actul unirii conjugale drepturile căsătoriei. Prin
3: PROTOPOPIATUL IAŞI 3 şi Parohia
urmare este necesar ca prin rugăciuni frecvente să
șteargă ceea ce au întinat prin amestecul de patimi
forma corectă a unirii conjugale.” (Sf. Grigorie cel
Mare Dialogul, Cartea Regulei pastorale, în PL 77, 102)
○ MITUL (părerea greșită) nr. 2:
„Împiedicarea conceperii este un păcat mai puțin
grav decât avortul chirurgical sau decât avortul
timpuriu prin contracepția avortivă.”
Adevărul: „Dacă cineva pentru a-și satisface
pofta sau din ură deliberată face ceva unui bărbat sau
unei femei astfel încât să nu se nască nici un prunc
din el sau din ea, sau dă doctorii ca să nu poată da
naștere sau concepe, să fie socotit împreună cu
ucigașii.” (Sf. Ioan Postitorul, Cuvântări despre pocăință
și mărturisire, în PG 88, 1924).
„Cine este cel care nu poate atrage atenția că nici
o femeie nu are voie să ia doctorie ca să nu poată
concepe? Sau condamnă în ea însăși firea pe care
Dumnezeu a voit-o fertilă? De atâtea ori de câte ar
fi putut concepe sau da naștere, de atâtea ucideri
de oameni va fi socotită vinovată și, dacă nu se va
supune canonului potrivit, ea va fi condamnată la
moartea veșnică în iad. Dacă o femeie nu vrea să
mai aibă copii, să se înțeleagă cu soțul să trăiască
în curăție întrucât castitatea este singura
sterilitate a unei femei creștine”. (Cezar de Arles,
Cuvântări, 1, 12; în CCSL 103).
„Poți vedea multe femei care sunt văduve înainte
de nuntă, și care încearcă să-și protejeze conștiința
nefericită printr-un veșmânt subțire. Ca nu cumva să
fie trădate de umflătura pântecelui sau de plânsul
copiilor lor, ele merg înainte cu picioare săltărețe și
cu capul înălțat. Unele merg atât de departe încât să
bea dinainte sterilitate și astfel săvârșesc ucidere
de om încă înainte ca acesta să fie semănat. Altele,
când își dau seama că au conceput din ticăloșia lor,
folosesc doctorii ca să săvârșească avort și când,
așa cum se întâmplă adesea, mor și ele împreună cu
progenitura lor, se pogoară în iad cu un întreit
păcat: nu doar uciderea fiului procreat, ci și sin–
ucidere și adulter împotriva lui Hristos.” (Fer. Ieronim,
Scrisori 22, 13 în PL 22, 401).
○ MITUL (părerea greșită) nr.
„Contracepția avortivă sau neavortivă micșo–
rează numărul avorturilor.”
Adevărul: Promovarea folosirii iresponsabile,
iraționale și nelegitime de sexualitate crește
numărul de avorturi, relațiile extraconjugale și
sexualitatea precoce. De asemenea: „Nu ar exista
adulter, destrăbălare și prostituție a femeilor, dacă ar
fi cunoscut tuturor că orice este căutat dincolo de
dorința procreerii este condamnat de Dumnezeu.”
(Lactanțiu, Despre instituțiile divine, cap. 8).
○ MITUL (părerea greșită) nr. 4:
„Soții au obligația de a asculta unul de celălalt
atunci când este vorba de contracepție sau de avort
ca nu cumva soțul/soția să cadă în preadesfrânare.”
Adevărul: Împreunarea cu ferirea voluntară de
procreere presupune deja transformarea căsătoriei în
preadesfrânare: „Când procreerea este dată la o parte,
soții sunt amanți mârșavi, soțiile sunt prostituate,
camerele de nuntă sunt bordeluri și socrii sunt proxe–
neți.” (Fer. Augustin, Împotriva lui Faustus maniheul, 15,
7 în PL 8, 310). De aceea: „Dacă soţul o sileşte la
avort sau este împotriva naşterii de copii, atunci
femeia poate să divorţeze. Încurajăm divorţul? Nu!
Descurajăm prostituţia.” (Pr. Nicolae Tănase, Soțul
ideal, soția ideală, p. 228). „Pe lângă adulter, soţul
poate să divorţeze când i se pun curse care peri–
clitează viaţa, îndreptate contra existenţei căsătoriei,
de către un soţ împotriva celuilalt, cum ar fi refuzul
soţului sau a soţiei de a naşte copii. În acest caz
partea nevinovată are canonic dreptul să solicite
divorţul.” (Arhim. Ilie Cleopa, Ne vorbește Părintele
Cleopa, vol. 5, p. 18).
