Bogdan Giugariu

Cls. A XIII-a seral

Chimie

ARDEREA ZAHARURILOR

Zabarurile sau glucidele formeaza o componenta fundamentala a alimentatiei umane. Denumirea

de zaharuri sau zaharide provine de la cuvantul grecesc sakkharon\" iar denumirea de glucide vine
tot de la un cuvant grecesc ”glikis" care inseamna dulce. Zaharurile se mai numesc si hidrati de
carbon, deoarece, pe langa carbon, aceste substante mai contin hidrogen si oxigen, care in
majoritatea cazurilor se afla in acelasi raport ca si in apa.

Denumirea de "hidraţi de carbon" sau aceia sinonimă de "carbohidraţi" a fost dată de Carl Schmidt
în 1844, fiind cea mai veche formulare pentru aceşti compuşi. Această denumire pleca de la
constarea că, în general, între atomii de hidrogen şi de oxigen există un raport de 2 la 1, ca la apă
(H2O). Se credea că structura acestor compuşi se poate exprima sub forma; Cn(H2O)m , deci că
provin din combinarea carbonului cu apa - un anumit număr de atomi de carbon sunt hidrataţi
(legaţi de molecule de apă).

Glucidele sau hidratii de carbon (HC) reprezinta principala sursa de energie. Provin in mare parte
din sursa exogena(alimente) si exogena prin glicogenoliza si gluconeogeneza.

Glucidele sau carbohidratii sunt principala forma de inmagazinare a energiei de catre organismul
uman. Acestea au rol energetic si structural, si pot fi folositi pentru sinteza unor compusi precum
acizi grasi, aminoacizi, baze purinice si pirimidinice.

Pentru a descompune eficient glucidele este nevoie de o serie de enzime care fac acest lucru
posibil. Enzimele responsabile de acest proces sunt epimerazele, izomerazele (aldoze si cetoze),
transcetolazele si decarboxilaza. Epimerazele transforma glucoza in galactoza. Izomerazele
(aldoza si cetoza) realizeaza descompunerea reversibila a glucozei. Transacetolazele practic
realizeaza trasferul unor atomi de carbon de la o molecula de glucoza la alta. Decarboxilaza
indeparteaza radicalii liberi ai glucozei.

Glucidele, din punct de vedere structural pot sa fie monozaharide, oligozaharide si polizaharide.
Aceste sunt descompuse la nivelul tractului digestiv pana la forma cea mai simpla, cea de
monozaharide, si apoi absorbite in sange de catre ficat si de catre celulele organismului. Glucoza
patrunde in celula si apoi se stocheaza sub forma de glicogen. O data ce glicogenul este stocat in
organism, acesta va putea beneficia de cate ori are nevoie de un plus de energie.

Structura glucidelor

Glucidele sunt substanţe formate din una sau mai multe molecule. După numărul de molecule care
intră în structura unei glucide, există:

Glucidele se gasesc sub forma de:

Polizaharide (amidon, glicogen, celuloza,
pentozani);
Dizaharide (zaharoza, maltoza, lactoza);
Monozaharide (glucoza, fructoza,
galactoza,pentoze).

Glucidele : sunt compuşi care conţin C, H şi O, cu formula empirică Cx (H 2O)y, unde x si y ≥ 3.

Ele întră în componenta celulelor, țesuturilor, fermentilor, unor hormoni, a factorilor de coagulare
a sângelui. Cele mai importante glucide sunt

Glucidele în organism
Glucidele sunt, in primul rand, substante energetice, reprezentand combustibilul preferential al
tuturor celulelor, pentru ca se oxideaza total iar produsii lor finali - dioxidul de carbon si apa - sunt
netoxici si pot fi usor eliminati din organism. In timpul activitatii musculare, prin consumarea
glucozei rezulta acid lactic. Sangele care trece prin muschi aduce oxigen de la plamani si cu
ajutorul acestuia are loc oxidarea acidului lactic cu producerea de caldura si in dioxid de carbon si
apa. Dioxidul de carbon este eliminat din organism pe cale respiratorie, iar apa prin rinichi.
Glucidele constituie o sursă importantă de energie în organism. La arderea 1g de glucide se
degajă 4kcalorii. Procesul de degajare a energiei la arderea glucidelor se produce rapid,
comparativ cu alte surse energetice ale organismului. De aceea glucoza și zaharoza se recomandă
sportivilor la antrenamente și competiții.

Rolul glucidelor este:

- structural: polizidele se gasesc in peretele ectoplasmatic al bacteriilor si capsula, iar
mucopolizaharidele in tesutul conjuctiv;
- de depozit energetic(amidon si glicogenul).

