Sunteți pe pagina 1din 10

Intoxicatia acuta cu

cocaina
Ce este cocaina? Definitie si origine

Cocaina (benzoil-metil-ecgonină) este un alcaloid tropanic cristalin, care se obține din


frunzele arbustului de coca (Eritroxylon coca). Este un stupefiant cu efect stimulant puternic al
sistemului nervos central, fiind unul dintre cele mai răspândite droguri care produc
dependența consumatorului.

Scurt istoric

Primele frunze de coca ajung din America de Sud în Europa prin anii 1750. În iarna anului
1859 farmacistul german Albert Niemann izolează în laboratorul său componenții activi din
frunzele de coca, numind produsul obtinut „kokain”.

Din anul 1879 cocaina este folosită la tratamentul pacienților dependenți de morfină. În
același an Vassili von Anrep din Würzburg descoperă efectul analgezic al cocainei, acest efect
analgezic și cel psihic este amintit în opera lui Sigmund Freud „Despre Coca”.
In anul 1906 băutura răcoritoare Coca-Cola conținea 250 mg cocaină/litru. Pericolul de
cauzare a dependenței față de alcaloid a fost recunoscută numai treptat

Modalități de utilizare și prezentare ale cocainei


In mod normal, cocaina se prezintă sub forma unei pudre albe, numit ”zăpadă” (“ice”). Este
diluată în talc, Aspirină, cafeină, barbiturice, anestezice locale de sinteză (Lidocaină), care
mimează amărăciunea şi proprietăţile anestezice, pentru a înşela cumpărătorii. In comertul
standard, esantioanele conţin 0 – 15 % din alcaloid sau nu conţin absolut deloc drog. Cocaina
clorhidrat este solubilă în apă, poate fi prizată sau injectată, dar nu fumată. Cocaina bază
(pastă de coca, crack, rock) poate fi fumată, datorită stabilitaţii la căldură şi a punctului de
topire scăzut.

Imaginea tipica, cum este descrisă în literatura secolului XIX-lea este aceea a unui individ
inhalând o pudră cu ajutorul unui pai, după ce a depus o grămăjoară alungită pe o suprafaţă
plană, nesusceptibilă să reţină particolele din drog. Alcaloidul va trece din mucoasa nazala in
sange, ingredientele rămânând în general pe mucoasă (Lidocaina face excepţie). Acest mod
de administrare este cel mai inofensiv, dar proprietaţile vasoconstrictoare ale alcaloidului vor
favoriza în timp o necroză a septului nazal. Astfel, “pasta” ce conţine adesea 45% alcaloid este
amestecată cu tutun, apoi prizată, fumată sau chiar ingerată. În acest caz, toxicitatea
intrinsecă a drogului se adaugă celei a reziduurilor solvenţilor utilizaţi pentru preparare.
Cinetica cocainei în organism
Cocaina este rapid şi complet absorbită atât pe cale nazală, orală, cât şi pulmonară.
Timpul de înjumătăţire al alcaloidului este de 30 minute, cu un vârf plamatic mai mult sau mai
puţin precoce, în funcţie de modul de administrare.

Cinetica cocainei în funcție de calea de administrare

Calea de administrare Efectul maxim Durata efectului

Nazală 30 minute 1 – 3 ore

Gastrointestinală 90 minute 3 ore

Intravenoasă 1 – 2 minute 30 minute

Metabolismul hepatic este intens şi în continuare crescut de către un catabolism seric


(esteraze plasmatice). Enzimele implicate sunt colinesterazele plasmatice şi hepatice, care
transformă cocaina în metaboliţi inacivi (esterul metilic al ecgoninei). Este de asemenea
hidrolizată non – enzimatic la benzoilecgonină şi metaboliţi de etil-metil-ecgonină. O mică
cantitate de cocaină este demetilată în ficat, rezultând norcocaină, ea însăşi o neurotoxină
destul de puternică. Cocaina şi metaboliţii (30 – 40% din doză) sunt eliminaţi prin urină. Sub
10% din cocaină se excretă nemetabolizată în urină.

Combinaţia între alcool şi cocaină are importante consecinţe farmacologice, dar şi clinice.
S-a depistat recent, la aceşti pacienţi, un metabolit numit cocaetilen, care are un timp de
înjumătăţire lung şi este probabil o neurotoxină mai puternică decât cocaina însăşi.