***
Ȋn cazul unei sarcini pentru care nu sunteţi
pregătită, puteţi cere sprijin la:
- Departamentul Pro Vita al Arhiepiscopiei Iaşiului
(din cadrul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei), la
numărul gratuit 0800 800 116;
- Biserica Naşterea Domnului - ȋn cadrul Maternităţii
Cuza Vodă din Iași – nr. 0744 798 610 sau pe site-ul
www.provitaiasi.ro. Vă rugăm să răspândiţi şi
dumneavoastră pliante şi materiale despre avort, postându-
le pe internet şi/sau listate. România este de multă vreme
ȋntre ţările cu cele mai multe avorturi din lume.
ortodoxă Sfântul Apostol Toma din Iaşi
Contracepția
Ce aţi vrut să ştiţi dar v-a fost
frică să ȋntrebați!
„Noi avem mare grijă şi mare strângere de inimă
pentru problema soţiilor noastre care se prostitu–
ează. Dar cum se prostituează? Păi, cum se pros–
tituează la bordel. Ce este la bordel? La bordel exis–
tă mai multe femei, care sunt controlate de medic... şi
bărbaţii merg şi săvârşesc cu o femeie necunoscută
un lucru lăsat de Dumnezeu în afara cununiei.
Bărbaţii noştri ce săvârşesc? Acelaşi lucru cu
propria lor nevastă. Da, merg la biserică, da, unii
se şi spovedesc, alţii se şi împărtăşesc. Numai că
folosesc prezervativul, folosesc pilulele, folosesc
pastiluţele, nu ştiu ce mai fac, nu ştiu ce fel de
calendar mai ţin şi atunci înseamnă că se prostitu–
ează. E cam dur cuvântul, ştiu, trebuie să vorbim pe
faţă, că aşa e tema. Tema este asta: libertatea noastră
în viaţă dăruită de Dumnezeu. Care e diferenţa între
libertate şi libertinaj? Care e diferenţa dintre o trăire
obişnuită conjugală şi dezmăţ? Ce se vede, e clar că e
dezmăţ.” (Pr. Nicolae Tănase, Soțul ideal, soția ideală, p.
303)
○ MITUL (părerea greșită) nr. 1:
„Căsătoria legitimează dreptul la plăcerea fizică
făcută voluntar sterilă.”
Adevărul: „Patimă este atunci când dorim
vreun lucru împotriva rațiunii, de pildă mâncare
fără vreme şi fără trebuinţă, femeie fără scopul naş–
terii de prunci, sau nelegitimă.” „Patima este o
mişcare a sufletului împotriva firii fie spre o iubire
neraţională, fie spre o ură fără de judecată... Iarăşi
patima este o judecată greşită cu privire la înţelesurile
lucrurilor, căreia îi urmează reaua întrebuinţare a lu–
crurilor (abuzul de lucruri). De pildă când e vorba de
femeie, judecata dreaptă cu privire la împreunare
trebuie să vadă scopul ei în naşterea de copii. Deci
cel ce urmăreşte plăcerea greşeşte în judecată,
socotind ceea ce nu e bine ca bine. Aşadar unul ca
acesta face rea întrebuinţare (abuzează) de feme–
ie, împreunându-se cu ea” (Sf. Maxim Mărturisitorul,
Suta a doua 17, 33, în Filocalia, vol 2, p. 92).
„Să aibă bune nădejdi și cei căsătoriți care se
folosesc de căsătorie în chip legiuit, cei care trăiesc
după legiuirile Bisericii, nu însă cei care trans–
formă căsătoria în desfrânare din prea multă lipsă
de măsură: cei care cunosc vremurile de abstinență
spre a se dedica rugăciunii (1 Cor. 7, 5), cei care aduc
la slujbele din Biserică, curate, împreună cu hainele
și trupurile, cei care s-au căsătorit în vederea
nașterii de copii, iar nu a desfrânării”. (Sf. Chiril al
Ierusalimului, Cateheze, 4, 25; p. 62).
„Fiecare dintre noi are raporturi cu soția cu care s-
a căsătorit potrivit cu legile pe care le avem stator–
nicite, atât cât este necesar pentru facerea de
prunci. Agricultorul seamănă sămânța în pământ și
așteaptă recolta, fără să mai semene sămânță din nou.
Tot așa și pentru noi, facerea de prunci este limita
în care ne îndulcim de desfătări.” (Atenagora, O
pledoarie în favoarea creștinilor, cap. 32; PG 6, 965)
Dar fiindcă trebuie să anticipăm și împotrivirile
celor răi, îi vom întreba pe ei: Despre care
întrebuințare vorbiți? De cea din Lege pe care
Dumnezeu a îngăduit-o zicând: «Creșteți și vă
înmulțiți și umpleți pământul» (Fc. 1, 28) și pe care
Apostolul a primit-o zicând: «Cinstită să fie nunta și
patul nespurcat» (Evr. 13, 4)? Sau de cea populară,
dar care se săvârșește pe ascuns și cu preacurvie?
Fericit este cel care în tinerețe având jug liber,
întrebuințează firea spre facerea de copii. În ce
privește pe cel care o folosește pentru destră–
bălare, acela va primi pedeapsa prezisă de Apostol
pentru desfrânați și preadesfrânați (Evr. 13, 4).”
(Sf. Atanasie cel Mare, Epistola I către monahul Amun, în
Pidalion, p. 432).
