Vectori
7
1.1.1 Reprezentarea geometrică
Un vector este reprezentat ca un segment orientat, care porneşte
dintr-un punct numit origine sau punct de aplicaţie. Segmen-
tul este aşezat pe dreapta suport AA’ şi are sensul indicat de
vârful săgeţii (Fig.1).
Fig. 1
8
Modulul sau mărimea vectorului este proporţională cu lungi-
mea segmentului orientat. Modulul vectorului se notează A sau
A.
1
În literatura de specialitate se folosesc şi alte notaţii pentru versori.
9
Fig. 2
10
1.2 Operaţii cu vectori
1.2.1 Adunarea şi scăderea vectorilor
şi B
Fie A doi vectori oarecare. Suma A
+B
este, de asemenea,
un vector:
A+B =C (1.6)
11
În Fig. 3 sunt reprezentate două metode geometrice de aflare ale
vectorului sumă.
În Fig. 3b este ilustrată adunarea a doi vectori prin metoda para-
lelogramului. Conform regulii paralelogramului, vectorul re-
zultant este diagonala mare a paralelogramului construit de cei
doi vectori concurenţi A şi B.
12
Fig. 4: Determinarea vectorului diferenţă, D; (a) prin
adunarea lui A cu vectorul opus −B; (b) vectorul
uneşte vârfurile celor doi vectori A
diferenţă, D, şi B
şi
are sensul ı̂nspre vectorul descăzut
13
i , i = 1, 2, 3..., n.
a n vectori R
Dacă se cunosc proiecţiile acestor vectori pe axele sistemului de
coordonate carteziene, Rix , Riy , Riz , atunci, vectorul sumă este:
n
=
R i
R (1.14)
i=1
R = Rx2 + Ry2 + Rz2 (1.15)
unde
n
n
n
Rx = Rix , Ry = Riy , Rz = Riz (1.16)
i=1 i=1 i=1
14
Un exemplu de ı̂nmulţire a unui vector cu un scalar a fost deja
ilustrat ı̂n relaţia (1.1) şi ı̂n Fig. 1.
+ 0 = 0 + A
• A =A
• (λμ) A = λ μA = μ λA = μλA
= λA
• (λ + μ) A + μA
• λ A +B = λA + λB
=A
• 0·A · 0 = 0
Produsul scalar
15
Fig. 5: Interpretarea geometrică a produsului scalar
= A cos α
P rB A (1.20)
astfel ı̂ncât:
·B
A = (A cos α)B (1.21)
La fel:
= B cos α
P rA B (1.22)
astfel ı̂ncât:
·B
A = A · P r B
(1.23)
A
16
şi axele Ox, Oy, Oz se nu-
Cosinuşii unghiurilor dintre vectorul A
mesc cosinuşi directori.
i) = Ax = α1
cos(A, (1.27)
A
j) = Ay
cos(A, = β1 (1.28)
A
k) = Az = γ1
cos(A, (1.29)
A
Ca urmare:
unde α1 , β1 şi γ1 sunt cosinuşii directori ai lui A.
= A · (α1i + β1j + γ1k) = AeA
A (1.30)
unde:
eA = α1i + β1j + γ1k (1.31)
Într-adevăr:
este versorul direcţiei lui A.
deoarece:
α12 + β12 + γ12 = 1. (1.33)
x , Ay , Az ) şi B(B
iar produsul scalar al vectorilor A(A x , By , Bz ) se
exprimă ca:
·B
A = Ax Bx + Ay By + Az Bz (1.36)
17
Exemple de mărimi definite ca produs scalar sunt: lucrul me-
canic, fluxul câmpului gravitaţional, al câmpului electric sau al
câmpului magnetic etc.
Produsul vectorial
şi B,
Produsul vectorial a doi vectori A notat cu ” × ” are
ca rezultat un vector, C.
