DIMENSIUNI PRACTICE ALE CURRICULUM-ULUI IN INVATAMANTUL

PRIMAR SI PRESCOLAR

Conceptul de curriculum
Într-un sens foarte restrâns, curriculum semnifică conţinuturile învăţării, obiectivate în planuri
de învăţământ, programe şi manuale.
Într-un sens larg, curriculum reprezintă întreaga experienţă de învăţare dobândită în contexte
educaţionale formale, nonformale şi informale.

TIPURILOR DE CURRICULUM[20] Creţu C., 1998, Curriculum diferenţiat şi personalizat, Editura

Polirom, Iaşi, p. 59.

DIN PERSPECTIVA CERCETĂRII FUNDAMENTALE:

Curriculum general sau core-curriculum oferă o bază de cunoştinţe, abilităţi şi comportamente

obligatorii pentru toţi cursanţii, pe parcursul primelor stadii ale şcolarităţii. Reprezintă fundamentul pe
care vor fi dezvoltate aptitudinile speciale.
Curriculum specializat pe categorii de cunoştinţe şi aptitudini (literatură, ştiinţe umaniste, ştiinţe
exacte, muzică etc) se focalizează pe îmbogăţirea şi aprofundarea competenţelor, pe exersarea
abilităţilor înalte, pe formarea comportamentelor specifice determinării performanţelor în domenii
particulare de studiu.
Curriculum subliminal rezultă ca experienţă de învăţare din mediul psiho-social şi cultural al clasei
de elevi, al şcolii, al universităţii. Climatul de studiu, personalitatea profesorilor, relaţiile
interpersonale, sistemul de recompensări şi sancţionări sunt elemente semnificative ale mediului
instrucţional.
Curriculum informal derivă din ocaziile de învăţare de societăţi educaţionale nonguvernamentale,
din mass-media, din viaţa muzeelor, a instituţiilor culturale, religioase, din atmosfera cotidiană a
familiei.
DIN PERSPECTIVA CERCETARII APLICATIVE

Curriculum recomandat de un comitet special de experţi sau de autorităţi guvernamentale ca fiind cel
mai bun la un moment dat.
Curriculum scris are un caracter oficial şi este specific unei instituţii educaţionale concrete.
Curriculum predat reprezintă experienţa de învăţare oferită direct de educatori elevilor în activitatea
curentă.
Curriculum de suport desemnează materialele curriculare adiţionale, precum culegeri de texte şi
exerciţii, cursuri de perfecţionare, echipamente electronice.
Curriculum testat este experienţa de învăţare transpoziţionată în teste, probe de examinare şi alte
instrumente de apreciere a progresului şcolar.
Curriculum învăţat semnifică ceea ce elevul achiziţionează de fapt, ca o rezultantă a acţiunii
cumulate a celorlalte tipuri de curriculum.

TREI PLANURI DE ANALIZĂ A CURRICULUMULUI

 Trei planuri de analiză a curriculumului:

a. planul structural
b. planul procesual
c. planul produsului
a. Planul structural indică componentele esenţiale ale curriculumului şi relaţiile dintre ele.
 Modelul triunghiular: finalităţi, conţinuturi şi timp
 Modelul pentagonal: finalităţi, conţinuturi, strategii de învăţare-predare; strategii de
evaluare şi timp şcolar
 Modelul rombic: finalităţi, conţinuturi, strategii de învăţare-predare; strategii de
evaluare

b. Planul procesual se referă la trei procese prin care există curriculum: proiectare, implementare,
evaluare. Între aceste procese există o interdependenţă.
c. Planul produsului indică rezultatele aşteptate ale proiectării curriculare.
Pot fi diferenţiate mai multe categorii de produse curriculare:
 principale: planul de învăţământ, programa şcolară, manualul şcolar;
 secundare: ghiduri metodologice pentru cadrele didactice, caiete de muncă independentă
pentru elevi, seturi multimedia.