Dozele toxice ale cocainei


Orice doză de cocaină este potenţial toxică. Doza intranazală maximă de cocaină
recomandată în scop medical este de 80 – 200 mg (aproximativ 1 – 2 mg / kg corp). Dozele
letale sunt reprezentate de 1 – 1,2 g cocaină intranazal, dar chiar şi doze de 20 mg au produs
decese. În cazul administrării intravenoase, dozele letale sunt de 750 – 800 mg. În practica
medicală, dozele toxice sunt dificil de prevăzut, deoarece există diferenţe sub aspectul
diluanţilor, falsificatorilor şi conţinutului de cocaină în comerţul stradal ilegal, iar pe de altă
parte există diferenţe de toleranţă individuală.

Acțiunile cocainei în organism


Principalul efect al cocainei este de a inhiba recaptarea dopaminei şi noradrenalinei. Toate
substanţele susceptibile de a bloca receptorii dopaminergici exercită un efect inhibitor asupra
acţiunii stimulante a cocainei. Alcaloidul va ajunge să se fixeze în prealabil pe o proteină care
asigură receptarea dopaminei, ceea ce facilitează transmisia sinaptică şi măreşte efectul
acestui mediator. Cocaina va inhiba de asemenea recaptarea serotoninei şi triptofanului
(precursorul său) şi inhibă sinteza acesteia. Aceasta contribuie la creşterea inhibiţiei pe care o
exercită neuronii seroninergici asupra neuronilor dopaminergici. În paralel, populaţia de
receptori dopaminergici descreşte în timpul unor intoxicaţii cronice, ceea ce explică
manifestările depresive clasice la sevraj.

Cocaina este de asemena și un anestezic local, care blochează şi transmiterea influxurilor


nervoase senzoriale de-a lungul axonului. Această acţiune reversibilă rezultă dintr-o inhibiţie
a influxului de sodiu în neuroni.

A)Efectele pe termen scurt ale consumului de cocaină

Din punct de vedere farmaceutic, cocaina este un anestezic local. Dar consumată în doze
mici, cocaina provoacă o stare de euforie, stimulează percepţiile (mai ales auzul şi simţul
tactil), dă sentimente de putere fizică şi de îmbunătăţire a abilităţilor mentale, înlătură
senzaţiile de somn şi foame. În acelaşi timp însă, ea provoacă tahicardie, creşterea
temperaturii corpului şi a presiunii arteriale, vasoconstricție. Efectele psihologice sunt şi ele
foarte variate, depinzând de starea de spirit a utilizatorului şi de aşteptările sale legate de
consumul de cocaină. O persoană poate simţi doar o simplă stare de agitaţie, în timp ce alta
poate dobândi un sentiment de putere absolută

Alte câteva efecte posibile sunt:

◦Lipsa poftei de mâncare


◦Pupile dilatate

◦Grețuri

◦Halucinații

◦Iritabilitate

◦Anxietate și paranoia

◦Panică și psihoză

◦Convulsii, moarte

B)Efectele pe termen lung ale consumului de cocaină

Cu fiecare nouă doză, consumatorul caută – dar nu reuşeşte – să retrăiască senzaţiile pe care i
le-a oferit doza anterioară. Astfel, continuarea consumului duce la dependenţă şi provoacă
între episoadele de folosire senzații de iritabilitate, schimbări bruşte de dispoziţie, paranoia
sau halucinaţii. Consumul în doze din ce în ce mai mari creşte toleranţa consumatorului faţă
de starea de euforie dar, în același timp, creşte şi sensibilitatea lui faţă de efectul anestezic al
cocainei. În astfel de momente pot surveni decese accidentale, funcţia anestezică a cocainei
putând provoca consumatorului un stop cardio-respirator.

Alte efecte pe termen lung sunt:

◦Distrugerea permanentă a vaselor de sânge la nivelul inimii și creierului

◦Hipertensiune, atac de cord

◦Îmbolnăvirea ficatului, rinichilor și a plămânilor

◦Abcese la locul injectării drogului

◦Pierdere în greutate

◦Probleme ale aparatului reproducător, infertilitate (atât în cazul femeilor, cât și al bărbaților)

◦Dezorientare, apatie

◦Depresie severă

C)Cocaina si sarcina

Utilizarea cronică de cocaină constituie poate una din toxicomaniile cele mai frecvente
care perturbă sarcina. Cele mai multe femei care sunt dependente de cocaină sunt de vârstă
fertilă. Din punct de vedere statistic, aproximativ 5% dintre femeile gravide folosesc una sau
mai multe substanțe dependente și există în jur de 750.000 de sarcini expuse cocainei în
fiecare an.