×B
A =C
(1.37)
18
pe planul format de cei doi vectori şi se roteşte ı̂n sensul
suprapunerii primului vector al produsului peste cel de-
al doilea pe drumul cel mai scurt. Sensul de ı̂naintare al
burghiului este sensul vectorului rezultant.
O astfel de regulă de ı̂nmulţire ne atenţioneaza asupra faptului că
produsul vectorial este anticomutativ:
×B
A = −B
×A
(1.38)
Mărimea vectorului rezultant este dată de relaţia:
C = AB sin α (1.39)
i × j = k (1.41)
j × k = i (1.42)
k × i = j, (1.43)
19
se obţine:
= i(Ay Bz − Az By ) + j(Az Bx − Ax Bz ) + k(Ax By − Ay Bx )
×B
A
Ay Az Ax Az Ax Ay
= i + j
Bx Bz + k Bx By
By Bz
i j k
= Ax Ay Az (1.44)
Bx By Bz
Produsul mixt
A×B ·C =D (1.45)
Dacă vectorii sunt cunoscuţi pe componente, atunci produsul mixt
se poate calcula sub forma unui determinant caracteristic:
Ax Ay Az
D = Bx By Bz (1.46)
Cx Cy Cz
Ţinând cont de semnificaţia geometrică a produsului vectorial A×
precum şi a produsului scalar A
B, · B, din Fig. 7, rezultă că
mărimea lui D este egală cu volumul paralelipipedului construit
cu cei trei vectori (necoplanari).
20
Fig.7: Interpretarea geometrică a produsului mixt
× B,
C)
= A × B C cos(A (1.48)
= A ×B ·C (1.49)
×B
A ·C = B ×C
·A= C ×A
·B (1.50)
21
Rezultatul aplicării produsului vectorial ı̂ntre trei vectori este un
vector. Deoarece efectuarea repetată a produsului vectorial ı̂ntre
vectori este un lucru destul de dificil, acesta se calculează cu aju-
torul unor produse scalare2 şi anume:
A×B×C =B· A×C −C · A×B (1.51)
dA + Δs) − A(s)
A(s
= lim (1.53)
ds Δs→0 Δs
În cazul ı̂n care funcţia scalară s este, de exemplu, timpul t, de-
rivata vectorului A devine:
dA dAx dAy dAz
= i+ j+ k (1.54)
dt dt dt dt
Această relaţie defineşte viteza instantanee a vectorului A.
2
Această regulă este uşor de reţinut sub numele ”bac minus cab”.
22
De exemplu:
d dA dB
(A ± B) = ± (1.55)
ds ds ds
d df dA
(f (s)A(s)) = A+f (1.56)
ds ds ds
d dA
(A · B) = +A
·B · dB (1.57)
ds ds ds
d dA
(A × B) = ×B +A × dB (1.58)
ds ds ds
Toate aceste reguli vor fi folosite ı̂n cadrul cinematicii şi dinamicii
punctului material şi ale sistemelor de puncte materiale.
23
Să considerăm o curbă Γ, ı̂n spaţiul pe care este definită ı̂n orice
punct funcţia vectorială. Integrala funcţiei vectoriale a, de-a lun-
gul curbei Γ, se defineşte ca:
a · dr = (ax dx + ay dy + az dz), (1.61)
Γ Γ
(*)
T a
ds dr
24
8). Dacă notăm cu θ unghiul dintre direcţia lui a şi tangenta la
curbă ı̂n orice punct, atunci:
a · dr = a cos θds (1.63)
Γ Γ
= ∂ i + ∂ j + ∂ k
∇ (1.64)
∂x ∂y ∂z
Operatorul
= ∇2 =
·∇ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂ ∂
∇ i + j + k · i+ j+ k
∂x ∂y ∂z ∂x ∂y ∂z
2
∂ ∂2 ∂ 2
= + +
∂x2 ∂y 2 ∂z 2
În funcţie de modul prin care acest operator ”se aplică” unei
mărimi fizice scalare sau vectoriale se obţin trei situaţii distincte:
5
De cele mai multe ori se omite scrierea lui ∇ cu vector deasupra.