COMPONENTELE CURRICULUMULUI

1. FINALITĂŢILE EDUCAŢIONALE
1. IDEALUL EDUCAŢIONAL este intenţionalitatea cu cel mai înalt grad de
generalizare, stabilită pentru întreg sistemul educaţional al unei societăţi, ce defineşte
un model dinamic de personalitate solicitat de societate, pe care educaţia trebuie să-1
formeze în procesul desfăşurării ei.
2. SCOPURILE EDUCAŢIONALE reprezintă rezultate ce se aşteaptă să se realizeze
la diferite niveluri şi tipuri de şcolaritate.
  la nivelul diferitelor tipuri de educație (educația intelectuală, morală, … etc.),
 la nivelul diferitelor nivele si profiluri de învătământ sau tipuri de scoli.
 la nivelul disciplinelor de învățământ ;
 la nivelul unei lecţii, a unui capitol, a unei teme,

3. OBIECTIVELE EDUCAŢIONALE - enunţuri cu caracter finalist care anticipează

transformările ce urmează să se producă în personalitatea (comportamentul) elevului, în
cadrul unui proces de predare - învăţare - evaluare. Schimbările/transformările trebuie să fie
fi observabile şi măsurabile. (Numai aşa se poate evalua nivelul achiziţiilor realizate de
copii/elevi în procesul de predare-învăţăre- evaluare).

Relaţia dintre finalităţile acţiunii educaţionale este prezentată de către I. Nicola astfel:

FINALITATEA CONŢINUTUL DOMENIUL

Idealul educaţional Modelul de personalitate care
exprimă aspiraţiile unei societăţi
într-o etapă istorică dată.
Scopul educaţional Finalitatea unei acţiuni educative
determinate, anticipează rezultatele
pe niveluri şi tipuri de învăţământ
sau pe laturi ale educaţiei.
Obiective Rezultatele aşteptate în termeni de
educaţionale schimbări comportamentale şi chiar
observabile, măsurabile.
Sistemul educaţional naţional
Niveluri şi tipuri de şcoli
Profiluri de pregătire Cicluri
curriculare
Discipline de învăţământ;
Unităţi de învăţare;
Lecţii.
Cognitiv, afectiv, psihomotor

TAXONOMIA OBIECTIVELOR EDUCAŢIONALE

 După gradul de generalitate, există:
 Obiective generale se referă la idealul educativ şi la scopurile educative;
 Obiective specifice/intermediare sunt caracteristice diferitelor obiecte de
învăţământ;
Reforma curriculară introduce încă două categorii de obiective: cadru şi de referinţă.
 Obiective cadru
- specifice fiecărei discipline de învaţamânt;
- se referă la formarea unor capacităţi şi aptitudini specifice disciplinei;
- stabilite pentru un ciclu şcolar;
 Obiective de referinţă
- derivă din obiectivele cadru;
 - stabilite pentru un an şcolar;
- specifică rezultatele aşteptate ale învăţării la finalul unui an de studi

 obiective concrete sau operaţionale (se insistă pe acestea mai mult, deoarece
învăţătorul/educatoarea operează cu ele la fiecare lecţie/activitate)
- sunt realizabile în situaţii specifice de învăţare, în cadrul lecţiilor şi în afara lor;
- sunt elaborate pentru fiecare lecţie de către cadrul didactic;
- sunt definite într-un mod concret, prin comportamente observabile şi măsurabile;

OBIECTIVE EXPRIMATE ÎN TERMENI DE COMPETENŢE

Competenţele reprezintă ansambluri de cunoştinţe şi deprinderi dobândite prin învăţare,

caracteristice unui anumit domeniu.
 competenţele generale au un grad ridicat de generalitate şi complexitate;
- se definesc pentru o disciplină şi
- se formează pe durata unui ciclu de învăţământ, având un grad ridicat de
complexitate.
 competenţele specifice sunt derivate din competenţele generale,
 se definesc pe obiect de studiu şi
 se formează pe parcursul unui an şcolar.
După domeniile activităţii psihice implicate , există:
 Obiective cognitive - se referă la transmiterea şi asimilarea cunoştinţelor ;
Benjamin Bloom a stabilit 6 niveluri/ categorii de ob. cognitive, care
vizează: cunoaşterea, înţelegerea, aplicarea, analiza, sinteza şi evaluarea)
 obiective afective - vizează formarea convingerilor, atitudinilor, sentimentelor;,
Krathwohl consideră că interiorizarea unor norme sau valori morale,
estetice, sociale se realizează etapizat: receptare, conştientizarea valorilor,
recunoaştere, reacţie, apreciere şi valorizare prin acceptare, asentiment.
 obiective psihomotorii - vizează formarea operaţiilor şi conduitelor motrice;
- după taxonomia lui Simpson Este vorba de capacităţi perceptive:
discriminare chinestezică, vizuală, auditivă, tactilă, toate aceste modalităţi
perceptive fiind considerate acte pregătitoare pentru elaborarea unor reacţii,
deprinderi şi aptitudini motorii.
 OPERAŢIONALIZAREA OBIECTIVELOR EDUCAŢIONALE