Consumul cocainei în timpul sarcinii este asociată cu migrenele și crizele materne, cu


ruperea prematură a membranei și cu separarea mucoasei placentare de uter înainte de
naștere. Sarcina este însoțită de schimbări cardiovasculare normale, iar utilizarea cocainelor
exacerbează acestea – uneori ducând la probleme serioase cu hipertensiunea arterială (crize
hipertensive), avortul spontan, sarcina prematură și nașterea dificilă. Femeile gravide care
utilizează cocaină trebuie să beneficieze de îngrijire medicală și psihologică adecvată –
inclusiv tratamentul dependenței – pentru a reduce aceste riscuri.

Dependenţa şi toleranţa la cocaină


Efectul gratifiant al cocainei este resimţit în mod evident ca pozitiv în timpul primelor
administrări, când este vorba de injecţii intravenoase sau de utilizarea de „crack”. Dependenţa
psihologică va fi de asemenea intensă. Cocaina este poate drogul care induce
comportamentul adictiv cel mai remarcabil. În schimb, manifestările psihice în timpul
sevrajului vor fi adesea moderate şi vor ceda la axiolitice.

Obişnuinţa (toleranța) este de importanţă variabilă. Ea este foarte importantă când


subiectul îşi administrează doze în mod frecvent, deci ea va tinde să se traducă printr-o
creştere a sensibilităţii faţă de o doză dată, în timp ce dozele sunt relativ diferite (proces de
toleranţă inversă). Creşterea dozelor va avea la origine un impuls psihic cu privire la produs şi
de fapt cocainomanul va creşte ritmul de prizare mai degrabă decât doza unitară. În caz de
nevoie acută, va fi posibilă administrarea unui neuroleptic de tip Haloperidol (Haldol).

Explorări paraclinice în intoxicația cu cocaină


I) Determinarea cocainei plasmatice

Aceasta trebuie să ţină cont în interpretarea rezultatelor de o serie de variabile (toleranţa,


istoricul de consum de drog, susceptibilitatea individuală, substanţele ce impurifică cocaina,
timpul între administrare şi deces, etc.). Fumatul cocainei sau administrarea intravenoasă par
să producă creşteri similare ale frecvenţei cardiace, tensiunii arteriale, sau efecte subiective la
niveluri plasmatice similare ale cocainei. Puterea cocainei fumate este de 60% din cea a
cocainei administrată intravenoasă, astfel că 50 mg cocaină fumată are efecte similare unei
doze de 32 mg cocaină intravenoasă. Nivelul plasmatic la 20 minute după administrarea
intravenoase a 32 mg cocaină este de 425 ng/ml şi de 380 ng/ml, după o doză de 50 mg
cocaină fumată.

Concentraţii plasmatice mari sunt observate rar, deoarece cocaina are un timp de
înjumătăţire scurt. Concentraţiile plasmatice mai mari de 1 μg/ml sunt întâlnite în intoxicaţia
acută cu cocaină. Concentraţiile de cocaină şi benzoilecgonină sunt de 5 şi respectiv 2,5 ori
mai mari în salivă decât în ser la cei care au consumat cocaină în ultimele 24 ore. Dozările
simultane a acestor 2 compuşi în salivă, sunt utile în diagnosticul consumului recent de drog.

II) Determinarea metaboliților ecgoninei (metabolitul inactiv al cocainei)

Metaboliţii ecgoninei în urină sunt detectabili 72 – 96 ore după folosirea unei doze de
cocaină, în timp ce cocaina serică scade la niveluri nedetectabile în 30 – 60 minute după
consum. La consumatorii cronici în doze mari, metaboliţii ecgoninei pot fi evidenţiaţi în urină
până la 2 săptămâni după ultima doză. Testele cantitative de screening sunt foarte sensibile şi
specifice (pozitive la concentraţii urinare mai mici de 200 – 300 μg/l).

III) Determinarea în părul uman al consumatorilor cronici a cocainei, benzoilecgoninei şi


metil esterul ecgoninei, prin gaz – cromatografie, spectrometrie de masă şi radioimunologic,
ca o metodă adjuvantă la analizele uzuale din sânge sau urină, sau când aceste probe nu au
fost recolate în timp util.

