Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Absolventii Recenti de Invatamant Superior Si Integrarea Lor Pe Piata Muncii
Absolventii Recenti de Invatamant Superior Si Integrarea Lor Pe Piata Muncii
învăţământ
superior şi integrarea lor
pe piaţa muncii
1
COORDONATE PROMOTOR
UNITATEA EXECUTIVĂ A
CONSILIULUI NAŢIONAL AL
CALIFICĂRILOR ŞI AL FORMĂRII
PROFESIONALE A ADULŢILOR
UECNCFPA
E-mail-uri:docis@acpart.ro
sorin.zaharia@acpart.ro
Editor: UECNCFPA
3
Cuprins
4
I. Ce este esenţial?
4. Pentru 76% dintre angajatori nu contează dacă un posibil angajat are doar diplomă de licenţă
sau are şi diplomă de master.
5. 74% dintre angajatori declară că au angajați studenţi la nivel de licenţă şi 55% că au studenţi
la master.
7. Angajatorii sunt de acord cu afirmaţia că în învăţământul românesc actual există prea multe
programe de studii.
5
8. Angajatorii sunt mai degrabă interesaţi de competenţele pe care le au absolvenţii şi de
experienţa anterioară de lucru şi mai puţin de specializarea absolvită sau de prestigiul
universităţii.
10. Trei sferturi dintre absolvenţii recenţi intervievaţi (72%) au simţit nevoia să urmeze „cursuri
de formare / pregătire profesională / specializare”.
11. În medie, aproape două treimi dintre respondenţi au urmat un curs de formare continuă, altul
decât cel de tip formare iniţială de nivel universitar (master, doctorat) sau de tip autodidact.
15. Aproape două treimi dintre recrutori (64%) se aşteaptă ca peste cinci ani proporţia
absolvenţilor de studii superioare pe care îi plasează în firme din Uniunea Europeană să fie mai
mare, în timp ce doar 9% consideră că proporţia se va reduce.
6
II. Ce aduce nou acest studiu?
II.1 Context
Raportul de faţă îşi propune să discute despre absolvenţii recenţi de învăţământ superior
din România. În centrul atenţiei stau traiectoriile pe care aceştia le au pe piaţa muncii, tipul de
munci pe care le prestează, legătura dintre activitatea profesională și cele studiate în facultate,
atât din punct de vedere al nivelului de calificare necesar, cât și în ce priveşte domeniul de
activitate și specializarea îngustă.
Raportul răspunde unui context mai larg care include expansiunea până la masificare a
învățământului universitar, discuţia despre relevanţa diplomelor universitare și relativa rămânere
în urmă a societăţii româneşti în ce priveşte accesul la formarea terţiară. Expansiunea curentă a
învăţământului superior este adesea etichetată drept benefică pentru societate. Ea conduce la o
populaţie competentă profesional, cu o productivitate crescută, împărtăşind orientări valorice
către autonomie și creativitate, capabilă să contribuie la un progres tehnologic și social
accelerat. Pe de altă parte însă apar controverse legate de calitatea specializării și, implicit, de
eficienţa utilizării resurselor financiare alocate către educaţia superioară. (Garcia-Espejo &
Ibañez, 2006; Karakaya et al, 2007; Korka, coord., 2009; Kyvik, 2009; Müller & Gangl, eds.
2004; Machin & McNally, 2007; di Pietro & Urwin, 2006; Sloane et al., 1999; Teichler, ed. 2007;
Vlăsceanu et al, 2009)
Faţă de alte studii sociologice realizate în România, cercetarea de faţă aduce în plus
ideea nevoii de a compara între programe de studii (specializări). Am dorit să aflăm în ce
măsură apare variaţie în ce priveşte angajabilitatea absolvenţilor celor 325 de specializări de la
nivelul licenţă specificate de HG 625/2008. Prin urmare am dorit ca, pe de o parte, să dispunem
de un eşantion care să includă cât mai multe specializări posibile, iar pe de altă parte numărul
de respondenţi proveniţi din aceste programe de studii să fie cât mai mare.
