Mănâncă Sănătos

ŞI SLĂBEŞTE
pentru-slabit.ro

Mănâncă Sănătos
Şi Slăbeşte Permanent

Bonus în Ediţia Specială “Pentru-Slabit.ro”

2009

Editie Electronică 2009

 Cuprins:

MERELE – CÂNTECUL LUI SOLOMON …………………………………………………..... 3

ORZUL …………………………………………………………………………………….……………... 8

BRÂNZA…………………………………………………………………………….……….………….. 10

CORIANDRU (CILANTRO)…………………………………………………..….……….…….... 10

PEŞTELE ………………………………………………………………………….………….………… 12

USTUROIUL …………………………………………………………………………….…………… 16

STRUGURII ………………………………………………………………………….……….……….. 21

PRAZUL ………………………………………………………………………………….……………. 23

LEGUMELE……………………………………………………………………………….….………. 23

LAPTELE …………………………………………………………………………………...….……….27

MENTA ………………………………………………………………………………….……...…….29

NUCILE – CÂNTECUL CĂNTECELOR ………………………………………...….……….. 30

MĂSLINELE …………………………………………………………………………………..…….. 32

CEAPA ……………………………………………………………………………………….…..…… 36

GRÂUL ………………………………………………………………………………………..….….. 39

VINUL …………………………………………………………………………………..….…..……..42

IAURTUL ………………………………………………………………………………….…………. 43

2
 MERELE – CÂNTECUL LUI SOLOMON

Nicio mâncare nu este mai celebră şi

niciuna nu este mai controversata decât mărul –
în ciuda faptului că Adam şi Eva probabil nici nu
au văzut un măr şi cu atât mai puţin nu au
mâncat vreunul.

Biblia nu spune cu exactitate ce fruct a folosit şarpele pentru a o ispiti pe Eva

în Grădina Raiului. Tradiţia spune că ar fi fost un măr, dar foarte multe persoane
care au studiat botanica Bibliei, cred că a fost mai degrabă vorba despre o caisă –
poate chiar o lămâie, o portocală sau o gutuie, un fruct asiatic care seamănă cu un
măr galben.

Dar unde în Biblie mărul este recunoscut pentru proprietăţile sale sănătoase
pe care ştiinţa le-a confirmat.

Grecii antici ce au trăit în perioada Bibliei au crezut că merele vindecă toate

bolile sau durerile. Un autor arab din aceiaşi eră a scris : „Mireasma lui îmi
înviorează sufletul, îmi reînnoieşte forţele şi îmi recondiţionează respiraţia”.
Un articol din revista Medicina Americană a lăudat mărul ca fiind „eficient din
punct de vedere terapeutic în toate condiţiile de acidoză, gută, reumatism, icter,
complicaţii ale ficatului sau vezicii biliare, boli de piele cauzate de vâscozitatea
ficatului, hiper-aciditate şi stări de auto-intoxicare.”.

3
 Cercetări moderne realizate la Universitatea din Michigan au numit mărul
„alimentul sănătos de peste tot”. Mai jos sunt enumerate câteva puteri de
însănătoşire ale mărului:
- Diminuează colesterolul şi presiunea mare a sângelui
- Sucurile de mere sunt distrugătoare de viruşi
- Ajută la stabilizarea zahărului în sânge, un factor important în controlul
diabetului
- Suprimă apetitul fără a priva organismul de nutrienţii necesari
- Previn constipaţia şi ajută la tratarea diarei

Nutriţioniştii spun că unul sau doua mere consumate pe zi pot întări

protecţia organismului împotriva bolilor de inimă datorită capacităţii uimitoare de
a reduce presiunea sângelui şi nivelul colesterolului. De fapt, ei spun că beneficiile
merelor sunt mai vizibile cu cât nivelul colesterolului este mai mare. Merele conţin
de asemenea substanţe chimice care sunt considerate vitale în stoparea
cancerului, prevenind şi cariile dentare.

Capacitatea merelor de a ne păstra inimile sănătoase a fost dovedită de

cercetători din S.U.A, Franţa, Italia, dar şi alte state. Un studiu al Institutului de
Psihologie din Franţa a formulat o concluzie potrivit căreia o alimentaţie bogată în
consumul de mere a redus nivelul colesterolului de la 52 la 28 de puncte.

Un motiv pentru acest lucru poate fi pectina ce o conţine mărul – acea fibră
solubilă care de obicei este comprimată pentru a forma jeleul. Cercetătorii francezi
au descoperit că pectina, ce acţionează prin vitamina C şi alte substanţe chimice
naturale , formează o membrană asemănătoare unui scut în jurul inimii ce previne
bolile cardio-vasculare.

4
 Într-un alt studiu, in care 30 de oameni au adăugat 3 mere alimentaţiei
zilnice – fără a schimba altceva în stilul de viaţă – 80% dintre ei au manifestat o
reducere semnificativă a colesterolului de la 20 la 10%.

Şi mai surprinzător a fost faptul că merele au amplificat HDL-ul sau

„colesterolul bun” din sânge, diminuând în acelaşi timp LDL-ul sau „colesterolul
rău”, care este responsabil de împiedicarea arterelor, ceea ce poate duce la
atacuri de cord fatale .

Oricum, din anumite motive misterioase, un măr pe zi reduce colesterolul

mai mult şi mai eficient în cazul femeilor decât al bărbaţilor.

Merele reprezintă o sursă de alimentaţie excelentă pentru diabetici şi

pentru cei ce au nevoie de controlul cantităţii de zahăr în sânge. Ele ocupă primul
loc în rândul alimentelor ce deţin o astfel de funcţie. Deşi merele sunt o sursă de
obţinere a zahărului natural, nu cauzează creşteri rapide sau periculoase ale
zahărului în sânge. De asemenea, protejează organismul împotriva pompării în
afară a unei cantităţi mari de insulină, ajutând la reducerea nivelului de colesterol
şi a presiunii sângelui.

Unii oameni nu trebuie decât să miroasă un măr pentru a profita de

beneficiile acestuia. Oamenii de ştiinţă de la celebrul Centru de Psihologie al
Universităţii prestigioase Yale, au descoperit că mirosul şi aroma merelor au un
efect calmant ce ajută la diminuarea presiunii sângelui. Cercetătorii au constatat
că cei ce consumă mere în mod regulat nu au avut de suferit din cauza bolilor
cauzate de stres.

5
 Merele întregi (nu sucul de mere) sunt excelente pentru cei ce ţin diete.
Creşterea nivelului de glucoză în sânge după consumarea unui măr te face să te
simţi sătul.

În plus, sucul de mere te ajută să te menţii sănătos, şi de asemenea este

excelent şi într-un proces de vindecare – în special dacă ai fost răcit sau ai fost
victima unor virusuri. Oamenii ce consumă mere în mod regulat, suferă de răceli
sau de probleme respiratorii mai rar sau chiar deloc. Intr-un stat din Michigan, din
1300 de studenţi, cei care consumau zilnic mere, d au vizitat centrul medical pe
parcursul a trei ani, cu o treime mai puţin faţă de cei ce nu au inclus în alimentaţie
merele.

Există de asemenea studii ce demonstrează că merele pot lupta împotriva a

mai multor tipuri de cancer. Motivul este acela că aceste fructe sunt încărcate de
acizi naturali ce au bloca cu succes formarea cancerului în experimentele de
laborator.

Ţine minte că pentru a beneficia de efectele pozitive ale merelor, trebuie să

consumi fructul întreg. Coaja conţine o cantitate mare de fibră de pectină, ceea ce
pare a fi baza puterilor miraculoase ale merelor.

Mărul poate fi singurul aliment cu puteri de vindecare ce are grijă de două

tulburări opuse în acelaşi timp – constipaţia şi diareea. În primul rând, merele sau
sucul de mere, au fost folosite secole întregi pentru a-i ajuta pe oameni să revină la
o dietă regulată după ce au suferit de diaree. Aparent, pectina conţinută de mere,

6
reprezintă factorul vindecării, ceea ce explică de ce este inclus în Kaopectate, un
remediu al diarei prezent în magazine.

De asemenea, aceeaşi fibră este considerată de nutriţionişti necesară pentru

a evita constipaţia. Merele nu sunt numai un excelent aliment sănătos, ele pot
chiar preveni cavităţile. Oamenii ce au trăit în perioada Bibliei, probabil că au
învăţat acest lucru prin experimentare şi greşeli, însă acum, cercetările moderne
au demonstrat acest lucru în laboratoare.

Oamenii de ştiinţă din Norway au descoperit că acei copii ce consumă mere

au dinţii mai curaţi decât cei ce nu consumă, şi de asemenea manifestă un risc
mult mai scăzut pentru apariţia cariilor.
Regele Solomon, înţeleptul Bibliei ştia despre ce vorbeşte când a spus :
„Hrăneşte-mă cu mere, sunt bolnav…”.

