plasate pe piaţa internă.
În operaţiunile de reasigurare, raporturile dintre reasigurat şi
reasigurator, drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi se stabilesc prin
contractul de reasigurare.
Art. 7. - Persoanele fizice şi juridice române încheie
contractele de asigurare cu societăţi stabilite în România, cu
excepţia cazurilor în care asigurările solicitate nu se practică pe
piaţa internă.
Oficiul de supraveghere a activităţii de asigurare şi
reasigurare face publică lista societăţilor autorizate să funcţioneze
în România şi felurile de asigurări practicate.
Art. 8. - Constatarea producerii riscurilor asigurate, evaluarea
pagubelor, stabilirea şi plata despăgubirilor şi a sumelor asigurate
se efectuează în condiţiile legii, pentru asigurările obligatorii sau
ale contractului de asigurare, în cazul asigurărilor facultative.

CAPITOLUL II
Contractul de asigurare
Secţiunea l
Încheierea contractului. Drepturi şi obligaţii
Art. 9. - Prin contractul de asigurare, asiguratul se obligă să
plătească o primă asigurătorului, iar acesta se obligă ca, la
producerea unui anume risc, să plătească asiguratului sau
beneficiarului despăgubirea sau suma asigurată, denumită în
continuare indemnizaţie, în limitele şi în termenele convenite.
Art. 10. - Contractul de asigurare se încheie în formă scrisă şi
va cuprinde:
- numele sau denumirea, domiciliul sau sediul părţilor
contractante;
- obiectul asigurării: bunuri, persoane şi răspundere civilă;
- riscurile ce se asigură;
- momentul începerii şi cel al încetării răspunderii
asigurătorului;
- primele de asigurare;
- sumele asigurate;

45
 - alte elemente care stabilesc drepturile şi obligaţiile părţilor.
Contractul de asigurare nu se poate dovedi prin martori, chiar dacă
există un început de dovadă scrisă.
Art. 11.- Dovada încheierii contractului de asigurare rezultă
şi din emiterea şi trimiterea unui document de asigurare, cum ar fi
poliţa sau certificatul, cererea de plată a primei ori din înscrisul prin
care se manifestă voinţa asigurătorului de a încheia contractul.
Art. 12. - Documentul de asigurare poate fi, după caz,
nominal, la ordin sau la purtător.
Art. 13. - Persoana care urmează să încheie asigurarea este
obligată să răspundă în scris la întrebările formulate de asigurător,
cu privire la împrejurările esenţiale referitoare la risc, pe care le
cunoaşte.
Dacă împrejurările esenţiale privind riscul se modifică în
cursul executării contractului, asiguratul este obligat să comunice în
scris asigurătorului schimbarea.
Art. 14. - Dacă, înainte de a începe obligaţia asigurătorului,
riscul asigurat s-a produs sau producerea lui a devenit imposibilă,
precum şi în cazul în care, după începerea obligaţiei asigurătorului,
producerea riscului asigurat a devenit imposibilă, contractul se
reziliază de drept.
Art. 15. - Plata primelor se face la sediul asigurătorului sau al
împuterniciţilor săi, în lipsa unei alte clauze înscrise în contractul de
asigurare, stabilită între părţi.
Art. 16. - Dovada plăţii primelor de asigurare revine
asiguratului, înscrisul constatator fiind poliţa de asigurare, chitanţa,
dispoziţia de plată sau alt document probator al plăţii.
Art. 17. - Dacă nu s-a convenit altfel, contractul de asigurare
se reziliază în cazul în care sumele datorate de asigurat, cu titlu de
primă, nu sunt plătite în termenul prevăzut în contractul de
asigurare.
Art. 18. - Asigurătorul are dreptul de a compensa primele ce i
se datorează până la sfârşitul anului de asigurare, în temeiul oricărui
contract, cu orice indemnizaţie cuvenită asiguratului sau
beneficiarului.

46
 Art. 19. - Asiguratul este obligat să comunice asigurătorului
producerea riscului asigurat, în termenul prevăzut în contractul de
asigurare.
În caz de neîndeplinire a obligaţiei prevăzute la alineatul
precedent asigurătorul are dreptul să refuze plata indemnizaţiei,
dacă din acest motiv nu a putut determina cauza producerii
evenimentului asigurat şi întinderea pagubei.
Art. 20. - În cazurile stabilite prin contractul de asigurare, în
asigurările de bunuri şi de răspundere civilă, asigurătorul nu
datorează indemnizaţie, dacă riscul asigurat a fost produs cu
intenţie de către asigurat sau de către beneficiar ori de către un
membru din conducerea persoanei juridice asigurate, care lucrează
în această calitate.
Dispoziţiile alineatului precedent se aplică, dacă părţile
convin, şi în cazul în care riscul asigurat a fost produs de către:
a) persoanele fizice majore care, în mod statornic, locuiesc şi
gospodăresc împreună cu asiguratul sau beneficiarul;
b) prepuşii asiguratului sau ai beneficiarului.
Art. 21. - În cazul în care contractul de asigurare este
modificat, prin acordul părţilor, denunţat ori este reziliat, plata ori,
după caz, restituirea primelor se va face conform contractului de
asigurare sau hotărârii judecătoreşti.
Art. 22. - În limitele indemnizaţiei plătite în asigurările de
bunuri şi de răspundere civilă, asigurătorul este subrogat în toate
drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor
răspunzători de producerea pagubei.
Asiguratul răspunde de prejudiciile aduse asigurătorului prin
acte care ar împiedica realizarea dreptului prevăzut la alineatul
precedent.
Asigurătorul poate renunţa, în totalitate sau în parte, la
exercitarea dreptului prevăzut la alin. l, conform contractului de
asigurare, cu excepţia cazului când paguba a fost produsă cu
intenţie.
Art. 23. - Asigurătorul poate opune titularului sau
deţinătorului documentului de asigurare ori terţului sau

47
beneficiarului, care invocă drepturi derivând din acesta, toate
excepţiile care sunt opozabile contractului iniţial.

Secţiunea a 2-a
Asigurarea de bunuri
Art. 24. - În asigurarea de bunuri, asigurătorul se obligă ca la
producerea riscului asigurat să plătească asiguratului, beneficiarului
desemnat sau celor în drept o despăgubire.
Art. 25. - Asiguratul trebuie să aibă un interes cu privire la
bunul asigurat.
Art. 26. - Asiguratul este obligat să întreţină bunul asigurat în
bune condiţii şi în conformitate cu dispoziţiile legale, în scopul
prevenirii producerii riscului asigurat.
Asigurătorul are dreptul să verifice modul în care bunul
asigurat este întreţinut.
În cazurile prevăzute în condiţiile de asigurare, la producerea
riscului, asiguratul este obligat să ia, pe seama asigurătorului şi în
cadrul sumei la care s-a făcut asigurarea, potrivit cu împrejurările,
măsuri pentru limitarea pagubelor.
Art. 27. - Despăgubirile ce se plătesc de asigurător se
stabilesc în funcţie de starea bunului din momentul producerii
riscului asigurat.
Despăgubirile nu pot depăşi valoarea bunului din momentul
producerii riscului asigurat, cuantumul pagubei şi nici suma la care
s-a făcut asigurarea, dacă nu s-a prevăzut altfel în contractul de
asigurare.
În contractul de asigurare poate fi stipulată o clauză conform
căreia asiguratul rămâne propriul său asigurător pentru o franşiză
sau o sumă determinată care nu se despăgubeşte de către asigurător.
Art. 28. - În cazul în care contractul de asigurare s-a încheiat
pentru o sumă asigurată, inferioară valorii bunului, despăgubirea
cuvenită se reduce corespunzător raportului dintre suma prevăzută
în contract şi valoarea bunului, dacă nu s-a convenit altfel prin
contract.
Art. 29. - În cazul existenţei mai multor asigurări încheiate

48
pentru acelaşi bun, fiecare asigurător este obligat la plată,
proporţional cu suma asigurată şi până la concurenţa acesteia, fără
ca asiguratul să poată încasa o despăgubire mai mare decât
prejudiciul efectiv, consecinţă directă a riscului.
Asiguratul are obligaţia să declare existenţa altor asigurări
pentru acelaşi bun la asigurători diferiţi, atât la încheierea
contractului de asigurare, cât şi pe parcursul executării acestuia.
Art. 30. - În lipsă de prevedere contrară în contractul de
asigurare, în cazul în care bunul asigurat este înstrăinat, contractul
de asigurare se reziliază.

Secţiunea a 3-a
Asigurarea de persoane
Art. 31. - În asigurarea de persoane, asigurătorul se obligă ca,
la producerea riscului asigurat, să plătească o sumă asigurată.
Asigurarea în vederea unui risc privind o altă persoană decât
aceea care a încheiat contractul de asigurare se poate încheia
potrivit contractului de asigurare.
Art. 32. - Suma asigurată se plăteşte asiguratului sau
beneficiarului desemnat de acesta. În cazul decesului asiguratului,
dacă nu s-a desemnat un beneficiar, suma asigurată se plăteşte
moştenitorilor asiguratului, în calitate de beneficiar.
Art. 33. - Desemnarea beneficiarului se poate face fie la
încheierea contractului, fie în cursul executării acestuia, prin
declaraţia scrisă comunicată asigurătorului ori prin testament.
Înlocuirea sau revocarea beneficiarului se poate face oricând
în cursul executării contractului, în modul prevăzut la alineatul
precedent.
Art. 34. - Dacă asiguratul nu a dispus altfel, atunci când sunt
mai mulţi beneficiari desemnaţi, aceştia au drepturi egale asupra
sumei asigurate.
Art. 35. - Asigurătorul nu datorează suma asigurată, dacă
riscul asigurat a fost produs prin sinuciderea asiguratului în termen
de 2 ani de la încheierea contractului de asigurare ori prin comiterea
cu intenţie de către asigurat ori beneficiar a unor fapte grave

49
prevăzute în contractul de asigurare.
Dacă un beneficiar a produs intenţionat decesul asiguratului,
suma asigurată se plăteşte celorlalţi beneficiari desemnaţi sau
moştenitorilor.
Art. 36. - În asigurările la care se constituie rezerve de prime,
asiguratul poate să înceteze plata primelor cu dreptul de a menţine
contractul la o sumă asigurată redusă sau de a-l rezilia, solicitând
restituirea rezervei constituite, conform contractului de asigurare.
Art. 37. - Asiguratul poate să ceară repunerea în vigoare a
asigurării la care se constituie rezerva de prime, în cazurile
prevăzute în contractul de asigurare.
Art. 38. - Suma asigurată de datorează, independent de
sumele cuvenite asiguratului sau beneficiarului, din asigurările
sociale, de repararea prejudiciului de către cei răspunzători de
producerea, precum şi de sumele primite de la asigurător în temeiul
asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagubele produse
prin accidente de autovehicule.
Creditorii asiguratului nu au dreptul să urmărească suma
asigurată cuvenită beneficiarului.
Art. 39. - Prin contractul de asigurare se poate prevedea ca
sumele asigurate să fie plătite asiguraţilor pe bază de amortizare sau
în alte modalităţi.
Art. 40. - Drepturile asiguraţilor asupra sumelor rezultând din
rezerva de prime ce se constituie la asigurările de persoane pentru
obligaţii de plată scadente în viitor nu sunt supuse prescripţiei.

Secţiunea a 4-a
Asigurarea de răspundere civilă
Art. 41. - în asigurarea de răspundere civilă, asigurătorul se
obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care
asiguratul răspunde în baza legii faţă de terţele persoane păgubite şi
pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil.
Prin contractul de asigurare se poate cuprinde în asigurare şi
răspunderea civilă a altor persoane decât a celei care a încheiat
contractul.

50
 Art. 42. - Drepturile persoanelor păgubite se vor exercita
împotriva celor răspunzători de producerea pagubei.
Asigurătorul poate fi chemat în judecată de persoanele
păgubite în limitele obligaţiilor ce-i revin acestuia din contractul de
asigurare.
Art. 43. - Despăgubirea se stabileşte pe baza convenţiei
dintre asigurat, persoana păgubită şi asigurător, potrivit contractului
de asigurare ori prin hotărâre judecătorească.
Pentru stabilirea despăgubirii, în cazul evenimentelor
petrecute pe teritoriul României, părţile sunt obligate, dacă nu ajung
la înţelegere, să supună litigiul soluţionării unui organ de jurisdicţie
român.
Art. 44. - Asigurătorul plăteşte despăgubirea nemijlocit celui
păgubit în măsura în care acesta nu a fost despăgubit de asigurat,
despăgubire ce nu poate fi urmărită de creditorii asiguratului.
Despăgubirea se plăteşte asiguratului în cazul în care acesta
dovedeşte că a despăgubit pe cel păgubit.

Secţiunea a 5-a
Alte asigurări
Art. 45. - Dispoziţiile prezentului capitol se aplică şi în cazul
încheierii altor asigurări, în măsura în care, prin lege sau prin
acorduri internaţionale la care România este parte, nu se prevede
altfel.

Secţiunea a 6-a
Reasigurarea
Art. 46. - Prin reasigurare:
a) asigurătorul, în calitate de reasigurator, primeşte prime de
reasigurare, în schimbul cărora contribuie, potrivit obligaţiilor
preluate, la suportarea indemnizaţiilor pe care reasiguratul le
plăteşte la producerea riscului care a făcut obiectul reasigurării;
b) asigurătorul, în calitate de reasigurat, cedează prime de
reasigurare, în schimbul cărora reasiguratorul contribuie, potrivit
obligaţiilor preluate, la suportarea indemnizaţiilor pe care

51
reasiguratul le plăteşte la producerea riscului care a făcut obiectul
reasigurării.
Art. 47. - Reasigurarea nu stinge obligaţiile asigurătorului şi
nu stabileşte nici un raport juridic între asigurat şi reasigurator.

CAPITOLUL III
Asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube
produse prin accidente de autovehicule
Art. 48. - Persoanele fizice şi cele juridice, care deţin
autovehicule supuse înmatriculării în România, sunt obligate să le
asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor
produse prin accidente de autovehicule pe teritoriul României.
Persoanele care intră pe teritoriul României cu autovehicule
înmatriculate în străinătate se consideră asigurate, în condiţiile
prezentei legi, dacă îndeplinesc una dintre următoarele condiţii:
a) posedă documentele internaţionale de asigurare valabile pe
teritoriul României;
b) numărul de înmatriculare atestă existenţa asigurării
potrivit convenţiei bilaterale încheiate între Biroul asigurătorilor de
autovehicule din România şi Biroul asigurătorilor de autovehicule
din ţara de origine.
Fac excepţie de la dispoziţiile prezentului articol persoanele
fizice şi juridice, pe timpul utilizării autovehiculelor pentru cursele
de întreceri, raliuri sau antrenamente, care se pot asigura facultativ
pentru astfel de riscuri.
Art. 49. - Asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile
de care asiguraţii răspund, în baza legii, faţă de terţe persoane
păgubite prin accidente de autovehicule, precum şi pentru
cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil.
Despăgubirile se acordă indiferent de locul în care au fost
produse accidentele de autovehicule, atât în timpul mersului, cât şi
în timpul staţionării.
Despăgubirile se plătesc şi pentru pagubele produse de
existenţa sau funcţionarea instalaţiilor montate pe autovehicule,
precum şi pentru pagubele produse de remorci ori ataşe.

52
 Art. 50. - Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care
asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi
cheltuieli de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală
sau deces, precum şi prin avarierea sau distrugerea de bunuri.
În caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se
acordă pentru persoanele aflate în afara autovehiculului care a
produs accidentul, iar pentru persoanele aflate în acel autovehicul,
numai dacă acestea nu erau transportate în baza unui raport
contractual existent cu deţinătorul autovehiculului respectiv.
Pentru avarierea sau distrugerea bunurilor, despăgubirile se
acordă pentru bunurile aflate în afara autovehiculului care a produs
accidentul, iar pentru bunurile aflate în acel autovehicul, numai
dacă acestea nu erau transportate în baza unui raport contractual
existent cu deţinătorul autovehiculului respectiv, precum şi dacă nu
aparţineau deţinătorului ori conducătorului autovehiculului,
răspunzător de producerea accidentului.
Art. 51. - Despăgubirile, astfel cum sunt prevăzute la art. 49
şi 50, se acordă şi în cazul în care cel care conducea autovehiculul,
răspunzător de producerea accidentului, este o altă persoană decât
asiguratul.
Despăgubirile se plătesc şi atunci când persoanele păgubite
nu au domiciliul, reşedinţa sau sediul în România.
În caz de vătămare corporală sau deces al unei persoane ori
de avariere sau distrugere de bunuri, se acordă despăgubiri dacă
autovehiculul care a produs accidentul este identificat şi asigurat,
chiar dacă autorul accidentului a rămas neidentificat.
Art. 52. - În cazul în care, pentru acelaşi deţinător de
autovehicul, la data producerii accidentului există mai multe
asigurări valabile, despăgubirea se suportă în părţi egale de către
toţi asigurătorii.
Asiguratul are obligaţia de a informa asigurătorul despre
încheierea unor astfel de asigurări cu alţi asigurători.
Art. 53. - Nivelul primelor de asigurare, limita maximă a
despăgubirilor de asigurare, termenele de plată, sancţiunile şi alte
elemente cu privire la aplicarea asigurării se stabilesc prin hotărâre