7
II.3 Principalele surse de date exploatate în acest raport
Raportul de faţă valorifică rezultatele a trei sondaje realizate la nivel naţional. Prima
cercetare implică absolvenţi de universitate din ultimii cinci ani (2004-2009), a doua se referă la
angajatori de absolvenţi de învăţământ superior, iar a treia este o investigaţie a opiniilor
angajaţilor din agenţii de recrutare a personalului şi plasare a forţei de muncă (etichetaţi la
modul general drept „recrutori”). Informaţiile cantitative furnizate de eşantionul de recrutori sunt
dublate de cele produse prin două sesiuni de interviuri de grup.
8
Structura eşantionului după modul de recrutare al respondentului
În total au fost chestionaţi 5576 absolvenţi recenţi. Pentru aceasta însă au fost contactaţi
peste 26.000, rata de răspuns plasându-se în jurul a 25%.
Estimarea AB Research este că maxim 300 dintre aceste firme realizează în realitate
activitate de recrutare de forţă de muncă: „27% au declarat că nu mai activează în domeniu sau
şi-au încetat definitiv activitatea. De asemenea aproximativ 25% din firme nu au putut fi
contactate telefonic sau pe mail. Au fost realizate interviuri cu 120 de agenţii de recrutare.
În afara celor trei cercetări cantitative, o echipa de experţi din cadrul proiectului a realizat
şi două discuţii de grup cu recrutori, menite să aducă informaţie suplimentară despre
reprezentările acestora în ceea ce priveşte integrarea pe piaţa muncii a absolvenţilor recenţi.
Discuţiile au fost realizate cu recrutori din Bucureşti, respectiv Sibiu.
9
III. Câteva rezultate importante
C. Situaţia curentă
Competenţele care se dovedesc utile pentru prima angajare sunt cele de tip transversal,
atât absolvenţii cât şi recrutorii subliniind importanţa acestora pentru intrarea pe piaţa muncii.
Numai în cazul ştiinţelor medicale absolvenții consideră competenţele specifice mai importante
decât cele transversale pentru încadrarea în muncă. Absolvenţii din ultimii cinci ani consideră
că modul de prezentare la interviu şi personalitatea sunt factorii care au importanţa cea mai
mare pentru a obţine primul job, acestea fiind urmate de specializare şi domeniul de studii, aşa
cum rezultă din Figura 2. Recrutorii plasează competențele transversale de tipul cunoaşterea
unei limbi străine şi abilităţile de lucru cu calculatorul ca având importanţă aproximativ
egală cu modul de prezentare la interviu şi cu tipul de personalitate, conform datelor prezentate
în Figura 3.
! Imaginea generală care rezultă din date indică faptul că, în găsirea primului job,
competenţele transversale sunt mult mai importante decât cele specifice. Atât pentru
absolvenţi cât şi pentru recrutori, competenţele specifice, dobândite în cadrul
10
programelor de studii, sunt importante, însă ocupă un loc secundar faţă de cele
transversale. Inclusiv în timpul discuţiilor de grup cu recrutori, aceştia par să plaseze
competențele transversale şi tipul de personalitate în plan superior faţă de abilităţile dobândite
în cursul programelor de studii.
Figura 2 Percepţia angajaţilor asupra importanţei acordate de angajatori diferitelor competenţe, la prima angajare
11
Conform datelor prezentate în Figura 4, pentru toate domeniile de studii investigate, cu
excepţia medicinii umane, competenţele transversale par să fie considerate mai importante de
către absolvenţi la prima angajare, decât cele specifice. Mai mult, pentru domenii precum
dreptul, ştiinţele economice, ştiinţele sociale şi politice, precum şi cele umaniste, datele
sondajului indică o diferenţă mare între importanţa acordată competenţelor transversale şi cea
acordată celor specifice. Domeniul sanitar are un specific aparte dat de faptul că prima angajare
a absolvenţilor de medicină umană se face în baza unui examen de admitere la rezidenţiat în
care se testează numai competenţele specifice dobândite în cadrul anilor de studii.
