Flyvbjerg, cinci neînțelegeri Despre cercetarea studiilor de caz, 9.

1
3
etapele preliminare ale unei investigații "pentru a genera ipoteze, însă este înșelătoare să
vedem cazul
studiu ca o metodă pilot care urmează să fie utilizat numai în pregătirea studiilor mai mari ale
studiului real, sistematic
testarea ipotezelor și construirea teoriei.
Conform concepției convenționale, un caz și un studiu de caz nu pot avea valoare și valoare
înșiși; ele trebuie să fie legate de ipoteze, urmând binecunoscutul ipotetico-deductiv
model de explicație. Mattei Dogan și Dominique Pelassy (1990, 121) au spus așa: "se poate
să explice în mod justificat un caz particular numai pe baza ipotezelor generale. Toate
celelalte sunt incontrolabile,
și deci fără nici un folos "(vezi, de asemenea, Diamond 1996, 6). În mod similar, începutul lui
Donald Campbell nu a mâncat
cuvinte când a retrogradat studiile unice la halda metodologică de gunoi:
Studiile au o absență totală de control, încât nu au o valoare științifică aproape deloc. . . Orice
aparența cunoașterii absolute sau cunoașterea intrinsecă a obiectelor izolate singulare este
considerată a fi iluzorie după analiză. . . Se pare că este foarte neetic la momentul de față ca
să permită, ca
teze sau disertații în învățământ, studii de caz de acest fel (adică implicarea unui singur grup
observată la un moment dat) (Campbell și Stanley 1966, 6-7).
Dacă citiți astfel de critici de o anumită metodologie suficient de multe ori dacă auziți
consilierii tezei
repetați-o, începeți să credeți că poate fi adevărat. Asta mi sa întâmplat și ma făcut nesigur
despre metodologia studiului de caz. Pe când mi-am continuat cercetările, am aflat că
Campbell a avut