Operaționalizarea se referǎ la ansamblul operatiilor succesive de trecere

 de la abstract (finalitǎți educaționale: ideal, scop, obiective generale şi
specifice)
 la concret (obiective concrete / operaționale)
(Aceastǎ trecere de la abstract la concret se mai numeşte şi derivare:
finalitǎți→scopuri→obiective generale→obiective specifice (obiective cadru
şi obiective de referințǎ)→obiective concrete sau operaționale)

A operaţionaliza un obiectiv înseamnă a-l transpune în termeni de

comportament concret, direct observabil şi măsurabil.

TEHNICI DE OPERATIONALIZARE

1. PROCEDURA DE OPERAŢIONALIZARE A LUI R. F. MAGER.

Exemple de formulare a unui obiectiv operaţional după procedura lui R.F. Mager:

1. La sfârşitul lecţiei, elevul va fi capabil:

 să localizeze pe hartă cel puţin trei râuri.

Explicaţie.

Nr. crt. Etapa Conţinutul fiecărei etape

1. Comportamentul final (Elevii ) să localizeze
2. Condiţiile în care va demonstra pe hartă
performanţa preconizată
3. Criterii de reuşită cel puţin 3 râuri

2. La sfârşitul lecţiei, elevul va fi capabil:

 să recunoască /într-un text dat / cel puţin 8 substantive comune din 10./

Nr. crt. Etapa Conţinutul fiecărei etape

1 Comportament final Să recunoască
2 Condiţii Într-un text dat
3 Criterii de reuşită Cel puţin 8 substantive comune din 10

2. PROCEDURA DE OPERAŢIONALIZARE A LUI GILBERT DE LANDSHEERE

Exemple:

Limba românǎ

(1) La sfarsitul activitatii toti elevii vor fi capabili

(2) să identifice
(3) substantivele
(4) dintr-un text dat, pe baza cunostintelor insusite;
(5) obiectivul va fi considerat atins daca vor fi identificate 8 din cele 10 substantive pe
care le contine textul.
Matematicǎ
(1) La sfarsitul activitatii toti elevii vor fi capabili
(2) să deseneze
(3) unghiuri
(4) pe baza unor masuri date ale unghiurilor, utilizand raportorul;
(5) obiectivul va fi considerat atins daca vor fi desenate 7 unghiuri din cele 10
precizate in sarcina de lucru.

Etape şi
conţinutul
acestora Română Matematică
Cine? toti elevii vor fi toti elevii vor fi capabili
capabili
Comportamentul să identifice să deseneze

Produsul substantivele unghiuri

(conţinutul de
învătăt)
În ce condiţii va dintr-un text dat, pe baza unor masuri date
demonstra ale unghiurilor, utilizand
prformanăta raportorul
Criteriu de reuşită Vor fi identificate 8 din vor fi desenate 7 unghiuri
cele 10 substantive din cele 10 precizate

În practica didactică este mai utilizată tehnica lui R.F. Mager, iar criteriul reuşitei nu
este obligatoriu să fie enunţat în Proiectul didactic al lecţiei/activităţii.

2. CONŢINUTUL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI
Conţinutul învăţământului cuprinde ansamblul valorilor educaţionale sub forma unor
informaţii, date, situaţii, noţiuni, principii, modele de acţiune şi gândire, care sunt selecţionate
şi organizate în raport cu anumite norme pedagogice.
 FORMELE ÎN CARE POT FI ORGANIZATE CONŢINUTURILE /
EXPERIENŢELE EDUCAŢIONALE

