2. Ca un palat pustiu, cu geamuri sparte, 4. Pierdut din stolul mândrei lor orchestre,
Pădurea noastră tace părăsită: Ce trist răsună cânturile mele
Eu singur cânt cu voce obosită În liniştea adâncă din pădure...
Şi trec prin încăperile-i deşarte... Șt. O. Iosif, Toamnă