7
 ORZUL

Biblia este plină de referinţe cu privire la orz,

situat printre cele mai noi descoperiri, reprezentând
cele mai hrănitoare grăunţe ce au fost vreo dată
cultivate. De fapt, unii savanţi spun că Sărbătoarea
Pâinii Nedospite a fost un festival antic al orzului ce
a devenit sărbătorirea Paştelui Evreiesc.

Experţii istoriei Bibliei spun că orzul nu era atât

de valoros ca şi grâul. Dar era alimentul de larg
consum şi de aceea era şi un semn distinctiv proeminent al vechilor Evrei. Faptul că
orzul este atât de des menţionat demonstrează că oamenii din acea perioadă
consumau cantităţi mari de astfel de grăunţe, ce au jucat un rol important in
sănătatea şi vindecarea lor – chiar dacă au ştiut sau nu.

Pentru mii de ani, orzul s-a bucurat de o reputaţie bună în rândul

alimentelor ce îmbunătăţesc puterea, vigoarea şi forţa. Romanii gladiatori erau
numiţi „hordearii”, însemnând „consumatori de orz”, deoarece grăunţele erau
adăugate alimentaţiei lor pentru a le oferi forţă înainte de războaie şi confruntări.
Astăzi, cunoaştem din diverse studii, că orzul este unul din cele trei alimente
echilibrate în concentraţia de amidon – alături de orez şi cartofi – ce sunt bogate în
carbohidraţi şi alimentează organismul cu o cantitate fixa, regulată de energie.

Chiar şi azi, orzul este un factor important în Orientul de Est – ce pot fi

evaluaţi cu cele mai scăzute rate de boli ale inimii în acea parte a lumii. În unele

8
locuri, orzul este recomandat ca fiind „medicamentul inimii” . Acest lucru se
datorează faptului că, spun nutriţioniştii, conţine beta glicogeni – un tip de fibră ce
poate reduce riscul bolilor de inimă prin diminuarea nivelurilor de blocare a
arterelor LDF.

O alimentaţie ce include mult orz, de trei ori pe zi, reduce colesterolul în

sânge cu aproape 15%, potrivit unui studiu medical.
Aceeaşi compoziţie a fibrei ne menţine, reduce constipaţia şi respinge o mare
varietate de probleme digestive. De asemenea poate ajuta la împiedicarea
cancerului.

Oricine ce a realizat un studiu al Bibliei ştie ca pâinea – făcută din orz sau
alte granule ce se transformă în făină – a fost etichetata atât de vitală pentru o
sănătatea bună şi o viaţă lungă, încât a fost numită „stâlpul vieţii”.

Orzul este eficient pentru împiedicarea ficatului de a produce colesterolul

rău LDL ce face atâta rău arterelor noastre – cel care poate provoca lovituri şi
atacuri de cord. Într-un studiu realizat pe animale interesant, cercetătorii din S.U.A
ce aparţin departamentului de Agricultură, au descoperit că producerea de LDL
este redusă cu 18%, dacă în dietă este inclus orzul.

Într-un studiu următor, oamenii de ştiinţă din Universitatea statului

Montana au descoperit că o dietă bogată în orz are acelaşi efect şi asupra
oamenilor. În acest studiu, un grup de oameni au consumat alimente ce conţineau
orz, inclusiv cereale, pâine, torturi şi brioşe făcute cu făina de orz. După şase
săptămâni, la un consum regulat de trei ori pe zi, nivelul colesterolului oamenilor a

9
scăzut cu o medie de 15%. Cei ce aveau un colesterol mai ridicat la început, au
manifestat cele mai evidente îmbunătăţiri.

BRÂNZA

Pentru că laptele nu putea sta proaspăt prea mult

timp, în perioada Biblică, oamenii îl foloseau pentru a
realiza alte produse cu ajutorul lui. Prin urmare,
oamenii din acele timpuri, erau experţi în prepararea
brânzei. Un galon de lapte proaspăt era folosit pentru
producerea a jumătate de kilogram de brânză ce putea
apoi fi utilizată în mai multe moduri diferite, păstrând în
acelaşi timp caracteristicile benefice ale laptelui.

CORIANDRU (CILANTRO)

Atunci când, copiii din Israel s-au rătăcit în deşert şi au primit o mână
cerească din cer, ei au descris-o asemănătoare cu sămânţa de coriandru.

10
 De atunci, coriandru a fost numit „vindecarea din
cer”. Coriandrul este o plantă anuală a familiei de
morcovi şi pătrunjel şi are ciorchini de flori albe sau roz.
Fructul constă în seminţe rotunde, de culoare gri-albe. A
crescut sălbatic în Egipt, Palestina Clasica şi alte ţari din
regiunea respectivă. Seminţele au un ulei plăcut,
aromat. Ele sunt folosite ca şi condimente sau arome
pentru prăjituri, carne, bomboane, salate, supe, sosuri
şi vin.

Nimeni care a trăit în acele vremuri nu a suferit de indigestie deoarece

coriandrul a fost folosit timp de secole întregi ca tratament pentru dureri de
stomac minore. Spre deosebire de alte medicamente bune pentru probleme
digestive, coriandrul are un gust foarte bun si o mireasma asemănătoare chitrului
şi salviei.
Este recomandat pentru indigestie, aerofagie şi diaree. Extern, este folosit pentru
a ameliora durerile de muşchi şi articulaţii. Recent, oamenii de ştiinţa au început să
caute coriandrul ca fiind un bun tratament antiinflamator pentru artrite. Alte
cercetări au demonstrat că acesta reduce nivelul de zahăr din sânge, o observaţie
foarte bună pentru cei ce suferă de diabet.

11
 PEŞTELE

Pescuitul pe marea din Galileea şi pe râul Iordan a fost considerată o imensă

întreprindere. Pe parcursul exilului în Egipt, evreii, au învăţat să prindă peşte de la
Marea Roşie, iar pentru oamenii din Vechiul Testament, acolo existau legi precise
pentru alimentaţia de pe mare.

Astăzi ştim că peştele are un nivel scăzut de colesterol şi conţine grăsimi

nesaturate sănătoase.
Atunci nu existau condimente sau metode de preparare a peştelui (cu
excepţia sării), majoritatea oamenilor ce au trăit în vremurile Biblice, consumând
peştele proaspăt – o excelentă sursă de proteine, potasiu, vitamine şi minerale cu
o cantitate moderată de sodiu.
Acum ştim de asemenea că preparatele din peşte:

- Fluidizează sângele
- Protejează arterele de accidente
- Inhibă ghemurile de sânge (anti-trombotic)
- Reduc tri-gliceridele din sânge
- Diminuează colesterolul LDL din sânge
- Reduc presiunea sângelui
- Reduc riscul atacurilor de cord
- Calmează simptomele de reumatism al artritelor
- Reduce riscul de lupus
- Îndepărtează durerile de cap
- Este antiinflamator
- Ajută la stabilirea unui sistem imunitar regulat

12
 - Inhiba cancerul la animale şi în unele cazuri şi la oameni
- Îndepărtează respiraţia grea
- Combate bolile de rinichi

Cheia puterilor de însănătoşire ale peştelui constă în acizii graşi omega-3.

Aceştia deţin o concentraţie mare la peştii de apă rece precum herring, peştii
albaştrii, scrumbii, peştii albi, sardine, somon, anoşe.

Pentru mai mult de 200 de ani, uleiul din ficat de cod a fost prescris pentru
ameliorarea a mai multor dureri inclusiv reumatism şi artrită, deoarece se
considera că poate „lubrifia articulaţiile”. Însă nu era aşa până în anul 1985 când
medicii au scris în Noul Jurnalul de Medicina al Angliei, recomandând bolnavilor de
artrită un consum de peşte regulat , odată sau de două ori pe săptămână.

În cazul artritelor, uleiurile omega-3 „lubrifiază” articulaţiile prin reducerea

durerii provocată de inflamare. Institutul Naţional de Artrită şi de Boli ale Pielii sau
muşchilor spun că uleiurile sunt „negreşit agenţi antiinflamatori”.

Cercetările realizate în acest institut au demonstrat faptul că aceste uleiuri

blochează formarea leukotrinei B4, ce declanşează inflamarea. Institutul a reportat
: „o corelaţie semnificativă între picătura de leukotrină B4 şi diminuarea numărului
de articulaţii nerezistente..” după ce uleiul a fost prescris.