Figura 4 Percepţia angajaţilor asupra importanţei acordate de către angajatori, la prima angajare, competenţelor
transversale şi specifice, în funcţie de domeniu
12
pregătirii primite în timpul facultăţii. Absolvenţii din domeniile arte, arhitectură şi urbanism sau
sănătate sunt, şi în acest caz, mai mulţumiţi decât restul de modul în care facultatea urmată i-a
pregătit pentru cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească la locul de muncă actual.
Tabelul 1 Opiniile absolvenţilor privind pregătirea pentru locul de muncă (% de acord în mare sau foarte mare
măsură)
Am obţinut Am învăţat
abilităţile Stagiile de meserie mai
necesare practică mi- degrabă la
pentru locul au fost utile locul de
de muncă muncă
Sub 25 ani 49% 48% 85%
Vârsta 25-30 ani 57% 52% 86%
Peste 30 ani 68% 56% 88%
Sub 230 lei 51% 48% 81%
240-990 lei 62% 52% 84%
Venit
1000-1475 lei 61% 58% 87%
Peste 1500 lei 56% 53% 88%
De stat / bugetar 75% 64% 83%
Privat românesc 53% 48% 89%
Tip firmă Privat internaţional 46% 40% 90%
ONG 53% 55% 93%
Alt tip 45% 51% 71%
Job în specializarea Nu 45% 42% 84%
absolvită Da 66% 60% 87%
Job în domeniu conex Nu 56% 51% 85%
specializării Da 52% 46% 91%
Ştiinţe exacte 52% 52% 80%
Ştiinţe ale naturii 53% 51% 82%
Ştiinţe umaniste 51% 48% 88%
Drept 64% 51% 87%
Ştiinţe sociale şi
56% 51% 84%
politice
Ştiinţe economice 49% 44% 90%
Arte 71% 69% 73%
Domeniu licenţă Arhitectură şi
76% 63% 61%
urbanism
Educaţie fizică şi
47% 45% 76%
sport
Ştiinţe agricole şi
65% 56% 82%
silvice
Ştiinţe inginereşti 55% 52% 86%
Medicină veterinară 61% 63% 86%
Sănătate 81% 91% 86%
Total 55% 51% 86%
13
Absolvenţii au fost rugaţi să indice ce proporţie din cunoştinţele şi abilităţile care le sunt
necesare la locul de muncă au fost deprinse la locul de muncă, în facultate sau în alte
împrejurări. Răspunsurile la această întrebare sunt prezentate în Tabelul 2.
! La nivelul întregului eşantion, absolvenţii consideră că mai mult de jumătate
(55%) dintre cunoştinţele şi abilităţile de care au nevoie la locul de muncă au fost
deprinse chiar la locul de muncă, aproximativ o treime (32%) au fost deprinse în
facultate, iar 14% au fost deprinse în alte împrejurări.
Comparativ cu restul absolvenţilor, cei care lucrează în domeniul privat, cei care
lucrează în firme mari şi cei care au diplomă de licenţă în ştiinţe economice consideră că au
deprins mai multe cunoştinţe şi abilităţi la locul de muncă. Printre cei care consideră că o
proporţie mai mare de cunoştinţe şi abilităţi necesare la locul de muncă au fost deprinse în
timpul facultăţii se numără absolvenţii care lucrează în firmele de stat / bugetare şi cei care au
diplomă de licenţă în domeniile: ştiinţe exacte, arte, arhitectură şi urbanism, educaţie fizică şi
sport, medicină veterinară sau sănătate.
