Denis de Rougemont scria în 1978:

„O regiune transfrontalieră se defineşte prin totalitatea

problemelor comune cu care se confruntă. Aceste
probleme priveau spaţiul, diversele sectoare de activitate
economică, socială şi culturală. Spaţiile transfrontaliere
sunt marcate în primul rând de problemele de mediu
înconjurător şi de amenajare a teritoriului, care
condiţionează soluţiile contractuale schiţate de
colectivităţile teritoriale stabilite de o parte şi de alta a
frontierei.”
- „Regiunile de cooperare transfrontalieră reprezintă nişte
platforme/organizaţii în care autorităţile locale şi
regionale cooperează în baza instituţională pentru
realizarea anumitor scopuri in comun, atingerea
anumitor rezultate”
(Anke Struver, Nijmegen Centre for Border Research,
University of Nijmegen);
- Orice concertare a acţiunilor care vizează întărirea şi
dezvoltarea raporturilor de vecinătate între
colectivităţile sau autorităţile teritoriale care depind de
două sau mai multe Părţi Contractante, precum şi
încheierea de acorduri şi de aranjamente utile în acest
scop.
(Convenţia-cadru de la Madrid din 1980 asupra cooperării
transfrontaliere a colectivităţilor sau autorităţilor teritoriale);
- Prototip pentru ideea de o „Europă a regiunilor” şi
a obiectivului „Europă fără frontiere;
- Parte a politicii de coeziune a UE;
- Platformă de dialog şi de soluţionare a problemelor
comune;
- Transformarea frontierelor din bariere în poduri
(Borders as Bridges);
- Cooperarea transfrontalieră mai este numită
„euroregios”, „eurorigions” ori euregions”;
- Euregiunile reflectă într-un fel structura multi-nivel al
UE.
- Laboratoare de integrare europeană.
- Dorinţa de reconciliere după al Doilea
Război Mondial;
- Depăşirea izolării şi a altor efecte
negative ca urmare a aflării la periferie;
- Rezolvarea problemelor curente de
importanţă vitală;
- Locuri de muncă;
- Dezvoltarea afacerilor;
- Educaţie, cultură şi turism.
- Începând cu anii 1950 a început „tradiţia” de
cooperare transfrontalieră, mai mult la nivel regional
decât la nivel naţional;
- În 1957 a fost instituţionalizată cooperarea
transfrontalieră la graniţa dintre Germania şi Olanda şi a
fost numită EUROREGIO Gronau;
- Pionerii cooperării sunt localităţile şi regiunile din bazinul
râului Rin. Principalele preocupări erau: declinul
industrial, poluarea, lucrătorii transfrontalieri şi
planificarea utilizării terenurilor;
- Convenţia-cadru de la Madrid din 1980 asupra cooperării
transfrontaliere a colectivităţilor sau autorităţilor teritoriale;
- INTERREG I (1990);
- Protocolul Adiţional la Convenţia-cadru de la Madrid (1995).
- INTERREG A (Cooperare transfrontalieră) – sprijină
cooperarea între regiunile NUTS III din cel puţin două
state membre diferite, situate direct la frontieră sau
învecinate acestora;
- INTERREG B (Cooperarea transnaţională) – implică
regiuni din câteva ţări din EU şi care formează regiuni
mai mari;
- INTERREG C (Cooperarea interregională) – funcţionează
la nivel pan-european şi implică toate ţările UE şi nu
numai.
- Cooperare transfrontalieră cu ţările situate la frontiera
cu UE.
- Minim 2 state învecinate;
- Acord de cooperare/statut;
- Consiliu Director;
- Organism de cooperare transfrontalieră
(organizaţie non-profit de drept public sau
privat care se supune legii unde are sediul);
- Secretariat;
- Plan de activităţi;
- Proiecte şi programe comune.
Sursa: http://www.euroregion-viadrina.de/wp-content/uploads/euroregion_viadrina_geogr_lage_europa.jpg
- A fost creată în 1993 ca instituţie care îşi propunea
încurajarea cooperării transfrontaliere dintre localităţile
din Germania şi Polonia pentru crearea şi menţinerea
bunelor relaţii de vecinătate, consolidarea relaţiilor
economice, sociale şi culturale, dezvoltarea
infrastructurii şi protecţia mediului;
- Include 28 de APL din voievodatul Lubuskie, Polonia şi 4
APL din Germania;
- Preşedinte a regiunii cu mandat pe 2 ani, prin rotaţie;
- Consiliul regiunii este constituit din 20 de membri, câte
10 de fiecare parte;
- 3 grupuri de lucru (managementul proiectelor, turism şi
economie;
- Secretariat de fiecare parte, director şi staff-ul
administrativ (3-4 persoane);
Sursa: www.euroregiune.org
- A fost înfiinţată în 2005;
- Persoană juridică non-profit, sediu la Iaşi;
- Reuneşte 28 de raioane din RM, UTA Găgăuzia şi 3
judeţe din România;
- Structura de conducere: 1 preşedinte, 3 vicepreşedinţi,
consiliu director din 5 membri şi 1 director executiv;
- În 2012 a semnat acord de cooperare cu Euroregiunea
„Nistru” care include regiunea Vinniţa (Ucraina) şi 7
raioane din RM;
- Activităţile Euroregiunii acoperă domenii variate de
interes: economie, infrastructură, protecţia mediului,
agricultura şi dezvoltare rurală, educaţie, cultură
- Reuneşte regiunea din Ucraina-
Vinnita din Ucraina şi 7 raioane
din R.Moldova;
- 2 Consilii Directoare, câte 8
membri fiecare, 1 preşedinte şi 1
director executiv;
- Scopul de bază a euroregiunii
este de a elabora şi implementa
programe de dezvoltare a
teritoriilor situate în apropierea
râului Nistru;
- Consolidarea relaţiilor
economice, comerţ, educaţie,
cultură, turism şi sport.
Sursa: www.dniester.eu
Sursa: http://www.mdrap.ro/dezvoltare-regionala/-4970/-7572/-9278
- 2 Euroregiuni (Dunărea de Jos şi Siret-Prut-Nistru);
- Program Operaţional Comun România-Republica Moldova
2014-2020:
- Buget total: 89.1mln EUR;
- Obiective: sprijin pentru educaţie, cercetare, dezvoltare
tehnologică şi inovare; promovarea culturii locale şi
conservarea patrimoniului istoric; îmbunătăţirea accesibilităţii
în regiuni; provocări comune în domeniul siguranţei şi
securităţii.
- Proiecte:
o Reabilitarea birourilor vamale de frontieră;
o Îmbunătăţirea infrastructurii de operare SMURD;
o Cooperare regională pentru prevenirea şi combaterea
criminalităţii transfrontaliere;
- Belgia şi Olanda
Baarle-Hertog (Belgia) şi Baarle-Nassau(Olanda) cooperează în
diferite domenii: apa şi gazul sunt furnizate oraşului belgian de
către întreprinderi olandeze; apele uzate sunt tratate în comun;
întreţinerea drumurilor şi serviciile de pompieri sunt comune;