53
a Guvernului", la propunerea Ministerului Finanţelor.
Art. 54. - Despăgubirile se stabilesc pe baza convenţiei dintre
asigurat, persoana păgubită şi asigurător ori, în cazul în care nu s-a
realizat înţelegerea, prin hotărâre judecătorească pronunţată în
România.
În cazurile în care despăgubirile nu urmează să fie recuperate
potrivit prevederilor art. 58, convenţia prevăzută la alin. l poate fi
încheiată şi de către conducătorul autovehiculului răspunzător de
producerea accidentului, altul decât asiguratul.
Convenţia încheiată numai între asigurat şi persoana
păgubită, urmată de o hotărâre judecătorească de expedient, care
consfinţeşte tranzacţia acestora, nu-l obligă pe asigurător la plată.
În cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească,
asiguraţii sunt obligaţi să se apere în proces. Citarea în proces a
asigurătorului este obligatorie.
Art. 55. - Despăgubirile se plătesc de către asigurător
nemijlocit persoanelor fizice sau juridice păgubite, în măsura în
care acestea nu au fost despăgubite de asigurat.
Despăgubirile nu pot fi urmărite de creditorii asiguratului.
Despăgubirile se plătesc asiguraţilor, dacă aceştia dovedesc
că au despăgubit pe cei păgubiţi şi despăgubirile nu urmează să fie
recuperate potrivit prevederilor art. 58.
Art. 56. - Persoanele care folosesc pe teritoriul României
autovehicule înmatriculate în străinătate şi nu sunt asigurate în
străinătate, potrivit prevederilor art. 48 alin. 2, sau ale căror
asigurări expiră în timpul aflării pe teritoriul României, datorează
primele de asigurare, corespunzător perioadei de la intrarea,
respectiv expirarea valabilităţii asigurării, până la ieşirea
autovehiculului din ţară.
La intrarea şi ieşirea din ţară, organele poliţiei de frontieră de
la punctele de control pentru trecerea frontierei de stat a României
vor controla documentele de asigurare şi vor solicita deţinătorului
autovehiculului dovada plăţii primei de asigurare datorate.
Persoanele neasigurate, care nu pot face, la control, dovada
asigurării ori a plăţii acesteia, vor fi îndrumate să achite primele

54
datorate la organele de la punctul de control, desemnate în acest
scop.
Art. 57. - Drepturile persoanelor păgubite prin producerea
accidentelor de autovehicule se exercită împotriva celor
răspunzători de producerea pagubei. Aceste drepturi se pot exercita
şi direct împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele
obligaţiei acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea
obligatorie a celui răspunzător de producerea pagubei.
Drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de
autovehiculele deţinute de persoane asigurate în străinătate se
exercită împotriva asigurătorului prin Biroul asigurătorilor de
autovehicule din România, dacă sunt îndeplinite condiţiile
prevăzute la art. 48 alin. 2.
Art. 58. - Asigurătorul recuperează sumele plătite drept
despăgubiri de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei, în
următoarele cazuri:
a) accidentul a fost produs cu intenţie;
b) accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte
incriminate de dispoziţiile legale privind circulaţia pe drumurile
publice ca infracţiuni săvârşite cu intenţie, chiar dacă aceste fapte
nu s-au produs pe astfel de drumuri sau în timpul comiterii altor
infracţiuni săvârşite cu intenţie;
c) accidentul a fost produs în timpul când autorul infracţiunii
săvârşite cu intenţie încearcă să se sustragă de la urmărire;
d) persoana răspunzătoare de producerea pagubei a condus
autovehiculul fără consimţământul asiguratului.
Art. 59. - Asiguraţii sau reprezentanţii acestora sunt obligaţi
să înştiinţeze în scris asigurătorul despre producerea evenimentului
asigurat în termen de 4 zile lucrătoare de la data acestuia, cu
excepţia cazurilor de forţă majoră în care termenul de 4 zile
lucrătoare începe de la data încetării acestora.

55
 Legea nr. 172 din 14/05/2004
Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 473 din
26/05/2004
pentru modificarea şi completarea Legii nr. 136/1995
privind asigurările şi reasigurările în România
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
Art. 1. - Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi
reasigurările în România, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 303 din 30 decembrie 1995, cu modificările
şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum
urmează:
1. Articolul l va avea următorul cuprins:
"Art. 1. - În România, activitatea de asigurare se desfăşoară
sub forma asigurărilor de viaţă şi a celor generale, facultative sau
obligatorii, în condiţiile legii."
2. Articolul 3 va avea următorul cuprins:
"Art. 3. - În asigurarea obligatorie raporturile dintre asigurat
şi asigurător, drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi sunt stabilite prin
lege."
3. Articolul 4 va avea următorul cuprins:
"Art. 4. - În sensul prezentei legi, este obligatorie asigurarea
de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente
de autovehicule, atât pe teritoriul României, cât şi în afara
teritoriului acesteia."
4. Articolul 5 va avea următorul cuprins:
"Art. 5. - Asigurarea obligatorie se practică numai de
asigurătorii autorizaţi de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
Asigurătorii care au primit autorizarea prevăzută la alin. l au
obligaţia să încheie asigurarea, eliberând un înscris probator al
asigurării."
5. Alineatul 2 al articolului 6 se abrogă.
6. Articolul 7 se abrogă.
7. Articolul 8 va avea următorul cuprins:
"Art. 8. - Constatarea producerii riscurilor asigurate,

56
evaluarea pagubelor, stabilirea şi plata despăgubirilor şi a sumelor
asigurate se efectuează în condiţiile legii şi ale normelor adoptate în
baza legii de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, pentru
asigurările obligatorii sau ale contractului de asigurare, în cazul
asigurărilor facultative."
8. Articolul 9 va avea următorul cuprins:
"Art. 9. - Prin contractul de asigurare, asiguratul se obligă să
plătească o primă asigurătorului, iar acesta se obligă ca, la
producerea riscului asigurat, să plătească asiguratului,
beneficiarului asigurării sau terţului păgubit despăgubirea ori suma
asigurată, denumită în continuare indemnizaţie, rezultată din
contractul de asigurare încheiat în condiţiile prezentei legi, în
limitele şi la termenele convenite."
9. Articolul 10 va avea următorul cuprins:
"Art. 10. - Contractul de asigurare se încheie în formă scrisă.
El nu poate fi probat cu martori, chiar dacă există un început de
dovadă scrisă. În cazurile de forţă majoră, în care documentele de
asigurare au dispărut şi nu există posibilitatea obţinerii unui
duplicat, sunt admise orice dovezi legale care să confirme existenţa
acestora.
În contractul de asigurare se vor specifica cel puţin detaliile
de identificare a părţilor contractante şi numele beneficiarului
asigurării, dacă acesta nu este parte la contract.
Contractul de asigurare va cuprinde:
a) numele sau denumirea, domiciliul sau sediul părţilor
contractante;
b) obiectul asigurării: bunuri, persoane şi răspundere civilă;
c) riscurile ce se asigură;
d) momentul începerii şi cel al încetării răspunderii
asigurătorului;
e) primele de asigurare;
f) sumele asigurate.
Alte elemente pe care trebuie să le cuprindă contractul de
asigurare se stabilesc prin norme adoptate în baza legii de Comisia
de Supraveghere a Asigurărilor."

57
 10. Articolul 11 va avea următorul cuprins:
"Art. 11.- Încheierea contractului de asigurare se probează cu
poliţa de asigurare sau certificatul de asigurare emise şi semnate de
asigurător sau cu nota de acoperire emisă şi semnată de brokerul de
asigurare. Documentele care atestă încheierea unei asigurări pot fi
semnate şi prin mijloace electronice, în condiţiile legii."
11. Alineatul l al articolului 13 va avea următorul cuprins:
"Persoana care încheie asigurarea este obligată să răspundă în scris
la întrebările formulate de asigurător şi, de asemenea, să declare, la
data încheierii contractului, orice informaţii sau împrejurări pe care
le cunoaşte şi care sunt, în mod obiectiv, esenţiale pentru evaluarea
riscului."
12. Articolul 14 va avea următorul cuprins:
"Art. 14. - Dacă, înainte de a începe obligaţia asigurătorului,
riscul asigurat s-a produs sau producerea lui a devenit imposibilă,
precum şi în cazul în care, după începerea obligaţiei asigurătorului,
producerea riscului asigurat a devenit imposibilă, contractul se
reziliază de drept, iar, în eventualitatea în care asiguratul a plătit
toată prima sau o parte din aceasta, acesta este îndreptăţit să o
recupereze integral sau proporţional cu perioada neexpirată a
contractului de asigurare."
13. Articolul 15 va avea următorul cuprins:
"Art. 15. - Asiguratul este obligat să plătească primele de
asigurare la termenele stabilite în condiţiile de asigurare.
Plata primelor de asigurare se face integral sau în rate
plătibile la termenele scadente prevăzute în contract, conform
negocierii părţilor, la sediul asigurătorului sau al împuterniciţilor
săi, în lipsa unei clauze diferite stabilite în contractul de asigurare
de către părţi."
14. Articolul 16 va avea următorul cuprins:
"Art 16. - Dovada plăţii primelor de asigurare revine
asiguratului, înscrisul constatator fiind poliţa de asigurare sau alt
document probator al plăţii, prevăzut de legislaţia în vigoare."
15. La articolul 17 se introduce alineatul 2 cu următorul
cuprins:

58
 "Asigurătorul este obligat să notifice asiguratul despre
obligaţia de plată a primei, cu 20 de zile înainte de împlinirea
termenului de plată pentru cazul prevăzut la alin. 1."
16. După alineatul 2 al articolului 19 se introduce alineatul 3
cu următorul cuprins:
"Comunicarea producerii riscului asigurat se poate face şi
către brokerul de asigurare care, în acest caz, are obligaţia de a face
la rândul său comunicarea către asigurător, în termenul prevăzut în
contractul de asigurare."
17. După alineatul 2 al articolului 20 se introduce alineatul 3
cu următorul cuprins:
"În cazul producerii riscului asigurat, asigurătorul va plăti
indemnizaţia de asigurare în condiţiile prevăzute de contractul de
asigurare. În situaţia în care părţile nu se înţeleg asupra cuantumului
indemnizaţiei de asigurare, suma care nu face obiectul litigiului va
fi plătită de asigurător înainte ca acesta să se fi soluţionat prin
negocieri sau de către instanţa judecătorească."
18. După articolul 20 se introduce articolul 20' cu următorul
cuprins:
"Art. 20'. - În cazurile prevăzute de condiţiile de asigurare, la
împlinirea termenului pentru care a fost încheiat, contractul de
asigurare poate fi reînnoit, pentru o nouă perioadă, egală cu cea
anterioară, dacă una dintre părţi nu îl denunţă.
În cazul contractului de asigurare pe durată nelimitată, acesta
se poate denunţa de oricare dintre părţi.
Asiguratul poate să denunţe contractul de asigurare după
comunicarea de către asigurător a unor modificări dispuse prin
condiţiile de asigurare.
Denunţarea contractului de asigurare de către una dintre părţi
se poate efectua numai cu notificarea prealabilă a celeilalte părţi,
care trebuie făcută cu cel puţin 20 de zile înainte de denunţare.
În cazurile prevăzute la alin. 1-4, denunţarea contractelor se
poate face la termenele prevăzute de condiţiile de asigurare."
19. Articolul 21 va avea următorul cuprins:
"Art. 21. - În cazul în care contractul de asigurare este

59
modificat prin acordul părţilor, denunţat sau reziliat, plata ori, după
caz, restituirea primelor se va face conform contractului de
asigurare sau în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive şi
irevocabile."
20. Articolul 24 va avea următorul cuprins:
"Art. 24. - În asigurarea de bunuri, asigurătorul se obligă ca
la producerea riscului asigurat să plătească asiguratului,
beneficiarului desemnat al asigurării sau altor persoane în drept o
despăgubire."
21. Articolul 30 va avea următorul cuprins:
"Art. 30. - Dacă nu s-a convenit altfel prin contractul de
asigurare, în cazul în care bunul asigurat este înstrăinat, contractul
de asigurare se reziliază."
22. Articolul 31 va avea următorul cuprins:
"Art. 31. - Prevederile prezentei secţiuni se referă la categoria
asigurărilor de viaţă, iar din categoria asigurărilor generale, la
asigurările de accidente şi boală şi la asigurările de sănătate.
În asigurările prevăzute la alin. l asigurătorul se obligă ca, la
producerea riscului asigurat, definit conform condiţiilor contractului
de asigurare, să plătească o indemnizaţie de asigurare.
Asigurarea în vederea unui risc privind o altă persoană decât
aceea care a încheiat contractul de asigurare se poate încheia
potrivit contractului de asigurare. În acest caz, persoana care a
încheiat contractul de asigurare are calitatea de contractant al
asigurării."
23. Articolul 32 va avea următorul cuprins:
"Art. 32. - Indemnizaţia de asigurare se plăteşte asiguratului
sau beneficiarului desemnat de acesta. În cazul decesului
asiguratului, dacă nu s-a desemnat un beneficiar, indemnizaţia de
asigurare se plăteşte moştenitorilor legali ai asiguratului."
24. Alineatul l al articolului 33 va avea următorul cuprins:
"Desemnarea beneficiarului se poate face fie la încheierea
contractului de asigurare, fie în cursul executării acestuia, prin
declaraţia scrisă comunicată asigurătorului de către asigurat sau de
contractantul asigurării, cu acordul asiguratului, ori prin testament."

60
 25. Articolul 34 va avea următorul cuprins:
"Art. 34. - Dacă asiguratul nu a dispus altfel, atunci când sunt
mai mulţi beneficiari desemnaţi, aceştia au drepturi egale asupra
indemnizaţiei de asigurare."
26. Articolul 35 va avea următorul cuprins:
"Art. 35. - Asigurătorul nu datorează indemnizaţia de
asigurare, dacă riscul asigurat a fost produs prin sinuciderea
asiguratului în termen de 2 ani de la încheierea contractului de
asigurare sau prin comiterea cu intenţie de către asigurat ori
beneficiar a unor fapte grave prevăzute în contractul de asigurare.
Dacă un beneficiar a produs intenţionat decesul asiguratului,
indemnizaţia de asigurare se plăteşte celorlalţi beneficiari desemnaţi
sau, în lipsa acestora, moştenitorilor legali ai asiguratului."
27. La articolul 36 se introduce alineatul 2 cu următorul
cuprins:
"Orice altă plată, indiferent de forma sub care este făcută de
asigurător, diferită de indemnizaţia de asigurare sau de suma
reprezentând restituirea rezervei în condiţiile alin. l, nu va putea fi
efectuată mai devreme de 2 ani de la data încheierii contractului de
asigurare. După trecerea acestui termen, retragerile parţiale din
rezervă sunt posibile numai la intervale de minimum 6 luni."
28. Articolul 37 va avea următorul cuprins:
"Art. 37. - Asiguratul sau contractantul asigurării, cu acordul
asiguratului, poate să ceară repunerea în vigoare a asigurării la care
se constituie rezerva tehnică, în cazurile prevăzute în contractul de
asigurare."
29. Articolul 38 va avea următorul cuprins:
"Art. 38. - Indemnizaţia de asigurare se datorează,
independent de sumele cuvenite asiguratului sau beneficiarului din
asigurările sociale, de repararea prejudiciului de cei răspunzători de
producerea sa, precum şi de sumele primite de la alţi asigurători în
temeiul altor contracte de asigurare.
Creditorii asiguratului nu au dreptul să urmărească
indemnizaţia de asigurare cuvenită beneficiarului sau
moştenitorului legal, după caz."

61
 30. Articolul 39 se abrogă.
31. Articolul 40 va avea următorul cuprins:
"Art. 40. - Drepturile asiguraţilor asupra sumelor rezultând
din rezervele tehnice ce se constituie la asigurările de viaţă pentru
obligaţii de plată scadente în viitor nu sunt supuse prescripţiei."
32. După articolul 40 se introduce articolul 401 cu următorul
cuprins:
"Art. 401. - Asigurătorii şi împuterniciţii lor au obligaţia de a
pune la dispoziţia asiguraţilor sau contractanţilor asigurării
informaţii în legătură cu contractele de asigurare, atât înaintea
încheierii, cât şi pe durata derulării acestora. Aceste informaţii vor
fi prezentate în scris, în limba română, vor fi redactate într-o formă
clară şi vor cuprinde cel puţin următoarele elemente:
a) clauzele opţionale/suplimentare şi beneficiile rezultate din
fructificarea rezervelor tehnice;
b) momentul începerii şi cel al încetării contractului, inclusiv
modalităţile de încetare a acestuia;
c) modalităţile şi termenele de plată a primelor de asigurare;
d) elementele de calcul ale indemnizaţiilor de asigurare, cu
indicarea sumelor de răscumpărare, a sumelor asigurate reduse,
precum şi a nivelului până la care acestea sunt garantate;
e) modalitatea de plată a indemnizaţiilor de asigurare;
f) legea aplicabilă contractului de asigurare.
În aplicarea prevederilor alin. l, se vor adopta norme în baza
legii, prin care se vor stabili şi alte informaţii pe care asigurătorii şi
împuterniciţii lor au obligaţia să le pună la dispoziţia asiguraţilor
sau contractanţilor asigurării."
33. Titlul secţiunii a 5-a din cadrul capitolului II va avea
următorul cuprins:
"Asigurări de credite şi garanţii, asigurări de pierderi
financiare şi alte asigurări"
34. După articolul 44, în secţiunea a 5-a din cadrul
capitolului II, se introduc articolele 441 şi 442 cu următorul cuprins:
"Art. 441. - Asigurările de credite şi garanţii au ca obiect
acoperirea riscurilor de insolvabilitate generală, de credit de export

62
(cu excepţia celor reglementate prin legi speciale), de vânzare cu
plata preţului în rate, de credit ipotecar, de credit agricol, precum şi
de garanţii directe sau indirecte.
La încheierea tipurilor de contracte prevăzute la alin. l, prin
metoda folosită în evaluarea riscurilor de credit şi a riscului la
subscrierea unei garanţii, trebuie să rezulte că asiguratul
îndeplineşte condiţiile necesare pentru a putea fi angajată
răspunderea asigurătorului.
Dacă s-a convenit ca printr-un contract de asigurare directă
de credite şi garanţii să se acopere riscul neplăţii de către un debitor
al asiguratului pentru un credit acordat acestuia, asigurătorul nu
poate condiţiona acordarea indemnizaţiei de asigurare de începerea
acţiunii de recuperare a prejudiciului, inclusiv prin executare silită,
de la respectivul debitor.
Art. 442. - Dacă nu s-a convenit altfel prin contractul de
asigurare, indemnizaţia pentru asigurarea împotriva riscului de
pierderi financiare va cuprinde atât dauna efectivă, cât şi pierderea
de profit, precum şi cheltuielile generale şi cele decurgând direct
sau indirect din producerea riscului asigurat."
35. Titlul secţiunii a 6-a din cadrul capitolului II va avea
următorul cuprins:
"Coasigurarea, reasigurarea şi retrocesiunea"
36. După articolul 45, în secţiunea a 6-a din cadrul
capitolului II, se introduce articolul 451 cu următorul cuprins:
"Art. 451. - Coasigurarea este operaţiunea prin care doi sau
mai mulţi asigurători subscriu acelaşi risc, fiecare asumându-şi o
cotă-parte din acesta.
Fiecare coasigurător răspunde faţă de asigurat numai în limita
sumei pentru care s-a angajat prin contract."
37. Articolul 46 va avea următorul cuprins:
"Art. 46. - Reasigurarea este operaţiunea de asigurare a unui
asigurător de către alt asigurător, primul fiind reasigurat, iar al
doilea, reasigurator.
Prin reasigurare:
a) asigurătorul, în calitate de reasigurator, primeşte prime de