6
Expresia operatorului ∇ depinde de sistemul de coordonate ales
25
• gradient - dacă se aplică unei funcţii scalare
• divergenţă - dacă se aplică prin produs scalar unei funcţii vec-
toriale
• rotor - dacă se aplică prin produs vectorial unei funcţii vecto-
riale
= gradϕ ∂ϕ ∂ϕ ∂ϕ
∇ϕ ≡ i+ j+ k (1.65)
∂x ∂y ∂z
Semnificaţia fizică
Să considerăm că valorile funcţiei scalare ϕ nu depind, ı̂n primă
aproximaţie, decât de coordonatele punctului ı̂n care aceasta se
evaluează.
Se defineşte noţiunea de suprafaţă de ”nivel” constant sau
(suprafaţă echipotenţială ı̂n cazul ı̂n care funcţia ϕ reprezintă
7
Operatorul gradient este un vector, de aceea, pentru sublinierea cestui
lucru, am marcat semnul vector deasupra. În cele ce urmează, pentru simplifi-
carea scrierii vom omite acest semn, fără a uita ı̂nsă caracteristicile vectoriale
ale operatorului.
26
un potenţial), locul geometric al punctelor pentru care funcţia ϕ
are aceeaşi valoare (Fig. 9):
M(x,y,z)=M2=const.
M(x,y,z)=M1=const.
's
dϕ Δϕ
= lim (1.68)
ds Δs→0 Δs
27
z
'z
J
D E
'y y
'x
dϕ Δϕ Δx Δϕ Δy Δϕ Δz
= lim · + · + · (1.69)
ds Δs→0 Δx Δs Δy Δs Δz Δs
Δx,Δy,Δz→0
Relaţia devine:
dϕ ∂ϕ ∂ϕ ∂ϕ
= cos α + cos β + cos γ (1.70)
ds ∂x ∂y ∂z
28
unde:
Δx
cos α = lim (1.71)
Δs→0 Δs
Δy
cos β = lim (1.72)
Δs→0 Δs
Δz
cos γ = lim (1.73)
Δs→0 Δs
dϕ
= grad ϕ · ês (1.74)
ds
unde:
∂ϕ ∂ϕ ∂ϕ
grad ϕ = i+ j+ k (1.75)
dx ∂y ∂z
sau
grad ϕ = cos α · i + cos β · j + cos γ · k (1.76)
Se observă că mărimea gradientului poate fi definită ca:
2
2
2
∂ϕ ∂ϕ ∂ϕ
|grad ϕ| = + + (1.77)
dx ∂y ∂z
Să considerăm ı̂n continuare, un plan tangent ı̂n punctul P , (π),
la suprafaţa de nivel constant ϕ = ϕ(x, y, z) = const (Fig. 11).
Toate punctele din planul (π) din vecinătatea punctului P sunt
caracterizate de:
dϕ
Δϕ ≈ 0 ⇒ =0 (1.78)
ds
Pentru orice direcţie es1 ; es2 ; etc. din acest plan:
29
P
S
ês2
ês1
dϕ
= grad ϕ · es1 = 0 (1.79)
ds1
dϕ
= grad ϕ · es2 = 0 (1.80)
ds2
Ca urmare, grad ϕ este orientat perpendicular pe oricare două
direcţii din planul (π). Conform teoremei celor trei perpendicu-
este perpendicular pe planul format de direcţia ei. Deci,
lare, ∇ϕ
direcţia gradientului este perpendiculară pe suprafeţele de nivel
constant, ı̂n lungul normalei ı̂n punctul respectiv. Prin convenţie,
se consideră că sensul vectorului ∇ϕ este acela ı̂n care ϕ este
crescător. Deci, cu alte cuvinte, vectorul gradient ”ţinteşte” ı̂n
direcţia celei mai rapide creşteri, ı̂n spaţiu, a lui ϕ.