Există trei mişeli ce stau la pândă în organismul nostru ce cauzează atacuri

de cord şi lovituri. Aceştia sunt : durerea ce poate împiedica arterele şi fluxul
sângelui , acumularea de lamele (parţi vâscoase din celulele sângelui) ce se unesc

13
şi împreună formează un ghemotoc şi contracţiile vaselor de sânge ce pot fi fatale
inimii sau pot afecta fluxul sângelui în zona creierului, cauzând lovituri puternice.
Studiile ce au fost realizate cu privire la uleiul de peşte au demonstrat că acesta
reduce cele trei riscuri.

Oamenii ce mănâncă mult peşte au un sânge mai fluid, care este mai puţin
expus la afecţiunile mai sus menţionate. Uleiurile omega-3 reduc tri-gliceridele şi
colesterolul periculos LDL şi din acest motiv peştele poate fi considerat ca un aliat
important în lupta împotriva bolilor de inimă.

Eschimoşii mănâncă aproape 13 unci de omega-3 şi foarte mult peşte pe zi şi

rar suferă de boli de inimă. Acest lucru este valabil şi pentru pescarii japonezi şi
familiile acestora, care consumă, în medie cel puţin 7 unci de peşte zilnic.
Oamenii de ştiinţă norvegieni au descoperit recent că numai trei unci de
scrumbie pe zi, fluidizează sângele în şase săptămâni, reducând semnificativ riscul
artritelor, atacurilor de cord şi loviturilor.

În Marea Britanie, un studiu ce a inclus mii de participanţi a demonstrat că

cei ce au o alimentaţie bogată în peşte, au avut o concentraţie mai mare de
colesterol „bun” HDL chiar şi faţă de vegetarieni.

Cea mai bună veste este că nu o cantitate mare de peşte este necesară
pentru evitarea bolilor de inimă. Cercetătorii Universităţii din Leiden au
monitorizat rezidenţi ai unui oraş mic ce consumau doar o uncie de peşte pe
săptămână.

14
 Rezultatele au fost uimitoare. Riscul bolilor de inimă în grupul respectiv a
fost cu 50% mai mic în comparaţie cu cei ce nu au mâncat peşte deloc.
Experţii avertizează că hipertensiunea sau presiunea sângelui mare, reprezintă un
semnal, o luminiţă roşie ce ne anunţă ca un atac de cord fatal ne poate izbi. Pentru
a-l opri, ei ne recomandă să ţinem sub control acea presiune a sângelui.

Centrul Institutului de Cercetări Cardiovasculare din Berlin a făcut un studiu

cu 24 de oameni ce aveau o presiune a sângelui relativ mare. Timp de două
săptămâni, jumătate de grup a consumat zilnic două cutii de conserve de scrumbii
şi a urmat apoi tratamentul cu trei conserve pe săptămâna timp de opt luni.
Scrumbiile au fost alese pentru concentraţia mare în uleiuri omega 3.

Rezultatele? Cu cât exista o cantitate mai mare de acizi graşi omega 3 în

sângele oamenilor, cu atât presiunea sângelui scăzuse mai mult. Concluzia: un
minim de trei unci de scrumbie pe săptămâna au diminuat presiunea sângelui cu
aproape 7% - şi a eliminat nevoia de medicamente.

Uleiurile de peşte par a fi la fel de importante şi în lupta cu cancerul.

Componentele prea active ce pot cauza probleme ale inimii, sunt prezente şi la
majoritatea cazurilor de cancer, spune cercetătorul Universităţii Rutger, Dr.
Rashida Karmali. Studiile Rotger şi diverse cercetări, indică faptul ca uleiurile de
peşte sunt eficiente pentru capacitatea de stopare a producerii acestei boli. Odată
ce concentraţia acestor componente este redusă , risul cancerului la sân, la
plămâni, la prostată, cancerul pancreatic si cel la colon se opreşte. Femeile
japoneze si eschimoasele consumă mult peşte şi rar suferă de cancer la sân.

15
 Cei care suferă de migrene îşi pot rezolva aceste probleme consumând
uleiuri de peşte omega, potrivit unei echipe de cercetători de la Universitatea din
Cincinnati. Dintre cei ce au participat la studiu, 60% au spus că migrenele lor
cronice au fost mult mai puţin severe şi frecvenţa lor s-a redus după numai şase
săptămâni după ce au urmat un tratament cu capsule de ulei de peşte. Media
numărului de migrene a scăzut de la două pe săptămână, la două migrene la două
săptămâni. Pentru un anumit motiv necunoscut, bărbaţii par a fi mai receptivi la
beneficiile acestui ulei decât femeile.
O înlocuire în alimentaţie a grăsimilor animale cu uleiurile de peşte omega-3, a
redus de asemenea semnificativ procentul oamenilor ce sufereau de boli
premature de rinichi.

USTUROIUL

Este unul dintre cele mai vechi alimente hrănitoare din lume. A fost folosit şi
ca aliment favorit dar şi pentru puterile sale miraculoase din punct de vedere
medical, cu secole înainte ca Moeses să conducă copiii Israelului în afara Egiptului
şi în pustietate.
Usturoiul şi ceapa au fost foarte apreciate şi cunoscute pentru calităţile magice ce
le aveau încă din culturi antice. Usturoiul a fost printre primele alimente ce au fost
cultivate intenţionat, deşi existau deja multe sortimente sălbatice ce creşteau din
abundenţă.
Puterile sale de vindecare sunt
detaliate în certificate vechi de 4000 de
ani, din vreumurile existenţei regatului
din Sume ria. Descrierea bulbilor de

16
usturoi a fost descoperită pe pereţii cavourilor Egiptene din 3200 Î.Hr – cu secole
înainte ca Joseph şi fraţii săi să se stabilească în Egipt.

În timpul acelei perioade, documente antice dovedesc faptul că usturoiul era

ingredientul principal prescris de vindecătorii Egipteni pentru dureri de cap, dureri
de gât, precum şi multe alte probleme de sănătate.

În vremurile lui Moise, usturoiul era deja folosit ca „medicament”

anticoagulant, antiseptic, antiinflamator şi anti-tumori, ca ajutor pentru aerofagie,
cataplasmă, ca diuretic, sedativ, dar şi remediu pentru paraziţii interni.
Eu fost identificate cel puţin 67 de varietăţi de usturoi şi ceapă, ele crescând în
Holy Land, deci ne putem întreba dacă nu cumva evreii antici nu au manifestat o
afecţiune pentru usturoi cu secole înainte. Probabil din motive de sănătate diferite
mâncăruri sunt condimentate cu usturoi în mod regulat.

Multe cercetări spun că usturoiul poate fi foarte util împotriva bolilor de

inimă şi atacurilor de cord prin diminuarea presiunii sângelui. Conţine allylic
sulfides, ce neutralizează carcinogenii. De fapt, usturoiul a fost descoperit şi ca
ajutor împotriva cancerului de stomac.

Ziarul Nutriţia Mediului a publicat dovezi din cinci clinici, arătând că doar
jumătate de căţel de usturoi consumat pe zi, scade nivelul de colesterol cu o medie
de 9%, în cazul oamenilor aflaţi la limită şi cu un nivel al colesterolului mare.

Interesul oamenilor de ştiinţă cu privire la puterile de vindecare ale

usturoiului a luat amploare foarte mult în ultimul deceniu, încât Biblioteca

17
Naţională de Ştiinţă are acum aproape 150 de materiale publicate pentru
evidenţierea capacităţii usturoiului de a menţine oamenii sănătoşi.

În foarte multe studii, usturoiul pisat, extractele de usturoi îmbătrânit şi

usturoiul proaspăt, toate au avut efecte pozitive în prevenirea cancerului la
animale, au îmbunătăţit starea diabeticilor, au împiedicat dezvoltarea viruşilor
umani, au prevenit oboseala şi au înlăturat stresul mult mai eficient decât
tranchilizantul ce creează dependenţă, Valium.

Doar o jumătate de căţel de usturoi pe zi poate proteja organismul împotriva

producerii cheagurilor de sânge, ce cauzează boli de inimă şi atacuri de cord. Sunt
necesari doar doi căţei de usturoi crud pe zi pentru scăderea nivelului
colesterolului.

Ingredientul ce oferă usturoiului puternicul miros caracteristic este o

substanţă numită allicin. Aceasta de asemenea este şi un puternic antibiotic. În
sute de experimente, extractele de allicin din usturoi au distrus microbii ce
împrăştiau boli precum răceala, tuberculoza, diareea, dizenteria, febra tifoidă sau
botulism.

Un om de ştiinţă a spus : „Usturoiul are cea mai eficientă funcţie în

comparaţie cu orice substanţă anti-microbi şi acest lucru este cunoscut de toată
lumea. Este antibacterian, anti- parazitic , anti fungos, anti protozoar şi anti viral”.
Unii dintre cercetători spun că un singur căţel de usturoi de mărime medie
consumat pe zi are o putere antibacteriană mai mare decât 100000 pastile de
penicilină.