IV) Examenul toxicologic al urinei şi sângelui

Este util pentru investigarea altor categorii de droguri (heroină, marijuana, alcool,
antidepresive etc.), deoarece adolescenţii utilizează frecvent şi opiacee sau alte sedativ –
hipnotice asociate cocainei pentru a “depăşi limita” euforiei sau pentru a obţine efecte
combinate ale drogurilor.
Complicaţiile intoxicației cu cocaină
a) Complicaţii din partea sistemului nervos central şi organelor de simţ: simptome
neurologice pasagere la copiii expuşi pasager – somnolenţă, mers nesigur, convulsii,
hemoragii intracerebrale şi subarahnoidiene, infarcte cerebrale şi ale măduvei spinării,
vasculite cerebrale, abcese intracraniene (la toxicomanii ce folosesc calea intravenoasă),
ambliopie bilaterală; “crack – eye” caracterizat de abraziuni şi ulceraţii corneene secundare
fumatului şi iritaţiei locale, cu pupila dilatată, areactivă;

b) Complicaţii cardiace: miocardite şi cardiomiopatii, fibrilaţie ventriculară, infarcte


miocardice cu undă Q sau non-Q, pneumopericard (secundar barotraumei după manevra
Valsalva efectuată după inhalarea sau insuflarea drogului, în încercarea de a mari efectul
acestuia), endocardite, ruptura aortei;

c) Complicaţii respiratorii: hemoragii pulmonare, pneumonii, bronşiolite şi astm bronșic


(fenomene imunologice secundare impurităţilor din cocaină), pneumomediastin şi
pneumotorax;

d) Complicaţii gastrointestinale: ruptura unui pachet de cocaină înghiţit la pacienţii care


înghit pachete de cocaină în încercarea de a trece fraudulos frontiera (“body-packers”) poate
duce la supradoză acută şi deces; perforaţie acută gastroduodenală (în absenţa unui istoric
de ulcer); esofagită, epiglotită (arsuri determinate de substanţele chimice utilizate în
fabricarea cocainei bază – “crack”), malnutriţie;

e) Complicaţii renale: rabdomioliză, insuficienţă renală, sindrom hemolitic-uremic;

f) Complicaţii O.R.L.: necroza septului nazal, rinite, sinuzite, laringite;

g) Complicaţii psihiatrice: depresii sevre, paranoia, comportament violent;


h) Complicaţii metabolice: hipoxie, hipertermie, hipoglicemie, acidoză lactică,
hipopotasemie sau hiperpotasemie;

i) Complicaţii obstetricale: avorturi spontane, abruptio placentae, prematuritate fetală,


retard în creşterea intrauterină, intoxicaţii la sugari din mame consumatoare de cocaină, care
alăptează.

Prognosticul în intoxicația cu cocaină


Pacienţii care se prezintă cu tablou clinic de exces adrenergic după consum recent de
cocaină şi care răspund la sedare, vor avea prognostic bun, şi vor evolua bine în serviciul de
urgenţă datorită efectului relativ limitat al cocainei. Pacienţii cu nivele crescute de creatin-
fosfokinază, hipertermie, mioglobimurie, modificări ECG, deficite neurologice focale sau
suspecţi de ischemie miocardică trebuie spitalizaţi într-un serviciu de terapie intensivă,
riguros monitorizaţi şi pot avea prognostic rezervat.

Tratamentul în intoxicația cu cocaină


◦evaluarea funcţiilor vitale (respiraţie, circulaţie);

◦monitorizare cardiacă, puls-oximetrie, cateter venos central sau periferic;

◦oxigenoterapie (O2 100%) pe sondă nazală, mască sau sondă de intubaţie orotraheală;

◦susţinerea funcţiei respiratorii;

◦Diazepam intravenoas (0,1 – 0,3 mg/kg până la 10 mg la adulţi) pentru pacienţii cu


tahicardie, hipertensiune arterială sau convulsii. Mai poate fi util Haloperidol (nu creşte riscul
de convulsii);

◦susţinerea tensiunii arteriale în caz de tendinţă la colaps (cu substanţe macromolecualre sau
vasoactive);

◦determinarea glicemiei şi corecţie la nevoie (ser glucozat);

◦determinarea temperaturii.
Webgrafie:

1. https://newsmed.ro/intoxicatia-acuta-cu-cocaina/
2. http://preventis.ro/adevarul-despre-cocaina/
3. https://ro.wikipedia.org/wiki/Cocain%C4%83