Stat şi naţiune în a doua

jumătate a sec al XIX-lea

”Naţiunea este cea mai importantă, cea mai completă şi
cea mai complexă comunitate a vieţii civilizate“. (Jacques
Maritain)
 Definirea naţiunii

• Naţiunea este o comunitate umană omogenă şi foarte

solidară, care are un teritoriu comun, legături
economice permanente (piaţă unică), o limbă
comună, cultură proprie (creaţii materiale şi spirituale),
conştiinţă naţională (izvorâtă din identitatea trecutului,
a comunităţii de interese, de scopuri şi idealuri).
 Elementele constitutive ale
unei naţiuni
• Economice: existenţa unei pieţe unitare
• Culturale: cultură comună, sistem unitar de învăţământ
care să transmită aceleaşi valori şi idei
• Lingvistice: o limbă comună (dispariţia sau scăderea
importanţei dialectelor)
• Altele: legislaţie unitară, control administrativ, armata
 Concepţiile care au stat la
baza creării naţiunilor
• Iluminismul francez: naţiunea este expresia voinţei
indivizilor de a se constitui într-un stat suveran prin libera lor
asociere în calitate de cetăţeni, consfinţită într-un act
fondator – Constituţia.

• Romantismul german: naţiunea este expresia legăturilor

care iau naştere între membrii aceluiaşi popor, ca urmare a
originii lor comune, a unităţii lor de limbă şi cultură.
 Căile de constituire a
statelor naţionale
• Război de independenţă: SUA, America Latină
• Luptă de eliberare de sub dominaţia imperiilor
multinaţionale: sud-estul Europei
• Luptă de eliberare de sub dominaţia colonială: Asia,
Africa
• Luptă pentru unificare teritorială şi politică: Italia,
Germania, România
U
N I
I T
F A
I
C
L
A I
R E
E I
A
• Premisele unificării Italiei:
-obiectivele revoluţiei de la 1848
-mişc. populară ”Risorgimento“
-politica liberală a Piemontului
• Perioada: 1859-1870
• Personalităţi:
• Victor Emmanuel al II-lea – regele
Piemontului
• Camillo Cavour, prim-ministrul Piemontului
• Giuseppe Garibaldi – revoluţionar
• Căi de realizare:
-război
-revoluţie
-diplomaţie
• Etapele unificării:
1. 1859 - război cu Austria→ N Italiei şi alte state se unesc cu
Piemontul;
1. 1860–”Expediţia celor 1000“, condusă de G.Garibaldi →
eliberează Sicilia şi S Italiei
2. 1866- Veneţia se uneste cu Italia in urma infrangerii Austriei
de catre Prusia aliata cu Italia.
3. 1870 –Statul Papal se uneste cu Italia prin demersuri
diplomatice
• Consecinţele unificării:
-formarea statului naţional unitar cu capitala la Roma
-constituirea Statului papal la Vatican
-dezvoltarea economiei capitaliste
 Victor Emmanuel al II-lea
Unificatorii Italiei

Camillo Cavour
Revoluţionari Giuseppe Garibaldi

Giuseppe Mazzini, susţinător al lui Garibaldi

U G
N E
I R
F
M
I
C A
A N
R I
E E
A I
• Premisele unificării: • Etapele unificării:
1. 1864 – război cu Danemarca →
-experienţa Parlamentului se obţin 3 teritorii
de la Frankfurt, 1848 2. 1866 – război cu Austria→ este
-uniunea vamală a statelor înfrântă şi eliminată din
germane Confederaţia Germană de Nord
care s-a constituit
-dezvoltarea economică şi
3. 1870/1871–război cu Franţa-
militară a Prusiei
este înfrântă→regele Prusiei,
• Perioada: 1864 - Wilhelm I, este proclamat
1870/1871 împărat al Imp. German la
Versailles, 18 ian 1871
• Personalităţi:
- Otto von Bismarck – • Consecinţele unificării:
-se formează statul naţional unitar
cancelarul Prusiei
-pacea cu Franţa: anexează
• Căile de realizare: Alsacia şi Lorena şi primeşte 5
-războiul miliarde franci aur
Otto von Bismarck şi Wilhelm I
Proclamarea Imperiului German la Versailles, 18 ianuarie 1871
Importanţa apariţiei noilor puteri europene
• Unificarea a avut o mare influenţă asupra istoriei
popoarelor italian şi german, a Europei şi chiar a lumii
întregi.
• Italia, mare şi puternică, şi-a dezvoltat economia şi
cultura, devenind una din ţările importante ale Europei.
• I.German a devenit unul dintre cele mai puternice
state europene. Pe plan extern a dus o politică
agresivă, războinică. Umilirea Franţei şi anexarea
Alsaciei şi Lorenei au făcut ca între 1871-1914,
războiul între cele două ţări să ameninţe pacea lumii.
Prevederile tratatului de la paris-1856
TABARA
PROUNIONISTA

FRANTA PRUSIA RUSIA PIEMONT

În cadrul Tratatului de la Paris se decide:

Consultarea poporului român cu privire
la problema unirii Principatelor Române;
Retrocedarea celor trei ţinuturi din sudul
Basarabiei: Cahul, Ismail şi Bolgrad;
Încetarea protectoratului Rusiei şi înlocuirea
lui cu protectoratul colectiv al celor şapte
puteri garante.
 După dezbateri
îndelungate,
la 5 ianuarie 1859,
Alexandru Ioan Cuza La 24 ianuarie 1859
este ales domn Alexandru Ioan Cuza
al Moldovei. este ales domn
al Ţării Româneşti.
DOMNIA LUI ALEXANDRU IOAN CUZA
(1859 – 1866)

1. Etapa unificării depline

a Principatelor Române
(1859 – 1862)

2. Etapa marilor reforme

(1863 – 1866)
Austro-Ungaria – stat multinaţional
Imperiul austro-ungar
• Cauzele creării imperiului:
- eşecul politicii liberale introduse
de Franz Iosef în anul 1860
- înfrângerile suferite de Austria
în 1859 şi 1866 din partea
Piemontului şi Prusiei
- eliminarea din Confederaţia
Germană de către Bismarck
- intensificarea luptei de
emancipare naţională
• 1867- pentru a salva imperiul,
Franz Iosef a recurs la un
compromis cu nobilimea
maghiară instaurând Imperiul
austro-ungar
Imperiul austro-ungar=Dualismul austro-ungar

Instituţii comune: armata, finanţele, diplomaţia

- popoare asuprite: sloveni, croaţi, cehi,
polonezi, ruteni, români, sârbi
- prin legea naţionalităţilor din 1868, Ungaria a
stabilit că pe teritoriul ei exista o singură
naţiune, cea maghiară.
• Consecinţe:
- creşterea nemulţumirii naţiunilor asuprite
- intensificarea luptei pentru drepturi şi
împotriva politicii de maghiarizare forţată
 Dicţionar
• Stat naţional=formă de organizare în care este
constituită o naţiune
• Stat multinaţional=statul care reuneşte în graniţele sale
mai multe naţiuni
• Piaţă naţională=totalitatea relaţiilor de schimb din
interiorul unui stat
• Dualism=formă de conducere statală realizată în 1867,
printr-o uniune personală între Austria şi Ungaria