Forma de absorbtie a glucidelor este de monozaharid. Glucoza fiind singura forma circulanta,
metabolismul glucidelor se rezuma la metabolismul glucozei.
Absorbtia monozaharidelor implica 2 mecanisme: activ - energodependent - contra gradientului
de concentratie - specific pentru glucoza si galactoza si de difuzie facilitata - pentru fructoza.
Transportul glucozei se face printr-un transportor “carrier”, dependent de Na+. Depozitarea
glucidelor se face sub forma de glicogen (ficat, muschi, mai putin in creier).

Glucidele elibereaza rapid energia. Prin arderea lor, regleaza temperatura corpului si ajuta la
metabolizarea grasimilor si proteinelor.

Rolul glucidelor este deosebit de mare pentru sistemul nervos central. Glucoza este predecesorul
principal al glicogenului (rezerva principala de glucide în organism). Glicogenul se
depune în ficat si muschi. El joaca un rol important în reglarea nivelului de zahar din sânge. Co
ntinutul total de glicogen în organism este de 500g (1/3 se localizeaza în ficat si 2/3 - în muschii
scheletului.

Daca glucidele nu patrund în organism cu hrana, atunci aceste rezerve se epuizeaza în timp de 1
2-18 ore.

Glucidele sunt descompuse la nivelul tractului digestiv pana la forma cea mai simpla, cea de
monozaharide, si apoi absorbite in sange de catre ficat si de catre celulele organismului. Glucoza
patrunde in celula si apoi se stocheaza sub forma de glicogen. O data ce glicogenul este stocat in
organism, acesta va putea beneficia de cate ori are nevoie de un plus de energie.
METABOLISMUL GLUCIDIC

Glucidele sau carbohidraii reprezintă cele mai abundente molecule organice din natură. In
organismul uman, ele îndeplinesc o multitudine de roluri importante
constituie o sursă importantă de energie (furnizează o fractiune importantă, în general peste
50%, din caloriile unei diete echilibrate);
sub formă de glicogen, servesc ca formă de stocare a energiei în corp;
sub formă legată de alte tipuri de molecule (formand glicolipide, glicoproteine și
proteoglicani), îndeplinesc diverse roluri structurale si funcionale: sunt componente ale mem
branelor celulare si ale matricei extracelulare, mediază unele forme de comunicare
intercelulară.
Glucidele se absorb doar sub forma de monozaharide, iar viteza de absorbtie este de aproximativ
120 g glucoza/ora.

Glucoza este principalul glucid, detinand o poziţie centrală în cadrul metabolismului, din
următoarele motive:
- este un bun combustibil biologic, fiind relativ bogată în energie liberă;
- poate fi stocată sub forma unui polimer cu greutate moleculară mare (glycogen), la care se poate
apela atunci cand aportul exogen de glucide lipseste;
- poate da natere unei game largi de biomolecule, utilizate în diverse procese de biosinteză(acizi
grasi si glicerol-fosfat, aminoacizi, riboză-5-fosfat, etc.).

Sursele exogene de glucoză sunt reprezentate de glucidele din dieta:

- polizaharide de origine vegetală (amidon) si, într-o mai mică măsură, de origine animal
(glycogen);
- dizaharide: zaharoză, lactoză, maltoză;
- glucoză liberă.

Căile de metabolizare a glucidelor sunt:

○ catabolice (de degradare)
 ○ anabolice (de sinteză)
Căile catabolice asigură:
 captarea şi stocarea energiei chimice rezultate prin degradarea moleculelor de combustibil
biologic sub formă de ATP
 conversia moleculelor alimentare şi a rezervelor intracelulare de nutrienţi în substanţe de
bază necesare în sinteza moleculelor complexe
 căi oxidative ce necesită coenzime, NAD+
 3 etape

Exista 3 posibilităţi principale de metabolizare catabolica a moleculei de glucoză:

 degradarea prin glicoliză, urmată de ciclul Krebs, cu generare de ATP;
 depozitarea sub formă de glicogen;
 degradarea pe calea pentoz-fosfaţilor, cu generare de NADPH (agent reducător) si riboza-
5-fosfat (precursor în sinteza de nucleotide si acizi nucleici).

GLICOLIZA
Glicoliza este o cale de degradare a glucozei printr-o serie de reacţii enzimatice, care are ca scop
eliberarea unei fracţiuni din energia conţinută în molecula glucozei si conservarea ei sub formă de
ATP. Este prima cale metabolică elucidată, fiind descrisă în anii 1930 de către Embden si
Meyerhoff. Glucoza este o sursă importantă de energie (substrat energogen) pentru toate
ţesuturile.
Glucoza este principalul carbohidrat din dietă; alte monozaharide sunt reprezentate de fructoză si
galactoză, care sunt degradate prin transformare în intermediari ai glicolizei. Procesul glicolizei
are loc în citoplasmă si este o cale unică de metabolism, întrucat poate funcţiona atat în condiţii
aerobe, cat si anaerobe; capacitatea glicolizei de a furniza ATP în absenţa oxigenului are o
importanţă crucială, asa cum se va vedea ulterior.