- Danemarca, Finlanda, Norvegia şi Suedia

Cooperarea transfrontalieră dintre ţările nordice există de
decenii. Ea se referă la servicii publice: servicii de ajutor şi lupta
împotriva incendiilor, întreţinerea drumurilor, tratarea apelor
uzate şi încălzirea urbană.
Există şi un Consiliul Ministerial Nordic care susţine din punct de
vedere economic cooperarea în 5 regiuni frontaliere
- Finlanda, Estonia şi Rusia
Există acorduri naţionale de cooperare între aceste ţări şi o
tradiţie de asistenţă pentru vecinii de cealaltă parte a frontierei.
La nivel comunal, acordurile de înfrăţire sunt foarte frecvente. În
numeroase sectoare cooperarea funcţionează pe bază de
voluntariat şi ad hoc;

- Franţa şi Spania
În Pirinei există o lungă tradiţie de cooperare neoficială. Există
acorduri încă din 1375 si 1646 privind dreptul la păşunat comun.
În 1876 a fost creată Comisia Internaţională a Pirineilor în calitate
de organism de cooperare. Există cooperare privind securitatea
frontierei, lupta împotriva incendiilor, evacuarea deşeurilor,
aprovizionare cu apă.
- James Anderson, 2003, New Borders for a
Changing Europe;
- Kramsch și Hooper, 2004, Cross-border governance
in the European Union;
- Charles Ricq, 2000, Manual de cooperare
transfrontalieră pentru uzul colectivităţilor locale şi
regionale în Europa;
- Convenția-cadru europeană privind cooperarea
transfrontalieră a colectivităţilor sau autorităţilor
locale, Madrid, 21 mai 1980;
- Protocolul adiţional la Convenția-cadru din 1995;