18
 Oamenii de ştiinţă japonezi au scurs un medicament antibiotic numit Kzolic
din usturoi crud. Pentru că era foarte folosit ca un antibiotic de medicii din armata
rusă în cel de-al doilea război mondial, a devenit foarte cunoscut în toată Europa
sub numele de „penicilina rusească” .O surprinzătoare cantitate de 500 tone de
usturoi a fost adusă în Moscova pentru combaterea unei epidemii din anul 1950.
Doctorii europeni încă prescriu usturoiul pentru respingerea cheagurilor, a
pneumoniei, a tusei şi a mai multor tipuri de tulburări intestinale.

Un alt ingredient natural al usturoiului numit alliin este transformat in

substanţă antibiotică, allicin, atunci cînd usturoiul este mestecat, sfărâmat şi
mărunţit. Testele realizate în Japonia pe animale, au indicat faptul că usturoiul
proaspăt poate fi o armă eficientă împotriva cancerului la sân, dar şi un antioxidant
mult mai bun decât vitamina E, unul dintre antioxidanţii cunoscuţi pentru anti
îmbătrânire.

La Spitalul Anderson şi la Institutul de Tumori din Huston, cercetătorii au

analizat componentele sulfuroase ale usturoiului şi cepei, şi au afirmat ca
ingredientele celor două blochează formarea carcinogenilor ce duc la cancerul de
colon. În acelaşi timp, Institutul Naţional de Cancer, a anunţat că sulfura din
usturoi este pe lista celor mai bune „medicamente preventive” naturale.

Usturoiul este de asemenea un prieten al inimii. Multe studii din toată

lumea s-au concentrat pe capacitatea uimitoare a usturoiului de a lupta împotriva
hipertensiunii, de a preveni emboliile sau formarea cheagurilor de sânge şi
diminuarea nivelului colesterolului. Un studiu realizat la Centrul Spitalului de
Cercetări din Bombay, în India, a demonstrat că cei ce mănâncă frecvent usturoi,

19
au un risc semnificativ mai scăzut de a formare a cheagurilor de sânge – chiar şi în
cazul pacienţilor ce deja suferă de o astfel de boală.
Chiar şi în cantităţi mici, usturoiul reduce nivelul colesterolului – cu o medie de la
350 la 218 numai în 60 de zile.

În timpul gătirii, se pot reduce efectele allicinei, însă majoritatea

beneficiilor terapeutice rămân intacte. Chiar şi gătit, usturoiul reduce nivelul
colesterolului din sânge şi „lucrează” ca un remediu pentru tuse .

Înainte de Hristos, evreii foloseau usturoiul ca un ingredient esenţial pentru

mâncărurile preparate, dar şi ca medicament. De fapt, ei consumau atât de mult
usturoi, încât mândri s-au numit „mâncători de usturoi”.

Gătit, crud sau în forme extrase, putem spune că usturoiul este cel mai
eficient aliment natural pe care îl avem. Oamenii ce trăiau în vremurile antice
Biblice ştiau că reprezintă ceva esenţial pentru viaţă, în timp ce oamenii de ştiinţă
tocmai îl descoperiseră.

20
 STRUGURII

Strugurii au fost primii pe care Noah

i-a plantat după inundaţie. Strugurii puteau
fi mâncaţi proaspeţi, uscaţi, sub forma
stafidelor, cum facem şi azi, folosindu-le
pentru prăjituri. Dar în mare parte, recolta
era transformată în must, vin şi oţet.

Acest fruct delicios era atât de important în alimentaţie cu mii de ani în

urmă, datorită compoziţiei sale , alcătuită din bor, o minerală ce ştim acum că
ajută la rezolvarea problemelor de osteoporoză. Borul este acum vândut ca
supliment alimentar în magazinele cu alimente sănătoase, dar oamenii ce au trăit
în vremurile Biblice, trebuiau sa beneficieze de aceste efecte din surse naturale.

Pe lângă prevenirea osteoporozei, strugurii mai pot oferi şi alte beneficii. Un

vas de struguri cruzi conţine doar 58 de calorii, 0.3 grame de grăsime, sero
colesterol, precum şi vitaminele A, B şi C. Strugurii de asemenea conţin minerale
importante precum bor, calciu, potasiu şi zinc.

De asemenea sunt foarte buni pentru prevenirea cariilor dentare, a viruşilor

şi sunt bogaţi în alte ingrediente care, cred cercetătorii, pot ţine la distanţă
cancerul. Acest lucru este adevărat deoarece strugurii sunt împachetaţi cu tanin şi
polifenol, ambii fiind substanţe anti - virale şi anti – tumori.

21
 Recent, o echipă de cercetători din Canada, au declarat că strugurii au
distrus cauzele de apariţie a viruşilor din tuburile în care au fost realizate testele.
Pentru a realiza acest studiu, ei au examinat strugurii, sucul de struguri, stafidele şi
vinuri albe, roşii şi rose. Au adăugat viruşi unui extract de struguri făcut din pulpă şi
coajă; alţi viruşi au fost adăugaţi sucului de struguri şi mixturii de stafide; şi un al
treilea set de viruşi a fost pus în cantitatea de vinuri.

Toate cele trei substanţe au luptat împotriva viruşilor, însă în principal au

fost împotriva viruşilor ce cauzează poliomielită şi herpes. Motivul este acela că
strugurii conţin tanin, ce luptă împotriva viruşilor şi este absorbit de suprafaţa
intestinală, unde îşi face cel mai bine efectul.

Taninul conţinut de struguri poate supravieţui digestiei, circulă foarte

repede în sânge, atacând viruşii. Sucul de struguri ucide de asemenea bacteriile şi
previne cariile dentare.

Strugurii sunt de asemenea foarte buni deoarece conţin acid cafeic, o

substanţă anti – cancer. Stafidele, care sunt struguri uscaţi, au fost în mod definitiv
asociate cu o rată redusă a producerii cancerului, de către un grup de cercetători
americani.

În vremurile Biblice, strugurii şi-au dovedit toate aceste calităţi. Oamenii nu

ştiau cum acţionează strugurii – ştiau doar că erau delicioşi consumaţi direct din
vie, uscaţi sub forma stafidelor, ca suc, sau fermentat atunci când se transforma în
vin.

22
 PRAZUL

Prazul este menţionat în Cartea Numerelor ca o forma asemănătoare, mai

dulce a cepei. La gătit, prazul este extrem de universal, când este folosit pentru
aromă, dar chiar şi pentru mâncare propriu-zisă. Are o aromă mai delicată decât
usturoiul sau ceapa şi reprezintă baza multor feluri de mâncare din Israelul antic,
precum şi din alte tărâmuri vecine.

Un fel de mâncare favorit din timpurile Biblice – şi încă foarte popular în

prezent, în Orientul de Est – este un fel de teci, făcut din bulbi albi de praz, orez
sau grăunţe similare, cu migdale mărunţite şi miere adăugată ca îndulcitor.
Prazul a fost prescris pentru femeile infertile şi a fost folosit intern şi extern pentru
o varietate de boli cauzate de obezitate, tulburări de rinichi sau intestinale şi tuse.

LEGUMELE

Potrivit Cărţii lui Samuel, fasolea a fost printre cele mai nutritive alimente
trimise pentru hrănirea armatei regelui David şi pentru recondiţionarea forţei
acestora pentru acele vremuri tulburi.

Dar de ce fasolea a fost atât de importantă? Acum ştim că boabele de fasole

sunt împachetate cu o fibră solubilă, ce ajută la reducerea LDL – ului şi a presiunii
sângelui. Aceeaşi fibră ajută de asemenea la blocarea acumulării de zahăr în sânge,
şi de asemenea a fost demonstrat că poate reduce nevoia de insulină a celor ce
suferă de diabet.

23
 Astăzi sunt pentru noi foarte importante, însă în acele timpuri erau şi mai
importante. Boabele de fasole sunt o excelentă sursă de proteine, conţinând
vitamina C, fier şi având efecte dietetice. În Vest, cei mai mulţi dintre noi procurăm
toate acestea din alte alimente sau alte suplimente.

Boabele de fasole erau de asemenea şi foarte uşor de cultivat şi putea fi

transformată în piure, supă sau chiar un tip de pâine de calitate inferioară. Un alt
avantaj era că puteau fi uşor de uscat şi de păstrat pentru vremuri mai grele.

