CONSTRUCȚII DE APĂRARE

Clasificarea digurilor după amplasament:

• Exterioare: adăpostesc incinta portuară;
• Interioare: compartimentează acvatoriul.
Clasificarea digurilor după profilul transversal al digurilor:
• taluzat;
• vertical;
• combinat.

Principalele tipuri de diguri portuare maritime se pot grupa în urmă-

toarele categorii:
1. Diguri masive (gravitaționale):
a. Taluzate;
b. Verticale;
c. Combinate;
d. Mixte;
e. Cu parament vertical şi coeficient de reflexie redus.

2. Diguri de tip ușor:

(preiau solicitări și prin încastrări în terenul de fundare)
a. dig tip coloane subțiri;
b. dig tip ecran.

3. Diguri neconvențioanale:
a. dig tip permeabil;
b. dig plutitor;
c. dig pneumatic;
d. dig hidraulic.
a) taluzat; b) vertical; c)combinat;
d) mixt; e)uşor; f) plutitor; g) pneumatic.
 Diguri gravitaţionale

Acest tip se realizează pentru înălțimi mari ale valurilor

și reprezintă tipul cel mai utilizat pentru protecția porturilor.
La construcția digurilor se au în vedere următoarele
aspect:
- necesită cantități mari de produse de carieră;
- volumul și costul digului cresc cu înălțimea acestuia;
- volumul lucrărilor crește cu amplitudinea valului incident;
- curenții produși de valuri au tendința de afluiere a fundului
mării în faţa digului, fiind necesare lucrări împotriva
afluierii.
 1. Dig cu taluzuri

LARG PORT

1- nucleu; 2, 3 – mantale (amonte , aval); 4 – bermă; 5, 6 – carapace (amonte , aval);

7- coronament.
• Nucleul:
- realizat din piatră sortata/nesortată.(Vgoluri = 35÷40 / 15÷20 %);
- are rol pasiv de susținere a carapacei și mantalelor;
- să nu conducă la tasări (piatra folosită să nu fie fragilă şi să nu
se uzeze prin frecare);
- lățimea la partea superioară: 4÷8 m;
- execuţie de la uscat sau de pe apă.
• Mantalele:
- acoperă nucleul din piatră și sunt alcătuite din elemente mari;
- se realizează respectând principiul filtrului invers pentru a nu fi
antrenate particulele din nucleu;
- fiecare manta va avea o grosime minimă de 1,5 m – 2 m și se va
realiza din 2-3 rânduri de blocuri mari sau 4-5 rânduri de
blocuri mici ;
• Carapacea:
- are rolul de a proteja taluzul (ext. şi int.) ;
- înălțimea: h=(1÷1,5) hval ;
- se poate realiza din blocuri naturale (dar în zonele cu
valuri peste 5 m pentru stabilitatea taluzului sunt
necesare blocuri cu greutatea mai mare de 150KN;15 t);
- blocurile pot fi așezate: -ordonat
-neordonat
- sub acțiunea repetată a valurilor, carapacea are tendința
să alunece spre bază (completare cu blocuri la partea
superioară);
Diguri cu carapace din blocuri de beton

Blocuri nearanjate

Construirea carapacei
• Bermele
- constituie un reazem pentru mantale şi carapace;
- se construiesc din blocuri cu greutatea ≈50% greu-
tatea blocurilor folosite la carapace;
- se realizează la o adâncime mai mare decât Hval;
- conduc la o pantă mai lină;
- lăţimea bermei (>2m)
- grosimea din 2 straturi de blocuri.
• Coronamentul poate avea forma:
-unei structuri simple (dală) ;
-structură masivă prevazută cu zid de garda pentru a preveni şi
reduce deversarea.
Tipuri de coronament:
a) simplu;
b) cu lăţime redusă;
c) cu deversare redusă;
d) cu zid de gardă înalt.
Soluţii pentru diminuarea
efectului deversării:
a) Consolidarea taluzurilor
b) Coronament cu zid de
gardă înalt
c) Coronament cu zid de
gardă şi dală în consolă
 2. Dig din piatră nesortată
- se execută în zone cu adâncimi relativ reduse și valuri de înălțime
redusă;
- valurile pot modela taluzurile şi în final se ajunge la profilul de
echilibru; (se poate realiza cu taluzul ext. 1:3 ÷ 1:6 valurile 1:8 ÷1:12 )
 3. Diguri din material sortat
Mărimea anrocamentelor creşte pe măsura
apropierii de conturul profilului. Pentru a evita
propagarea agitaţiei din larg în port, (datorită porozităţii
mari) se impune laţimea de 3÷4 Hval.
 4. Diguri din blocuri de beton
Dacă din zonă nu se pot procura anrocamente de greutate
corespunzătoare în condiţii economice, se pot utiliza blocuri
artificiale de beton. (paralelipipedice – 1/1/1,5; 5÷100t)
Se folosesc la adâncimi relativ mici unde disiparea
energiei valurilor în masivul de blocuri este foarte eficientă;
 5. Diguri cu carapace din anrocamente şi bitum

• Anrocamente legate cu mastic bituminos (20% bitum si 80%

nisip, turnarea se face sub apă la cald 180˚C din bene).
 6. Diguri din nisip fară protecţia taluzurilor
Aceste tipuri de diguri se pot utiliza pentru valuri cu înălţimea
sub 2 m, iar taluzurile trebuie realizate cu pante de 1÷20 la 1÷50
(volume mari de lucrări, taluzuri apropiate de cele naturale).
 7. Diguri din nisip cu taluzuri protejate

Se utilizează în zone cu valuri pâna la 3÷4 m, se realizează din

nisip sau argila, cu taluzurile protejate.

Dig din nisip cu taluzuri protejate cu dale din beton armat (8)
 Mecanisme de cedare a structurii digurilor cu
taluz
• Mecanismele de cedare depind de alcătuirea constructivă a
digului şi de caracteristicile valurilor.

4
1,2,5

9
3
8 7
1. Alunecarea mantalei exterioare – când forţele depăşesc
rezistenţa de frecare dintre blocuri şi suportul lor; se produc
destrămări ale carapacei, blocurile nu mai conlucrează cu cele
alaturate, iar prin golurile create sunt antrenate materiale din
mantale.
2. Săltarea şi dislocarea individuală a blocurilor din manta –
blocurile sunt impinse şi rostogolite.
3. Antrenarea materialului mărunt din mantalele secundare
sau nucleu - nu sunt respectate rapoartele dimensionale (FI
necorespunzător) , se deformează carapacea, si se fisurează
elementele.
4. Distrugerea taluzului dinspre acvatoriu – ca urmare a
deversării intense şi de durată a digului.
5. Intrarea în oscilaţie a blocurilor datorită rezonanţei cu
acţiunea hulei – fisurarea şi ruperea blocurilor.
6. Solicitarea extrem de puternică a zidului de gardă al
coronamentului – dislocarea acestuia.
7. Pierderea stabilităţii generale – datorită caracteristicilor
defavorabile ale materialelor sau terenului de fundare.
8. Afluierea terenului de la piciorul taluzului –afectează
stabilitatea bermei.
9. Antrenarea blocurilor din bermă – datorită greutaţii reduse a
acestora sau a nivelului de amplasare ; alunecarea carapacei.