este o modalitate de abordare a realităţii şi de organizare a

Monodisciplinaritatea conţinuturilor pe discipline predate relativ independent una de
cealaltă.
presupune existenţa unor transferuri disciplinare care se
realizează în special prin juxtapunerea unor cunoştinţe, informaţii
Multidisciplinaritatea sau metode din mai multe domenii, în scopul evidenţierii
caracteristicilor comune ale acestora.
constă într-o abordare complexă (din mai multe perspective) a
Pluridisciplinaritatea unei problematici, teme sau situaţii, în scopul evidenţierii
relaţiilor multiple existente între diverse realităţi.
presupune întrepătrunderea mai multor domenii şi coordonarea
Transdisciplinaritatea cercetărilor astfel încât să conducă la descoperirea unui alt spaţiu
de cercetare
reprezintă o abordare globală, complexă a unui fenomen,
Interdisciplinaritatea abordare care implică transferuri de cunoştinţe, concepte, metode
de abordare astfel încât ceea ce rezultă să poată fi contextualizat
şi aplicabil în situaţii de viaţă reală.
exprimă proiectarea conţinuturilor în moduli didactici sub
forma unor seturi de cunoştinţe, situaţii didactice, activităţi,
mijloace materiale ce pot fi parcurse de subiect independent
Organizarea modulară
de restul sistemului din care face parte. Modulul poate dura de
a conţinuturilor
la câteva ore la câteva luni, fiind adaptat cerinţelor şi ritmului
de studiu al cursantului.

CICLURILE CURRICULARE ŞI ARIILE CURRICULARE

 CICLURILE CURRICULARE ALE SISTEMULUI DE ÎNVĂŢĂMÂNT ROMÂNESC

Ciclul curricular Anii de studiu

1. Ciclul achiziţiilor fundamentale clasa pregătitoare, clasa I şi clasa a II-a

2. Ciclul de dezvoltare clasele a III-a - a VI-a

3. Ciclul de observare şi orientare clasele a VII-a - a IX-a

4. Ciclul de aprofundare cl. a X-a - a XI-a

5. Ciclul de specializare cl. a XII-a - a XIII-a

  ARIILE CURRICULARE ŞI PONDEREA ACESTORA ÎN PLANUL DE ÎNV.

ARIILE CURRICULARE PONDEREA IN PLANUL DE INVATAMANT

1. Limbă şi comunicare gimnaziu – cca 37%; liceu – cca 28%

2. Matematică şi ştiinţe gimnaziu – cca 20%; liceu – cca 28%

3. Omul şi societatea gimnaziu – cca 10%; liceu – cca 16%

4. Arte gimnaziu – cca 10%; liceu – cca 8%

5. Sport gimnaziu – cca 10%; liceu – cca 8%

6. Tehnologii gimnaziu – cca 8%; liceu – cca 8%

7. Consiliere şi orientare gimnaziu – cca 5%; liceu – cca 4%

CURRICULUMUL NAŢIONAL

Curriculumul nucleu (CN) Curriculum la decizia scolii (CDS)

corespunde trunchiului comun, adică acoperă diferenţa de ore dintre curriculumul
numărului minim de ore de la fiecare nucleu şi numărul minim/maxim de ore pe
disciplină obligatorie prevăzută în planurile- săptămână, pe disciplină şi pe an de studiu,
cadru de învăţământ. prevăzute în planurile cadru de învăţământ.

Programele şcolare constituie o ofertă educaţională, reflectând conţinuturile învăţământului

pe ani de studiu sau pe cicluri de învăţământ.
Programele şcolare la disciplinele obligatorii au obiective şi unităţi de conţinuturi marcate cu
asterisc (*) şi tipărite cursiv, a căror parcurgere este decisă la nivel de şcoală.
Şcoala are următoarele opţiuni dintre variantele de curriculum la decizia şcolii:
 curriculum nucleu aprofundat;
 curriculum extins;
 curriculum elaborat în şcoală.

CDS – CURRICULUM LA DECIZIA ŞCOLII

CDS LA NIVELUL INVATAMANTULUI PRIMAR SI GIMNAZIAL

 Curriculum nucleu aprofundat urmăreşte aprofundarea conţinuturilor prevăzute în
Curriculum-ul nucleu / Trunchiul comun obligatoriu.
 Curriculum extins urmăreşte extinderea obiectivelor şi a conţinuturilor din Curriculumul-
nucleu prin noi competenţé specifice şi noi unităţi de conţinut în numărul maxim prevăzut de
ore.
 Opţionalul constă într-o nouă disciplină şcolară. (are rubrică în catalog).
 DIMENSIUNILE CURRICULUM-ULUI PRESCOLAR

