Sunteți pe pagina 1din 3

Eposul Poporului Românesc

Gheorghe Vrabie, se naste la 6 apr. 1908, Voinesti, judetul Vaslui - moare in 19 iul. 1991,
Bucuresti.

Istoric literar, folclorist.

Fiul lui Gheorghe Vrabie si al Ecaterinei (n. Jerebie), tarani.

Scoala primara la Obirseni (1915-l919), studii secundare la Birlad (1922-l929), Facultatea de


Litere si Filosofie la Bucuresti (1929-l933). Debut editorial cu Mesianism ardelean (1937),
parte a unei lucrari mai mari, Birladul cultural (1938), incununata cu Premiul Acad.
Specializare, ca bursier al Fundatiei Humboldt, la Univ. din Berlin (1940-l944). Doctor in
folcloristica, etnografie si romanistica cu teza Die Auffassung der Valksdichtung bei den
Rumanen. E in deutschrumanisches Verhaltnis zur Romantik (Conceptul de poezie populara la
romani. O contributie la relatiile romano-germane in epoca romantica). Cariera didactica la
Oltenita, Dorohoi, Buzau; cariera univ. la Bucuresti (1944-l957) si Pitesti (1962-l973).

Cercetator la Institutul de Istorie si Teorie Literara (1957-l962).

Colaboreaza la: Orizonturi, Ethnos, Gindirea, Curentul, Revista vremii, Ramuri, Universul
literar, Folclor literar, Viata Romaneasca, Arges, Scrisul banatean, Astra, Cronica, Ateneu,
lasul literar. Cercetari folclorice, Limba si literatura, Studii si cercetari de istorie literara si
folclor, Revista de istorie si teorie literara, Studii de literatura universala, Rivista Folklore
(Italia), Jahrbuch fur Volksliedforschung, Reinisches Jahrbuch fiir Volkskunde (R.F.G.) etc.
Desi a debutat cu cercetari de istorie culturala si literara (Birladul cultural, 1938; Gindirismul.

Istoric, doctrina, realizari, 1940), Gheorghe Vrabie s-a dedicat ulterior exclusiv folcloristicii in
care a devenit o autoritate incontestabila (Folclorul. Obiect, principii, metoda, 1947; Balada
populara romana, 1966; Folcloristica romana - Evolutie, curente, metode, 1968; Folclorul.
Obiect, principii, metoda, categorii, 1970; Structura poetica a basmului, 1975; Retorica
folclorului (Poezia), 1978; Eposul popular romanesc, 1983; Poetica Mioritei, 1984; Proza
populara romana, 1986; Zur Volkskunde der Rumanen Volkichtung und Bauchtum in
europaischen Kontext, 1989). Membru in International Society for Folk Narrative Research,
International Society for Ethnology and Folklore si Le Cercle des etudes de l’Epos folclorique.
Laureat al Premiului Herder (1987), Gheorghe Vrabie si-a fixat un loc in seria marilor
folcloristi romani.

V. si-a inceput activitatea ca istoric literar riguros cu o cercetare de istorie culturala


(monografia Birladul cultural, 1938) si un studiu critic asupra gindirismului (Gindirismul.
Istoric, doctrina, realizari, 1940), demn inca de interes. Primul monografist al gruparii elimina
eruditia impovaratoare, face eforturi notabile de obiectivare, in ciuda perspectivei istorice de
apreciere, inerent limitata. Trecerea de la preocuparile de istorie literara la activitatea
folcloristica s-a savirsit organic. Filonul e detectabil in monografia dedicata Gindirii.
Specializarea in strainatate si doctoratul canalizeaza exegeza folcloristica a lui Gheorghe
Vrabie in elaborarea unor lucrari ample, sistematice, avind structura unor veritabile tratate.
Folclorul. Obiect, principii, metoda (1947), reluata si amplificata in Folclorul. Obiect, principii,
metoda, categorii (1970) intreprinde analiza materiei la interferenta cu disciplinele inrudite,
pledeaza pentru autonomia folcloristicii, privind-o ca sistem functional.

Balada populara romana (1966), studiu monografic, analizeaza zeci de variante, incercind sa
desprinda tematica specifica eposului romanesc (prin incadrarea in cel sud-est european si
general european), racordind fiecare tip de balada la temeiurile etnografice si la substraturile
stravechi, indeosebi evidentierea valorilor artistice, cu ajutorul analizei comparative sincronice
decide virtutile cercetarii lui Gheorghe Vrabie Folcloristica romana - Evolutie, curente, metode
(1968), prima sinteza de acest gen, evita principiul strict cronologic, incercind sa analizeze in
profunzime miscarea generala de idei de-a lungul timpului (curente si scoli folcloristice),
contactele ei cu folcloristica europeana. in Structura poetica a basmului (1975) autorul renunta
la exclusivismul vechilor metode folcloristice de interpretare (genetica, geografica, etnografica,
biografismul si documentarismul folcloric restrictiv), optind Narrative Research, International
Society for Ethnology and Folklore si Le Cercle des etudes de l’Epos folclorique. Laureat al
Premiului Herder (1987), Gheorghe Vrabie si-a fixat un loc in seria marilor folcloristi romani.

