Fierul pur nu reprezintă o importanță practică.

În schimb, aliajele fierului cu carbonul numite fontă și oțel sunt

materialele metalice cele mai utilizate în tehnică. Fonta este aliajul fierului cu carbonul, care conține între 2,11% și
6,67% carbon, iar oțelul, aliajul fierului cu carbonul care conține sub 2,11% carbon. În afară de fier și carbon, atât
fontele cât și oțelurile, mai conțin, în cantități mici, și alte elemente ca siliciu, mangan, sulf, fosfor (numite elemente
însoțitoare), care nu au putut fi complet îndepărtate în procesul de elaborare sau care au fost introduse în mod voit,
pentru a le conferi anumite proprietăți (elemente de aliere). [1]

Caracteristici[modificare | modificare sursă]

Fonta prezintă următoarele caracteristici generale: se toarnă bine, se prelucrează prin așchiere, dar nu se poate
prelucra plastic (nu se poate lamina sau forja) și nu se poate suda. Fontele turnate în piese mari sunt numite și
fonte de a doua topire și se obțin din fonte brute, prin retopirea în cuptoare speciale (cubilouri) în scopul înlăturării
impurităților și a obținerii anumitor compoziții. Ele pot fi: fonte cenușii,fonte nodulare și fonte maleabile.

http://www.scritub.com/tehnica-mecanica/GHID-PRIVIND-CORESPONDENTA-MAT12414151918.php

http://www.h-metal.ro/blog/otelul-carbon/

In general cresterea cantitatii de carbon reduce ductilitatea, dar mareste rezistenta la tractiune si capacitatea de a se
intari prin calire. In procesul de laminare se adauga carbon fierului pentru a-i consolida structurile si pentru a intari
metalul rezultat. Cantitatea de carbon adaugata modifica proprietatile otelului.

Otelul cu continut scazut de carbon este foarte ductil. Utilizat pentru a produce foi laminate plate si benzi de otel, care
sunt folosite pentru a construi nave, caroserii, produse din sarma, aparate de uz casnic, placi de tabla. Datorita cantitatii
reduse de carbon, acest otel este de obicei mai maleabil decat alte tipuri de otel. Ca urmare, acesta poate fi laminat
subtire in produse, rezultand de exemplu panouri de caroserii. Continutul de carbon folosit pentru aceste panouri este
de obicei mai mic de 0,10 %, iar pentru produse cum ar fi placile structurale laminate din otel de obicei pana la 0,3 %.
Tevile realizate din acest tip de otel sunt folosite pentru transportul de substante, cum ar fi gaze si petrol.

Cresterea continutului de carbon face ca otelul carbon sa fie mai dur, dar reduce sudabilitatea, ductibilitatea si il face
mai fragil.

Otelul cu continut mediu de carbon este mai usor de prelucrat, iar unii producatori adauga putin siliciu si mangan pentru
a imbunatati calitatea otelului. Este ductil si dur, cu proprietati bune de uzura. Acest tip de otel este mai ductil decat
otelul cu continut ridicat de carbon si mai putin maleabil decat otelul cu continut scazut de carbon. Otelurile care au
continut mediu de carbon au o rezistenta buna la uzura, astfel incat acestea sunt adesea folosite pentru piese auto si
aplicatii similare. Acestea sunt, de asemenea, utilizate in forjare si pentru productia de piese mari.
Otelul cu continut ridicat de carbon are rezistenta la tractiune mai mare, dar este mai putin ductil si maleabil decat otelul
cu continut scazut si mediu de carbon. Este foarte dur si are o buna memorie a formei facandu-l ideal pentru arcuri si
sarma. Este utilizat de aseamenea pentru productia de fire de inalta rezistenta.

În funcție de conținutul în elemente de aliere, oțelurile se împart în:

 oțeluri nealiate (numite și oțeluri carbon), care conțin ca elemente principale doar fierul și carbonul
 oțeluri aliate, care pe lângă fier și carbon conțin și alte elemente:nichel, crom, molibden, vanadiu etc.

Pentru a îmbunătăți cât mai mult duritatea și rezistența oțelurilor, acestea se supun de regulă
unor tratamente termice cum ar fi călirea sau nitrurarea. Scopul final al unor asemenea
tratamente este de obicei obținerea martensitei.