30
• este o funcţie vectorială definită ı̂n orice punct (”funcţie de
punct”)
• indică direcţia şi sensul celei mai rapide creşteri a funcţiei sca-
lare
• are mărimea dată de derivata după direcţia celei mai rapide
creşteri a funcţiei
•este orientat perpendicular pe suprafeţele ”echipotenţiale” ϕ =
const., oricare ar fi mărimea fizică ϕ, căreia i se aplică
1.3.2 Divergenţă
Definiţie
Operatorul divergenţă se aplică funcţiilor vectoriale prin opera-
ţia de ı̂nmulţire scalară.
Dacă notăm funcţia vectorială cu a, atunci, ı̂n coordonate carte-
ziene a = a(x, y, z) şi expresia divergenţei este:
31
Fig. 12: Ilustrarea interpretării fizice a divergenţei
dm
I= = ρdSvcosα (1.84)
dt
Se defineşte, de asemenea, densitatea curentului masic, j prin
relaţia:
dm
j= = ρv (1.85)
dSn dt
32
Constatăm că, ı̂ntrucât viteza este o mărime vectorială, iar ρ - un
scalar, j este o mărime vectorială:
j = ρv (1.86)
Având ı̂n vedere că v se poate scrie, ı̂n coordonate carteziene, sub
forma:
33
Dacă, eventual, dm(y) este diferit de dm(y + dy), atunci putem
vorbi de o masă netă de fluid care ”izvorăşte” sau ”dispare”, ex-
primată ca:
Observaţii:
1 ∂vy 1 ∂ 2 vy
vy (y + dy) = vy (y) + dy + (dy)2 + ... (1.93)
1! ∂y 2! ∂y 2
34
Relaţii similare vor putea fi scrise cu uşurinţă şi pentru direcţiile
Ox şi Oz, astfel ı̂ncât:
35
j · −
→
dS = divj · dV (1.102)
S V
care reprezintă teorema lui Green-Gauss-Ostrogradski. A-
ceastă ultimă relaţie stabileşte o legătură ı̂ntre o integrală de
suprafaţă a lui j şi una de volum a unei funcţii de j.
1.3.3 Rotor
Definiţie
Operatorul rotor se aplică funcţiilor vectoriale prin operaţia de
produs vectorial. Dacă aplicăm rotorul funcţiei vectoriale a =
a(x, y, z) se obţine:
i j k
∂ ∂ ∂
∇ × a = rot a = ∂x ∂y ∂z
(1.103)
a a a
x y z
∂az ∂ay ∂az ∂az ∂ay ∂ax
= − i+ − j+ − k
∂y ∂z ∂z ∂x ∂x ∂y
Interpretarea fizică
Fie un vector A caracterizat prin componentele Ax , Ay , Az ı̂n ra-
port cu un sistem de referinţă cartezian. Să considerăm o direcţie
oarecare descrisă de versorul n.
În planul perpendicular pe versorul n, alegem un contur infinite-
zimal ı̂nchis dl ,care mărgineşte o suprafaţă mică ΔS. De obicei,
sensul de parcurgere al conturului se stabileşte astfel ı̂ncât sensul
pozitiv al versorului n să coincidă cu cel determinat prin regula
burghiului drept.
Operatorul diferenţial rot este un vector a cărui proiecţie pe di-
recţia lui n este definită prin relaţia:
36
·−
A
→
dl
= lim
rotn A (1.104)
ΔS→0 ΔS
Să considerăm ı̂n cele ce urmează că vectorul A este viteza v a
unui punct (element de masă) dintr-un corp rigid care se roteşte
cu viteza unghiulară ω ı̂n jurul unei axe de rotaţie coliniare cu ver-
sorul n̂ . În mod evident că traiectoria punctului considerat este un
cerc de rază r cu centrul pe axa de rotaţie iar viteza v = ωr este
orientată tangent la traiectorie.