„Căsătoria presupune dorința de a face copii, nu
secretarea fără rânduială a sămânței, secretare nele–
giuită și irațională. Domnul vrea să „se înmulțească”
omenirea (Fc. 1, 28); dar n-a spus «Desfrânați-vă!”,
nici n-a vrut ca noi să ne dedăm plăcerilor, ca și cum
am fi fost făcuți tocmai pentru a ne împreuna. Numai
celui căsătorit îi este îngăduit să semene, ca
plugarului, și numai în acel timp când ogorul
primește sămânța.” (Sf. Clement Alexandrinul,
Pedagogul, 2,10, 90-102, p. 281-8).
„Totuși, chiar și tinerii care își potolesc inimile lor
spre cumpătare din frică de Dumnezeu renunță de
obicei la lucrarea tinereții atunci când femeia a luat în
pântece. Este oare aceasta vrednic de admirație la
oameni, dacă și fiarele propovăduiesc mut râvna
pentru procreere și nu dorirea de împreunare? Cu
adevărat, odată ce știu că pântecele s-a umplut și
sămânța a fost primită de pământul roditor, acestea
nu se mai dedau împreunării și nici senzualității
iubirii, ci își asumă grija părintească. Dar omul nu
cruță nici pe făt nici pe Dumnezeu. Pe primul îl
pângărește pe Celălalt Îl exasperează. «Înainte de a te
forma în pântece» spune El «te-am cunoscut și te-am
sfințit în pântecele maicii tale» (Ier.1,5). Ca să-ți
stăvilești nerușinarea a consemnat mâna Făcăto–
rului tău plăsmuirea omului în pântece. El lucrea–
ză, iar tu taina sfântă a uterului o profanezi incestuos
cu pofte spurcate? Imită fiarele sau teme-te de
Dumnezeu.” (Sf. Ambrozie al Mediolanului, Comentariu
la Evanghelia după Luca 1, 43, PL 15, 1550.
„Valoarea fiecărui lucru atunci se arată când este
întrebuințat după propria lucrare adecvată, dar când
este întrebuințat după una care îi este străină, nu mai
este așa. Spre exemplu vinul este pentru veselie și nu
pentru îmbătare, pâinea pentru hrană, împreunarea
pentru procreerea copiilor, iar nu pentru destră–
bălare”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariu la Epistola
către Coloseni, Omilia 12, p. 148).
„De ce nu spune Apostolul: «Dacă nu are copii, să
se căsătorească?» Pentru că în această vreme a înfrâ–
nării de la îmbrățișări nu este necesară propagarea
prin naștere de fii. Și de ce a zis «Dacă nu se
înfrânează să se căsătorească?» Evident de aceea ca
nu cumva prin neînfrânarea ei să fie silită să săvâr–
șească adulter. Așadar dacă se înfrânează să nu se
căsătorească și nici să conceapă copii. Dar dacă nu se
înfrânează, îi îngăduie să se căsătorească pentru ca nu
cumva să conceapă copii într-un mod ticălos, sau ca
nu cumva să se împreuneze într-un mod și mai
mârșav, neconcepând copii deloc, deși aceasta despre
care am spus la urmă, unii o săvârșesc chiar dacă sunt
căsătoriți legal. Căci este nelegitimă și mârșavă
împreunarea chiar și cu propria soție acolo unde
conceperea pruncilor este evitată. Onan, fiul lui Iuda
a făcut aceasta, și Domnul l-a omorât din acest motiv
(Fc. 38, 8-10). Prin urmare însăși procreerea este
cauza primă și naturală și legitimă pentru căsăto–
rie și de aceea, cei care s-au căsătorit din cauza
neînfrânării nu trebuie să-și tempereze într-așa un
mod răul neînfrânării astfel încât să extermine
binele căsătoriei, care este rodirea de fii. Căci
evident despre cei neînfrânați a vorbit Apostolul
când a zis: «Vreau deci ca văduvele tinere să se
mărite, să procreeze copii, să poarte griă de casă
ca mame ale familiei, și să nu dea potrivnicului
nici un prilej de ocară. Căci unele s-au și abătut ca
să se ducă după Satana» (1 Tim.5,14-15). Când a zis
«Vreau ca văduvele tinere să se căsătorească» a
îndemnat să reziste dezastrului neînfrânării. Dar ca
nu cumva să se întâmple să se gândească numai la
slăbiciunea poftei trupești, să fie singura căreia să-i
slujească lucrarea căsătoriei și ca nu cumva binele
căsătoriei să fie ori condamnat ori neglijat, a adăugat
în continuare «fii să procreeze, mame ale familiei să
fie»”. (Fer. Augustin, Despre căsătoriile preadesfrânate,
2, 12, în PL 40, 479).
„Trebuie să-și amintească soții mereu că moti–
vul unirii lor e numai voința de a dobândi copii.
Dacă se folosesc de unirea căsătoriei fără măsură,
înseamnă că au transformat actul înmulțirii în mijloc
de plăcere trupească. Să ia aminte cu grijă la aceasta
că, chiar fără să iasă afară de ceea ce este legitim,
totuși chiar și în căsătorie pot încălca prin însuși