Nelson Rolihlahla Mandela (n. 18 iulie 1918 – d.

5 decembrie 2013) a fost un om politic sud-african,

care a deținut funcția de președinte al Africii de Sud în intervalul 1994-1999. Adversar al
apartheidului, a fost primul președinte al Africii de Sud ales prin vot universal, într-un scrutin larg
reprezentativ și cu participare multirasială. Guvernarea lui Mandela s-a axat pe dezmembrarea
moștenirii apartheidului, prin combaterea rasismului instituționalizat, a sărăciei și a inegalității și
promovarea reconcilierii rasiale. Un susținător al pan-africanismului și al socialismului democratic, el
a fost președinte al partidului Congresul Național African din 1991 până în 1997. Pe plan
internațional, Mandela a fost secretar general al organizației interguvernamentale Mișcarea de
Nealiniere, între 1998 și 1999.
Vorbitor al limbii xhosa, trăgându-se din familia regală a tribului Thembu, Mandela a urmat cursurile
Universității Fort Hare și ale Universității din Witwatersrand, unde a studiat dreptul. Trăind în
Johannesburg, el s-a implicat în politica anti-colonialistă, devenind membru al Congresului Național
African și fiind unul dintre întemeietorii African National Congress Youth League, organizația de
tineret a partidului. Anul 1948 a marcat venirea la putere a Partidului Național, care a început
aplicarea apartheidului. Mandela a dobândit notorietate în 1952, în cadrul așa-numitei Defiance
Campaign against Unjust Laws(română Campania de nerespectare a legilor injuste), o inițiativă
pașnică de nesupunere civilă. În 1953 a devenit conducătorul organizației partidului în regiunea
Transvaal, funcție în care a supervizat conferința Congress of the People din 1955, în cadrul căreia
s-a format o coaliție de partide opuse apartheidului, cu ANC-ul în frunte. Lucrând între timp ca
avocat, a fost arestat de mai multe ori pentru incitare la revoltă. Alături de conducerea partidului, a
fost judecat între 1956 și 1961 pentru trădare, însă nu a fost condamnat. Deși fusese inițial un adept
al opoziției pașnice, și-a revizuit poziția, devenind cofondator Umkhonto we Sizwe, facțiunea armată
a Congresului Național African, care este responsabilă pentru un număr de atacuri cu bombă
împotriva guvernului. Arestat în 1962, a fost condamnat pe viață la 12 iunie 1964, fiind eliberat după
27 de ani de închisoare, la 11 februarie 1990, în urma unei campanii internaționale de lobby pentru
cauza sa.
Devenind președintele Congresului Național African, Nelson Mandela și-a publicat autobiografia și a
condus negocierile cu președintele țării, F.W. de Klerk pentru abolirea politicii opresive a
apartheidului și organizarea de alegeri universale. Acestea au adus în 1994 victoria partidului său,
fiind format un guvern de unitate națională. Ca președinte de stat (conducător de jure și de facto al
guvernului), a inițiat o nouă constituție și a format o comisie pentru cercetarea abuzurilor împotriva
drepturilor omului din trecut. A introdus politici menite să încurajeze reforma agrară, extinderea
serviciilor de sănătate publică și combaterea sărăciei. Pe plan internațional și-a asumat
responsabilitatea pentru invazia din 1998 a statului Lesotho și a acționat ca mediator
între Libia și Marea Britanie, pe fundalul procesului privitor la atentatul terorist asupra zborului Pan
Am 103. Nu a mai candidat pentru un al doilea mandat, fiind urmat în funcție de către Thabo Mbeki.
S-a concentrat pe activități caritative în combaterea sărăciei și a epidemiei HIV/SIDA, prin Fundația
Nelson Mandela.
O figură controversată de-a lungul întregii sale vieți, criticii de dreapta l-au denunțat drept terorist și
simpatizant comunist. Totuși a primit o multitudine de premii internaționale pentru poziția sa în
privința colonialismului și discriminării: între ele Premiul Nobel pentru Pace (1993), Presidential
Medal of Freedom și Ordinul Lenin. Respectat în țara sa, a fost descris drept „părinte al națiunii”. Se
face adesea referire la el pe numele său tribal, Madiba.
Având intenția de a dobândi cunoștințele pentru a deveni consilier al casei regale a tribului Thembu,
Nelson Mandela a început educația secundară la Clarkebury Boarding Institute din Engcobo, o
instituție organizată după modelul vestic, cea mai mare școală pentru negri din Thembuland. [24] El
scria că datorită faptului că trebuia să socializeze cu alți elevi de pe o poziție de egalitate, și-a pierdut
infatuarea, împrietenindu-se pentru prima dată cu o fată, Mathona; aici a început să joace sporturi și
a debândit iubirea sa de o viață petru grădinărit.[25] A obținut în doi ani diploma de absolvire a studiilor
secundare inferioare (în engleză Junior Certificate).[26] În 1937 s-a mutat la Healdtown
Comprehensive School, un colegiu metodist din Fort Beaufort, unde învăța ce mai mare parte a
nobilimii Thembu, inclusiv „fratele” său Justice.[27] În timp ce directorul Arthur Wellington era un
preopinent al superiorității culturii și sistemului politic englez, Mandela devenea tot mai interesat de
cultura nativilor africani, făcându-și primul prieten vorbitor al limbii sotho (și nevorbitor de xhosa) și
fiind influențat de profesorul Frank Lebentlele, un xhosa care înfruntase tabuul și se căsătorise cu o
fată sotho. Această uniune reușise - după propria lui mărturie - să îl miște dinspre tribalismul parohial
în care credea înspre ideea unei identități africane comune.[28] Petrecându-și mare parte a timpului
liber cu alergări pe distanțe lungi și boxul, în al doilea an Mandela a ajuns „prefect”, un elev
însărcinat cu diferite responsabilități.[29]
Cu susținerea lui Jongintaba, Mandela a început studiile universitare de licență (engleză Bachelor of
Arts) la Universitatea din Fort Hare, o instituție de elită pentru negri, cu aproximativ 150 de studenți.
Acolo a urmat cursuri de engleză, antropolgie, administrație și drept roman-olandez, dorind în primul
an să devină traducător sau funcționar în Departamentul de afaceri native. [30] Locuia în căminul
Wesley House, unde s-a împrietenit cu Oliver Tambo și K.D. Matanzima.[31] Păstrându-și interesul
pentru sporturi, Mandela s-a apucat de dansuri[32] și actorie, jucând într-o piesă despre Abraham
Lincoln.[33] Ca membru al asociației studenților creștini, a predat religia în comunitatea locală. [34] Tot
atunci a devenit un susținător vocal al taberei engleze în cel de-al Doilea Război Mondial.[35] Deși
avea prieteni cu legături în partidul African National Congress și în mișcarea anti-imperialistă,
Mandela a evitat orice implicare în politică.[36] A co-fondat un comitet al studenților din primul an, care
se opunea dominației studenților din cel de-al doilea an,[37] iar la sfârșitul primului său an a participat
la un boicot al studenților împotriva calității proaste a mâncării, ceea ce i-a adus suspendarea
temporară de la cursuri. A părăsit universitatea fără să obțină diploma de absolvire. [38]
DESTEAPTA-TE ROMANE