63
reasigurare, în schimbul cărora contribuie, potrivit obligaţiilor
preluate, la suportarea indemnizaţiilor pe care reasiguratul le
plăteşte la producerea riscului care a făcut obiectul reasigurării;
b) asigurătorul, în calitate de reasigurat, cedează prime de
reasigurare, în schimbul cărora reasiguratorul contribuie, potrivit
obligaţiilor preluate, la suportarea indemnizaţiilor pe care
reasiguratul le plăteşte la producerea riscului care a făcut obiectul
reasigurării;
c) prin operaţiunea de retrocesiune reasiguratorul poate ceda,
la rândul său, o parte din riscul acceptat."
38. Alineatele l şi 2 ale articolului 48 vor avea următorul
cuprins:
"Persoanele fizice şi juridice care au în proprietate
autovehicule supuse înmatriculării în România, precum şi tramvaie
sunt obligate să le asigure pentru cazurile de răspundere civilă, ca
urmare a pagubelor produse prin accidente de autovehicule pe
teritoriul României, şi să menţină valabilitatea contractului de
asigurare prin plata primelor de asigurare.
Persoanele care intră pe teritoriul României cu autovehicule
înmatriculate în străinătate se consideră asigurate, în condiţiile
prezentei legi, dacă îndeplinesc una dintre următoarele condiţii:
a) posedă documente internaţionale de asigurare valabile pe
teritoriul României;
b) numărul de înmatriculare atestă încheierea asigurării
potrivit legii sau acordurilor internaţionale la care România este
parte."
39. După articolul 48 se introduce articolul 481 cu următorul
cuprins:
"Art. 481. - La înscrierea în circulaţie, la efectuarea de
modificări în certificatul de înmatriculare sau în cartea de identitate
a unui autovehicul şi la efectuarea verificărilor tehnice periodice,
este obligatorie prezentarea dovezii existenţei unei asigurări de
răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente de
autovehicule, în condiţiile prezentei legi.
Contractul de asigurare atestă existenţa asigurării de

64
răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente de
autovehicule. Încheierea contractului de asigurare se dovedeşte cu
poliţa/tichetul/certificatul de asigurare şi cu orice alt document
probator al plăţii primei de asigurare, prevăzut de legislaţia în
vigoare."
40. Articolul 50 va avea următorul cuprins:
"Art. 50. - Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care
asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi
cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare
corporală sau deces, precum şi prin avarierea ori distrugerea de
bunuri.
În caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se
acordă pentru persoanele aflate în afara autovehiculului care a
produs accidentul, iar pentru persoanele aflate în acel autovehicul,
numai dacă acestea nu erau transportate în baza unui raport
contractual existent cu proprietarul autovehiculului respectiv.
Se acordă despăgubiri şi în cazul în care persoanele care
formulează pretenţii de despăgubiri sunt soţul (soţia) sau persoane
care se află în întreţinerea proprietarului ori conducătorului
autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea accidentului.
Pentru avarierea sau distrugerea bunurilor, despăgubirile se
acordă pentru bunurile aflate în afara autovehiculului care a produs
accidentul, iar pentru bunurile aflate în acel autovehicul, numai
dacă acestea nu erau transportate în baza unui raport contractual
existent cu proprietarul autovehiculului respectiv, precum şi dacă
nu aparţineau proprietarului ori conducătorului autovehiculului,
răspunzător de producerea accidentului."
41. Alineatul l al articolului 52 va avea următorul cuprins:
"În cazul în care, pentru acelaşi proprietar de autovehicul, la
data producerii accidentului, existau mai multe asigurări valabile,
despăgubirea se suportă în părţi egale de către toţi asigurătorii.
Despăgubirea se va plăti integral de către asigurătorul la care s-a
adresat terţul păgubit, urmând ca ulterior asigurătorul în cauză să se
îndrepte împotriva celorlalţi asigurători pentru recuperarea părţii de
despăgubire, plătită în numele acestora."

65
 42. Articolul 53 va avea următorul cuprins:
"Art. 53. - Prin norme adoptate în baza legii de Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor cu privire la aplicarea asigurării de
răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente de
autovehicule pe teritoriul şi în afara teritoriului României se
stabilesc nivelul primelor de asigurare, limita despăgubirilor de
asigurare, termenele de plată, durata asigurării, limita cheltuielilor
de achiziţie, facilităţile şi penalităţile ce pot fi aplicate asiguraţilor,
criteriile de selecţie şi condiţiile de autorizare, precum şi de
retragere a autorizării asigurătorilor, persoanele care sunt obligate
să se asigure, precum şi alte elemente referitoare la aceste asigurări,
în condiţiile legii."
43. Articolul 54 va avea următorul cuprins:
"Art. 54. - Despăgubirile se stabilesc, fără a se depăşi limitele
prevăzute de legislaţia în vigoare, pe baza convenţiei dintre
asigurat, persoanele păgubite şi asigurător, ori, în cazul în care nu s-
a realizat înţelegerea, prin hotărâre judecătorească definitivă şi
irevocabilă pronunţată în România.
În cazurile în care despăgubirile nu urmează să fie recuperate
potrivit prevederilor art. 58, convenţia prevăzută la alin. l poate fi
încheiată şi de către conducătorul autovehiculului răspunzător de
producerea accidentului, altul decât asiguratul.
Convenţia încheiată numai între asigurat şi persoana
păgubită, urmată de o hotărâre judecătorească de expedient care
consfinţeşte tranzacţia acestora, nu-l obligă pe asigurător la plată.
În cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească
definitivă şi irevocabilă, asiguraţii sunt obligaţi să se apere în
proces. Citarea în proces a asigurătorului este obligatorie.
Încuviinţarea cu privire la stabilirea despăgubirii pe baza
convenţiei dintre asiguraţi, persoane păgubite şi asigurători se dă:
a) de către proprietarul autovehiculului răspunzător de
producerea pagubei sau de conducătorul acestuia - numai în cazul
în care despăgubirile nu urmează să fie recuperate potrivit
prevederilor art. 58, pe actele eliberate de autorităţile publice
competente să constate şi să cerceteze accidentele de autovehicule,

66
pe înştiinţarea sau pe procesul-verbal de constatare a pagubelor,
întocmit de asigurător. Această încuviinţare constituie şi avizare de
daună pentru asigurătorul de răspundere civilă;
b) de către persoana fizică sau de reprezentantul legal al
persoanei juridice păgubite, după caz, pe procesul-verbal de
constatare a pagubelor, întocmit de asigurător în dublu exemplar.
În situaţiile prevăzute la alin. 5, în cazul persoanelor fizice,
încuviinţarea poate fi dată de soţia (soţul) asiguratului, respectiv a
persoanei păgubite, ori, în caz de imposibilitate temeinic motivată a
ambilor soţi, cum ar fi: spitalizare, deces, detenţie, lipsă îndelungată
din localitate, de oricare dintre următoarele persoane majore: copii,
părinţi, surori sau fraţi ai asiguratului, respectiv ai persoanei
păgubite ori ai soţiei (soţului) acestora."
44. Alineatele 2 şi 3 ale articolului 56 vor avea următorul
cuprins:
"La intrarea şi ieşirea din ţară, personalul poliţiei de frontieră
de la punctele de control pentru trecerea frontierei de stat a
României va controla documentele de asigurare şi va solicita
proprietarului, împuternicitului acestuia sau conducătorului
autovehiculului dovada plăţii primei de asigurare datorate.
Persoanele neasigurate sau care nu pot face, la control,
dovada asigurării ori a plăţii acesteia vor fi îndrumate să achite
primele de asigurare la reprezentanţii asigurătorilor autorizaţi în
acest sens."
45. Alineatul 2 al articolului 57 va avea următorul cuprins:
"Drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de
autovehiculele aflate în proprietatea persoanelor asigurate în
străinătate se exercită împotriva asigurătorului prin Biroul Român
Carte Verde, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 48
alin. 2."
46. Articolul 59 se abrogă.
57. Articolul 69 va avea următorul cuprins:
"Art. 69. - Unităţile de poliţie, unităţile de pompieri şi
celelalte autorităţi publice competente să cerceteze accidente de
autovehicule sau alte evenimente, după caz, vor comunica, la

67
cererea asigurătorilor, în termen de cel mult 30 de zile de la
solicitare, actele şi datele cu privire la cauzele şi împrejurările
producerii riscurilor asigurate şi la pagubele provocate, în vederea
stabilirii şi plăţii de către asigurători a indemnizaţiilor de asigurare."

68
 Legea nr. 32 din 03/04/2000
Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 148 din
10/04/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea
asigurărilor
Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I
Obiectul legii, înţelesul unor termeni şi categorii de asigurare
Art. 1. - Prezenta lege reglementează: organizarea şi
funcţionarea societăţilor comerciale de asigurare, de asigurare-
reasigurare şi de reasigurare, a societăţilor mutuale, denumite în
continuare asigurători, respectiv reasiguratori, precum şi a
intermediarilor în asigurări, organizarea şi funcţionarea Comisiei de
Supraveghere a Asigurărilor, supravegherea asigurătorilor şi
reasiguratorilor care desfăşoară activitatea în sau din România,
supravegherea activităţii intermediarilor în asigurări şi reasigurări,
precum şi a altor activităţi în legătură cu acestea.
Art. 2. - În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de
mai jos au următoarele semnificaţii:
1. activitatea de asigurare - activitatea exercitată în sau din
România, care desemnează, în principal, oferirea, intermedierea,
negocierea, încheierea de contracte de asigurare şi reasigurare,
încasarea de prime, lichidarea de daune, activitatea de regres şi de
recuperare, precum şi investirea sau fructificarea fondurilor proprii
şi atrase prin activitatea desfăşurată;
2. agent de asigurare - persoana fizică sau juridică abilitată,
în baza autorizării unui asigurător, să negocieze sau să încheie în
numele şi în contul asigurătorului contracte de asigurare cu terţii,
conform condiţiilor stipulate în contractul de mandat încheiat, fără
să aibă calitatea de asigurător sau de broker de asigurare;
3. asigurare - operaţiunea prin care un asigurător constituie,
pe principiul mutualităţii, un fond de asigurare, prin contribuţia
unui număr de asiguraţi, expuşi la producerea anumitor riscuri, şi îi
indemnizează pe cei care suferă un prejudiciu pe seama fondului

69
alcătuit din primele încasate, precum şi pe seama celorlalte venituri
rezultate ca urmare a activităţii desfăşurate;
4. asigurat - persoana care are un contract de asigurare
încheiat cu asigurătorul;
5. asigurător - persoana juridică română sau străină ori
societatea mutuală autorizată în condiţiile prezentei legi să exercite
activităţi de asigurare;
6. broker de asigurare - persoana juridică română sau străină,
autorizată în condiţiile prezentei legi, care, pentru clienţii săi,
negociază sau încheie contracte de asigurare şi acordă alte servicii
în legătură cu protecţia împotriva riscurilor sau cu regularizarea
daunelor;
7. catastrofă - un eveniment sau o serie de evenimente care
provoacă pagube substanţiale într-o perioadă scurtă de timp;
8. coasigurare - operaţiunea prin care doi sau mai mulţi
asigurători subscriu acelaşi risc, fiecare asumându-şi o cotă-parte
din acesta;
9. fond de rezervă liber vărsat - totalul sumelor cu care
membrii societăţii mutuale au contribuit la fondurile acesteia;
10. acţionari semnificativi - acţionarii care, singuri ori prin
intermediul sau în legătură cu alte persoane, deţin cel puţin 5% din
totalul drepturilor de vot în adunarea generală a acţionarilor;
11. persoane semnificative - administratorii şi directorul
general;
12. portofoliu de asigurări - totalitatea sau o parte din
contractele de asigurări încheiate de un asigurător;
13. prime brute subscrise - primele încasate şi de încasat,
inclusiv primele de reasigurare încasate şi de încasat, aferente
tuturor contractelor de asigurare şi contractelor de reasigurare, care
intră în vigoare în perioada de referinţă, înainte de deducerea
oricăror sume din acestea;
14. prime nete subscrise - primele brute subscrise din care se
deduc sumele plătite şi de plătit drept prime de reasigurare;
15. prime brute încasate - totalul primelor încasate, inclusiv
primele de reasigurare încasate în perioada de referinţă, înainte de

70
deducerea oricăror sume din acestea;
16. prime nete încasate - primele brute încasate din care se
deduc sumele plătite drept prime de reasigurare;
17. reasigurare - operaţiunea de asigurare a unui asigurător de
către alt asigurător, primul fiind reasigurat, iar al doilea,
reasigurator;
18. reţinere proprie - partea din risc care rămâne în sarcina
asigurătorului după deducerea reasigurării;
19. societate mutuală de asigurări - persoană juridică civilă ai
cărei asociaţi sunt deopotrivă asiguraţi şi asigurători.
Art. 3. - (1) Activitatea de asigurare se grupează în:
a) asigurări de viaţă;
b) asigurări generale.
(2) Clasele de asigurări aferente categoriilor prevăzute la
alin. (1) se stabilesc prin norme.

CAPITOLUL IV
Activitatea asigurătorilor
Art. 16. - (1) Fiecare asigurător trebuie să menţină,
cumulativ:
a) capitalul social vărsat sau, în cazul unei societăţi mutuale,
fondul de rezervă liberă vărsat;
b) marja de solvabilitate.
(2) Capitalul social vărsat sau, după caz, fondul de rezervă
liberă vărsat nu poate fi mai mic de:
a) 7 miliarde lei pentru activitatea de asigurări generale,
exceptând asigurările obligatorii;
b) 14 miliarde lei pentru activitatea de asigurări generale;
c) 10 miliarde lei pentru activitatea de asigurări de viaţă;
d) suma valorilor prevăzute la lit. a) şi c) sau b) şi c), după
caz, în funcţie de activităţile de asigurare desfăşurate.
(3) Capitalul social vărsat şi fondul de rezervă liberă vărsat,
stabilite la alin. (2), se vor actualiza periodic prin norme de Comisia
de Supraveghere a Asigurărilor.
(4) Capitalul social vărsat sau fondul de rezervă liberă vărsat,

71
menţionate la alin. (1) lit. a), trebuie să fie integral vărsat în formă
bănească numai la constituire.
(5) Marja de solvabilitate, care reprezintă suma cu care
valoarea activelor depăşeşte valoarea obligaţiilor, trebuie să fie mai
mare decât valoarea stabilită prin norme.
(6) În calculul obligaţiilor unui asigurător se iau în
considerare atât obligaţiile certe, cât şi cele probabil să se
concretizeze în viitor.
(7) În vederea stabilirii marjei de solvabilitate, evaluarea
activelor şi a obligaţiilor unui asigurător se efectuează conform
normelor, care vor cuprinde şi precizări privind categoria activelor
şi datoriilor care nu vor fi luate în considerare sau vor fi considerate
numai într-o anumită proporţie.
Art. 17. - (1) Acţiunile emise de asigurători pot fi numai
nominative.
(2) Orice formă de asociere prin care proprietatea acţiunilor
este ascunsă Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor este lovită de
nulitate.
Art. 18. - Valoarea minimă în natură a activelor păstrate în
România de fiecare asigurător, avute în vedere la stabilirea marjei
de solvabilitate, trebuie să îi permită acestuia să poată acoperi
totalul obligaţiilor sale în ţară, în orice moment al exercitării
activităţii de asigurare.
Art. 19. - Asigurătorii pot investi sau fructifica capitalul
social, rezervele de capital şi rezervele tehnice în bunuri mobiliare
şi imobiliare, precum acţiuni, obligaţiuni, alte titluri de participaţie,
depozite bancare, clădiri destinate activităţii proprii sau închirierii.
Art. 20. - (1) Asigurătorul trebuie să îşi conducă activitatea
cu respectarea normelor prudenţiale specifice, conform practicilor
în asigurări şi să prevadă:
a) organizarea şi desfăşurarea activităţii cu prudenţă şi
profesionalism, în concordanţă cu natura şi mărimea activităţii
prestate;
b) încadrarea unui număr suficient de persoane care
îndeplinesc condiţiile de pregătire şi de competenţă profesională.