Tabelul 2 Opiniile absolvenţilor privind sursa cunoştinţelor şi abilităţilor necesare la locul de muncă
La locul de În În alte
muncă facultate împrejurări
Sub 25 ani 52% 34% 15%
Vârsta 25-30 ani 55% 32% 14%
Peste 30 ani 58% 31% 13%
Sub 230 lei 45% 38% 18%
240-990 lei 55% 33% 13%
Venit
1000-1475 lei 56% 33% 12%
Peste 1500 lei 60% 29% 12%
De stat / bugetar 53% 37% 11%
Privat românesc 59% 29% 12%
Tip firmă Privat internaţional 60% 27% 14%
ONG 54% 32% 17%
Alt tip 43% 33% 24%
Microîntreprindere 55% 32% 14%
Firmă mică 57% 31% 13%
Mărime firmă
Firmă mijlocie 56% 33% 12%
Firmă mare 60% 28% 13%
Domeniu licenţă Ştiinţe exacte 52% 37% 13%
Ştiinţe ale naturii 53% 33% 15%
Ştiinţe umaniste 53% 34% 15%
Drept 54% 33% 13%
Ştiinţe sociale şi
53% 33% 15%
politice
Ştiinţe economice 59% 28% 14%
Arte 44% 40% 18%
14
Arhitectură şi
45% 48% 9%
urbanism
Educaţie fizică şi
44% 38% 17%
sport
Ştiinţe agricole şi
56% 34% 13%
silvice
Ştiinţe inginereşti 56% 31% 14%
Medicină veterinară 53% 39% 13%
Sănătate 53% 41% 9%
Total 55% 32% 14%
Dacă datele din tabelul anterior privesc, în general, sursa cunoştinţelor dobândite şi
abilităţilor dobândite, datele din Tabelul 3 arată măsura în care absolvenţii consideră că
abilităţile practice şi cunoştinţele teoretice pe care le deţin în prezent au fost dobândite prin
programul de studii urmat. La nivelul întregului eşantion, absolvenţii consideră că două
treimi din cunoştinţele teoretice şi o treime din abilităţile practice pe care le deţin au fost
dobândite sau deprinse prin programul de studii urmat. Aceste date confirmă imaginea
prezentată anterior, cea a unui sistem de învăţământ superior care îi pregăteşte mai
degrabă teoretic decât practic pe studenţi.
Tabelul 3 Opiniile absolvenţilor privind măsura în care programul de studii i-a ajutat să obţină cunoştinţele
teoretice şi abilităţile practice pe care le deţin în prezent
Cunoştinţe
Abilităţi practice
teoretice
Sub 230 lei 68% 29%
240-990 lei 67% 31%
Venit
1000-1475 lei 64% 33%
Peste 1500 lei 62% 32%
De stat / bugetar 63% 35%
Privat românesc 65% 30%
Tip firmă Privat internaţional 63% 29%
ONG 56% 35%
Alt tip 59% 35%
Microîntreprindere 64% 30%
Firmă mică 65% 31%
Mărime firmă
Firmă mijlocie 64% 33%
Firmă mare 63% 31%
Domeniu licenţă Ştiinţe exacte 64% 34%
Ştiinţe ale naturii 61% 38%
Ştiinţe umaniste 66% 30%
Drept 70% 25%
Ştiinţe sociale şi 64% 32%
politice
15
Ştiinţe economice 66% 28%
Arte 46% 54%
Arhitectură şi
64% 41%
urbanism
Educaţie fizică şi
53% 42%
sport
Ştiinţe agricole şi
59% 33%
silvice
Ştiinţe inginereşti 65% 31%
Medicină veterinară 68% 32%
Sănătate 58% 40%
Total 65% 31%
Figura 5. Nevoia de a stăpâni abilități, competenţe, cunoștințe la locul de muncă și gradul în care programele de studiu
contribuie la formarea acestora: reprezentări ale absolvenților recenţi
16
3. Cine este responsabil pentru asigurarea corespondenţei dintre pregătirea
studenţilor şi cerinţele locului de muncă?
Figura 6 prezintă opiniile angajatorilor şi ale recrutorilor cu privire la actorul care ar trebui
să fie principalul responsabil pentru deţinerea de către absolvenţi a tuturor cunoştinţelor,
abilităţilor şi competenţelor necesare pentru a corespunde cerinţelor de la locul de muncă.