Cei ce studiau în vremurile Biblice, au menţionat că în acea perioadă existau

culturi mari de fasole, deoarece boabele erau foarte mult cultivate în ţări din estul
Mării Mediterane. Să ştie de asemenea că au fost un aliment foarte celebru şi în
Egipt. Spre deosebire de acele timpuri, în ziua de azi există o varietate largă de
boabe de fasole - roşii, albe, negre, în formă de rinichi, linte, melc, boabe de
fasole de apă, din unt. Toate oferă aceleaşi efecte benefice minunate.

Boabele de fasole ajută la scăderea presiunii sângelui şi reduce colesterolul

„rău”, care a fost desemnat de cercetători recent cauza a multor boli de inimă – o
raritate cu câteva secole în urmă.

Boabele de fasole conţin de asemenea substanţe ce inhibă dezvoltarea

cancerului şi ţin sub control insulina si nivelul zahărului în sânge, toate atât de
vitale diabeticilor. De asemenea fasolea previne constipaţia. Ea poate opri
dezvoltarea hemoroizilor şi a altor probleme adânci sau le poate vindeca dacă sunt
deja produse.

24
 În vremurile antice, boabele de fasole şi usturoiul erau de obicei fierte
împreună, formând un medicament folosit împotriva tusei, ce oprea chiar şi cea
mai puternică şi încăpăţânată tuse.
Nu trebuie să consumi fasole dimineaţa, la prânz şi seara pentru a beneficia
de efectele pozitive ale acesteia. O farfurie de fasole gătită pe zi poate fi tot ce îţi
trebuie.

Nici chiar boabele de fasole în conservă nu îşi pierd toate efectele

terapeutice, în urma procesării lor. Un studiu a demonstrat că o cutie de carne de
porc cu fasole poate reduce nivelul colesterolului cu o medie de 12%. Dar aveţi
grijă, deoarece majoritatea conservelor au şi foarte multă sare.

Mai jos este prezentată o listă cu efectele pozitive ale boabelor de fasole:
• Conţin cantităţi mari de proteine naturale
• cutie conţine 6-7 grame de fibre valoroase pentru sănătatea noastră
• Au foarte puţine grăsimi, iar colesterol deloc
• Conţin mult potasiu, fier, tiamină şi puţin sodiu şi amidon
• Doar o singură cutie conţine aproximativ 12 grame de carbohidraţi complecşi
Toate acestea transformă boabele de fasole într-o sursă excelentă de
energie.

Oamenii de ştiinţă spun că în timpul procesului digestiv, substanţele chimice

naturale ce le conţin boabele de fasole, precum şi alte plante sunt eliberate. Ele
încetinesc capacitatea ficatului de producere a colesterolului periculos LDL. Mai
mult de atât, tot aceste substanţe străbat sistemul nostru cardiovascular, ajutând
la curăţarea LDL – ului, ce poate cauza probleme arterelor.

25
 Cel puţin un singur cercetător, Dr James Anderson de la Universitatea din
Kentuckz, este atât de convins de puterea boabelor de fasole, încât el recomanda
minim o cutie de fasole gatită pe zi, pentru prevenirea bolilor de inimă. El spune că
şi oamenii de vârstă medie ce includ în alimentaţia lor fasolea, îşi pot reduce
semnificativ nivelul colesterolului cu până la 19%.
Un grup de cercetători de la Universitatea din Minnesota a venit cu cele mai
noi descoperiri.
Cel puţin trei participanţi cu un nivel al colesterolului mare şi periculos, ce a
apelat la cura cu boabe de fasole, a surprins pe toate lumea prin înregistrarea unei
scăderi a colesterolului de la 274 la 190.

Acelaşi proces digestiv ce eliberează substanţele din fasole ce luptă

împotriva colesterolului, produce de asemenea şi toţi inhibitorii importanţi de
proteaze, componente ale boabelor de fasole. Inhibitorii de proteaze sunt foarte
eficienţi pentru blocarea formării cancerului la colon şi la sân.

Cercetările nu au fost finalizate încă, însă este posibil ca aceşti inhibitori să

nu fie atât de eficienţi în cazul în care cancerul deja a apărut. Oricum, câţiva
experţi cred că diviziunea celulelor canceroase poate scădea cu ajutorul boabelor
de fasole.
Boabele de fasole de asemenea, au un loc fruntaş pe lista altor regulatori ai
naturii. Nu numai că sunt eficiente pentru împiedicarea constipaţiei, dar
consumate în mod regulat, ele aparent pot reduce riscul apariţiei cancerului de
colon sau rectal, a tulburărilor intestinale şi a hemoroizilor.

Boabele de fasole sunt foarte bune şi pentru diabetici, datorită capacităţii

lor de reglare a insulinei. Tipul de diabetici I pot reduce nevoia de insulină cu până

26
la 38% printr-o dietă bogată în boabe de fasole. Tipul de diabetici II, au reuşit
printr-o astfel de cură să oprească definitiv necesitatea insulinei, potrivit aceluiaşi
studiu.

Sunteţi îngrijoraţi din cauza vânturilor? O soluţie simplă constă în acordarea

unei perioade de timp organismului pentru a se obişnui. Sau le puteţi umezi seara
sau le puteţi spăla cu apa fierbinte, le lăsaţi câteva ore aşa, iar apoi le puteţi găti în
apă proaspătă.

LAPTELE

Laptele a hrănit spiritele la fel de bine ca

şi trupurile oamenilor ce au trăit în vremurile
Biblice. Laptele şi mierea au simbolizat
împreună o sănătate bună, prosperitate şi
binecuvântare de la Dumnezeu. Laptele şi
produsele din lapte au fost o parte importantă
din alimentaţia zilnica în vremurile antice. Dar
era foarte greu ca oamenii să păstreze laptele
proaspăt. Soluţia era folosirea lui în procese de
fermentaţie, ce erau utilizate pentru prepararea vinului sau a pâinii.

Rezultatul a fost ceea ce astăzi numim iaurt, brânză şi ceea ce î n Biblie este
numit lapte bătut. Untul era rar folosit pentru gătit în vremurile acelea. Uleiul de
măsline era folosit în locul său. Aceşti oameni au fost primii care s-au bazat pe

27
 lapte şi produse din lapte, considerând că sunt esenţiale în alimentaţie. Laptele a
fost considerat necesar pentru a supravieţui – pentru milioane de ani.

A fost denumit „mâncarea perfectă” deoarece conţine foarte de mulţi

nutrienţi de care avem nevoie să creştem, să luptăm împotriva bolilor şi să ne
menţinem sănătoşi.

Mai jos sunt câteva dintre cele mai recente descoperiri de efecte benefice deţinute
de lapte şi produsele din lapte:
• Calciul întăreşte oasele copiilor şi ajută la prevenirea dezvoltării osteoporozei la
femei
• Ingredientele din lapte reduc presiunea mare a sângelui şi nivelul colesterolului,
factori majori ce duc la producerea bolilor de inimă
• Laptele atacă infecţiile cu bacterii, în special cele ce cauzează diaree. Ajută la
refacerea stomacului după iritaţii provocate de medicamente sau alimente aspre,
dure
• Cercetătorii spun că, în timp ce laptele stopează unele dezvoltării ale cancerului,
ne oferă în acelaşi timp o stare interioara, mentală mai bună, dar şi energie

Cu toate acestea, nu există nici un semn de întrebare cu privire la motivul

pentru care această „mâncare perfectă” a fost foarte importantă în vieţile
oamenilor ce au trăit în vremurile antice, oameni ce erau nevoiţi să depindă de
alimente naturale pentru vinedcări ale bolilor.

Laptele se poate comporta ca un antibiotic în prezenţa unor infecţii ce pot

ataca sistemul gastrointestinal – aceasta era o problemă pe viaţă şi pe moarte în
timpurile Biblice, când penicilina şi alte medicamente nu erau disponibile.

28
 Aceste substanţe anti – infecţii ajută la stoparea diarei în cazul copiilor –
tulburări ce erau foarte periculoase în acele timpuri şi ce încă sunt fatale în unele
părţi nedezvoltate ale lumii.

Însă, cu toate efectele sale miraculoase şi benefice, laptele nu este pentru

toată lumea. Oamenii ce suferă de intoleranţa lactozei, ştiu că trebuie să îl evite.
Lactoza este un zahăr descoperit în compoziţia laptelui şi poate produce tulburări
intestinale oamenilor ce nu tolerează lactoza.

MENTA

Aroma încălzită a mentei, datorită prezenţei uleiurilor esenţiale

caracteristice, este foarte cunoscută pentru noi astăzi, la fel cum era şi pentru
Greci, Romani sau Evrei în timpurile Biblice, care foloseau menta ca medicament,
dar şi pentru aromă.
Unii experţi Biblici spun că menta, pe lângă „ierburile amare” ale Exodului 12:8 şi
Numerelor 9:11, lasă şi andivă, cicoare, lăptucă, creson, măcriş şi păpădie, care
erau mâncate ca şi salată. Ei au recomandat sa fie adăugată laptelui pentru a
preveni alterarea şi astfel să fie consumată după masă, ca un ajutor digestiv. De
asemenea au recomandat să fie ţinute în camere unde locuiesc bolnavi, pentru a
răspândi vindecare.