Noul curriculum pentru învăţământul preşcolar are la bază conceptul de educaţie

timpurie şi se încadrează în paradigma pedagogică a curriculumului centrat pe copil,
situând în centrul atenţiei copilul cu particularităţile sale de vârstă şi individuale.
În viziunea actuală, curriculumul se referă la oferta educaţională a grădiniţei şi
reprezintă sistemul proceselor educaţionale şi al experienţelor de învăţare şi formare
directe şi indirecte oferite educaţilor şi trăite de aceştia în contexte formale, neformale şi
chiar informale.
 Structura curriculum-ului preşcolar

Noul curriculum preşcolar are o structură pe două niveluri de vârstă:

 nivelul I: 3-5 ani;
 nivelul II: 5-6/7 ani.
Planul de învăţământ, ca şi domeniile experienţiale, permite parcurgerea
interdisciplinară, integrată a conţinuturilor propuse şi asigură libertate cadrului didactic în
planificarea activităţii zilnice cu preşcolarii.
Structural, prezentul curriculum aduce în atenţia cadrelor didactice următoarele
componente:
 finalităţile - obiective cadru şi obiective de referinţă;
 conţinuturile - domenii de conţinut:
 Domeniul Limbă şi comunicare;
 Domeniul Ştiinţe;
 Domeniul Om şi societate;
 Domeniul Pshihomotric;
 Domeniul Estetic şi creativ.
 timpul de instruire;
 strategiile de instruire şi de evaluare pe cele două niveluri de vârstă (3-5 ani şi 5-6/7
ani).

 FINALITĂŢILE CURRICULUMULUI PREŞCOLAR

Obiectivele cadru sunt formulate în termeni de generalitate şi exprimă competenţele

care trebuie dezvoltate pe durata învăţământului preşcolar pe cele cinci domenii experienţiale.
Obiectivele de referinţă, precum şi exemplele de comportament, ca exprimări
explicite rezultatelor învăţării (conceptelor, cunoştinţelor, abilităţilor şi atitudinilor, dar şi ale
competenţelor vizate) sunt formulate pentru fiecare temă şi fiecare domeniu experienţial în
parte.
 CONŢINUTURILE DIDACTICE ALE CURRICULUM-ULUI PREŞCOLAR
 Conţinuturile didactice ale curriculum-ului preşcolar sunt selectate şi articulate la nivelul a
trei dimensiuni majore ale programului curricular:
1. la nivelul domeniilor experienţiale;
2. la nivelul temelor curriculare integratoare;
3.la nivelul diferitelor tipuri de activităţi didactice cuprinse în planul de învăţământ.
 1. Domeniile experienţiale

Domeniile experienţiale sunt adevărate „câmpuri cognitive integrate”

(L.Vlăsceanu) care transced graniţele dintre discipline şi care, în contextul dat de
prezentul curriculum, se întâlnesc cu domeniile tradiţionale de dezvoltare a copilului,
respectiv: domeniul psihomotric, domeniul limbajului, domeniul socio-emoţional,
domeniul cognitiv.
Domeniile experinţiale sunt:
 Domeniul Limbă şi comunicare-vizează stăpânirea exprimării orale şi scrise, ca şi
abilitatea de a înţelege comunicarea verbală şi scrisă
 Domeniul Ştiinţe- include atât abordarea domeniului matematic prin intermediul
experienţelor practice, cât şi înţelegerea naturii.
 Domeniul Om şi societate- se referă la om, la modul lui de viaţă, la relaţiile cu alţi
oameni, la relaţiile cu mediul social, la modalităţile prin care acţiunile umane
influenţează evenimentele.
 Domeniul Pshihomotric- urmăreşte coordonarea şi controlul mişcărilor corporale,
mobilitatea generală şirezistenţa fizică, abilităţile motorii şi de manipulare de fineţe, ca şi
elemente de anatomia şi fiziologia omului.
 Domeniul Estetic şi creativ - acoperă abilităţile de a răspunde emoţional şi intelectual la
experienţe perceptive, sensibilitatea faţă de diferitele niveluri de manifestare a calităţii,
aprecierea frumosului .

