Universitatea Babeș-Bolyai

Facultatea de Teologie Ortodoxă

Teologie Pastorală

Proorocul Iona
-lucrare de seminar-

COORDONATOR STUDENT

Prof.Lect.Univ.Dr.

Stelian Pașca Mazăre Dan Vasile

Cluj Napoca 2018

 Cartea proorocului Iona face parte din literatura biblică a Vechiului Testament care ne
oferă o varietate mare de interpretare. Ceea ce-l pune în dilemă pe cititor în cartea lui Iona
constituie în primul rând comportamentul neobişnuit al profetului care refuză proorocia şi se face
neascultător faţă de Dumnezeu, ceea ce este neobişnuit.

Privind cu seriozitate această carte, mesajul pe care-l transmite este atât de profund pe cât
de simplă pare cartea. În acestă carte autorul a folosit cuvinte puţine, însăşi cartea fiind de o
extindere mică, de dimensiuni mici, dar care a atins centrul credinţei noastre şi anume acest
simbolism de “ trei zile şi trei nopţi” ( Iona 2, 1), pe care şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos avea
să le petreacă în mormânt după care să învie, biruitor fiind asupra morţii. Apoi cartea lui Iona mai
sugerează ideea că Dumnezeu are în vedere mântuirea universală, nu numai a evreilor ci şi a
păgânilor . La fel nu este de omis mila pe care observăm că o are Dumnezeu faţă de oameni;
chiar proorocul Iona zice: “că Tu eşti Dumnezeu îndurat şi milostiv…” (Iona 4, 2), apoi
responsabilitatea şi dragostea faţă de semeni pe care o vrea Dumnezeu de la noi oamenii.

Cartea proorocului Iona a fost cea mai batjocorită carte a Bibliei. Elementele de intervenţie
supranaturală din conţinutul ei au fost ţinta ironiilor şi discreditărilor din partea oamenilor de
pseudo-ştiinţă. Cei care au cercetat însă cu atenţie şi cu credinţă această carte o aşează printre
cele mai frumoase cărţi care s-au scris cândva.
Toate acestea care se văd clar la prima citire a cărţii Iona, sunt câteva dintre
motivele pentru care am ales această temă, scurtă dar atât de profundă.

Numele profetului Iona, în ebraică înseamnă „porumbel”, un nume potrivit

pentru un crainic divin destinat să fie purtător de veşti către oameni, dar acest nume în ebraică
îl conţine pe NUN care are valoare numerică 50. A douăzecişinoua literă a alfabetului arab la
fel are valoare numerică 50 şi semnifică „peştele”, iar particular „balena”, motiv pentru care
numele profetului Iona este dedus de mahomedani din această literă. În mahomedanism balena
ocupa un rol foarte important precum şi profetul Iona; personaj ataşat astfel tuturor celor trei
religii monoteiste şi anume în iudaism, islamism şi creştinism; descinse aceste trei dintr-un
spaţiu geografic şi istoric aproximativ identic.