Carbonul este un element remarcabil din mai multe motive. Printre formele sale diferite se
numără una dintre cele mai moi (grafit) și una dintre cele mai dure (diamant) dintre substanțele
cunoscute.

Carbonul are cele mai înalte puncte de topire/sublimare dintre toate elementele. La presiunea
atmosferică nu are punct de topire deoarece punctul său triplu este la 10 MPa (100 bar),
deci sublimează la peste 4000 K. Astfel, el rămâne solid la temperaturi mai înalte decât cele mai mari
puncte de topire ale metalelor, precum wolframul sau reniul

În fizică, sublimarea este fenomenul de trecere, prin încălzire, a unei substanțe din stare solidă,
direct în stare de vapori (gazoasă), fără a mai trece prin starea lichidă. Fenomenul de sublimare este
endotermic, adică are loc cu absorbție de căldură.
Un exemplu de substanță care sublimează este naftalina.

Fenomenul invers, cel de trecere a unei substanțe din stare de vapori direct în starea solidă, poartă
numele de desublimare. Fenomenul de desublimare este exotermic, adică are loc cu cedare de
căldură
Ductilitatea otelului reprezinta capacitatea lui de a se deforma plastic fara sa se rupa. Aceasta
caracteristica permite otelului sa fie tras sau laminat pentru a obtine produse lungi si subtiri.

Ductilitatea, alaturi de capacitatea de turnare, forjabilitatea, prelucrarea prin aschiere,

maleabilitatea, sudabilitatea si durificarea, face parte dintre proprietatile tehnologice ale otelului.
Aceste proprietati se refera la modul de comportare al otelului in timpul prelucrarii.

http://www.h-metal.ro/blog/diferenta-intre-ol-37-si-ol-52/

Diferenta intre OL 37 si OL 52
In constructiile metalice otelurile sunt clasificate in functie de marca otelului (rezistenta la intindere). Otelurile cel mai frecvent
utilizate, in Romania, pentru realizarea constructiilor metalice sunt urmatoarele: OL 37, OL 44, OL 52.
OL este un simbol literar care face referire la domeniul de utilizare a otelului. Este un otel de uz general, utilizat in mod curent
la realizarea constructiilor metalice. Numarul care insoteste simbolul literar indica rezistenta minima de rupere (kg/mm²).

OL 37 – este numit otel normal de constructii, indeplineste intr-o mare masura conditiile impuse in mod normal otelurilor in
constructii. Mai este denumit si „moale” sau „ductil”. Are echivalentul Fe 360 / Euronorm.

OL 44 – tipul acesta de otel este utilizat pentru fabricarea elementelor de constructii solicitate puternic si realizarea niturilor
utilizate la asamblarea elementelor confectionete din OL 52. Are o limita de curgere incadrata intre cea a otelului normal OL 37
si a celui superior OL 52.

OL 52 – este otelul cu caracteristicile mecanice de rezistenta cele mai inalte. Se recomanda a fi utilizat pentru constructiile
foarte intens solicitate. Are echivalentul Fe 510 / Euronorm.

Atunci cand alegeti intre un otel OL 37 si unul OL 52 trebuie sa tineti cont de urmatoarele:

- in cazul incarcarilor repetate alternate si pulsatorii, rezistentele la oboseala, a celor doua oteluri, nu difera mult

- reducerea sensibila a consumului de otel (si a greutatii elementelor de constructie) prin utilizarea otelului OL 52 este
recomandata in cazul solicitarilor statice mari sau a celor variabile oscilante, la care influenta incarcarilor utile, fata de cele
permanente, este mica

- prelucrarea si sudarea otelurilor OL 52 este mai dificila

- otelul OL 52 are un cost mai mare decat cel OL 37

Se mai foloseste o simbolizare alfanumerica, care este echivalenta, dar nu identica cu cele de mai sus:

S 235 echivalent cu OL 37

S 275 echivalent cu OL 44

S 355 echivalent cu OL 52

Litera S simbolizeaza grupa de otel ( otel de constructii), iar numarul 235/ 275/ 355 specifica limita de curgere (N/mm²).