 2. Temele curriculare integratoare

2. În ceea ce priveşte a doua dimensiune a programului curricular - temele curriculare integratoare -

acestea sunt în număr de şase, şi anume:
 Cine sunt/ suntem?;
 Când, cum şi de ce se întâmplă?;
  Cum este, a fost şi va fi aici pe pământ?;
 Cine şi cum planifică/organizează o activitate?;
 Cu ce şi cum exprimăm ceea ce simţim?;
 Ce şi cum vreau să fiu?
Cele şase teme pot fi grupate după criteriul problemei abordate în două categorii:
 teme în abordarea cărora punctul central este copilul preşcolar:
 Cine sunt/suntem?,
 Cu ce şi cum exprimăm ceea ce simţim?,
 Ce şi cum vreau să fiu?,
 Cine şi cum planifică/organizează o activitate?;
 teme referitoare la problematica lumii fizice şi a comunităţii lărgite:
 Când, cum şi de ce se întâmplă?,
 Cum este, a fost şi va fi aici pe pământ?
Temele anuale încearcă să acopere conţinuturile care pot fi abordate cu copilul preşcolar într-
un an de studiu, ţinând cont atât de interesele şi particularităţile copilului preşcolar, cât şi de
posibilităţile cadrului didactic de a le aborda.

3. Tipuri de activităţi didactice cuprinse în planul de învăţământ

Activităţile de învăţare reprezintă un ansamblu de acţiuni cu caracter planificat,

sistematic, metodic, intensiv, organizate şi conduse de cadrul didactic, în scopul atingerii
finalităţilor prevăzute în curriculum
Pentru grupele de vârstă cuprinse în intervalul 3-5 ani, categoriile de
activităţi desfăşurate cu copiii vor viza îndeosebi socializarea copilului (colaborare,
cooperare, negociere, luarea deciziilor în comun etc.) şi obţinerea treptată a unei autonomii
personale, iar pentru grupele de vârstă cuprinse în intervalul 5-7 ani, accentul se va
deplasa spre pregătirea pentru şcoală şi pentru viaţa socială a acestuia.
Activităţile de învăţare se desfăşoară:
 fie cu întreaga grupă de copii,
 fie pe grupuri mici,
 fie individual.
 Clasificatea activităţilor de învăţăre DUPA SARCINA DIDACTICA.
După sarcina didactică fundamentală există următoarel activităţi de învăţăre:
 Activitate didactică de predare – învăţare
 Activitate didactică de consolidare a cunoştinţelor şi deprinderilor;
  Activitate didactică de recapitulare şi sistematizare a cunoştinţelor;
 Activitate didactică de formare de priceperi şi deprinderi ( de muncă
intelectuală, practice, motrice)
 Activitate didactică de evaluare a cunoştinţelor şi deprinderilor;
 Activitate didactică mixtă.(combinată)

 Clasificarea ACTIVITĂŢILOR DIDACTICE DIN GRĂDINIŢĂ.

Activitata didactică din grădiniţă se desfăşoară sub următoarele forme:

1. Activităţi pe domenii experienţiale (activităţi integrate sau pe discipline)(ADE)
2. Jocurile şi activităţile alese; (ALA)
3. Activităţi de dezvoltare personală: (ADP)
 rutinele,
 tranziţiile şi
 activităţile din perioada după-amiezii:
 activităţi recuperatorii pe domenii de învăţare,
 activităţi recreative,
 activităţi de cultivare şi dezvoltare a înclinaţiilor.
4. Activităţile opţionale.

 ACTIVITĂŢI PE DOMENII EXPERIENŢIALE (ADE)

Activităţile pe domenii experienţiale reprezintă modalitatea principală de realizare a