Conturul ce ı̂nchide elementul de
2
suprafaţă ΔS = πr este dl = 2πr.
O y
(x,y,z) (x,y+Δy,z)
x (x+Δx,y,z) (x+Δx,y+Δy,z)
37
v dl ω2πr
rotnv = lim 2
= lim = 2ω (1.105)
r→0 πr r→0 πr 2
Astfel, rotorul vitezei liniare a punctelor unui solid rigid aflat ı̂n
mişcare de rotaţie este dublul vitezei unghiulare.
Din punct de vedere al calculului matematic este mult mai con-
venabilă definirea operatorului rotı̂n termeni de coordonate.
Să găsim proiecţiile vectorului rot ı̂ntr-un sistem de coordonate
cartezian, de exemplu de-a lungul axei Oz.
Conturul pe care se integrează este un dreptunghi cu laturile
Δx, Δy indicat ı̂n Fig. 13. Se obţine:
(x+Δx,y,z)
·→
A
−
dl = Ax (x, y, z)dx +
(x,y,z)
(x+Δx,y+Δy,z)
Ay (x + Δx, y, z)dy
(x+Δx,y,z)
(x,y+Δy,z)
(x,y,z)
∂Ax (x, y, z)
Ax (x, y + Δy, z) = Ax (x, y, z) + Δy... (1.107)
∂y
38
∂Ay (x, y, z)
Ay (x + Δx, y, z) = Ay (x, y, z) + Δx + (1.108)
...
∂x
Să revenim ı̂n relaţia (1.106) ı̂n care, pentru claritate, să calculăm
suma ı̂ntre prima şi a treia ı̂ntegrală, respectiv suma ı̂ntre a doua
şi a patra integrală. După inversarea limitelor unei integrale şi
apariţia semnului minus, se obţine:
(x+Δx,y,z)
I1 = Ax (x, y, z)dx −
(x,y,z)
(x+Δx,y,z)
∂Ax (x, y, z)
− Ax (x, y, z) + Δy dx
∂y
(x,y,z)
∂Ax (x, y, z)
= − ΔyΔx (1.109)
∂y
∂Ay (x, y, z)
I2 = − ΔxΔy (1.110)
∂x
pe
Ca urmare, conform definiţiei (1.104), proiecţia vectorului rotA
axa Oz este:
∂Ay ∂Ax
rotA = − (1.111)
z ∂x ∂y
În mod similar se obţin şi celelalte proiecţii (considerând dreptun-
ghiuri cu laturile Δy, Δz respectiv Δz, Δx şi repetând procedura
matematică):
39
∂Az ∂Ay
rotA = − (1.112)
x ∂y ∂z
∂A ∂A
x z
rotA = − (1.113)
y ∂z ∂x
Din aceste relaţii rezultă definiţia vectorului rotor ı̂n coordonate
carteziene:
= ∂A z ∂A y ∂A x ∂A z ∂A y ∂A x k
rotA − i + − j + −
∂y ∂z ∂z ∂x ∂x ∂y
(1.114)
Cum ΔSi este foarte mic se obţine ı̂n primă aproximaţie, folosind
relaţia de definiţie (1.104), următoarele expresii pentru fiecare
element de suprafaţă:
40
· dS
rotA =
rotA
dS ≈ rotA ΔSi ≈ · dl
A
n n i
ΔSi ΔSi
(1.116)
Ca urmare:
· dS
rotA ≈ · dl
A (1.117)
(i) i
S
1.4 Probleme
1.1 Fie vectorii:
Determinaţi:
41
a). mărimile celor trei vectori;
× B,
f). produsele vectoriale A A × C,
B × C;
mărimea lor şi
cosinusul unghiurilor dintre aceste perechi;
B,
g). Vectorii A, C
sunt coplanari?
×B
h). produsul A × C.