Diferite sortimente de mentă au crescut sălbatic în Holy Land. Astăzi, noi

cunoaştem menta în mare parte sub forma mentei piperate şi mentei creţe.
Botaniştii moderni recomandă ca menta piperată să fie administrată direct, în

29
formă pură sau adăugată la mâncăruri împotriva durerilor menstruale, bolilor ce
afectează mersul, sistemul locomotor, răcelilor, durerilor de cap, de inimă, febrei
sau insomniilor.

Medicii experţi ştiu de asemenea ca menta este minunată pentru tratarea a

multor probleme. Din această cauză menta, alături de componentele sale de
mentol, este găsită în mai multe magazine ca remediu pentru indigestie, dureri
minore sau congestie.

Menta este de asemenea anti – spasmodic. Calmează muşchii tractului

intestinal şi ai uterului. În timp ce menta piperată poate fi bună pentru greţuri,
poate de asemenea stimula menstruaţia. Aşa că medicii avertizează femeile
însărcinate să evite menta piperată datorită greţurilor matinale.

NUCILE – CÂNTECUL CĂNTECELOR

Botanicii de astăzi cred că „grădina de nuci” a lui Solomon se referă la faptul

că în Scriptură exista o pădurice plină de lemne de nuci. La acea vreme, lemnele de
nuci erau preţuite pentru uleiul pe care îl produceau, ce era inferior doar uleiului
de măsline. Faptul că nucile erau un
tratament delicios şi foarte nutritiv, era
doar un bonus.

În alte culturi ale acelor vremuri, se

credea că lemnele de nuci aduc mult
noroc şi o sănătate solidă. Romanii le

30
numeau nucile „regale”. Încă o dată poate fi demonstrat, că oamenii ce trăiau în
acele timpuri şi au inclus nucile în alimentaţia lor, nu s-au confruntat cu atâtea boli
ce astăzi ne ameninţă tot mai mult; boli precum cancer, diabet sau tulburări ale
inimii.

Convingerea că nucile au o putere miraculoasă de vindecare a continuat şi s-

a răspândit şi în Orientul Mijlociu. Lemnele de nuci erau considerate atât de
puternice, încât au fost recomandate chiar şi pentru respingerea
înspăimântătoarei Ciume Negre ce a afectat întreaga Europă.

Acum ştim că nucile conţin mixtura de ingredienţi naturali potrivită, prin ale
cărei beneficii se poate preveni cancerul, se poate diminua riscul bolilor de inimă şi
poate ajuta diabeticii.

Uleiul găsit în lemnele de nuci este considerat folositor deoarece este una
dintre acele „bune” grăsimi poli – nesaturate şi tinde să reducă nivelul
colesterolului din sânge.

Astăzi, nucile reprezintă o parte din viaţa şi alimentaţia zilnică în ţările din
jurul Mării Mediterane, aşa cum erau şi în vremurile Biblice când Iacob l-a instruit
pe Iuda sa trimită nucile ca un cadou pentru Joseph, guvernatorul Egiptului.

31
 MĂSLINELE

Măslina este cu siguranţă cea mai valoroasă şi universală codiţă a timpurilor

Biblice. Este menţionat în mod frecvent în Biblie.

Probabil că cea mai celebră referire la uleiul de măsline şi la puterile sale

hrănitoare se află în parabola Bunului Samaritean, în care Samariteanul are grijă de
un călător tâlhărit şi învins, tratându-i rănile cu ulei de măsline şi vin.
Uleiul de măsline este un aliment
ce oferă foarte multă energie şi este una
dintre cele mai digerabile grăsimi. În
vremurile antice Biblice, au fost găsite mai
multe căi pentru a-l folosi ăn compoziţia a
mai multor preparate. Era de asemenea
folosit ca şi combustibil, ca parte din
ceremoniile religioase, ca produs
cosmetic, precum şi ca semn de bun
venit, fiind oferit oaspeţilor. Pe lângă proprietăţile sale hrănitoare ca aliment,
uleiul de măsline amestecat cu vinul, era folosit pentru calmarea şi vindecarea
vânătăilor şi rănilor.

„Ungerea cu ulei”, o tradiţie sacră printre oamenii ce au trăit în vremurile

antice, era probabil făcută cu ulei de m ăsline. O parte din înţelepciunea poporului
antic, ne spune că „uleiul de măsline face ca toate durerile sa dispară”.
Timp de sute de ani, efectele benefice ale uleiului de măsline din punct de vedere
nutriţional, cosmetic şi medical, au fost recunoscute de oamenii ce locuiau în jurul
Mării Mediterane, zona respectivă incluzând Holy Land.

32
 Era folosit pentru menţinerea supleţei muşchilor şi pielii, pentru vindecarea
abraziunilor şi pentru calmarea efectelor de ardere sau uscare datorate soarelui
sau vântului.

Pliny şi Hippocrate, medici celebri din Grecia antică, au prescris

medicamente ce conţineau ulei de măsline necesare pentru tratamentul unor
tulburări precum inflamarea gingiilor, insomnii, greţuri şi stări de vomă. Multe
dintre aceste remedii vechi au devenit tradiţii şi totodată părţi ale folclorului. Însă
cercetările de astăzi confirmă faptul că măslinele sunt tot atât de benefice cum
erau şi cu sute de ani în urmă.

Un studiu realizat şi scris de Fundaţia Inimii Americană a descoperit că în

insula mediteraneană Creta, rata mortalităţii în urma bolilor de inimă a fost cea
mai scăzută din întreaga lume. Ei au comparat configuraţia şi regimul alimentar al
grecilor cu cele din Finlanda şi Statele Unite. Aceste ţări înregistrează cele mai
multe decese cauzate de atacuri de cord. Diferenţa dintre aceste state şi locuitorii
lor a constat în tipurile de grăsimi consumate. În ţările cu cele mai mare procente
privind mortalitatea cauzată de boli cardiovasculare, regimul alimentar conţinea
foarte multe grăsimi saturate, ce determinau creşterea nivelului de colesterol.
Acizii graşi saturaţi sunt găsiţi în grăsimile animale, precum untul sau untura. Acizii
graşi nesaturaţi nu au colesterol. Uleiul de măsline conţine 56-83% de astfel de
acizi, numiţi de asemenea şi acizi oleici.

Uleiul de măsline este bogat în grăsimi mono nesaturate, ce poate diminua

nivelul colesterolului în sânge. Un studiu recent a descoperit că LDL, colesterolul
„rău” poate fi redus cu până la 7% prin substituirea margarinei cu uleiul de

33
măsline. Mâncând patru sau cinci linguri de ulei de măsline pe zi, îmbunătăţeşte în
mod evident configuraţia sângelui în cazul pacienţilor ce au suferit de atac de cord.
Şi 2/3 linguri de ulei de măsline administrate zilnic, reduc presiunea sângelui la
bărbaţi.

În cazul în care doreşti să reduci cantitatea de grăsimi din alimentaţia ta

pentru a evita riscul unui atac de cord, atunci gândeşte-te la uleiul de măsline ca la
un substituent excelent. Orice poţi găti cu unt, poţi găti şi cu ulei de măsline. Nu
numai că în felul acesta îţi vei ajuta inima, dar de asemenea vei simţi un gust mai
bun al mâncării.

Caracteristicile sănătoase ale uleiului de măsline nu sunt limitate datorită

efectului său pozitiv în lupta cu bolile inimii. Efectele sunt atât de puternice, încât
împiedică şi dezvoltarea sau extinderea cancerului.

Spre exemplu, uleiul de măsline pare a întări membranele celulelor, ceea ce

le face mai stabile şi mai rezistente pentru acei „radicali liberi” ce ne invadează
organismul şi produc atâtea probleme. În ultimul timp, radicalii liberi au devenit
foarte suspecţi ca ar putea cauza cancerul.

Uleiul de măsline este bogat în vitamina E, un excelent antioxidant. Experţii

cred că aceşti antioxidanţi ajută celulele umane să lupte împotriva cancerului. Ei
fortifică celulele şi astfel, încetineşte deteriorarea ce determină procesul de
îmbătrânire, atâta timp cât celulele sunt mai sănătoase şi trăiesc mai mult.

34
 A fost demonstrat că uleiul de măsline reduce uzura şi îmbătrânirea
ţesuturilor, a organelor şi a creierului. Şi pot exista mai multe legături între măsline
şi longevitate, deoarece măslinii sunt cunoscuţi că trăiesc chiar şi 3000 de ani!