obiectivelor instructiv-educative prevăzute de programa şcolară. Aceste activităţi au câteva
trăsături specifice:
 Sunt organizate şi conduse de către educatoare
 Antrenează toţi copii din grupă la activitate;
 Se desfăşoară în perioada cea mai potrivită a zilei (între 9.30-11.00);
 Numărul activitaţilor pe domenii xperienţiale diferă de la un nivel de vârstă la altul (la
7 activităţi la nivelul I şi 10 activităţi la nivelul II);
 Subiectul activităţii este unic, este obligatoriu pentru toţi copiii.
Activităţile pe domenii experienţiale – sunt activităţile integrate sau pe discipline desfăşurate
cu copiii în cadrul unor proiecte planificate în funcţie de temele mari propuse de curriculum,
precum şi de nivelul de vârstă şi de nevoile şi interesele copiilor din grupă.
Educatoarea poate planifica:
  activităţi de sine stătătoare, respectiv PE DISCIPLINE:
 educarea limbajului,
 activităţi matematice,
 cunoaşterea mediului,
 educaţie pentru societate,
 educaţie fizică,
 activităţi practice şi elemente de activităţi casnice
 educaţie muzicală
 activităţi artistico-plastice
 activităţi integrate – cunoştinţele din cadrul mai multor discipline pot fi îmbinate
armonios pe durata unei zile întregi şi, cu acest prilej, în activitatea integrată
intră şi jocurile şi activităţile alese SAU cunoştinţele interdisciplinare sunt
focalizate pe anumite domenii experienţiale iar jocurile şi activităţile alese se
desfăşoară în afara acesteia). Săptămânal se pot desfăşura maximum 5 şi
minimum 3 activităţi integrate.
 JOCURILE ŞI ACTIVITĂŢILE DIDACTICE ALESE (ALA)

Sunt cele pe care le aleg copiii, ajutându-i pe aceştia să socializeze în mod progresiv şi
să se iniţieze în cunoaşterea lumii fizice, a mediului social şi cultural căruia îi aparţin, a
matematicii, comunicării, a limbajului citit şi scris.
Ele se desfăşoară pe grupuri mici, în perechi şi chiar individual. Practic, în decursul
unei zile regăsim, în funcţie de tipul de program (normal, prelungit sau săptămânal), două sau
trei etape de jocuri şi activităţi alese:
etapa I – dimineaţa, înainte de începerea activităţilor integrate,
etapa a II-a – în intervalul de după activităţile pe domenii deînvăţare şi înainte de masa
de prânz/plecarea copiilor acasă şi, după caz,
etapa a III-a – în intervalul cuprins între etapa de relaxare de după amiază şi plecarea
copiilor de la programul prelungit acasă).
Reuşita desfăşurării jocurilor şi a activităţilor didactice alese depinde în mare măsură
de modul în care este organizat şi conceput MEDIUL EDUCAŢIONAL.
Acesta trebuie
 să stimuleze copilul,
 să-l ajute să se orienteze,
 să-l invite la acţiune.
  Astfel, dacă este vorba de activităţi desfăşurate în sala de grupă, educatoarea va
acorda o atenţie deosebită organizării spaţiului în centre ca: Biblioteca, Colţul căsuţei/Joc de
rol, Construcţii, Ştiinţă, Arte, Nisip şi apă etc. Organizarea acestor centre se va face ţinând
cont de
resursele materiale, de spaţiu şi de nivelul de vârstă al copiilor.
În funcţie de spaţiul disponibil, sectorizarea sălii de grupă poate cuprinde toate centrele
sau cel puţin două dintre ele în care cadrul didactic pregăteşte zilnic „oferta” pentru
copii,

 ACTIVITĂŢILE DE DEZVOLTARE PERSONALĂ (ADP)

Atiităţiel de dezvoltare personală includ :

RUTINELE sunt activităţile-reper după care se derulează întreaga activitate a zilei
Rutinele înglobează, de fapt, activităţi de tipul: sosirea copilului, întâlnirea de dimineaţă,
micul dejun, igiena – spălatul şi toaleta, masa de prânz, somnul/perioada de relaxare de
după-amiază, gustările, plecarea şi se disting prin faptul că se repetă zilnic, la intervale
aproximativ stabile, cu aproape aceleaşi conţinuturi.
TRANZITIILE sunt activităţi de scurtă durată, care fac trecerea de la momentele de
rutină la alte tipuri/categorii de activităţi de învăţare, de la o activitate de învăţare la alta, în
diverse momente ale zilei.
 ACTIVITATILE DIN PERIOADA DUPA-AMIEZII (pentru grupele de program
prelungit sau săptămânal), cuprind :
 activităţi recuperatorii pe domenii de învăţare,
 activităţi recreative,
 activităţi de cultivare şi dezvoltare a înclinaţiilor.
Acestea respectă ritmul propriu de învăţare al copilului şi
aptitudinile individuale ale lui şi sunt corelate cu tema săptămânală/tema proiectului şi cu
celelalte activităţi din programul zilei.
 ACTIVITATILE OPTIONALE.