Sunteți pe pagina 1din 5

1.

Autorul și opera sa

„Eu nici nu mai stiu pe ce lume sunt.“ (Luigi Pirandello)

Luigi Pirandello s-a apropiat de domeniul dramaturgiei la o vârsta


la care alti autori se ocupau mai mult cu administrarea gloriei
literare decât cu experimentarea unor formule artistice noi.

S-a născut în 1867 în Sicilia, la Girgenti (azi Agrigento) într-o


familie înstărită. Tatăl, antreprenor al unor mine de sulf – luptase
în armata lui Garibaldi și se căsătorise în 1863 cu Caterina Ricci–
Gramitto, sora unui camarad de arme –, și-ar fi dorit ca fiul să
intre în afaceri, dar Luigi e atras de literatură, după absolvirea
cursului liceal își începe studiile universitare la Facultatea de litere
a Universității din Palermo, de unde se transferă la Universitatea
din Roma (1888) pentru ca din 1889 să-și continue studiile în
Germania, la Bonn, susținându-și în limba germană teza de licență
cu un subiect de dialectologie italiană (1891).În 1889 publică la
Palermo, prima culegere de versuri, Mal giocondo (Veselul
întristat). În Germania traduce în italiană Elegiile romane ale lui
Goethe și compune Elegiile renane.

În 1892 se întoarce în Italia și din 1893 se stabilește la Roma, an în


care scrie primul roman, L'esclusa (Exclusa) ce va fi tipărit abia în
1908.În 1894 publică primul volum de nuvele Amori senza amore
(Iubiri fără iubire). Tot în 1894 se căsătorește cu Maria Antonietta
Postulano, fiica unui asociat al tatălui său, cu care va avea trei
copii. Colaborează la numeroase publicații italiene cu articole
critice, nuvele. Lucrează din 1897 ca profesor. În 1898 fondează
revista literară Ariel, unde publică prima sa piesă de teatru,
L'epilogo (Epilogul).

Accidentul produs în 1903 la mina de sulf a tatălui său


declanșează un șir de nenorociri în viața scriitorului: soția lui
suferă o pareză care va lăsa grave sechele psihice (în 1919 va fi
internata într-un ospiciu), situația financiară devine precară,
ajunge în pragul sinuciderii. În 1908 este profesor definitiv cu
activitate didactică până în 1922, când se retrage.

În 1923 fondează "Teatro d'Arte di Roma", e invitat in America,


unde Teatrul "Fulton" din New York se va numi vreme de trei luni
"Pirandello's Theatre", face turnee în Anglia, Franța și Germania,
apoi, în 1927, ajunge în Argentina și Brazilia. După carțile lui se
fac filme – între care Așa cum mă vrei tu, cu Greta Garbo.

În 1934 primește Premiul Nobel pentru literatură. Moare în 1936,


iar familia se supune dispozițiilor sale testamentare: "Când voi
muri, să nu mă îmbrăcați, înfășurați-mă într-un cearșaf. Fără flori,
fără lumânare la căpătâi. Un dric sărăcăcios. Gol. Și nimeni să nu
mă-nsoțească, nici rude, nici prieteni. Dricul, calul, birjarul, asta-i
tot. Ardeți-mă."
Cele mai cunoscute opere ale sale sunt:

Șase personaje în cautarea unui autor (1921)

Henric al IV-lea (1922)

Liola

A scris la randul lui si romane:

L'esclusa (Exclusa) (1893)

Il sciale nerro (Șalul negru)

si nuvele: La vita nuda (Viața goală) (1910)

Nuvele pentru un an (1922)

Alice Georgescu despre Luigi Pirandello:


Rari sunt,în istoria câștigătorilor Premiului Nobel pentru
Literatură,dramaturgii.Pe cât de multă faimă pot căpăta
pe scenă,pe cât de multă lumină pare să se reverse asupra
lor din reflectoare,pe atât de puțin se bucură ei de atenția
confraților,a criticilor,a juriilor literare și în general a
publicului.A publicului,care adeseori,cunoaște îndeaproape
acțiunea și deznodământul câte unei piese ori viața și
suferințele câte unui personaj,dar nu știe mai nimic despre
autor.Nici numele,câteodată...
Luigi Pirandello se numără printre acești celebri
necunoscuți.Pentru că,dacă titluri precum Șase personaje
in căutarea unui autor,
Să-i îmbrăcăm pe cei goi, de exemplu circulă sub formă de
vorbe de duh prin medii și in situații dintre cele mai
neașteptate(inclusiv baruri de noapte si grădini de
vară!),informațiile despre el ca om și autor sunt cu totul
sumare.
Subiectele preferate ale lui Pirandello sunt viața și
arta,adevărul si minciuna,realitatea și iluzia,adică esența
însăși a teatrului.Deși a scris și câteva romane,precum și
un număr impresionant de nuvele,Pirandello rămâne în
memoria lumii în primul rând ca autor de
teatru.Spectacolul scenic a exercitat asupra lui o fascinație
constantă,căreia îi stă mărturie nu doar faptul că acest
domn(spun contemporanii săi)serios,retras,mai degrabă
timid,a înfințat o companie de teatru,ci și subiectul
multora dintre textele sale.Și nu numai al celor în care este
vorba in chip explicit despre teatru(Șase personaje...,Astă-
seară...),ci și a celor din care eroii”joacă teatru„într-un fel
sau altul,fie punându-și în scenă propria nebunie(ca în
Henric al IV-lea),fie asumându-și identități false ori,pur și
simplu,schimbând măștile de la o clipă la alta.Teatrul i-a
dat mult lui Pirandello dar datoria nu a fost plătită.