V. si-a inceput activitatea ca istoric literar riguros cu o cercetare de istorie culturala


(monografia Birladul cultural, 1938) si un studiu critic asupra gindirismului (Gindirismul.
Istoric, doctrina, realizari, 1940), demn inca de interes. Primul monografist al gruparii elimina
eruditia impovaratoare, face eforturi notabile de obiectivare, in ciuda perspectivei istorice de
apreciere, inerent limitata. Trecerea de la preocuparile de istorie literara la activitatea
folcloristica s-a savirsit organic. Filonul e detectabil in monografia dedicata Gindirii.
Specializarea in strainatate si doctoratul canalizeaza exegeza folcloristica a lui Gheorghe
Vrabie in elaborarea unor lucrari ample, sistematice, avind structura unor veritabile tratate.
Folclorul. Obiect, principii, metoda (1947), reluata si amplificata in Folclorul.

Obiect, principii, metoda, categorii (1970) intreprinde analiza materiei la interferenta cu


disciplinele inrudite, pledeaza pentru autonomia folcloristicii, privind-o ca sistem functional.
Balada populara romana (1966), studiu monografic, analizeaza zeci de variante, incercind sa
desprinda tematica specifica eposului romanesc (prin incadrarea in cel sud-est european si
general european), racordind fiecare tip de balada la temeiurile etnografice si la substraturile
stravechi, indeosebi evidentierea valorilor artistice, cu ajutorul analizei comparative sincronice
decide virtutile cercetarii lui Gheorghe Vrabie Folcloristica romana - Evolutie, curente, metode
(1968), prima sinteza de acest gen, evita principiul strict cronologic, incercind sa analizeze in
profunzime miscarea generala de idei de-a lungul timpului (curente si scoli folcloristice),
contactele ei cu folcloristica europeana. in Structura poetica a basmului (1975) autorul renunta
la exclusivismul vechilor metode folcloristice de interpretare (genetica, geografica, etnografica,
biografismul si documentarismul folcloric restrictiv), optind pentru analiza complexa,
morfologico-functionala, menita sa surprinda semnificatiile artistice si sistemul fictional
coerent. Preocupat mereu de valorile artistice, el cerceteaza (inclusiv prin metoda structuralista)
discursul poetic, diferitele grupuri de personaje si relatiile dintre ele, problemele fantasticului,
stilul, limbajul, tehnica nararii. Cercetarea degaja structurile generale ale basmului (narograme),
virtutile povestitorului popular, posesor al unei adevarate „ars combinatoria", punind un accent
aparte pe discursul fantastic, cu motive si motiveme, cu tipurile specifice (monoplan, scenic,
panoramic).

Retorica folclorului (Poezia) (1978) analizeaza unele tehnici retorice curente in vorbirea diurna
si atit de frecvente in poezia folclorica (tipuri de discurs folcloric), aducand lumini noi asupra
valorii si autenticitatii creatiilor orale •(expresivitate, efecte stilistice, muzicalitatea si
plasticitatea poeziei populare). Sintezele sale nelipsite de o nota polemica subiacenta -veritabile
studii de stilistica - surprind mecanismul retorico-fictional, abordind unitar creatiile folclorice
drept arta a cuvintului. Gheorghe Vrabie analizeaza o multitudine de teme si motive, structurile
poematice in cadrul eposului legendar-mitologic, al celui haiducesc, respectiv al baladei
nuvelistice (Eposul popular romanesc, 1983). Punctul de vedere nou in interpretare rezida in
examinarea tematicii si a laturii stilistice (sisteme retorice, limbaj plastic), a confluentelor
eposului nostru cu al altor popoare (studiul indicelui international al motivelor).

De la profesorii sai, O. Densusianu si D. Caracostea, Gheorghe Vrabie a mostenit deprinderea


de a acorda prioritate valorii artistice: el cerceteaza sistemele si mijloacele specifice de
exprimare, deci mecanismele, inventiile proprii, regulile dominate de un sistem retoric si de
imagini-cheie, tipice fiecarei categorii — balada, colinda, doina etc. Cercetarea structurilor
narative particulare, a compozitiei, limbajului, tehnicii specifice basmului fantastic romanesc, a
structurilor poetice (distinge un model ritualic, altul poematic in Miorita) sint constante ale
abordarii sale.

Poeticitatea intrinseca pe care o incorporeaza cunoscuta balada populara ii confera un statut


estetic comparabil cu al epopeilor homerice si al poemelor medievale, conchide Gheorghe
Vrabie (Poetica Mioritei, 1984). De la Balada populara romana (1966), prin Retorica folclorului
(1978) pina la Proza populara romana (1986) cartile sale formeaza un corpus exegetic coerent.
Aceasta temeinica activitate folcloristica - impunind un specialist de reputatie europeana - este
complinita de seria antologiilor de folclor sau editii critice (Folclor romanesc, 1947; Novacestii,
1960, reluata in Gruia lui Novac, 1965 si 1977; Poezii populare ale romanilor, . reluata in seria
Gheorghe Vrabie Alecsandri, Opere, III, 1978; Basmul cu Soarele si fata de imparat, 1974; o
editie E. Girleanu in excelenta colectie „Clasicii romani comentati" a lui N. Cartojan ). Erudit al
domeniului, Gheorghe Vrabie detine arta de a face accesibile problemele specioase ale
folclorului.