Rezolvare:
42
z
&
A
&
C
y
&
B
Fig. 1.1
A 3 4 5
a = = i+ j+ k = 0. 42i + 0. 56j + 0. 71k
A 7. 07 7. 07 7. 07
b = B = − 1 i + 4 j − 2 k = 0. 22i + 0. 87j + . 443k
B 4. 58 4. 58 4. 58
C 2 1 1
c = = i− j+ k = 0. 82i + 0. 41j + 0. 41k
C 2. 45 2. 45 2. 45
e.
·B
A = −3 + 16 − 10 = 3
·C
A = 6−4+5=7
·C
B = −2 − 4 − 2 = −8
43
f.
i j k
×B
A = 3 4 5 = −28i + j + 16k
−1 4 −2
i j k
×C
A = 3 4 5 = 9i + 7j − 11k
2 −1 1
i j k
= −1 4
×C
B −2 = 2i − 3j − 7k
2 −1 1
(A × B)
· (A × C)
× B,
cos(A A × C)
=
A × B ·
A × C
−28 · 9 + 1 · 7 − 16 · 11
= = −0. 82
32. 265 · 15. 843
× B,
cos(A B = (A × B) · ( B × C)
× C)
A × B · B × C
−28 · 2 − 1 · 3 − 16 · 7
= = −0. 67
32. 265 · 7. 874
44
(A × C)
· (B × C)
× C,
cos(A B × C)
=
A × C ·
B × C
9 · 2 − 7 · 3 + 11 · 7
= = 0. 59
15. 843 · 7. 874
B,
g. Pentru a vedea dacă vectorii A, C
sunt copanari, se calcu-
lează produsul mixt:
· (B
A × C)
= 3 · 2 − 4 · 3 − 5 · 7 = −41
×B
A ×C
= B
· (A
· C)
−
· (A
− C = 7(−i + 4j − 2k) − 3(2i − j + k)
· B)
= −13i − 31j − 17k
şi B
1.2 Fie vectorii A definiţi de următoarele expresii:
= ae−kti + btj + k
A
= (c sin ωt)i + (d cos ωt)j
B
45
d d
b). A ; B ; dt A ; dt B ;
c). d ·B
A ;
dt
d). d ×B
A .
dt
Rezolvare:
b.
A = (ae−kt )2 + (bt)2 + 1
B = (c sin ωt)2 + (d cos ωt)2
d d −kt 2 −a2 e2(−kt) k + b2 t
A = (ae ) + (bt)2 + 1 = √
dt dt a2 e2(−kt) + b2 t2 + 1
d d ω c2 − d2
B = (c sin ωt)2 + (d cos ωt)2 = √
dt dt 2 c2 sin2 ωt + d2 cos2 ωt
După cum se constată:
46
dA d
= A
dt dt
dB d
= B
dt dt
c.
d
d
A·B = (ae−kt c sin ωt + btd cos ωt)
dt dt
= (ake−kt c + btdω) sin ωt + (ωae−kt c + bd) cos ωt
d.
i j k
d
d −kt
A×B = ae bt 1
dt dt
c sin ωt d cos ωt 0
= ωd (sin ωt)i + c (cos ωt) ωj −
− (ake−kt d cos ωt + ae−kt dω sin ωt
+ cω cos ωtbt + cb sin ωt)k
Rezolvare:
= ∂f i + ∂f j + ∂f k
grad f = ∇f
∂x ∂y ∂z
47
Derivatele parţiale ale funcţiei scalare f ı̂n raport cu cele trei
coordonate sunt:
∂f ∂
= (xy 2 + yx2 + xyz) = y 2 + 2yx + yz
∂x ∂x
∂f ∂
= (xy 2 + yx2 + xyz) = 2yx + x2 + xz
∂y ∂y
∂f ∂
= (xy 2 + yx2 + xyz) = yx
∂z ∂z
Ca urmare mărimea vectorului gradient este:
|∇f | = (y 2 + 2yx + yz)2 + (2yx + x2 + xz)2 + (yx)2
Rezolvare:
48
unde a, b, c−constante.
Rezolvare:
49