"Atunci am înțeles că nimic nu durează în suflet, că cea mai verificată încredere poate fi

anulată de un singur gest, că cele mai sincere posesiuni nu dovedesc niciodată nimic,
căci și sinceritatea poate fi repetată, cu altul, cu alții, că, în sfârșit, totul se uită sau se
poate uita."

— Mircea Eliade (Maitreyi)

"Nu mai am cu lumea exterioară mie niciun contact, iar cea dinlăuntrul meu, nu ştiu,
doarme sau a murit."

— Cella Serghi (Pânza de păianjen)

"Cred că lumea a fost prea mare pentru mine. În schimb, o lume redusă la "doi" mi s-a
părut ideală."

— Octavian Paler

"Eu nu pot să nu te iubesc. Tu nu ştii de ce, şi nu ţi-o pot spune, şi cu toate astea chipul
tău, umbra ce-ai aruncat-o pe pânza gândurilor mele este singura fericire ce am avut-o
în lume."

— Mihai Eminescu (Sărmanul Dionis)

Îi furase pe nesimțite somnul, căci multora li se părea povestea, care‑o ascultaseră

acum, asemenea cu cele care le știau din satul lor, de‑acasă."

— Jean Bart

"Singurul sfat pe care eu pot să îl dau cu inima împăcată este: Dormiți! Dormiți, fraților,
că somnul n-a făcut rău nimănui! Ești trist? Culcă-te! Ești nervos? Culcă-te! Vrei să mori?
Culcă-te, poate ai noroc și mori în somn!"

— Adrian Teleşpan

"Nu-ţi dai seama ce copleşitor lucru e să simţi, câteodată, că timpul ţi-a luat-o înainte, că
n-ai făcut anumite lucruri esenţiale la vremea lor şi că ai să te trezeşti într-o bună zi
singur, îmbătrânit, incapabil de a mai repara ceva. Căci ceea ce mă apăsa mai mult în
după-amiaza aceea era sentimentul ireparabilului. A trecut ceva, a trecut, şi eu n-am
băgat de seamă... E cumplit să-ţi dai seama de asta..."

— Mircea Eliade

"Numai când e singur omul cu sufletul său, numai atunci există un echilibru între lumea
lui cea mică dinăuntru şi restul universului; îndată ce intervine realitatea de-afară, omul
devine o jucărie neputincioasă, fără voinţă adevărată, mergând încotro îl mână puteri şi
hotărâri străine de fiinţa lui..."
— Liviu Rebreanu (Pădurea spânzuraţilor)

"Bărbatul şi femeia se caută în vălmăşagul imens al vieţii omeneşti. Un bărbat din

milioanele de bărbaţi doreşte pe o singură femeie din milioanele de femei. Unul singur şi
una singură. Adam şi Eva."

— Liviu Rebreanu (Adam și Eva)

"Cînd eşti trist de tot, îţi vine să dormi. Îţi vine să-ţi culci capul pe genunchii altcuiva care
te iubeşte, sau, dacă eşti singur şi n-ai pe nimeni, să ţi-l culci pe palmele tale... Da. Îţi
vine să dormi cînd eşti trist. Şi să uiţi... Dar cînd te deştepţi? Iar eşti trist şi nu mai poţi
s-adormi din nou!..."

— Ionel Teodoreanu

"Dispariţia iubirii e ca o oglindă întoarsă, nu se mai vede nimic, te uiţi zadarnic în ea.
Gestul tău nu se mai reflectă, nu-i mai răspunde nimeni. Eşti singur."

— Marin Preda

“Singura clipă care contează cu adevărat este ultima. Atunci când trebuie să răsufli
ușurat și să nu-ți pară rău după nimic.”

― Chris Simion, Ce ne spunem când nu ne vorbim

Uneori, e drept, omul oboseşte aşteptând. Şi n-aţi auzit, oare, de situaţii în care, când
soseşte în sfârşit ceea ce el a aşteptat, soseşte prea târziu? E, poate, o victorie pe care a
dorit-o mult, dar, obţinând-o prea târziu, nu mai are ce face cu ea; o victorie care
reuşeşte să-l obosească şi mai mult. Şi renunţă la ea cu o ultimă mare tristeţe, deoarece
nu e simplu să porţi o bătălie şi, ajuns la capăt, să-ţi dai seama că asta a fost totul.
Bătălia. A existat cândva un scop, dar de atâta aşteptare scopul a murit... Te resemnezi
la nevoie cu singurătatea, dar nu vrei să te resemnezi cu desăvârşirea ei.

Octavian Paler

Închipuiţi-vă că într-o zi ar fi venit un tren şi n-am fi mai avut putere să urcăm în el. L-am
dorit prea mult, l-am aşteptat prea mult. Ne-am epuizat în aşteptare şi nu ne-a rămas
nicio picătură de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului aşteptat. Numai că ne-
am fi simţit striviţi de o mare tristeţe, amintindu-ne cât am visat trenul acela care acum
pleacă fără noi. Şi ce-am fi putut face după plecarea trenului? Singura noastră şansă ar
fi fost să uităm de el, să uităm de toate, să dormim, iar când ne trezeam, cu ultimile
noastre puteri, să aşteptăm alt tren...

Octavian Paler
Dragostea nu moare niciodata de moarte naturala. Moare din cauza orbirii, greselilor si
tradarilor. Moare din cauza epuizarii, vestejirii si soviarii.

Anais Nin

Dragostea piere pentru că noi nu ştim cum să-i reîmbogăţim sursa. Dragostea moare
bolnavă şi rănită; ea dispare din cauza uzurii, a şovăielii, a murdăriei şi trădărilor.

Anais Nin