S-a demonstrat că uleiul de măsline reduce aciditatea gastrică. El protejează

organismul împotriva ulcerului ajută la facilitarea traseului mâncării prin intestine,
ajutând astfel la prevenirea constipaţiei. Stimulează secreţia biliară şi provoacă
contracţii ale vezicii biliare, reducând riscul apariţiei pietrei biliare.

Deoarece uleiul de măsline conţine vitamina E şi acid oleic, el ajută la

dezvoltarea normală a oaselor şi este cel mai potrivit pentru mame, dar şi pentru
viitoare mămici, întrucât încurajează evoluţia corectă a sistemului nervos al
bebeluşului înainte de naştere.

Pentru că uleiul de măsline ajută la împiedicarea formării cheagurilor de

sânge, ducând la creşterea nivelului de colesterol bun HDL şi reducerea cantităţii
de colesterol dăunător la nivelul arterelor, unii experţi recomandă cu tărie acum
uleiul de măsline ca fiind o cale excelentă de evitare a bolilor de inimă şi a
atacurilor de cord.

Medicii din Spania tratează pacienţii suferinzi de boli de inimă cu 4-5 linguri
de ulei de măsline pe zi, acestea făcând parte din procesul lor de recuperare. După
şase luni, pacienţii ce au participat la un astfel de studiu, au manifestat atâta
îmbunătăţire, încât au fost mult mai puţin sceptici cu privire la alte atacuri de cord
viitoare, în comparaţie cu cei ce nu au consumat ulei de măsline.

35
 Centrul de Ştiinţa a Sănătăţii din Dallas, a rematcat de asemenea faptul că
grăsimile mono nesaturate din uleiul de măsline, au scăzut în mod favorabil nivelul
colesterolului din sânge.

Testele realizate pe oameni de vârstă mijlocie, au arătat că uleiul de măsline

a redus nivelul colesterolului general cu până la 13%, iar cel al colesterolului „rău”
cu un uimitor procent de 21%.

Cercetătorii de la Universitatea din Kentucky, au descoperit că doar 2/3

linguri de ulei de măsline administrate zilnic, reduc presiunea sângelui la bărbaţi cu
5 puncte sistolice şi cu 4 puncte diastolice.

Avertizări : Uleiul de măsline are un uşor efect laxativ. Aşa că îl poţi adăuga
în alimentaţia ta frecvent.

Esenţial: Cu cât este mai pur uleiul de măsline, cu atât este mai bine.
Cheltuieşte mai mult şi cumpăra Ulei de măsline virgin.

CEAPA

Ca şi fratele său usturoiul, ceapa

este cunoscută pentru că vindecă tot.
Poporul de vindecători susţin ceapa cu
mai mult de 6000 de ani în urmă.
Deşi ceapa a fost o singură dată
menţionată în Biblie, exista o listă foarte
mare de mâncăruri cu proprietăţi

36
vindecătoare. Iar ceapa era inclusă în prepararea acestora.

Ceapa era considerată o sursă de energie şi longevitate atât de importantă,

a spus Herodot, grecul istoric, încât faraonii egipteni au cheltuit nouă tone de aur
pe ceapă pentru a hrăni sclavii şi muncitorii ce au construit piramidele. Dacă a fost
sau nu un gest primit în mod pozitiv, istoria nu spune. Dar Jews a dezvoltat o
imensă afecţiune pentru ceapă atunci când l-a urmat pe Moise în sălbăticie.
Deci, cu cel puţin 3000 de ani Înainte de Hristos, ceapa era o comoară şi ca
aliment, dar şi pentru calităţile sale terapeutice – în mod particular, în tratamentul
problemelor de rinichi şi al băşicilor.

Ceapa a fost folosită extern ca antiseptic şi calmant al durerii. Intern, a fost

utilizată ca fortifiant pentru durerile intestinale şi pentru a alina simptomele
hipertensiunii, precum şi cele generate de o cantitate mare de zahăr în sânge sau
de un nivel mare al colesterolului.
În unele ţări din Balcani, oamenii asociază longevitatea vieţii cu un consum mare
de ceapă şi iaurt.

În multe alte culturi, sucul făcut din ceapă şi siropul de miere reprezintă
remedii pentru tuse, răceli şi atacuri de astmă. Un tonic de ceapă amestecat cu gin
sau un alcool asemănător, a fost prescris împotriva bolilor de rinichi şi pentru
eliminarea fluidelor excesive.

Botanicii moderni recomandă siropul de ceapă ca expectorant (ajută la

eliminarea mucusului din tractul respirator). Ceapa este de asemenea considerată
ca fiind diuretică, ajutând pe lânga asta şi la reducerea presiunii mari a sângelui.

37
Ceape are şi un efect profund asupra colesterolului din sânge prin creşterea
nivelului colesterolului „bun”, în defavoarea celui „rău”. Dr. Victor Gurewich, un
profesor de medicină la Universitatea Tufts, a realizat un studiu asupra cepei şi
asupra bolilor cardiovasculare şi a lansat un sfat: „Mâncaţi ceapă”.

Componentele terapeutice ale cepei încetinesc formarea cheagurilor de

sânge, regulând de asemenea şi nivelul de zahăr din sânge, stopând congestiile
bronhiale şi prevenind şi cancerul.

Noroc că nu trebuie să consumi foarte multă ceapă pentru a obţine

protecţie pentru inima ta. Unii doctori spun că o jumătate de ceapă crudă va
creşte nivelul colesterolului bun cu până la 30%. Şi o singură lingură de ceapă
gătită va anula efectele adverse ale unei mese bogată în grăsimi.

Ceapa luptă şi cu diverse bacterii precum E. coli ce poate cauza moartea sau
salmonella. Ceapa are un efect antibiotic foarte puternic ce ucide o mare varietate
de bacterii responsabile de apariţia a multor boli, de la diaree la tuberculoză.
Oamenii ce trăiau în vremurile Biblice au fost primii ce au tratat răcelile şi alte
tulburări cu ajutorul cepei. Acum, tehnologia confirmă că multe din aceste remedii
vechi au dovezi ştiinţifice.

38
 GRÂUL

Pentru oamenii din vremurile

Biblice, grâul era un aliment foarte
preţuit. Era prezent la aproape fiecare
masă. În plus, grâul putea face diferenţa
între viaţă şi moarte datorită valorilor sale
nutriţionale şi protecţiei pe care o oferea
împotriva invalidităţii, de cele mai multe ori aceasta fiind mortală, tulburărilor şi
diferitelor boli.

Grâul era „alimentul vieţii”. Deoarece era o par te atât de importantă pentru
fiecare persoană ce dorea să supravieţuiască, a devenit un simbol religios foarte
important şi pentru Jews şi pentru Hristos. O recoltă abundentă era o
binecuvântare de la Dumnezeu.

Oamenii ce au trăit în timpurile Bibliei, mâncau grăunţele fierte sau prăjite,

înmuiate sau uscate, şi chiar verzi de pe tulpină. Era fărâmiţat, uscat sau măcinat
pentru gătit în casolete griş de grâu, supe, salate de grăunţe uscate şi deserturi
precum budinci sau tarte cu fructe.

Cei ce au studiat Biblia, spun că Pâinea lui Ezekiel a fost creată ca mâncare
de supravieţuire în zilele întunecate ale cuceririi Babiloniei, deoarece conţine grâu,
orz, boabe de fasole, linte, mei şi alac. Evreii au crezut în această mâncare
preparată din grăunţe, deoarece îi menţinea sănătoşi şi în formă.

39
 O mare cantitate de grâu consumat de evrei era de fapt reprezentată de
tărâţe de grâu, lăstarii cei mai îndepărtaţi de miezul grâului, care este alături de
toate fibrele. Acum este foarte bine cunoscut cât de sănătoase sunt fibrele, având
funcţii pozitive în procesul digestiv. Tărâţele de grâu sunt de asemenea bogate în
vitamina B şi în proteine.

Germenii de grâu sunt foarte apreciaţi pentru valorile lor nutriţionale. O

cantitate de ¼ dintr-un vas cu grâu conţine 5 grame de fibre, vitamina B, fier,
magneziu şi zinc. Este de asemenea bogat în crom şi vitamina E. Pâinea preparată
din grâu conţine o cantitate triplă de fibre în comparaţie cu pâinea albă, şi este de
asemenea mai bogată în magneziu şi vitamina B.

Tărâţele de grâu bogate în fibre reprezintă una dintre cele mai bune surse
dietetice de fibre insolubile cunoscute până acum. Nici un alt aliment nu are
puterea fibrelor acestora în pierderea regulată a greutăţii.