72
 (2) Asigurătorul, pentru asigurările facultative practicate,
trebuie să elaboreze:
a) propriile condiţii de asigurare, cu respectarea prevederilor
legale referitoare la contractul de asigurare;
b) propriile clauze de asigurare, care pot modifica condiţiile
de asigurare, în funcţie de opţiunea proprie sau de cea a
asiguratului;
c) propriile criterii de stabilire a primelor de asigurare;
d) propriile reglementări şi instrucţiuni de constatare şi
lichidare a daunelor, în strictă concordanţă cu prevederile cuprinse
în condiţiile şi în clauzele de asigurare;
e) reglementări interne privind constituirea şi menţinerea
rezervelor tehnice, în funcţie de propriul sistem de evidenţă
operativă, cu respectarea normelor emise de Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor.
(3) Asigurătorul are obligaţia:
a) să conducă evidenţa contabilă şi operativă, care să permită:
- întocmirea rapoartelor cerute de Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor;
- analiza rezultatelor tehnice pe clase de asigurări, în scopul
de a stabili dacă activitatea sa în ansamblu este rentabilă;
b) să supravegheze activitatea unităţilor din subordine şi a
agenţilor săi, astfel încât să nu fie periclitată activitatea de asigurare
desfăşurată de asigurător;
c) să îşi organizeze procedurile de control intern, astfel încât
să îndeplinească prevederile legale.
Art. 21. - (1) Asigurătorul care exercită o activitate de
asigurări generale are obligaţia să constituie şi să menţină
următoarele rezerve tehnice:
a) rezerva de prime - se calculează lunar prin însumarea
cotelor-părţi din primele nete subscrise, aferente perioadelor
neexpirate ale contractelor de asigurare, astfel încât diferenţa dintre
volumul primelor nete subscrise şi această rezervă să reflecte
primele nete alocate părţii din riscurile expirate la data calculării;
b) rezerva de daune - se creează şi se actualizează lunar, în

73
baza estimărilor pentru avizările de daune primite de asigurător,
astfel încât fondul creat să fie suficient pentru acoperirea plăţii
acestor daune;
c) rezerva de daune neavizate - se creează şi se ajustează cel
puţin la încheierea exerciţiului financiar, dacă reglementările
interne ale asigurătorului nu prevăd altfel, în baza estimărilor
acestuia, a datelor statistice sau a calculelor actuariale, pentru
daunele întâmplate, dar neavizate;
d) rezerva de catastrofă - se creează prin aplicarea lunară a
unui procent de minimum 5% asupra volumului de prime brute
subscrise, aferente contractelor care acoperă riscuri catastrofale,
până când fondul de rezervă atinge cel puţin nivelul reţinerii proprii
sau 10% din acumularea răspunderilor asumate prin contractele ce
acoperă riscuri catastrofale; această rezervă este destinată acoperirii
despăgubirilor aferente daunelor de natură catastrofală;
e) rezerva pentru riscuri neexpirate - se calculează pe baza
estimării daunelor ce vor apărea după închiderea exerciţiului
financiar, aferente contractelor de asigurare încheiate înainte de
acea dată, în măsura în care valoarea estimată a acestora depăşeşte
suma dintre rezerva de prime şi primele care urmează să se mai
încaseze la aceste contracte;
f) rezerva de egalizare - se creează în anii cu rezultate tehnice
favorabile, pentru constituirea surselor de acoperire a daunelor în
anii în care rezultatele tehnice vor fi nefavorabile.
(2) În calculul rezervelor prevăzute la alin. (1) lit. b)-f) se
includ sumele estimate pentru daune şi costurile de lichidare a
acestora, după deducerea părţii ce urmează să fie recuperată de la
reasiguratori.
(3) Asigurătorul care exercită o activitate de asigurări de
viaţă are obligaţia, cu respectarea prevederilor art. 28, să constituie
şi să menţină rezerve tehnice, denumite în continuare rezerve
matematice, pentru fondul asigurărilor de viaţă.
(4) Mărimea rezervelor tehnice, constituite şi menţinute
conform alin. (1) şi (3), nu poate fi mai mică decât mărimea
obţinută prin calculul acestor rezerve, potrivit metodologiei stabilite

74
prin norme.
(5) Sumele transferate rezervelor tehnice, constituite şi
menţinute în condiţiile acestui articol, reprezintă obligaţii ale
asigurătorului şi se deduc din veniturile acestuia pentru
determinarea profitului.
(6) În cazurile în care contractul de asigurare prevede
încasarea primelor şi plata despăgubirilor în valută, rezervele
tehnice aferente se pot constitui şi menţine în valută.
(7) Alte categorii de rezerve tehnice pot fi stabilite prin
norme, iar prevederile acestui articol se aplică şi acestor categorii.
Art. 22. - Categoriile de active admise să reprezinte rezervele
tehnice ale asigurătorului, regulile de dispersare a plasamentelor,
precum şi coeficientul de lichiditate se stabilesc prin norme, la
elaborarea cărora se va ţine seama de categoriile şi de clasele de
asigurări practicate.
Art. 23. - (1) Un asigurător poate realiza, pe baza unui acord,
un transfer de portofoliu de asigurări, prin care o parte sau întreaga
activitate de asigurare este transferată altui asigurător.
(2) Transferul va cuprinde transferul de datorii, drepturi,
obligaţii sau proprietăţi.
(3) Transferul nu este valabil fără aprobarea Comisiei de
Supraveghere a Asigurărilor.
Art. 24. - Asigurătorul este obligat să depună la Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor, în termen de 4 luni de la încheierea
anului financiar, bilanţul contabil şi contul de profit şi pierderi,
însoţite de raportul cenzorilor, precum şi rapoartele financiare ale
căror formă, conţinut, informaţii, detalii şi certificări sunt stabilite
prin norme.
Art. 25. - (1) Asigurătorii se pot asocia în uniuni profesionale
care să le reprezinte interesele colective faţă de autorităţile publice,
să studieze probleme de interes comun, să promoveze cooperarea,
să informeze membrii asociaţiei şi publicul şi să organizeze
serviciile de interes comun; de asemenea, pot adera la uniuni
internaţionale de profil, cu respectarea obligaţiilor ce decurg din
actele constitutive ale acestora.

75
 (2) Asigurătorii pot încheia înţelegeri referitoare la
coasigurare, pooluri şi alte forme de cooperare specifice, în vederea
asigurării sau reasigurării unor riscuri.
(3) Asigurătorii emitenţi de documente internaţionale de
asigurare Carte Verde vor constitui Biroul Român Carte Verde, în
conformitate cu prevederile Convenţiei Internaţionale Carte Verde,
cu avizul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

CAPITOLUL V Activitatea de asigurare de viaţă

Art. 26. - Asigurătorul care exercită o activitate de asigurare
de viaţă este obligat:
a) să ţină conturi distincte pentru asigurările de viaţă;
b) să înregistreze toate veniturile şi cheltuielile aferente
asigurărilor de viaţă în conturi separate, care să constituie şi să
aparţină unui fond de asigurare distinct, denumit în prezenta lege
fondul asigurărilor de viaţă;
c) să asigure conducerea contabilităţii fondului asigurărilor
de viaţă, pentru identificarea operativă a activelor şi a obligaţiilor
aferente acestuia.
Art. 27. - (1) Administrarea asigurărilor de viaţă şi a fondului
asigurărilor de viaţă aferent, inclusiv investirea şi evaluarea
activelor, calculul rezervelor matematice se vor efectua potrivit
reglementărilor stabilite prin norme.
(2) Asigurătorul care exercită o activitate de asigurare de
viaţă este obligat:
a) să iniţieze examinarea activităţii de asigurare de viaţă,
constând din calcularea, conform principiilor fundamentale şi
general acceptate ale calculului actuarial, a obligaţiilor aferente
fondului asigurărilor de viaţă şi a rezervelor matematice necesare,
precum şi o apreciere asupra concordanţei dintre fondul asigurărilor
de viaţă şi activele aferente; examinarea se efectuează la fiecare 12
luni sau la intervale mai scurte, dacă Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor consideră necesar, de către persoane propuse de
asigurător, care au o calificare adecvată pentru aceasta şi care sunt
aprobate în acest sens de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;

76
 b) să redacteze un raport asupra rezultatelor examinărilor
prevăzute la lit. a), denumit în prezenta lege raport asupra
asigurărilor de viaţă, ale cărui formă, conţinut al informaţiilor,
documentelor şi detaliilor suplimentare, precum şi mod de
certificare sunt stabilite prin norme;
c) să depună la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor o
copie de pe raportul asupra asigurărilor de viaţă într-un interval de 4
luni de la data la care s-a făcut examinarea sau într-un interval mai
mare, dacă termenul a fost aprobat în scris de Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor, în urma unei solicitări scrise şi
temeinic motivate, primită de la asigurător;
d) să furnizeze informaţiile, documentele şi detaliile
suplimentare, în forma pe care Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor o consideră necesară, pentru evaluarea fondului
asigurărilor de viaţă şi a situaţiei financiare a acestuia, după
depunerea raportului asupra asigurărilor de viaţă la Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor.
Art. 28. - (1) În condiţiile art. 32 activele aferente fondului
asigurărilor de viaţă vor garanta siguranţa absolută a asiguraţilor
care au contracte de asigurări de viaţă şi vor fi folosite numai în
raport cu obligaţiile aferente fondului asigurărilor de viaţă.
(2) Este interzisă crearea de sarcini - gaj sau ipotecă - asupra
oricărui activ ce aparţine fondului asigurărilor de viaţa, în măsura în
care aceasta contravine prevederilor alin. (1).
(3) Asigurătorul poate să schimbe, la un preţ de piaţă
rezonabil, unele active aparţinând fondului asigurărilor de viaţă cu
alte active care îi aparţin, precum şi să utilizeze activele aferente
fondului asigurărilor de viaţă în alte scopuri decât cele prevăzute la
alin. (1), dacă dovedeşte în scris Comisiei de Supraveghere a
Asigurărilor că valoarea activelor utilizate depăşeşte valoarea totală
a obligaţiilor aferente fondului asigurărilor de viaţă.

CAPITOLUL VII Intermediarii în asigurări

Art. 33. - (1) în condiţiile prezentei legi intermediarii în
asigurări sunt agenţii de asigurare şi brokerii de asigurare.

77
 (2) Asigurătorii nu pot exercita activităţi de asigurare prin
brokeri neautorizaţi.
Art. 34. - (1) O persoană poate desfăşura o activitate ca agent
de asigurare, dacă deţine o autorizaţie valabilă, scrisă, din partea
unui asigurător, denumită în prezenta lege contract de agent, pentru
a acţiona în numele acestuia.
(2) Agenţii de asigurare, persoane fizice, au dreptul să se
înregistreze la camera de muncă în a cărei rază teritorială
domiciliază, pentru a li se calcula vechimea în muncă şi pentru a
achita taxele necesare în vederea constituirii fondurilor de pensii şi
de asigurări sociale.
(3) Un agent de asigurare nu poate intermedia aceleaşi clase
de asigurări decât pentru un singur asigurător.
(4) Dacă un asigurat a încheiat o asigurare printr-un agent de
asigurare, asigurătorul în numele căruia acţionează agentul este
răspunzător faţă de asigurat pentru toate actele sau omisiunile
agentului de asigurare.
Art. 35. - (1) O persoană juridică poate desfăşura o activitate
de broker de asigurare, dacă are o autorizaţie de funcţionare din
partea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.
(2) În vederea obţinerii autorizaţiei de funcţionare solicitantul
va prezenta Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor documente
din care să rezulte că va respecta prevederile alin. (5) lit. a)-d).
(3) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va decide cu
privire la eliberarea autorizaţiei de funcţionare în termen de cel
mult 30 de zile de la data primirii documentelor din care să rezulte
că solicitantul va respecta prevederile alin. (5) lit. a)-d).
(4) Un broker de asigurare nu poate fi înmatriculat în
registrul comerţului fără autorizaţia de funcţionare emisă de
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, conform prevederilor
prezentei legi.
(5) Orice broker de asigurare trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii:
a) să fie persoană juridică;
b) să aibă un capital social vărsat în formă bănească, a cărui

78
valoare nu poate fi mai mică de 150 milioane lei; această valoare va
fi actualizată prin norme de Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor;
c) să aibă în vigoare un contract de asigurare de răspundere
civilă profesională, în concordanţă cu cerinţele prevăzute de norme;
d) să aibă ca obiect de activitate numai activitatea de broker
de asigurare;
e) să păstreze şi să pună la dispoziţie Comisiei de
Supraveghere a Asigurărilor, la cerere, registrele şi înregistrările
contabile care să evidenţieze şi să explice operaţiunile efectuate în
timpul desfăşurării activităţii, incluzând informaţii asupra
contractelor de asigurare încheiate şi asupra înţelegerilor cu
asigurătorii;
f) să se conformeze solicitărilor Comisiei de Supraveghere a
Asigurărilor în ceea ce priveşte raportările, precum şi activităţile pe
care le desfăşoară, astfel cum vor fi stabilite prin norme.
(6) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor refuză o cerere
de autorizare de funcţionare pentru un broker de asigurare, dacă
constată că:
a) acţionarul semnificativ sau persoana semnificativă a
solicitantului are cazier judiciar;
b) conducătorul executiv nu îndeplineşte condiţiile privind
pregătirea şi experienţa pentru a deţine această poziţie, în
conformitate cu normele elaborate de Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor;
c) numele solicitantului induce în eroare publicul;
d) solicitantul nu respectă condiţiile prevăzute la alin. (5).
(7) Autorizaţia de funcţionare acordată unui broker de
asigurare poate fi retrasă de Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor în cazul în care:
a) aceasta constată că brokerul de asigurare se află în una
dintre situaţiile prevăzute la alin. (6);
b) brokerul nu a achitat pentru brokerii de asigurare taxele
prevăzute la art. 36.
(8) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va publica, cel

79
puţin o dată pe an în Monitorul Oficial al României, precum şi într-
o publicaţie de largă circulaţie lista actualizată cuprinzând brokerii
de asigurare autorizaţi şi orice alte informaţii pe care le va
considera necesare în aplicarea prezentei legi.
(9) Un broker de asigurare nu poate fi acţionar semnificativ
sau persoană semnificativă a unui asigurător. Un asigurător nu
poate fi acţionar sau administrator al unui broker de asigurare.
303
(10) Brokerii de asigurare, sub condiţia împuternicirii primite
din partea asigurătorilor, sunt îndreptăţiţi să colecteze primele în
numele acestora şi să emită documente de asigurare.
(11) Brokerii de asigurare se pot asocia în uniuni
profesionale şi pot adera la uniuni internaţionale de profil, cu
respectarea obligaţiilor ce decurg din actele constitutive ale
acestora.
Art. 36. - (1) Un broker de asigurare care solicită autorizarea
conform art. 35 achită la depunerea cererii de autorizare o taxă de
autorizare de 30.000.000 lei; cuantumul taxelor de autorizare se
actualizează periodic prin decizie a Comisiei de Supraveghere a
Asigurărilor, în funcţie de indicele preţurilor comunicat de Comisia
Naţională pentru Statistică.
(2) În cazul respingerii cererii de autorizare taxa de
autorizare nu se restituie.
(3) Brokerii de asigurare achită, din momentul acordării
autorizaţiei de funcţionare, pe durata valabilităţii acesteia, o taxă de
funcţionare, stabilită anual de Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor, de maximum 0,3% din comisioanele încasate în
perioada pentru care sunt datorate.
(4) Brokerii de asigurare achită taxa de funcţionare la
termenul stabilit prin norme.
(5) Pentru nevirarea la termen a taxei de funcţionare
prevăzute la alin. (3) se calculează majorări de întârziere, în
conformitate cu reglementările în vigoare referitoare la sumele
nevirate la termen la bugetul de stat.

80
 Legea nr. 76 din 12/03/2003
Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 193 din
26/03/2003
pentru modificarea şi completarea Legii nr. 32/2000 privind
societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
Art. 1. - Legea nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi
supravegherea asigurărilor, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 148 din 10 aprilie 2000, cu modificările
ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
1. La articolul 2, punctele 6, 10 şi 13 vor avea următorul
cuprins: t
"6. broker de asigurare - persoana juridica română sau
străină, autorizată în condiţiile prezentei legi, care negociază pentru
clienţii săi, persoane fizice sau juridice, asiguraţi ori potenţiali
asiguraţi, încheierea contractelor de asigurare sau reasigurare şi
acordă asistenţă pe durata derulării contractelor ori în legătură cu
regularizarea daunelor, după caz;
10. acţionar semnificativ - persoana fizică sau juridică care,
nemijlocit şi singură ori prin intermediul sau în legătură cu alte
persoane fizice sau juridice, acţionând în mod concertat, exercită
drepturi aferente unor acţiuni care, cumulate, fie ar reprezenta cel
puţin 5% din capitalul social al societăţii de asigurări, fie i-ar
conferi cel puţin 5% din totalul drepturilor de vot în adunarea
generală, sau care dau posibilitatea să exercite o influenţă
semnificativă asupra conducerii societăţii de asigurare în care au
poziţia semnificativă;
13. prime brute subscrise - primele încasate şi de încasat,
inclusiv primele de reasigurare încasate şi de încasat, aferente
tuturor contractelor de asigurare şi contractelor de reasigurare, care
intră în vigoare în exerciţiul financiar, înainte de deducerea oricăror
sume din acestea;"
18. După articolul 24 se introduc articolele 241 şi 242 cu
următorul cuprins:

81
 "Art. 241. - Asigurătorii sunt obligaţi să pună la dispoziţie
asiguraţilor sau potenţialilor asiguraţi, înainte de încheierea
contractului de asigurare, cel puţin următoarele informaţii: durata
contractului, modalităţile de executare, suspendare sau încetare a
acestuia, mijloacele şi termenele de plată a primelor de asigurare,
metodele de calcul şi de distribuţie a rezultatelor financiare,
procedurile de soluţionare a eventualelor litigii rezultate din
executarea contractului, precum şi alte informaţii necesare protejării
intereselor acestora.
Art. 242. - Asigurătorii şi brokerii de asigurare efectuează
operaţiunile de asigurare şi de reasigurare de regulă în lei, iar dacă
îşi asumă obligaţii de plată în monedă străină, aceste operaţiuni se
efectuează în monedă străină, potrivit legii."
19. La articolul 25, alineatul (3) va avea următorul cuprins:
"(3) Asigurătorii emitenţi de documente internaţionale de asigurare
"Carte verde" vor constitui Biroul Român Carte Verde, în
conformitate cu prevederile Convenţiei Internaţionale Carte Verde,
cu avizul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. Activitatea
Biroului Român Carte Verde este supusă reglementării şi
supravegherii Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor."