In vederea angajării pe calea glicolizei, glucoza plasmatică trebuie să pătrundă în celule. Acest
proces se realizează cu ajutorul unor transportori proteici membranari care aparţin familiei GLUT
si care sunt de mai multe tipuri, fiecare tip avand o anumită localizare tisulară:
- GLUT 4- se găsesc în ţesutul adipos si muscular ; ei sunt depozitaţi în citoplasmă,insulina
determinand translocarea lor în membrana plasmatică;
- GLUT 1 - sunt localizaţi în eritrocit si creier
- GLUT 2- se găsesc în ficat (si în celulele pancreatice) si sunt prezenţi permanent în membrana
plasmatică, nedepinzand de acţiunea insulinei; ei realizează transportul glucozei prin
difuzie facilitată în ambele sensuri, cu viteză mare,
în felul acesta asigurand echilibrarea permanentă a concentraţiei glucozei extracelulare si
intracelulare.

Procesul glicolizei cuprinde două etape

primă etapă în care se consumă energie sub formă de ATP, pentru fosforilare (îmbogătirea
energetică) a unor intermediari - este asa-numita fază pregătitoare;
a doua etapă în care se generează ATP, astfel încat bilanţul energetic global este pozitiv.

Glicoliza- cale metabolica

Bilantul energetic al glicolizei anaerobe
 în etapa consumatoare de energie se consumă 2 molecule de ATP, în reacţiile catalizate de
hexokinază si fosfofructokinaza
 în etapa generatoare de energie se sintetizează 2 molecule de ATP prin oxidarea unei
molecule de gliceraldehid-3-fosfat, în reacţiile de fosforilare la nivelul substratului
catalizate de fosfoglicerat kinază si piruvat kinază; deci pentru o moleculă de glucoză, din
care se formează 2 molecule de gliceraldehid-3-fosfat, se vor genera 4 molecule de ATP;
 ca urmare, bilanţul global va fi 4-2 = 2 ATP
Glicoliza eliberează numai o mică fracţiune din energia totală a moleculei de glucoză (aproximativ
5%); cele două molecule de piruvat formate conţin încă majoritatea energiei chimice a glucozei,
care va fi extrasă ulterior în cursul degradării oxidative totale a piruvatului la Co2 si H2O

Rolurile glicolizei
Desi rolul cel mai evident al glicolizei este generarea de ATP prin degradarea moleculei de
glucoză, acest proces are si alte roluri, concretizate în generarea de precursori pentru diverse căi
de biosinteză:
 acetil-CoA rezultată din oxidarea piruvatului poate fi folosită la sinteza de acizi grasi
 dihidroxiaceton-fosfat se poate transforma în glicerol-fosfat, care este utilizat împreună cu
acizii grasi la sinteza de trigliceride sau de fosfolipide;
 unii aminoacizi pot fi generai din intermediari glicolitici (Serina din 3-P-glicerat si
alanine din piruvat);
 fructozo-6-P si gliceraldehid-3-P pot participa la generarea de riboză-5-P (într-un process
numit calea pentoz-fosfailor), aceasta fiind utilizată la sinteza de nucleotide;
 în eritrocit se sintetizează 2,3-difosfoglicerat, care modulează afinitatea
hemoglobinei pentru oxigen, facilitand deoxigenarea hemoglobinei în tesuturile extra-
pulmonare

Reglarea metabolismului glucidic

Exista factori care sunt responsabili cu reglarea cantitatii de zahar din organism, de obicei hormoni,
dupa cum urmeaza:
  Insulina – scade nivelul de glucuza din organism, produce glicogenul si il stocheaza in
muschi;
 Glucagonul – creste cantitatea de glucoza din sange;
 Somatotropul – scade utilizarea glucozei in scop energetic si mareste depozitele de glicogen;
 Glucocortizoizi – scade utilizarea glucozei de catre celula si creste cantitatea de glucoza din
sange;
 Adrenalina si nonadrenalina – maresc glicemia.

Pentru a avea un stil de viata sanatos trebuie sa alegem in asa fel hrana incat sa asiguram necesarul
zilnic al organismului. Fiecare aliment are o compozitie diferita de proteine, glucide, lipide,
vitamine si apa, astfel cantitatea de energie pe care o obtinem este “extrasa” din acesti
compusi(proteine, glucide, lipide, apa, vitamine).