Fibrele conţinute de grâu sunt cea mai bună protecţie – şi cale de vindecare
– împotriva constipaţiei. Previne infecţiile intestinale, hemoroizii, varicele,
îmbunătăţeşte funcţiile interne ale organismului şi ne apără împotriva cancerului
de colon.

Recent, o echipă de cercetători de la o clinică nutriţională din Anglia a

comparat efectele unor diferite fibre vegetale pe care le consumăm frecvent.
Voluntarii au consumat tărâţe de grâu, morcovi, varză şi mere. Concluzia a fost
aceea că, deşi toate legumele consumate au fost folositoare, niciuna nu a avut
efecte mai bune precum tărâţele de grâu.

40
 Experţii spun că în alte părţi ale lumii, unde consumul de fibre este mai
ridicat decât în S.U.A, tulburările de colon şi intestin sunt foarte rare. Acest lucru a
fost valabil şi în urmă cu câteva secole, când alimentaţia bogată în fibre, în special
în grăunţe, era foarte răspândită.

Într-un studiu realizat în Finlanda, fermierii a căror alimentaţie este bogată

în grăsimi, conţinute de produse consumate zilnic, procentul cancerului de colon a
fost mult mai mic decât anticipa Fundaţia de Sănătate din America.

Motivul este acela că fermierii consumă şi foarte multe alimente bazate pe

cereale şi pâine integrală din grâu. Acest lucru confirmă faptul că o concentraţie
mare de fibră în alimentaţie, blochează formarea cancerului, cauzat de preparate
bogate în grăsimi.

Majoritatea oamenilor au nevoie doar de 1/3 dintr-un vas de tărâţe de grâu

zilnic. Dar cerealele şi pâinea din grâu nu sunt singurele căi prin care se poate
adăuga fibră. Biblia menţionează diferite tipuri de grăunţe, precum şi mai multe
moduri de folosire a acestora.

Potrivit studiilor realizate din timpurile Biblice, grăunţele uscate despre care
s-a vorbit au fost prevestite, precedate de , salata din grâu bulgăresc, care este
încă foarte populară în Orientul de Est.

Popularitatea sa s-a răspândit în mai multe părţi ale lumii, având diferite
variaţii. Grâul biblic de o calitate superioară, grâul bulgăresc reprezintă de fapt în
prezent miezul grâului fiert, uscat şi mărunţit.

41
 VINUL

Realizarea vinului din struguri este una dintre cele mai vechi arte, precum şi
băutura aleasă din Biblie. Potrivit lui Genesis, unul dintre primele lucruri pe care
Noah le-a făcut după Inundaţie a fost plantarea unei vii pentru a putea face vin.
Cercetătorii redescoperă acum ceea ce medicii din Biblie deja ştiau cu secole
în urmă. Consumat cu moderaţie, vinul are un impact profund asupra sănătăţii
noastre . Doar un singur pahar de vin pe zi poate fi destul pentru creşterea
nivelului de colesterol bun cu 7% şi pentru crearea unei bariere împotriva unor
varietăţi de cancer.

Cu o sută de ani în urmă, medicii din Franţa au remarcat faptul că în timpul

holerei, oamenii care beau vin sec, au fost mai puţin afectaţi decât vecinii lor ce
amestecau vinul cu apă. Pentru a realiza un test, holera şi febra tifoidă au fost
adăugate unei cantităţi de apă, de vin sec roşu, alb, dar şi unei mixturi de apă cu
vin. Uimitor a fost rezultatul : în timp ce germenii din apa pură nu au fost afectaţi,
în ambele vase cu vin şi cu mixtură, germenii holerei au fost distruşi în 15 minute.
Germenii febrei tifoide au rezistat 24 de ore.

De atunci, au fost realizate teste similare ce au avut aceleaşi rezultate. Dar

spre surprinderea tuturor, s - a demonstrat că procesul de fermentaţie eliberează
polifenoli – compuşi chimici ce atacă bacterii în mod asemănător penicilinei.
Cercetătorii spun că vinul roşu diluat cu o proporţie de 1-4 cu apă, are aceeaşi
putere după 15 minute ca şi 5 unităţi de penicilină pe mililitru.

42
 Vinul de asemenea ajută la prevenirea bolilor de inimă şi a cancerului. Un
studiu realizat la Universitatea Ottawa din Canada, a dedus că există o legătură
clară între consumul de vin şi ratele scăzute ale bolilor de inimă. Ţările unde mai
mult de 90% din cantitatea de alcool este consumată sub forma vinului au cele mai
puţine decese cauzate de bolile de inimă.

Un studiu britanic realizat pe 100 de bărbaţi şi femei a descoperit că un

singur pahar de vin sau de vin de Xeres pe zi poete creşte cantitatea de HDL
supranumit şi „colesterolul bun”. Atunci când grupul respectiv a încetat să mai
consume vin, nivelul HDL a scăzut.

Vinul roşu pare de asemenea că poate întări organismul împotriva

cancerului, dar şi împotriva bolilor de inimă.
Cercetătorul Dr. Hans Stich spune : „Vinul, în special vinul roşu, are o
concentraţie mare de acid galic, unul dintre acizii tanici ce dau buchetul vinului.
Acidul galic este de asemenea anti carcinogen. ”.

Vinul alb poate avea unele dintre aceste beneficii terapeutice, însă până
acum s-a dovedit că vinul roşu este cel mai eficient pentru împiedicarea
cancerului.

43
 IAURTUL

Încă din cele mai vechi tipuri ale evreilor, laptele acru sau covăsit era
amestecat cu miere, aromat cu struguri, curmale, stafide, alte fructe sau nuci.
Acest lapte bătut era considerat de mulţi cercetători antici ceea ce noi numim azi
iaurt.

Tradiţia spune că un înger i-a promis lui Abraham că va trăi mult dacă va
mânca sortimentele biblice de iaurt. Se spune că a trăit 175 de ani!
Astăzi, în anumite regiuni din Turcia, Armenia, sau alte tărâmuri din Munţii
Caucaz, există un număr de oameni bătrâni neobişnuit de mare. Bărbaţii şi femeile
trăiesc mai mult de 100 de ani, menţinându-se sănătoşi şi având o viaţă activă.

Motivul este acela că ei mănâncă foarte mult iaurt. Teoria longevităţii nu a

fost niciodată testată pe oameni. Dar oamenii de ştiinţă de la Departamentul de
Agricultura din S.U.A au cercetat efectele iaurtului pe şoarecii infectaţi cu
salmonella şi au descoperit un efect secundar uimitor : şoarecii ce erau hrăniţi cu
iaurt au învins infecţiile şi s-au vindecat – ei au trăit mult mai mult decât cei ce nu
au consumat iaurt.

Iaurtul este recunoscut peste tot în lume pentru efectele pozitive ce le are
asupra oaselor, întărindu-le prin concentraţia de calciu mare pe care o conşine.
Poate preveni răceli şi reacţii alergice, poate lupta împotriva cancerului şi
poate întări sistemul imunitar. De asemenea diminuează nivelul de colesterol
„rău”, previne infecţii intestinale periculoase, îmbunătăţeşte funcţiile intestinelor
şi blochează formarea ulcerului.

44
 Mai multe cercetări au demonstrat că o dată instalaţi în tractul intestinal,
lactobacillii din iaurt au o misiune de căutare şi distrugere. Ţinta lor este bacteria
E. coli, care se furişează în organismele noastre, se divid şi produc pagube asupra
întregului sistem digestiv. E. coli ne îmbolnăveşte. La copii, poate cauza diaree ce
uneori este fatală.

Iaurtul ajută de asemenea la menţinerea unui echilibru normal între bacterii

„bune” şi „rele” ce sunt în mod constant prezente în organismele noastre. Doar
foarte puţin iaurt poate fi destul pentru vindecarea celor mai generale tulburări
gastrointestinale care sunt cauzate de o alimentaţie săracă sau de infecţii.

Iaurtul păstrează bacteriile de care avem nevoie înăuntrul organismelor

noastre şi reactivează lactobacillii energetici. Cu toate bacteriile, iaurtul este de
asemenea şi un antibiotic natural, cunoscut pentru îndepărtarea bolilor precum
dizenteria sau gripa. Iaurtul de asemenea reduce nivelul colesterolului „rău” şi îl
creşte pe cel al colesterolului „bun”. Pentru a profita de cele mai bune beneficii ale
iaurtului, trebuie să te asiguri că ingredientele lui conţin „culturi active
hrănitoare”. Dacă ambalajul nu este prevăzut cu o etichetă, o marcă, atunci e
posibil să nu fie iaurt adevărat. Procesul de pasteurizare poate distruge culturile
active necesare pentru ca iaurtul să îşi facă datoria.

45