82
 Legea nr. 403 din 11/10/2004
Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 976 din
25/10/2004
pentru modificarea şi completarea Legii nr. 32/2000 privind
societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
Art. 1. - Legea nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi
supravegherea asigurărilor, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 148 din 10 aprilie 2000, cu modificările şi
completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum
urmează:
1. După partea introductivă a articolului 2 se introduce litera
A cu următorul cuprins:
"A. Definiţii comune"
2. Punctele 2 şi 6 ale articolului 2 se abrogă.
3. Punctele 5, 10, 11 şi 17 ale articolului 2 vor avea
următorul cuprins:
"5. asigurător - persoana juridică română sau filiala autorizată
în condiţiile prezentei legi să exercite activităţi de asigurare,
precum şi sucursala unei societăţi de asigurare sau a unei societăţi
mutuale, dintr-un stat membru, care a primit o autorizaţie de la
autoritatea competentă a statului membru de origine;
10. acţionar semnificativ - orice persoană care, nemijlocit şi
singură ori prin intermediul sau în legătură cu alte persoane fizice
ori juridice, exercită drepturi ce decurg din deţinerea unor acţiuni
care, cumulate, reprezintă cel puţin 10% din capitalul social al unui
asigurător/reasigurator ori îi conferă acesteia cel puţin 10% din
totalul drepturilor de vot în adunarea generală a acţionarilor sau
care dau posibilitatea să exercite o influenţă semnificativă asupra
conducerii unui asigurător, reasigurator, broker de asigurare şi/sau
de reasigurare în care are poziţia semnificativă, după caz;
11. persoane semnificative - administratorii şi/sau
conducerea executivă ai/a asigurătorului/reasigurătorului/brokerului
de asigurare şi/sau de reasigurare, după caz;

83
 17. reasigurare - operaţiunea de asigurare a unui asigurător
sau reasigurator de către un reasigurator;"
4. După punctul 19 al articolului 2 se introduc punctele 20-
24, precum şi literele B şi C cu următorul cuprins:
"20. state membre - statele membre ale Uniunii Europene şi
celelalte state aparţinând Spaţiului Economic European;
21. autorităţi competente - autorităţile naţionale care, prin
lege sau alte reglementări, sunt abilitate să supravegheze piaţa
asigurărilor;
22. stat terţ - stat care nu este stat membru al Uniunii
Europene sau al Spaţiului Economic European;
23. unitate de cont - euro aşa cum este definită în art. 4 din
Statutul Băncii Europene de Investiţii. Pentru echivalentul în lei se
va utiliza cursul ROL/EUR comunicat de Banca Naţională a
României pentru data de 31 decembrie a anului de raportare
financiară;
24. suport durabil - orice mijloc care permite clientului să
stocheze informaţia adresată lui, într-o modalitate accesibilă pentru
utilizări viitoare, într-o perioadă de timp corespunzătoare scopului
pentru care a fost furnizată informaţia şi care permite reproducerea
exactă a acesteia de pe dischete, CD-ROM, DVD, unităţile centrale
ale computerelor pe care poşta electronică este stocată, cu excepţia
site-urilor Internet, care nu îndeplinesc criteriile de stocare şi
reproducere a informaţiei.
B. Definiţii pentru asigurători
25. stat membru gazdă - statul membru, altul decât statul de
origine, în care asigurătorul sau reasiguratorul îşi desfăşoară
activitatea;
26. stat membru de origine - statul membru în care este situat
sediul social al asigurătorului sau al reasiguratorului;
27. asigurător dintr-un stat terţ - asigurător al cărui sediu real
se află în afara Uniunii Europene, ale cărui filiale deschise în cadrul
Uniunii Europene funcţionează pe baza unei autorizaţii de la
autoritatea competentă a statului membru gazdă. Prin sediu real se
înţelege centrul principal de conducere şi de gestiune a activităţii

84
statutare, chiar dacă hotărârile organelor respective sunt adoptate
potrivit dispoziţiilor transmise de acţionari sau asociaţi din alte
state;
28. societate-mamă - persoana juridică aflată faţă de o
entitate cu personalitate juridică, denumită în continuare filială, în
una dintre următoarele situaţii:
a) deţine direct şi/sau indirect majoritatea drepturilor de vot
dintr-o filială;
b) are dreptul să numească sau să revoce majoritatea
membrilor organelor de administrare sau de control ori majoritatea
conducătorilor unei filiale şi este în acelaşi timp acţionar sau asociat
al acelei filiale;
c) are dreptul de a exercita o influenţă dominantă asupra unei
filiale la care este acţionar sau asociat, în virtutea unor clauze
cuprinse în contracte încheiate cu persoana juridică respectivă sau a
unor prevederi cuprinse în actul constitutiv al acelei persoane
juridice, în situaţia în care legislaţia care guvernează statutul filialei
permite existenţa unor astfel de clauze ori prevederi;
d) este acţionar sau asociat al unei filiale şi în ultimii 2 ani a
numit singur, ca rezultat al exercitării drepturilor sale de vot,
majoritatea membrilor organelor de administrare sau de control ori
majoritatea conducătorilor filialei;
e) este acţionar sau asociat al unei filiale şi controlează
singur, în baza unui acord încheiat cu ceilalţi acţionari sau asociaţi,
majoritatea drepturilor de vot în acea filială, precum şi orice entitate
care, în opinia Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, exercită o
influenţă dominantă asupra unei alte entităţi;
29. sucursală - agenţia ori sucursala unui asigurător sau
reasigurator. Orice prezenţă permanentă a unui asigurător sau
reasigurator pe teritoriul unui stat membru trebuie să fie tratată ca o
agenţie ori sucursală, chiar dacă prezenţa nu ia forma unei agenţii
sau sucursale, dar consistă, în principal, într-o reprezentanţă
condusă de personalul acelei entităţi ori de o persoană independentă
care are un mandat permanent de a acţiona în numele şi pentru acea
entitate;

85
 30. interes de participare - deţinerea a 10% sau mai mult, dar
nu mai mult de 20%, a unor drepturi în capitalul altor entităţi,
reprezentate ori nereprezentate de titluri care, creând o legătură
durabilă cu acestea, sunt destinate să contribuie la activitatea
societăţii;
31. participaţie - deţinerea directă sau prin control a cel puţin
20% din drepturile de vot ori din capitalul unei societăţi;
32. societate participativă - o entitate care este fie o societate-
mamă, fie altă societate care deţine o participaţie, fie o entitate
aflată în legătură cu o altă entitate printr-o relaţie definită prin:
a) conducerea unitară asupra entităţii în cauză şi una sau mai
multe entităţi cu care nu are legătură, ca urmare a unui contract
încheiat cu acea entitate ori în temeiul unor prevederi din actele
constitutive sau din statutul acelor entităţi; sau
b) prezenţa majoritară a aceloraşi persoane în consiliul de
administraţie, conducerea executivă ori în consiliul de supraveghere
ale entităţii în cauză şi ale uneia sau mai multor entităţi cu care nu
are legătură, în cursul anului financiar şi până la întocmirea
situaţiilor financiare consolidate;
33. societate afiliată - o filială sau o altă societate în care se
deţine o participaţie ori o entitate aflată în legătură cu o altă entitate
printr-o relaţie definită prin:
a) conducerea unitară asupra entităţii în cauză şi una ori mai
multe entităţi cu care nu are legătură, ca urmare a unui contract
încheiat cu acea entitate sau în temeiul unor prevederi din actele
constitutive ori din statutul acelor entităţi; sau
b) prezenţa majoritară a aceloraşi persoane în consiliul de
supraveghere a entităţii în cauză şi a uneia sau mai multor entităţi
cu care nu are legătură, în cursul anului financiar şi până la
întocmirea situaţiilor financiare consolidate;
34. holding de asigurare - o societate-mamă a cărei activitate
principală constă în achiziţionarea şi deţinerea de participaţii în
filiale, atunci când aceste filiale sunt exclusiv sau în principal
societăţi de asigurare, societăţi de reasigurare ori societăţi de
asigurare din state terţe, cel puţin una dintre aceste filiale fiind o

86
societate de asigurare;
35. holding mixt de asigurare - o societate-mamă, alta decât o
societate de asigurare sau o societate de asigurare dintr-un stat terţ
ori o societate de reasigurare sau un holding de asigurare, care
include printre filialele sale cel puţin o societate de asigurare;
36. localizarea activelor - existenţa activelor, mobiliare sau
imobiliare, într-un stat membru; activele reprezentate de creanţe
sunt considerate situate în statul membru în care sunt realizabile;
37. congruenţa activelor - acoperirea obligaţiilor subscrise
într-o anumită monedă cu active exprimate sau realizabile în
aceeaşi monedă;
38. legături "strânse" - relaţii existente între două ori mai
multe persoane fizice şi/sau juridice aflate în una dintre următoarele
situaţii:
a) participaţie, care înseamnă deţinerea directă sau indirectă a
20% ori mai mult din drepturile de vot sau din capitalul unei
entităţi; sau
b) control, care înseamnă relaţia dintre o societate-mamă şi o
filială sau o relaţie similară între orice persoană fizică sau juridică şi
o entitate, aşa cum sunt ele definite la pct. 28. Toate filialele directe
sau indirecte sunt considerate filiale ale aceleiaşi societăţi-mamă;
c) două sau mai multe persoane fizice ori juridice sunt legate
permanent printr-o relaţie de control de una şi aceeaşi persoană;
39. reasigurator - persoana juridică română autorizată în
condiţiile prezentei legi să exercite activităţi de asigurare, precum şi
sucursala unei societăţi ori a unui holding de asigurare sau a unui
holding mixt de asigurare dintr-un stat membru care a primit o
autorizaţie de la autoritatea competentă a statului membru de
origine, care practică în principal activitate de reasigurare;
40. sediu - sediul social al unui asigurător, reasigurator,
intermediar în asigurări şi/sau în reasigurări, persoană juridică,
precum şi agenţia sau sucursala acestora, după caz;
41. angajament - obligaţia asumată printr-un contract de
asigurare;
42. stat membru al sucursalei - statul membru în care este

87
situată sucursala care îşi asumă o obligaţie printr-un contract de
asigurare;
43. stat membru al angajamentului - statul membru în care
asiguratul, persoană fizică, îşi are reşedinţa sau statul membru în
care asiguratul, persoană juridică, îşi are sediul;
44. stat membru al furnizării de servicii - statul membru al
angajamentului, dacă acesta este asumat de un asigurător sau o
sucursală a acestuia, situată în alt stat membru;
45. filială - entitatea, persoană juridică, aflată faţă de
societatea-mamă în una dintre situaţiile prevăzute la pct. 28. Toate
filialele directe sau indirecte sunt considerate filiale ale aceleiaşi
societăţi-mamă, din punct de vedere al supravegherii consolidate;
46. piaţa reglementată:
a) în cazul unei pieţe situate într-un stat membru - un sistem
multilateral, administrat de către un operator de piaţă, ce reuneşte
sau facilitează reunirea unor terţe părţi care achiziţionează sau vând
instrumente financiare - în cadrul sistemului si în concordanţă cu
regulile nediscreţionare ale acestuia - într-o manieră ce rezultă din
contract, în conformitate cu instrumentele financiare admise să fie
tranzacţionale cu respectarea acestor reguli sau sisteme, şi care este
autorizat de către autoritatea competentă din statul membru şi
funcţionează în conformitate cu cerinţele autorităţii competente din
statul membru;
b) în cazul unei pieţe situate într-un stat terţ - o piaţă
financiară recunoscută de statul membru de origine al
asigurătorului, care îndeplineşte cerinţe asemănătoare. Orice
instrumente financiare tranzacţionale pe această piaţă trebuie să fie
de o calitate comparabilă cu cea a instrumentelor tranzacţionale în
cadrul pieţelor reglementate sau în cadrul pieţelor din statul
membru respectiv;
47. suma la risc - suma plătită la decesul persoanei asigurate,
diminuată cu rezerva matematică pentru riscul de deces;
48. reprezentanţe de despăgubiri - unităţi desemnate în
fiecare stat membru de către asigurătorii din România autorizaţi să
practice clasa nr. 10 de la lit. B din anexa nr. l, exclusiv răspunderea

88
transportatorului, care au în sarcină administrarea şi soluţionarea
cererilor de despăgubire ca urmare a unui accident de autovehicul;
49. grup - grupul de societăţi format dintr-o societate-mamă,
filialele acesteia şi entităţile în cadrul cărora societatea-mamă sau
filialele acesteia deţin o participaţie, precum şi orice entitate aflată
faţă de societatea-mamă în una dintre situaţiile prevăzute la pct. 32;
50. tranzacţii intragrup - totalitatea tranzacţiilor pe care o
societate de asigurare, o instituţie de credit sau o societate de
investiţii din cadrul unui conglomerat financiar le desfăşoară direct
sau indirect cu o altă societate din cadrul aceluiaşi grup sau cu orice
persoană fizică sau juridică ce are legături strânse cu societăţile din
cadrul grupului, în vederea îndeplinirii obligaţiilor sale, indiferent
de natura acestora;
51. conglomerat financiar - un grup în cadrul căruia este
îndeplinită una dintre condiţiile:
a) o societate de asigurare, o instituţie de credit sau o
societate de investiţii se află la conducerea grupului ori cel puţin o
filială a grupului este o societate de asigurare, o instituţie de credit
sau o societate de investiţii;
b) atunci când o societate de asigurare, o instituţie de credit
sau o societate de investiţii se află la conducerea grupului, aceasta
este fie o societate-mamă a unei entităţi din cadrul sectorului
financiar, a unei entităţi care deţine o participaţie la o entitate din
cadrul sectorului financiar sau a unei entităţi aflate faţă de
societatea-mamă în una dintre situaţiile prevăzute la pct. 32;
c) atunci când la conducerea grupului nu se află o societate
de asigurare, o instituţie de credit sau o societate de investiţii, dar
activitatea grupului se desfăşoară, în principal, în cadrul sectorului
financiar, respectiv peste 40% din totalul bilanţului grupului este
aferent entităţilor din cadrul sectorului financiar;
d) cel puţin una dintre entităţile din cadrul grupului aparţine
sectorului asigurărilor şi cel puţin una dintre entităţile din cadrul
grupului aparţine sectorului bancar sau sectorului de investiţii;
e) atât activităţile consolidate din sectorul asigurărilor ale
entităţilor din cadrul grupului, cât şi activităţile consolidate din

89
sectorul bancar şi din sectorul de investiţii ale entităţilor din cadrul
grupului sunt semnificative.
Orice subgrup al unui grup care îndeplineşte aceste condiţii
va fi considerat conglomerat financiar;
52. holding financiar mixt - o societate-mamă, alta decât o
societate de asigurare, o instituţie de credit sau o societate de
investiţii care, împreună cu filialele sale, dintre care cel puţin una
este o societate de asigurare, o instituţie de credit sau o societate de
investiţii cu sediul social în Uniunea Europeană, constituie un
conglomerat financiar;
53. control - relaţia dintre o societate-mamă şi o filială sau o
relaţie similară, conform uneia dintre relaţiile descrise la pct. 38,
între orice persoană fizică sau juridică şi o societate;
54. stat membru în care este situat riscul:
a) statul membru în care se află imobilul, atunci când
acoperirea prin contractul de asigurare se referă fie la acest imobil,
fie la imobilul în cauză şi bunurile aflate în acesta, atât timp cât
aceste bunuri sunt asigurate prin acelaşi contract de asigurare;
b) statul membru al înmatriculării, când contractul de
asigurare se referă la autovehicule de orice fel;
c) statul membru în care contractul de asigurare, cu o durată
de 4 luni sau mai mică, acoperă riscuri de călătorie în străinătate,
indiferent de clasa de asigurare în care sunt încadrate acestea;
d) statul membru în care asiguratul îşi are domiciliul sau, în
cazul asiguratului persoană juridică, statul membru în care îşi are
sediul social.

C. Definiţii pentru intermediari

55. intermediarii în asigurări - brokerii de asigurare şi agenţii
de asigurare;
56. intermediar în reasigurări - persoana juridică română
autorizată în condiţiile prezentei legi, denumită în continuare broker
de reasigurare, care intermediază în principal activitatea de
reasigurare, precum şi intermediarii din statele membre care
desfăşoară pe teritoriul României activitate de intermediere în

90
reasigurări, conform dreptului de stabilire şi libertăţii de a presta
servicii, după caz;
57. broker de asigurare:
a) persoana juridică română ori străină, autorizată în
condiţiile prezentei legi, care negociază pentru clienţii săi, persoane
fizice sau juridice, asiguraţi ori potenţiali asiguraţi, încheierea
contractelor de asigurare sau de reasigurare şi acordă asistenţă
înainte şi pe durata derulării contractelor ori în legătură cu
regularizarea daunelor, după caz;
b) un intermediar dintr-un stat membru care desfăşoară
activităţi de intermediere pe teritoriul României, conform dreptului
de stabilire şi libertăţii de a presta servicii;
58. agent de asigurare - persoana fizică sau juridică
împuternicită, în baza autorizării unui asigurător ori reasigurator, să
încheie în numele şi în contul asigurătorului sau reasiguratorului,
contracte de asigurare ori de reasigurare cu terţii, conform
condiţiilor stipulate în contractul de mandat încheiat, fără să aibă
calitatea de asigurător/reasigurator, broker de asigurare şi/sau de
reasigurare;
59. stat membru de origine al intermediarului:
a) în cazul în care intermediarul este o persoană fizică -statul
membru în care este situată reşedinţa acestuia şi în care îşi
desfăşoară activitatea;
b) în cazul în care intermediarul este o persoană juridică
-statul membru în care este situat sediul social sau, în cazul în care
legislaţia statului respectiv nu prevede existenţa unui sediu social,
statul membru în care este situat sediul central;
60. stat membru gazdă al intermediarului - statul membru,
altul decât statul membru de origine, în care un intermediar în
asigurări sau în reasigurări îşi desfăşoară activitatea în baza
dreptului la stabilire şi a libertăţii de a presta servicii;
61. sucursala unui intermediar în asigurări sau în reasigurări
-dezmembrământ fără personalitate juridică al unui intermediar în
asigurări sau în reasigurări care, în baza unui mandat, este
împuternicită să desfăşoare, parţial sau total, activitatea de asigurare

91
ori de reasigurare;
62. activitatea de intermediere în asigurări - activitatea de
introducere, propunere ori îndeplinire a altor activităţi preliminarii
încheierii contractelor de asigurare sau oferirea de asistenţă pentru
administrarea ori îndeplinirea unor contracte, îndeosebi în cazul
unei daune. Aceste activităţi nu vor fi considerate activităţi de
intermediere în asigurări, în cazul în care sunt îndeplinite de către
un asigurător sau de un angajat al acestuia care acţionează sub
responsabilitatea asigurătorului.
Nu vor fi considerate activităţi de intermediere în asigurări
nici următoarele: furnizarea de informaţii în mod ocazional, în
contextul unei alte activităţi profesionale al cărei scop nu constă în
oferirea de asistenţă clienţilor în vederea încheierii sau administrării
unui contract, administrarea daunelor unui asigurător pe baze
profesionale, precum şi regularizarea daunelor;
63. activitatea de intermediere în reasigurări - activitatea de
introducere, propunere ori îndeplinire a altor activităţi preliminarii
încheierii contractelor de reasigurare sau oferirea de asistenţă
pentru administrarea ori îndeplinirea unor contracte, îndeosebi în
cazul unei daune. Aceste activităţi nu vor fi considerate activităţi de
intermediere în reasigurări, în cazul în care sunt îndeplinite de către
un reasigurator sau de un angajat al acestuia care acţionează sub
responsabilitatea reasiguratorului.
Nu vor fi considerate activităţi de intermediere în reasigurări
nici următoarele: furnizarea de informaţii în mod ocazional, în
contextul unei alte activităţi profesionale al cărei scop nu constă în
oferirea de asistenţă clienţilor în vederea încheierii sau administrării
unui contract, administrarea daunelor unui reasigurator pe baze
profesionale, precum şi regularizarea daunelor."
5. La articolul 3, alineatul (2) va avea următorul cuprins:
"(2) Un asigurător poate desfăşura numai una dintre cele
două categorii de asigurări prevăzute la alin. (1)."
6. După alineatul (2) al articolului 3 se introduce alineatul (3)
cu următorul cuprins:
"(3) Clasele de asigurări aferente categoriilor prevăzute la