______________________________________________________________________________________________________________________
1 Studiul Vechiului Testament pentru Institutele Teologice, ed .a-II-a , Ed. I.B.M.B.O.R
.,Bucuresti, 1985 , pag. 281.
 O dată cu descoperirea timpului şi locului în care a trăit porfetul Iona, este clar că el a
existat; e o persoană istorică pe care am putut-o încadra în timp şi într-un spaţiu geografic. Aşa
că din cele scrise anterior reiese că nu vorbim despre o persoană fictivă, ci vorbim despre o
persoană reală care a existat.
Profeţii care au trăit în epoca asiriană, respectiv până în anul 612 î.d.Hr. (căderea
Ninivei) sunt Isaia – primii dintre cei patru profeţi mari (ceilalti trei au trăit şi si-au desfăşurat
activitatea lor profetică mai târziu), care era contemporan cu Iona. Isaia a trăit în Ierusalim pe
vremea când Iuda (Regatul de Sud) era amenintată de Asiria. Profeţii mici din perioada
profetului Iona; contemporani ori nu cu el sunt: Osea, Ioil, Avdia, Amos, Mihea şi Naum.
Înainte de căderea în robia asiriană şi poate contemporan cu Iona profetul au fost şi proorocii
Ilie şi Elisei, despre care se vorbeşte în cartea Regilor (III Regi 17-IV Regi 13).
Cartea Iona nu a fost niciodată contestată, ea a făcut parte totdeauna din canonul
iudaic şi creştin ba mai mult, Domnul nostru şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos o foloseşte
împotriva cărturarilor şi fariseilor ca Scriptura Divină (Matei 12,39-42; 16,4; Luca 11,29-32).
Evreii au introdus cartea Iona în Canon printre cărţile profetice, aceasta fiind o dovadă că ei
erau convinşi de inspiraţia ei Dumnezeiască. Domnul nostru Iisus Hristos când face referire la
Iona ca semn, se înţelege clar că doar cel care a trăit experienţa (din cartea Iona), poate să-şi
redea ceea ce s-a întâmplat. În plus pe lângă că majoritatea exegeţilor atribuie această carte lui
„Iona, fiul lui Amitai” (IV Regi 14,25); ne întăreşte că acest Iona este chiar autorul cărţii care îi
poartă numele, având în vedere timpul, împrejurările în care a trăit, care de asemenea nu sunt
de omis; astfel încât ar fi puţin probabil ca autorul cărţii să fi fost un altul. Asemănările
terminologice, conceptuale sau chiar tematice cu alte texte din canonul ebraic, demonstrează
cunoaşterea deosebită a moştenirii canonice, în plus autorul a scris într-un mod creativ, original,
aşa după cum l-a călăuzit Duhul Sfânt.1

Studiul Vechiului Testament pentru Institutele Teologice, pag .281.

Pr.Prof. Nicolae Ciudin, Studiul Vechiului Testament,Ed. Credinta Noastra , Bucuresti , 1997, pag. 225.
 Privind cartea proorocului Iona, vom vedea şi vom înţelege că una dintre multele
învăţături care se desprind din cartea sa este înalta idee despre universalitatea mântuirii,
mântuirea nu este legată numai de Israel şi se va întinde asupra popoarelor. Acesta este unul
dintre mesajele foarte importante pe care ni le transmite cartea sa.

Poporul lui Dumnezeu nu va mai fi numit Israel, ci toate poparele de pertutindeni

care vor să primească şi să se îndrepte spre mântuire. Propovăduirea lui Iona la Ninive este un
anunţ al propovăduirii sfinţilor apostoli şi al convertirii nemurilor păgâne; cartea lui Iona
combate indirect aceste prejudecăţi şi acest egoism pe care îl are poporul iudeu , care crede că
este singurul popor îndreptăţit şi chemat la mântuire.

Cartea lui Iona ocupa deci un loc de frunte în literartura sacră a evreilor; spiritul
care se desprinde din ea are ceva din acela al Evangheliei. Cartea profetului Iona arată iubire şi
solicititudine pentru toate creaturile, fără excepţie, de aceea şi Israel trebuie să înţeleagă că el
are misiunea să fie crainicul lui Dumnezeu pentru întreaga omenire. În discuţia dintre Domnul
nostru Iisus Hristos şi samarineancă, Mântuitorul zice către ea că: „Mântuirea vine de la iudei”
( In IV, 22). Deci o preînchipuire a Mântuitorului era şi profetul Iona care a trebuit să-i cheme
pe niniviteni la mântuire; adică la viaţa curată şi să vadă că faptele lor sunt rele şi urâte în faţa
lui Dumnezeu. Profetul Iona , ne oferă oricum unul din puţinele texte profetice în care sunt
înfăţişaţi neevrei acceptând reguli de ritual şi cult, proprii doar religiei iudaice. Vorbind atâta
despre mântuirea universală, ca fiind mesajul cărţii profetului Iona, trebuie să privim în primul
rând mântuirea ca termen, cum era privită în Vechiul Testament şi cum este privită în Noul
Testamment ; oricum privită „mântuirea vine de la Dumnezeu şi nu de la oameni...” ( Iona
3,13). Mântuirea a fost pregătită în Vechiul Testament şi una dintre cărţile care ne prezintă şi ne
vorbeşte despre mântuire, este şi cartea profetului Iona.

_____________________________________________________________________________________________________________________
Pr.Prof. Nicolae Ciudin, op.cit., pag. 225.
Studiul Vechiului Testament pentru Institutele Teologice,pag.281.