92
alin. (1) sunt stabilite în anexa nr. l."
23. După articolul 15 se introduc capitolele III1-III3 cu
următorul cuprins:
"CAPITOLUL III1
Dreptul de stabilire şi libertatea de a presta servicii ale
asigurătorilor
Art. 151. - Asigurătorii autorizaţi potrivit prevederilor art. 12
pot să desfăşoare activitate de asigurare pe teritoriul oricărui stat
membru prin intermediul unei sucursale, cu notificarea prealabilă a
Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.
Art. 152. - Notificarea prevăzută la art. 151 va cuprinde
următoarele informaţii şi documente:
1. denumirea statului membru pe teritoriul căruia
intenţionează să îşi stabilească o sucursală;
2. studiul de fezabilitate, clasele de asigurări pe care
intenţionează să le practice, precum şi structura organizatorică a
viitoarei sucursale;
3. sediul viitoarei sucursale din statul membru gazdă, de la
care pot fi obţinute şi la care pot fi transmise documente, care va fi
şi adresa la care se vor transmite toate informaţiile şi documentele
către persoana sau persoanele semnificative;
4. numele persoanelor semnificative, care au capacitatea de a
reprezenta şi angaja asigurătorul în relaţiile cu terţii pe teritoriul
statului membru respectiv, precum şi în relaţia cu autorităţile
competente şi alte instituţii din acel stat;
5. declaraţia pentru asigurătorul care doreşte să practice clasa
10, exclusiv răspunderea transportatorului, prevăzută la lit. B din
anexa nr. l, din care să rezulte că este membru al Biroului Naţional
şi al Fondului Naţional de Garantare din statul membru pe teritoriul
căruia îşi propune să deschidă o sucursală, după caz.
Art. 153. - (1) în termen de 3 luni de la depunerea
documentaţiei prevăzute la art. 152, Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor transmite aceste informaţii autorităţii competente a
statului membru pe teritoriul căruia se va stabili sucursala,
informând şi asigurătorul în cauză, cu excepţia cazului în care

93
constată că:
a) situaţia financiară a asigurătorului nu permite îndeplinirea
obligaţiilor asumate;
b) persoanele semnificative prevăzute la pct. 4 al art. 152 au
fost condamnate pentru infracţiuni contra patrimoniului sau pentru
infracţiuni prevăzute de legislaţia financiar-fiscală;
c) persoanele semnificative prevăzute la pct. 4 al art. 152 nu
dispun de calificarea şi experienţa necesare;
d) structura organizatorică nu asigură desfăşurarea
corespunzătoare a activităţii asigurătorului.
(2) Informarea prevăzută la alin. (1) este însoţită de
confirmarea că asigurătorul posedă marja de solvabilitate minimă.
(3) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor transmite
asigurătorului în cauză, în termen de 3 luni de la depunerea
documentaţiei prevăzute la art. 152, motivarea refuzului comunicării
informaţiilor prevăzute la art. 152.
(4) Împotriva refuzului Comisiei de Supraveghere a
Asigurărilor comunicat în condiţiile prevăzute la alin. (3)
asigurătorul poate face plângere, potrivit legii, la Curtea de Apel
Bucureşti, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestuia.
Art. 154. - Sucursala poate să îşi înceapă activitatea astfel:
a) de la data la care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor
îi transmite asigurătorului confirmarea primită de la autoritatea
competentă a statului membru al sucursalei; sau
b) dacă în termen de două luni de la transmiterea informării
în conformitate cu art. 153 alin. (1) nu se primeşte nici o confirmare
din partea autorităţii competente a statului membru al sucursalei.
Art. 155. - Orice modificare a informaţiilor prevăzute la art.
15 şi 157 se comunică de către asigurător, în scris, Comisiei de
2

Supraveghere a Asigurărilor, precum şi autorităţii competente a

statului membru al sucursalei sau statului membru al furnizării de
servicii, cu cel puţin 30 de zile înainte de efectuarea modificării.
Art. 156. - Oricare asigurător autorizat să desfăşoare activităţi
în România care, în baza libertăţii de a presta servicii, doreşte să
desfăşoare această activitate pentru prima dată în unul sau mai

94
multe state membre, în mod direct şi nu prin intermediul unei
sucursale, trebuie, în prealabil, să notifice Comisiei de
Supraveghere a Asigurărilor despre această intenţie, menţionând şi
natura obligaţiilor pe care intenţionează să şi le asume.
44. Titlul capitolului VII va avea următorul cuprins:
"CAPITOLUL VII Intermediarii în asigurări şi/sau în
reasigurări"
45. Articolul 33 va avea următorul cuprins:
"Art. 33. - (1) în condiţiile prezentei legi, intermediarii în
asigurări sunt agenţii de asigurare şi brokerii de asigurare, iar
intermediarii în reasigurări sunt brokerii de reasigurare.
Intermediarii în asigurări şi în reasigurări sunt autorizaţi şi/sau
înregistraţi la autoritatea competentă din România, în conformitate
cu normele emise în aplicarea prevederilor prezentei legi, sau la
autoritatea competentă din statul membru de origine, după caz.
(2) Asigurătorii nu pot exercita activităţi de asigurare prin
intermediari neautorizaţi şi/sau neînregistraţi, cu excepţia celor
care, având o activitate profesională, alta decât intermedierea în
asigurări, intermediază contracte de asigurare care îndeplinesc
cumulativ următoarele condiţii:
a) contractul de asigurare intermediat necesită doar
cunoştinţe referitoare la riscul acoperit prin acesta.
b) nu fac parte din categoria asigurărilor de viaţă;
c) nu acoperă riscuri de răspundere civilă;
d) sunt complementare altor produse sau servicii prestate de
alt furnizor, atunci când acesta acoperă următoarele riscuri:
întreruperea activităţii, pierderea ori deteriorarea mărfii acelui
furnizor, deteriorarea sau pierderea bagajelor, alte riscuri legate de
călătoria rezervată de acel furnizor, chiar dacă contractul de
asigurare intermediat acoperă riscuri din categoria asigurărilor de
viaţă ori de răspundere civilă, dacă acesta este un risc auxiliar al
riscului principal legat de acea călătorie;
e) primele anuale nu depăşesc echivalentul în lei a 500 euro
şi durata contractului de asigurare intermediat, inclusiv orice
reînnoire, nu depăşeşte 5 ani.

95
 (3) Intermediarii în asigurări şi/sau în reasigurări sunt obligaţi
să pună la dispoziţie clienţilor, înainte de încheierea, modificarea
ori reînnoirea contractului de asigurare sau de reasigurare, cel puţin
următoarele informaţii referitoare la: denumirea (numele)
intermediarului; sediul (adresa) şi registrul în care a fost înscris,
precum şi modalităţile prin care se poate verifica înscrierea; orice
interes de participare sau orice participaţie, după caz, pe care o
societate de asigurare ori o societate-mamă a unei anumite societăţi
de asigurare le deţine în drepturile de vot sau în capitalul agentului
de asigurare; procedurile de soluţionare a eventualelor litigii dintre
clienţi şi intermediar.
(4) Primele de asigurare plătite de clienţi prin intermediari în
asigurări se consideră transferate asigurătorului la momentul plăţii;
despăgubirile sau sumele asigurate plătite de către asigurător prin
intermediari se consideră ca fiind transferate clienţilor numai în
momentul încasării efective de către aceştia a
sumelor/despăgubirilor respective.
(5) în caz de faliment al intermediarului, sumele prevăzute la
alin. (4) se transferă prin conturi bancare separate utilizate pentru
plata altor categorii de clienţi, acestea neputând fi utilizate la
îndestularea altor creditori decât cei prevăzuţi la alin. (4).
(6) Calitatea de agent de asigurare este incompatibilă cu cea
de broker de asigurare şi/sau de reasigurare."
46. Articolul 34 va avea următorul cuprins:
"Art. 34. - (1) O persoană fizică sau juridică poate desfăşura
o activitate ca agent de asigurare, dacă deţine o autorizaţie valabilă,
scrisă, din partea unui asigurător, denumită în prezenta lege contract
de agent, pentru a acţiona în numele acestuia.
(2) Agentul de asigurare persoană fizică trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii:
a) să aibă pregătirea profesională de specialitate şi/sau
competenţele, cunoştinţele şi aptitudinile corespunzătoare
exercitării acestei activităţi, în concordanţă cu cerinţele prevăzute în
normele emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor în
aplicarea prezentei legi;

96
 b) să aibă în vigoare un contract de asigurare de răspundere
civilă profesională sau o garanţie echivalentă furnizată de un
asigurător în numele căruia agentul de asigurare lucrează sau al
cărui împuternicit este, valabile pe întregul teritoriu al Comunităţii
Europene şi al statelor aparţinând Spaţiului Economic European, în
concordanţă cu cerinţele prevăzute de norme;
c) să nu aibă cazier judiciar pentru infracţiuni contra
patrimoniului sau pentru infracţiuni prevăzute de legislaţia
financiar-fiscală;
d) să îndeplinească cerinţele legale în vigoare privind
angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în
legătură cu gestionarea bunurilor agenţilor economici, autorităţilor
sau instituţiilor;
e) să se bucure de o bună reputaţie.
(3) Agentul de asigurare persoană juridică trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii:
a) să aibă ca obiect de activitate numai activitatea de agent de
asigurare, cu excepţia prevăzută la art. 33 alin. (2);
b) să aibă în vigoare un contract de asigurare de răspundere
civilă, în conformitate cu cerinţele prevăzute de normele emise de
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;
c) să nu fi fost declarat anterior în faliment şi să nu facă
obiectul unei proceduri de reorganizare judiciară şi/sau de faliment
la data solicitării autorizării;
d) să se bucure de o bună reputaţie, iar denumirea agentului
să cuprindă obligatoriu sintagma agent de asigurare;
e) asociaţii, acţionarii semnificativi, precum şi persoanele
semnificative, după caz, să nu aibă cazier judiciar pentru infracţiuni
contra patrimoniului sau pentru infracţiuni prevăzute de legislaţia
financiar-fiscală;
f) conducătorul executiv să îndeplinească condiţiile privind
pregătirea şi experienţa necesare pentru a deţine această funcţie,
conform normelor Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.
(4) Asigurătorii sunt obligaţi să înregistreze într-un registru
special, atât în sistem computerizat, cât şi pe suport de hârtie,

97
totalitatea agenţilor de asigurare cu care au încheiat contracte de
agent; asigurătorii vor actualiza periodic toate datele referitoare la
contractele de agent încheiate.
(5) Datele înscrise în registrul agenţilor se transmit în sistem
computerizat atât Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, cât şi
asociaţiei sau uniunii profesionale din care face parte asigurătorul,
acestea fiind permanent accesibile publicului la sediu şi pe site-ul
Internet al asigurătorului, autorităţii de supraveghere şi asociaţiei
sau uniunii profesionale sus-menţionate; aceste date se verifică
periodic de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
(6) Cerinţele profesionale pe care trebuie să le îndeplinească
agentul de asigurare persoană fizică, datele care se înscriu în
registrul agenţilor, obligaţiile asigurătorilor privind supravegherea
agenţilor, precum şi alte informaţii referitoare la agentul de
asigurare se stabilesc prin norme emise de Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor.
(7) Agenţii de asigurare, persoane fizice, au dreptul să se
înregistreze la camera de muncă în a cărei rază teritorială
domiciliază, pentru a beneficia de dispoziţiile legale privind
vechimea în muncă, fondurile de pensii şi de asigurări sociale.
(8) Un agent de asigurare persoană fizică sau juridică nu
poate intermedia aceleaşi clase de asigurări decât pentru un singur
asigurător.
(9) Dacă un asigurat a încheiat o asigurare printr-un agent de
asigurare, asigurătorul în numele căruia acţionează agentul este
răspunzător faţă de asigurat pentru toate actele sau omisiunile
agentului de asigurare."
47. Articolul 35 va avea următorul cuprins:
"Art. 35. - (1) O persoană juridică poate desfăşura activitate
de intermediere în asigurări şi/sau reasigurări, în calitate de broker
de asigurare şi/sau de reasigurare, dacă are o autorizaţie de
funcţionare din partea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.
(2) în vederea obţinerii autorizaţiei de funcţionare,
solicitantul va prezenta Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor
documente din care să rezulte că va respecta prevederile alin. (5) lit.

98
a)-d).
(3) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va decide cu
privire la eliberarea autorizaţiei de funcţionare în termen de cel
mult 30 de zile de la data primirii documentelor, din care să rezulte
că solicitantul va respecta prevederile alin. (5) lit. a)-d).
(4) Prin decizia de acordare a autorizaţiei emise de către
preşedintele Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor se
stabileşte data de la care brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare
va începe să îşi desfăşoare activitatea.
(5) Orice broker de asigurare şi/sau reasigurare trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii:
a) să fie persoană juridică, în a cărei denumire să fie cuprinsă
obligatoriu sintagma broker de asigurare, broker de asigurare-
reasigurare sau broker de reasigurare, după caz;
b) să aibă un capital social vărsat în formă bănească, a cărui
valoare nu poate fi mai mică de 150 milioane lei; această valoare va
fi actualizată prin norme adoptate de Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor;
c) să aibă în vigoare un contract de asigurare de răspundere
civilă valabil pe întregul teritoriu al Comunităţii Europene şi al
statelor aparţinând Spaţiului Economic European, în concordanţă cu
cerinţele prevăzute de normele date în aplicarea prezentei legi;
d) să aibă ca obiect de activitate numai activitatea de broker
de asigurare şi/sau de reasigurare;
e) să păstreze şi să pună la dispoziţie Comisiei de
Supraveghere a Asigurărilor, la cerere, registrele şi înregistrările
contabile care să evidenţieze şi să explice operaţiunile efectuate în
timpul desfăşurării activităţii, incluzând informaţii asupra
contractelor de asigurare şi/sau de reasigurare încheiate şi asupra
înţelegerilor cu asigurătorii şi/sau cu reasiguratorii;
f) să se conformeze solicitărilor Comisiei de Supraveghere a
Asigurărilor în ceea ce priveşte raportările, precum şi activităţile pe
care le desfăşoară, astfel cum vor fi stabilite prin norme;
g) să nu fi fost declarat anterior în faliment şi să nu facă
obiectul unei proceduri de reorganizare judiciară şi/sau de faliment

99
la data solicitării autorizării.
(6) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor refuză o cerere
de autorizare de funcţionare pentru un broker de asigurare şi/sau de
reasigurare, dacă, după caz:
a) asociaţii, acţionarii semnificativi, precum şi persoanele
semnificative, după caz, au cazier judiciar pentru infracţiuni contra
patrimoniului sau infracţiuni prevăzute în legislaţia financiar-
fiscală;
b) conducătorul executiv nu îndeplineşte condiţiile privind
pregătirea şi experienţa pentru a deţine această poziţie, în
conformitate cu normele elaborate de Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor;
c) numele solicitantului induce în eroare publicul;
d) solicitantul nu respectă condiţiile prevăzute la alin. (5).
(7) Autorizaţia de funcţionare acordată unui broker de
asigurare şi/sau de reasigurare poate fi retrasă de Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor în cazul în care:
a) aceasta constată că brokerul de asigurare şi/sau de
reasigurare se află în una dintre situaţiile prevăzute la alin. (6);
b) brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare nu a achitat
taxele prevăzute la art. 36.
(8) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va publica, cel
puţin o dată pe an, în Monitorul Oficial al României, Partea I,
precum şi într-o publicaţie de largă circulaţie lista actualizată
cuprinzând brokerii de asigurare şi/sau de reasigurare autorizaţi şi
orice alte informaţii pe care le va considera necesare în aplicarea
prezentei legi.
(9) Un broker de asigurare şi/sau de reasigurare nu poate fi
acţionar semnificativ sau persoană semnificativă a unui asigurător
şi/sau reasigurator. Un asigurător şi/sau reasigurator nu poate fi
acţionar sau administrator al unui broker de asigurare şi/sau de
reasigurare.
(10) Brokerii de asigurare şi/sau de reasigurare, sub condiţia
împuternicirii primite din partea asigurătorilor şi/sau
reasiguratorilor, au dreptul să colecteze primele, să plătească

100
despăgubirile în numele acestora, în moneda prevăzută în contractul
de asigurare sau de reasigurare, după caz, cu respectarea
prevederilor legale în vigoare, şi să emită documentele de asigurare
sau de reasigurare în numele asigurătorului sau reasiguratorului,
după caz.
(11) Brokerii de asigurare şi/sau de reasigurare nu îşi pot
desfăşura activitatea prin agenţi de asigurare.
(12) Brokerii de asigurare şi/sau de reasigurare se pot asocia
în uniuni profesionale şi pot adera la uniuni internaţionale de profil,
cu respectarea obligaţiilor ce decurg din actele constitutive ale
acestora.
(13) Activităţile de publicitate ale intermediarilor în asigurări
şi/sau în reasigurări trebuie să respecte prevederile legale care
reglementează această activitate, în vederea protejării interesului
public.
(14) În cazul în care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor
constată că activitatea de publicitate nu respectă aceste reguli, va
solicita intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări care au
sediul social sau domiciliul, după caz, în România să înceteze
imediat aceste practici, în caz contrar constatându-se contravenţii
conform art. 39 alin. (2) lit. d) sau e)."
48. La articolul 36, alineatul (3) va avea următorul cuprins:
"(3) Brokerii de asigurare şi/sau de reasigurare achită, din
momentul acordării autorizaţiei de funcţionare pe durata
valabilităţii acesteia, o taxă de funcţionare, stabilită anual de
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, de maximum 0,3% din
veniturile din activitatea de brokeraj aferente perioadei pentru care
sunt datorate."
49. La articolul 36, alineatul (5) va avea următorul cuprins:
"(5) Pentru nevirarea la termen a taxei de funcţionare prevăzute la
alin. (3), se calculează majorări de întârziere, în conformitate cu
reglementările în vigoare privind colectarea creanţelor bugetare."
50. După articolul 36 se introduce capitolul VII1 cu următorul
cuprins:
"CAPITOLUL VII1

101
 Dreptul de stabilire şi libertatea de a presta servicii a
intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări
Art. 361. - (1) Intermediarii în asigurări şi/sau în reasigurări,
autorizaţi şi/sau înregistraţi de Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor să desfăşoare activitate de intermediere pe teritoriul
României, după caz, pot desfăşura activitate de intermediere pe
teritoriul oricărui stat membru.
(2) Intermediarii în asigurări şi/sau reasigurări îşi desfăşoară
activitatea conform alin. (1), cu condiţia informării prealabile a
Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.
(3) Intermediarul în asigurări şi/sau în reasigurări transmite
spre informare Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor
următoarele documente şi informaţii referitoare la:
a) statul membru pe teritoriul căruia intenţionează să
desfăşoare activitatea de intermediere;
b) structura sa organizatorică;
c) adresa sediului său din statul membru gazdă de la care pot
fi obţinute şi la care pot fi transmise documente;
d) numele, calificarea şi experienţa conducătorului executiv,
care are capacitatea să îl reprezinte şi să îl angajeze în relaţiile cu
terţii pe teritoriul statului membru respectiv, inclusiv dovada că
acesta nu are cazier judiciar pentru infracţiuni contra patrimoniului
sau pentru infracţiuni prevăzute de legislaţia financiar-fiscală.
Art. 365. - În cazul retragerii autorizaţiei de funcţionare a
unui intermediar în asigurări şi/sau în reasigurări, care îşi are sediul
social pe teritoriul României, Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor va informa toate autorităţile competente pe al căror
teritoriu îşi desfăşoară activitatea acel intermediar, în baza libertăţii
de a presta servicii.
Art. 366. - (1) Activităţile de publicitate ale intermediarilor în
asigurări şi/sau în reasigurări trebuie să respecte prevederile legale
care reglementează această activitate în vederea protejării
interesului public.
(2) În cazul în care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor
constată încălcarea prevederilor alin. (1) de către intermediarii în

102
asigurări şi/sau în reasigurări, care îşi desfăşoară activitatea în baza
dreptului de stabilire şi a libertăţii de a presta servicii, solicită
încetarea imediată a acestor practici, în caz contrar urmând să
informeze autoritatea competentă din statul membru de origine."
51. Articolul 37 va avea următorul cuprins:
"Art. 37. - (1) Nici o faptă sau omisiune a asigurătorului ori a
agentului său, constând în încălcarea oricărei prevederi a prezentei
legi, a legii aplicabile contractului de asigurare şi a condiţiilor sau a
cuantumului primelor de asigurare, precum şi a altor elemente
privind încheierea contractului de asigurare, nu poate fi invocată de
asigurător pentru anularea unui contract de asigurare.
(2) Un asigurat care a încheiat un contract de asigurare de
viaţă individual trebuie să aibă la dispoziţie o perioadă de 20 de zile
de la data semnării contractului de către asigurător în intervalul
căreia poate să anuleze acel contract.
(3) Prevederile alin. (2) nu se aplică la contractele cu o durată
de 6 luni sau mai mică."
52. Articolul 38 va avea următorul cuprins:
"Art. 38. - (1) Activităţile de publicitate trebuie să respecte
prevederile care reglementează această activitate, în vederea
protejării interesului public.

103
 ANEXA Nr. l
A. Asigurări de viaţă
Tipuri de asigurări care au o bază contractuală:
a) asigurări de viaţă care includ: asigurarea la termen de
supravieţuire, asigurarea de deces, asigurarea la termen de
supravieţuire şi de deces (mixtă de viaţă), asigurarea de viaţă cu
rambursarea primelor, asigurarea de căsătorie, asigurarea de
naştere;
b) anuităţi;
c) asigurări de viaţă suplimentare: asigurări de deces din
accident, asigurări de vătămări corporale, asigurări de incapacitate
permanentă din boală, asigurări de incapacitate permanentă din
accident, asigurări de incapacitate temporară din boală, asigurări de
incapacitate temporară din accident, asigurări de spitalizare,
asigurări de cheltuieli medicale, asigurări de boli grave, asigurări de
şomaj, când acestea sunt subscrise suplimentar unui contract de
asigurări de viaţă;
d) asigurări permanente de sănătate. Clasele de asigurări de
viaţă
I. Asigurări de viaţă, anuităţi şi asigurări de viaţă
suplimentare, prevăzute la lit. A a), b) şi c), cu excepţia celor
prevăzute la pct. II şi III
II. Asigurări de căsătorie, asigurări de naştere
III. Asigurări de viaţă şi anuităţi care sunt legate de fonduri
de investiţii, prevăzute la lit. A a) şi b)
IV. Asigurări permanente de sănătate, prevăzute la lit. A d)
B. Asigurări generale
Clasele de asigurări generale.
1. Asigurări de accidente (inclusiv accidentele de muncă şi
bolile profesionale), pentru care se acordă:
- despăgubiri financiare;
- despăgubiri în natură;
- despăgubiri mixte (financiare şi în natură);
- despăgubiri pentru vătămări corporale suferite de persoane

104
în timpul transportului,
2. Asigurări de sănătate, pentru care se acordă:
- despăgubiri financiare;
- despăgubiri în natură;
- despăgubiri mixte (financiare şi în natură).
3. Asigurări de mijloace de transport terestru (altele decât
feroviare), care acoperă:
- daune survenite la mijloacele de transport terestru cu motor;
- daune survenite la mijloacele de transport terestru, altele
decât cele cu motor.
4. Asigurări de mijloace de transport feroviar, care acoperă:
- daune survenite la mijloacele de transport feroviar care se
deplasează sau transportă mărfuri ori persoane.
5. Asigurări de mijloace de transport aerian, care acoperă:
- daune survenite la mijloacele de transport aerian.
6. Asigurări de mijloace de transport maritim, lacustru şi
fluvial, care acoperă:
- daune survenite la mijloace de transport fluvial;
- daune survenite la mijloace de transport lacustru;
- daune survenite la mijloace de transport maritim.
7. Asigurări de bunuri în tranzit, care acoperă:
- daune suferite de mărfuri, bagaje şi alte bunuri transportate.
8. Asigurări de incendiu şi alte calamităţi naturale, care
acoperă:
- daune suferite de proprietăţi şi bunuri (altele decât bunurile
cuprinse în clasele 3, 4, 5, 6 şi 7), cauzate de:
- incendiu;
- explozie;
- furtună;
- alte fenomene naturale în afara furtunii;
- energie nucleară;
- surpare de teren.
9. Alte asigurări de bunuri, care acoperă:
- daune suferite de proprietăţi şi bunuri (altele decât bunurile
cuprinse în clasele 3, 4, 5, 6 şi 7), atunci când aceste daune sunt

105
cauzate de grindină sau îngheţ, furt, altele decât cele prevăzute la
pct. 8.
10. Asigurări de răspundere civilă pentru autovehicule, care
acoperă:
- daune care rezultă din folosirea autovehiculelor terestre
(inclusiv răspunderea transportatorului).
11. Asigurări de răspundere civilă pentru mijloace de
transport aerian, care acoperă:
- daune care rezultă din folosirea mijloacelor de transport
aerian (inclusiv răspunderea transportatorului).
12. Asigurări de răspundere civilă pentru mijloace de
transport maritim, lacustru şi fluvial, care acoperă:
- daune care rezultă din folosirea mijloacelor de transport
maritim, lacustru şi fluvial (inclusiv răspunderea transportatorului).
13. Asigurări de răspundere civilă generală, care acoperă:
- daune din prejudicii produse terţilor, altele decât cele
menţionate la pct. 10, 11 şi 12.
14. Asigurări de credite care acoperă următoarele riscuri:
- insolvabilitate;
- credit de export;
- vânzare în rate;
- credit ipotecar;
- credit agricol.
15. Asigurări de garanţii pentru:
- garanţii directe;
- garanţii indirecte.
16. Asigurări de pierderi financiare, care acoperă:
- riscuri de şomaj;
- insuficienţa veniturilor;
- pierderi datorate condiţiilor meteorologice nefavorabile;
- nerealizarea beneficiilor;
- riscurile aferente cheltuielilor curente;
- cheltuielile comerciale neprevăzute;
- deprecierea valorii de piaţă;
- pierderile de rentă sau alte venituri similare;

106
 - pierderile comerciale indirecte, altele decât cele menţionate
anterior;
- pierderile financiare necomerciale;
- alte pierderi financiare, conform clauzelor contractului de
asigurare.
17. Asigurări de protecţie juridică, care acoperă:
- cheltuielile cu procedura judiciară şi alte cheltuieli, cum ar
fi: recuperarea pagubei suferite de asigurat printr-o procedură civilă
sau penală, apărarea ori reprezentarea asiguratului într-o procedură
penală, administrativă sau împotriva unei reclamaţii îndreptate
împotriva acestuia.
18. Asigurări de asistenţă a persoanelor aflate în dificultate în
cursul deplasărilor sau absenţelor de la domiciliu ori de la locul de
reşedinţă permanentă.
Riscurile cuprinse într-o clasă nu pot fi clasificate într-o altă
clasă, cu excepţia cazului menţionat la lit. C.
C. Denumirea autorizaţiei acordate simultan pentru mai
multe clase de asigurare:
a) clasele nr. l si 2 se acordă sub denumirea "Asigurări de
accidente şi boală";
b) clasele nr. l (a patra liniuţă), 3, 7 şi 10 se acordă sub
denumirea "Asigurări auto";
c) clasele nr. l (a patra liniuţă), 4, 6, 7 şi 12 se acordă sub
denumirea "Asigurări maritime şi de transport";
d) clasele nr. l (a patra liniuţă), 5, 7 şi 11 se acordă sub
denumirea "Asigurări de aviaţie";
e) clasele nr. 8 şi 9 se acordă sub denumirea "Asigurări de
incendii şi alte daune la proprietăţi";
f) clasele nr. 10, 11, 12 şi 13 se acordă sub denumirea
"Asigurări de răspundere civilă";
g) clasele nr. 14 şi 15 se acordă sub denumirea "Asigurări de
credite şi garanţii".
D. Riscuri auxiliare
Asigurătorul autorizat să subscrie un risc principal dintr-o
clasă poate să subscrie riscuri cuprinse într-o altă clasă, fără ca

107
autorizaţia să prevadă aceste riscuri, dacă acestea:
- sunt legate de riscul principal;
- privesc obiectul care se află sub incidenţa riscului principal;
şi
- sunt garantate prin contractul care reglementează riscul
principal.
Riscurile cuprinse la lit. B în clasele nr. 14 "Asigurări de
credite", nr. 15 "Asigurări de garanţii" şi nr. 17 "Asigurări de
protecţie juridică" nu pot fi considerate riscuri secundare pentru alte
clase.
Riscurile cuprinse la lit. B în clasa nr. 17 "Asigurări de
protecţie juridică" pot fi considerate riscuri auxiliare clasei nr. 18
"Asigurări de asistenţă", atunci când sunt legate de riscul principal
şi când riscul principal se referă numai la asistenţa furnizată
persoanelor care sunt în dificultate în cursul deplasărilor sau
absenţelor de la domiciliu ori de la locul de reşedinţă permanentă.
Asigurările de protecţie juridică pot fi considerate riscuri
auxiliare, cu respectarea prevederilor primului alineat, dacă litigiile
sau riscurile care decurg din acestea sunt aferente utilizării
mijloacelor de transport maritim.
E. Riscuri majore sunt:
a) riscurile cuprinse în clasele nr. 4, 5, 6,7,11 şi 12 de la lit.
B;
b) riscurile cuprinse în clasele nr. 14 şi 15 de la lit. B, atunci
când titularul contractului de asigurare exercită din punct de vedere
profesional o activitate industrială, comercială sau independentă şi
riscul se referă la această activitate;
c) riscurile cuprinse în clasele nr. 3, 8, 9, 10, 13 şi 16 de la lit.
B, în măsura în care titularul contractului de asigurare depăşeşte
limitele a cel puţin două dintre următoarele trei criterii, începând cu
l ianuarie 2007:
- totalul activelor: 6,2 milioane euro, stabilit pe baza cursului
ROL/EUR comunicat de Banca Naţională a României pentru ultima
zi a exerciţiului financiar precedent;
- cifra de afaceri: 12,8 milioane euro, stabilită pe baza

108
cursului ROL/EUR comunicat de Banca Naţională a României
pentru ultima zi a exerciţiului financiar precedent;
- numărul mediu de angajaţi în cursul exerciţiului: 250;
d) în cazul în care titularul contractului de asigurare face
parte dintr-un grup care are obligaţia întocmirii situaţiilor financiare
consolidate, criteriile menţionate la lit. c) se vor aplica conturilor
consolidate.

109
 ANEXA Nr. 2 REGISTRUL SPECIAL
1. În perioada desfăşurării activităţii sale, fiecare societate de
asigurare trebuie să ţină la sediul ei central un registru special al
activelor admise să acopere rezervele tehnice calculate şi menţinute
în conformitate cu reglementările prevăzute de prezenta lege şi ale
normelor date în aplicarea acesteia.
2. În situaţia exercitării de către societatea de asigurare a unei
activităţi de asigurare generală sau a unei activităţi de asigurare de
viaţă, aceasta este obligată să ţină la sediul ei central registrul
special pentru categoria de activitate respectivă.
3. Valoarea totală a activelor înscrise, evaluate în
conformitate cu prevederile legale în vigoare, trebuie să fie, în orice
moment, cel puţin egală cu valoarea rezervelor tehnice.
4. În situaţia în care un activ înscris în registru este grevat de
sarcini în favoarea unui creditor sau a unui terţ, cu consecinţa
indisponibilizării unei părţi din valoarea acestui activ pentru
acoperirea angajamentelor, această situaţie se înscrie în registru, iar
suma indisponibilă nu este inclusă în valoarea totală menţionată la
pct. 3.
5. Dacă un activ admis să acopere rezervele tehnice este
grevat de sarcini în favoarea unui terţ sau a unui creditor, fără a
îndeplini condiţiile prevăzute la pct. 4, ori dacă un astfel de activ
este grevat de sarcini în favoarea unui creditor sau a unui terţ ori
dacă un creditor are un drept de a cere compensarea creanţei sale cu
creanţa societăţii de asigurare, în caz de insolvenţă şi faliment ale
acesteia, această situaţie se înscrie în registru, iar acelor active li se
aplică prevederile legale în vigoare.
6. Componenţa activelor înscrise în registru conform pct. 1-5,
în momentul deschiderii procedurii reorganizării judiciare şi a
falimentului, nu trebuie să se modifice şi nu se poate opera vreo
schimbare în registru, cu excepţia corectării erorilor pur materiale,
decât cu avizul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor şi cu
aprobarea judecătorului-sindic.
7. Sub rezerva pct. 6, lichidatorii trebuie să adauge la

110
valoarea activelor respective toate veniturile obţinute din
fructificarea lor, precum şi valoarea primelor încasate în activitatea
în cauză între momentul deschiderii procedurii reorganizării
judiciare şi a falimentului şi cel al plăţii daunelor aferente activităţii
de asigurare sau, după caz, cel al transferului de portofoliu.
8. Dacă produsul realizării unor active este mai mic decât
valoarea lor estimată în registre, lichidatorii sunt obligaţi să
furnizeze o justificare privind acest lucru Comisiei de Supraveghere
a Asigurărilor, precum şi judecătorului-sindic.

111
 ANEXA Nr. 3
DIRECTIVE ale căror prevederi au fost transpuse în prezenta
lege
1. Prima Directivă a Consiliului 73/239/CEE din 24 iulie
1973 privind coordonarea legilor, reglementărilor şi prevederilor
administrative privind iniţierea şi desfăşurarea activităţii de
asigurare directă, alta decât cea de viaţă (Jurnalul Oficial L 228,
16/08/1973, p. 0003)
Versiunea consolidată cuprinzând modificările aduse prin
următoarele directive: 76/580, 84/641, 87/343, 87/344, 88/357,
90/618, 92/49, 95/26, 2000/26, 2002/13, 2002/87:
- art. l, art. 2, art. 5, art. 6, art. 7, art. 8, art. 9, art. 10, art. 12,
art. 13, art. 14, art. 16, art. 17, art. 19, art. 20, art. 22, art. 23, art. 25,
art. 26, art. 27, art. 28 a), art. 29 a), art. 29 b), art. 37, anexele A, B,
C
2. Directiva 2001/17/CE a Parlamentului European şi a
Consiliului din 19 martie 2001 privind reorganizarea şi falimentul
societăţilor de asigurări (Jurnalul Oficial L 110, 20/04/2001,
p.0028):
- art. 10(3), anexa
3. Directiva 2002/83/CE a Parlamentului European şi a
Consiliului din 5 noiembrie 2002 privind asigurarea de viaţă
(Jurnalul Oficial L 345, 19/12/2002, p. 0001):
- expunere de motive (18), art. l, art. 2, art. 4, art. 5, art. 7,
art. 8, art. 9, art. 14, art. 15, art. 18, art. 20, art. 24, art. 27, art. 28,
art. 29, art. 31, art. 39, art. 40, art. 41, art. 42, art. 43, art. 44, art. 45,
art. 46, art. 47, art. 48, art. 49, art. 51, art. 53, art. 54, art. 55, art. 61,
art. 67, art. 69, anexa, anexa 2
4. Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European şi a
Consiliului din 16 decembrie 2002 privind supravegherea
suplimentară a instituţiilor de credit, a societăţilor de asigurare şi a
firmelor de investiţii într-un conglomerat financiar şi cuprinzând
modificări la directivele Consiliului 73/239/CEE, 92/49/CEE şi
93/22/CEE şi directivele 98/78/CE şi 2000/12/CE ale Parlamentului

112
European şi Consiliului (Jurnalul Oficial L035J l/02/2003, p. 0001):
- art. 2(2), art. 2(6), art. 2(9), art. 2(10), art. 2(11), art. 2(12),
art. 2(13), art. 2(14), art. 2(15), art. 2(16)
5. Directiva 2002/92/CE a Parlamentului European şi a
Consiliului din 9 decembrie 2002 privind intermedierea în asigurări
(Jurnalul Oficial L 009, 15/01/2003, p. 0003):
- art. l, art. 1(2), art. 2, art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 7(3), art.
9, art. 11, art. 12
336
6. Directiva 92/49/CEE din 18 iunie 1992 de coordonare a
dispoziţiilor legale, de reglementare şi administrative privind
asigurarea directă, alta decât asigurarea de viaţă, şi de modificare a
directivelor 73/239/CEE şi 88/357/CEE (a treia directivă privind
"asigurarea, alta decât de viaţă") (Jurnalul Oficial L 228,
11/08/1992, p. 1):
- expunere de motive (7), art. l, art. 2, art. 4, art. 5, art. 6, art.
7, art. 8, art. 9, art. 10, art. 11, art. 12, art. 13, art. 14, art. 16, art. 27,
art. 29, art. 30, art. 32, art. 34, art. 35, art. 36, art. 38, art. 39, art. 40,
art. 41, art. 44, art. 45, art. 46, art. 51, art. 56, art. 57
7. Directiva 98/78/CE din 27 octombrie 1998 privind
supravegherea suplimentară a societăţilor de asigurare care fac
parte dintr-un grup de asigurare (Jurnalul Oficial L 330,
05/12/1998, p. 0001):
- expunere de motive (10)-(11), art. l(b), art. l(g), art. l(h), art.
l (i), art. l (j), art. 9
8. Directiva 83/349/CEE din 13 iunie 1983 în temeiul art. 54
alin. (3) lit. (g) din Tratat, privind conturile consolidate (Jurnalul
Oficial L 193, 18/07/1983, p. 0001):
-art. l
9. Directiva 2000/26/CE din 16 mai 2000 privind
armonizarea legislaţiilor statelor membre privind asigurarea de
răspundere civilă pentru daunele decurgând din circulaţia
autovehiculelor şi de modificare a directivelor Consiliului
73/239/CEE şi 88/357/CEE (a patra directivă privind asigurarea
auto) (Jurnalul Oficial L 181, 20/07/2000, p. 0065):

113
 - art. 4, art. 6
10. Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European şi a
Consiliului din 21 aprilie 2004 privind pieţele instrumentelor
financiare, care modifică următoarele directive: 85/611/CEE,
93/6/CEE şi 2000/12/CE şi care abrogă Directiva 93/22/CEE - art. 4
(14).

114
 Bibliografie

M. Toma, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, Editura

Argument, Bucureşti, 2003.
M. Toma, Drept civil, Drepturi reale, Editura Argument,
Bucureşti, 2003.
M. Toma, Drept comercial, Editura Argument, Bucureşti,
2003.
Gh. Iosif, Al. Gherasim, N. Crişan, C. Galiceanu, G. Sauer,
P. Tănăsescu, Sistemul asigurărilor în România, Editura Tribuna
Economică, Bucureşti, 1997.
Fr. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Editura
Actami, Bucureşti, 1999.
Tr. lonaşcu, E. Barasch, Teoria generală a contractelor
economice, Volumul I, Editura Academiei R.P.R., Bucureşti, 1963
D. Popescu, I. Macovei, Contractul de asigurare, Editura
Junimea, Iaşi, 1982;
T. R. Popescu, P. Anca, Teoria generală a obligaţiilor,
Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1987;
Constantin Stătescu, Drept civil. Teoria generală a
obligaţiilor, Bucureşti, T.U.B., 1988;
Marcel Planiol, Georges Ripert, Traite pratique de droit civil
français, Tome XI, Contrats civils. Paris, 1932;
Henri Margeat, Andre Favre-Rochex, Precis de la loi sur le
contrat d'assurance, Paris, 1971;
D. Alexandresco, Explicaţiunea teoretică şi practică a
dreptului civil român, Tomul X, Editura Socec, Bucureşti, 1911;

115
 CUPRINS

Capitolul I........................................................................................ 3
Introducere în materia asigurărilor................................................... 3
1. Necesitatea, apariţia şi evoluţia asigurărilor............................ 3
1.1 Necesitatea asigurărilor.................................................... 3
1.2. Asigurările în societatea antică şi medievală................... 4
1.3. Evoluţia asigurărilor în dreptul modern............................... 7
2. Reglementarea actuală a asigurărilor în România................... 8
3. Scopul şi funcţiile asigurărilor.............................................. 10
4. Clasificarea asigurărilor ....................................................... 12
4.1 Precizări......................................................................... 12
4.2. Reasigurările................................................................. 16
4.2.1 Noţiune şi caractere............................................... 16
4.2.2. Formele şi varietăţile reasigurărilor........................... 17
5. Clase de asigurări.................................................................. 18
Capitolul II .................................................................................... 23
Caracterizare generală a contractului de asigurare......................... 23
1. Noţiunea şi caracterele contractului de asigurare.................. 23
2. Particularităţi ale elementelor contractului de asigurare........27
2.1 Precizări......................................................................... 27
2.2. Interesul asigurării........................................................ 27
2.2. Riscul............................................................................ 28
2.2.1. Noţiunea de risc.................................................... 28
2.2.2. Condiţiile riscului................................................. 29
2.2.3. Dispoziţii legale privind riscul.............................. 29
2.3. Suma asigurată.............................................................. 31
2.3.1. Noţiune................................................................. 31
2.3.2 Condiţii.................................................................. 31
2.3.3. Indemnizaţia de asigurare..................................... 32
2.3.4. Dauna (paguba) de asigurare................................. 32
2.3.5. Sistemele de acoperire în asigurare....................... 32

116
 2.4. Prima de asigurare........................................................ 33
2.4.1. Noţiune................................................................. 33
2.4.2. Structura primei.................................................... 34
3. Părţile în contractul de asigurare........................................... 34
3.1. Precizări........................................................................ 34
3.2. Asiguratul..................................................................... 34
3.3. Asigurătorul.................................................................. 36
3.3.1. Dispoziţii legale.................................................... 36
3.3.2. Societăţile de asigurare......................................... 36
3.3.3. Intermediari în asigurări........................................ 37
Capitolul III .................................................................................. 39
Condiţiile esenţiale ale contractului de asigurare........................... 39
1. Condiţiile de validitate ale contractului de asigurare............ 39
1.1. Capacitatea de a contracta............................................. 39
1.2. Consimţămîntul părţilor................................................ 43
1.3. Obiectul contractului..................................................... 45
1.4. Cauza............................................................................ 51
Capitolul IV................................................................................... 53
Încheierea contractului de asigurare............................................... 53
1. Precizări................................................................................ 53
2. Declaraţii de asigurare.......................................................... 54
3. Analiza riscului dedus din declaraţia de asigurare................ 55
4. Obligaţia asigurătorului de a încheia contractul.................... 59
5. Momentul şi locul încheierii contractului............................. 60
6. Conţinutul contractului......................................................... 63
7. Durata contractului............................................................... 64
8. Proba contractului................................................................. 66
9. Interpretarea contractului...................................................... 67
Capitolul V ................................................................................... 71
Particularităţi ale încheierii unor categorii de asigurări.................. 71
1. Asigurarea de locuinţe şi bunuri........................................... 71
1.1. Precizări........................................................................ 71
1.2 Practica asigurărilor de locuinţe şi bunuri...................... 74
1.3. Asigurări agricole......................................................... 88
1.3.1. Asigurarea facultativă a culturilor agricole şi a

117
 rodului viilor................................................................... 88
A. Precizări................................................................ 88
1.3.2. Asigurarea facultativă a animalelor....................... 92
A. Precizări................................................................ 92
1.4. Asigurarea auto ............................................................ 93
1.4.1. Precizări................................................................ 93
1.4.2 Asigurarea facultativă pentru avarii a auto - Casco94
1.4.3. Asigurarea facultativă de răspundere civilă auto,
........................................................................................ 98
cu valabilitate numai în afara teritoriului României
- Carte Verde.................................................................. 98
1.4.4. Asigurarea facultativă de răspundere civilă a
autovehiculelor ce nu sunt supuse înmatriculării.......... 110
1.4.5. Asigurarea facultativă suplimentară de răspundere
civilă a autovehiculelor supuse înmatriculării............... 110
1.4.6. Asigurarea de accidente a conducătorilor de
autovehicule şi a persoanelor transportate.................... 110
1.4.7. Asigurarea facultativă de răspundere civilă
delictuală pentru pagube produse terţilor prin accidente de
autovehicule pe teritoriul României.............................. 113
1.5. Asigurări de bunuri pe timpul de transportului........... 114
1.5.1 Asigurarea bunurilor pe timpul transportului (Cargo)
...................................................................................... 114
A. Obiectul asigurării............................................... 114
B. Suma asigurată.................................................... 114
C. Riscurile asigurate............................................... 114
D. Constatarea daunelor........................................... 114
E. Cererea de despăgubire....................................... 114
F. Plata despăgubirii................................................ 115
1.5.2. Asigurarea numerarului pe timpul transportului. 115
1.5.3 Asigurarea răspunderii cărăuşului pentru mărfurile
transportate................................................................... 115
1.5.4. Asigurarea navelor maritime (CASCO maritim).115
A. Precizări.............................................................. 115
B. Practica în materia asigurărilor maritime, de

118
 transport şi aviaţie.................................................... 117
1.5.5. Asigurări credite şi garanţii bancare.................... 122
2. Asigurări de răspundere civilă............................................ 123
2.1. Asigurarea de răspundere civilă generală.................... 123
2.1.1. Precizări.............................................................. 123
2.1.2 Asigurarea de răspundere a producătorului.......... 124
2.1.3. Asigurarea de răspundere a angajatorului........... 124
2.1.4. Asigurarea de răspundere pentru mediu.............. 124
2.1.5. Asigurări de răspundere profesională.................. 125
2.1.6. Răspunderea directorilor şi administratorilor
societăţilor comerciale.................................................. 126
2.1.7. Asigurarea de răspundere civilă a prestatorului de
activităţi (servicii) conexe transporturilor rutiere.......... 126
2.1.8. Asigurarea de răspundere civilă a proprietarilor sau
deţinătorilor de câini..................................................... 127
2.1.9. Asigurarea de răspundere civilă a organizatorilor de
concursuri automobilistice sau karting.......................... 127
2.1.10. Asigurarea de răspundere civilă a structurilor de
primire turistice............................................................. 128
2.1.11. Asigurarea de răspundere civilă de locaţiune.... 128
2.1.12. Asigurarea de răspundere civilă auto pentru
prejudicii produse terţilor prin accidente de autovehicule
şi utilaje nesupuse înmatriculării................................... 129
3. Asigurări de viaţă................................................................ 130
3.1. Precizări...................................................................... 130
3.2. Varietăţi de asigurări de viaţă..................................... 132
3.3. Modificarea contractului de asigurare de viaţă............136
3.3. Practica asigurărilor de viaţă....................................... 140
3.3.1. Oferta societăţii ASTRA ASIGURĂRI.............. 140
3.3.2. Oferta societăţii OMNIASIG.............................. 142
Capitolul VI ................................................................................ 147
Efectele contractului de asigurare................................................ 147
1. Precizări.............................................................................. 147
2. Drepturile şi obligaţiile părţilor până la ivirea cazului asigurat
................................................................................................ 147

119
 2.1. Obligaţiile asiguratului................................................ 147
2.1.1. Obligaţia de a plăti prima.................................... 147
A. Debitorul primei.................................................. 147
B. Persoana îndreptăţită să încaseze prima.............. 149
C. Data plăţii primei de asigurare............................ 150
D. Locul plăţii.......................................................... 152
E. Modul de plată al primei de asigurare................. 153
F. Proba plăţii primei de asigurare........................... 156
2.1.2. Obligaţia de întreţinere şi prevenire a pagubelor.157
A. Precizări.............................................................. 157
B. Conţinutul obligaţiei........................................... 157
C. Consecinţele neexecutării obligaţiei de întreţinere
................................................................................. 158
2.1.3. Obligaţia rezultând din agravarea riscului........... 159
A. Influenţa modificării riscului asupra contractului
................................................................................. 159
B. Întinderea obligaţiei de a declara agravarea riscului
................................................................................. 160
C. Circumstanţe agravante de risc............................ 161
D. Comunicarea agravărilor de risc cunoscute de
asigurat.................................................................... 163
E. Comunicarea agravărilor de risc specificate în
condiţiile de asigurare.............................................. 163
F. Forme, termene şi procedee de comunicare......... 165
G. Consecinţele neexecutării obligaţiei de comunicare
a modificărilor de risc.............................................. 165
2.2. Drepturile asiguratului................................................ 165
2.2.1. Precizări.............................................................. 165
2.2.2. Dreptul de a modifica contractul şi de a încheia
asigurări suplimentare................................................... 166
2.2.3. Răscumpărarea.................................................... 166
2.2.4. Împrumutul......................................................... 167
2.3. Drepturile şi obligaţiile asigurătorului........................ 168
2.3.1. Precizări............................................................. 168
2.3.2 . Drepturile asigurătorului.................................... 168

120
 2.3.3 Obligaţiile asigurătorului..................................... 169
CAPITOLUL VII......................................................................... 170
Drepturile şi obligaţiile asiguratului............................................. 170
după producerea riscului asigurat................................................. 170
1. Precizări.............................................................................. 170
2. Obligaţiile asiguratului după producerea cazului asigurat...170
2.1. Enumerarea obligaţiilor.............................................. 170
2.2. Combaterea calamităţilor şi limitarea pagubelor......... 170
2.2.1. Dispoziţii legale.................................................. 170
2.2.2. Obligaţia acţionării............................................. 171
2.2.3. Abţinerea de a face acte ce prejudiciază interesele
asigurătorului................................................................ 172
2.2.4. Sancţiunea vinovăţiei în mărirea culpei.............. 172
2.3. Comunicarea producerii evenimentului asigurat......... 172
2.3.1. Dispoziţii legale.................................................. 172
2.3.2. Termenul şi forma comunicării........................... 173
A. Termenul comunicării......................................... 173
B. Forma comunicării.............................................. 175
C. Înştiinţarea organelor competente interesate....... 175
D. Locul comunicării............................................... 175
E. Titularul obligaţiei de înştiinţare......................... 176
2.3.3. Sancţiunile neexecutării obligaţiei de comunicare
...................................................................................... 176
A. Dispoziţii legale.................................................. 176
B. Decăderea din dreptul la reparaţie....................... 177
2.3. Participarea asigurătorului la constatarea cazului asigurat
produs şi a pagubei............................................................ 178
2.4. Furnizarea de date şi acte referitoare la evenimentul
asigurat.............................................................................. 179
A. Dispoziţii legale....................................................... 179
B. Conţinutul obligaţiei de furnizare de date................ 180
C. Sancţiunea încălcării obligaţiei de furnizare de date 181
3. Obligaţiile asigurătorului.................................................... 181
3.1. Precizări...................................................................... 181
3.2. Constatarea producerii evenimentului asigurat şi

121
 evaluarea pagubelor........................................................... 181
3.3. Determinarea cauzelor pagubelor şi a împrejurărilor în
care s-au produs................................................................. 185
3.4. Stabilirea volumului fizic al pagubelor....................... 186
3.4. Evaluarea pagubelor.................................................... 188
3.4 Stabilirea şi plata indemnizaţiei de asigurare............... 189
3.4.1. Reguli generale................................................... 189
3.4.2. Sisteme de acoperiri a daunelor.......................... 190
3.4.3. Acoperirea cheltuielilor de salvare...................... 191
3.4.4. Plata despăgubirii................................................ 191
3.4.5. Exercitarea dreptului la repararea integrală a
pagubei......................................................................... 192
3.4.6. Modificarea despăgubirilor stabilite prin hotărâre
judecătorească............................................................... 197
4. Limitarea indemnizaţii de asigurare.................................... 198
4.1 Precizări....................................................................... 198
4.1. Fapte care nu obligă pe asigurător............................... 198
4.2. Fapta proprie a persoanei juridice............................... 201
4.3. Fapta prepusului persoanei juridice asigurate............. 202
4.4. Fapta altei persoanei fizice decât asiguratul................ 203
5. Subrogarea asigurătorului în drepturile asiguratului........... 204
5.1. Precizări...................................................................... 204
5.2. Condiţiile subrogării................................................... 205
5.3. Efectele subrogării asiguratului................................... 206
5.3.1. Precizări.............................................................. 206
5.3.2. Efectele subrogării în raporturile dintre asigurător şi
asigurat......................................................................... 206
5.3.3. Efectele subrogării în raporturile asigurătorului cu
terţii.............................................................................. 208
5.3. Cazuri în care nu se exercită dreptul de regres............ 210
Capitolul VII ............................................................................... 212
Încetarea contractului de asigurare............................................... 212
1. Precizări.............................................................................. 212
2. Moduri obişnuite de încetare a contractului de asigurare.... 212
2.1. Precizări...................................................................... 212

122
 2.2. Ajungerea la termen.................................................... 213
2.3. Producerea evenimentului asigurat............................. 213
3. Moduri particulare de încetare a contractului de asigurare..213
3.1. Precizări...................................................................... 213
3.2. Denunţarea contractului.............................................. 214
3.2.1. Noţiune............................................................... 214
3.2.2. Denunţarea contractului de către asigurător........ 214
3.2.3. Denunţarea contractului de către asigurat........... 216
A. Cauze de denunţare a contractului de către asigurat
................................................................................. 216
B. Procedura denunţării........................................... 217
3.2.4. Efectele denunţării.............................................. 217
A. Consecinţele desfiinţării contractului numai pentru
viitor........................................................................ 217
B. Repunerea în vigoare a asigurării denunţate........218
3.3. Rezilierea contractului................................................ 219
3.3.1. Noţiune............................................................... 219
3.3.2. Rezilierea de drept.............................................. 219
3.3.3. Rezilierea datorită neplăţii ratelor de primă........ 221
3.3.4. Rezilierea prin înstrăinarea bunului asigurat....... 222
3.3.5. Rezilierea prin refuzul asiguratului de a accepta
modificarea contractului de asigurare în asigurările
externe.......................................................................... 223
3.3.6. Rezilierea contractului la propunerea asiguratului
...................................................................................... 224
3.3.7. Efectele rezilierii................................................. 224
3.4. Nulitatea contractului de asigurare.............................. 225
3.4.1. Precizări.............................................................. 225
3.4.2. Nulitate rezultând din declaraţii neexacte sau
necomplete făcute de asigurat....................................... 225
3.4.3. Nulitate rezultând din încetarea prevederilor
cuprinse în condiţiile de asigurare................................ 227
3.4.4. Nulitate datorată lipsei de interes pentru bunurile
asigurate........................................................................ 227
3.4.5. Efectele nulităţii asigurării.................................. 228

123
 Anexă: .................................................................................... 229
Extrase din principalele acte normative care reglementează
materia obligaţiilor.................................................................. 229

124