Figura 6 Opinii privind responsabilitatea pentru asigurarea corespondenţei dintre pregătirea studenţilor şi cerinţele locului
de muncă
17
1.1 Preferinţa pentru o anumită facultate
Da Nu
De stat / bugetară 26% 74%
Privată românească 16% 84%
Tip firmă
Privată internaţională 19% 81%
Alt tip 24% 76%
Microîntreprindere 17% 83%
Firmă mică 16% 84%
Mărime firmă
Firmă mijlocie 22% 78%
Firmă mare 25% 75%
Nici unul 17% 83%
1 - 2 absolvenţi 17% 83%
Absolvenţi angajaţi în
3 - 5 absolvenţi 19% 81%
ultimii trei ani
6 - 10 absolvenţi 22% 78%
11+ absolvenţi 28% 72%
Bucureşti Ilfov 21% 79%
Centru 19% 81%
Nord Est 15% 85%
Regiune de Nord Vest 28% 72%
dezvoltare Sud Est 12% 88%
Sud Vest Oltenia 20% 80%
Sud Muntenia 19% 81%
Vest 17% 83%
Angajatori 19% 81%
Total
Recrutori 33% 67%
18
candidaţi similari l-ar angaja pe cel cu diplomă de master, în timp ce 7% declară că l-ar angaja
pe cel cu diplomă de licenţă.
Datele arată că aproximativ trei sferturi dintre angajatori nu au preferinţe legate de tipul
de facultate, de nivelul de studii sau de facultatea absolvită. Pe de altă parte, majoritatea
angajatorilor care au astfel de preferinţe se îndreaptă, în mod clar, către absolvenţii facultăţilor
19
de stat şi către absolvenţii programelor de master, în defavoarea absolvenţilor facultăţilor private
sau a celor care au doar o diplomă de licenţă.
! Datele prezentate în această secţiune arată un prim conflict între piaţa muncii şi
sistemul de învăţământ superior.
! Deşi sistemul de învăţământ superior actual este construit astfel încât studenţii să fie
specializaţi în domeniul de studiu doar la momentul absolvirii masterului, majoritatea
angajatorilor consideră că studenţii ar trebui să fie deja specializaţi la momentul obţinerii
diplomei de licenţă.
1
Variabila a fost măsurată pe o scală de zece puncte, de la 1 – „foarte slab” la 10 – „foarte bun.” Valorile 1-3 au fost
recodificate în categoria „slab,” valorile 4-7 au fost recodificate în categoria „mediu,” iar valorile 8-10 au fost
recodificate în categoria „bun.”
20
Datele din Tabelul 7 prezintă scorurile medii ale opiniei angajatorilor cu privire la diferite
aspecte ale sistemului de învăţământ superior din România
Tabelul 7 Opiniile angajatorilor privind aspecte ale sistemului de învăţământ
10 – sunt calificaţi într-un job0 – se adaptează la orice jobStudiile universitare sunt bune când absolvenţii:
10 – prea multă0 – prea puţinăAtenţie acordată de facultăţi pregătirii pentru locul de muncă:
10 – prea multe specializări0 – prea puţine specializăriÎnvăţământul românesc are:
21
1 - 2 absolvenţi 6,2 2,7 7,5 6,1
! Cu un scor mediu de 6,2 angajatorii tind să fie de acord mai degrabă cu afirmaţia
că în învăţământul românesc actual există prea multe programe de studii.
Dacă până acum am discutat despre opiniile recrutorilor şi ale angajatorilor, restul
datelor prezentate aici se referă la modul în care absolvenţii percep calitatea sistemului de
învăţământ superior din România şi pregătirea pe care au obţinut-o în timpul studiilor
universitare.
Un prim set de date (Tabel 8) se referă la modul în care absolvenţii evaluează sistemul
de învăţământ superior din România şi facultatea pe care au absolvit-o. Ambele evaluări se fac
pe o scală de zece puncte, de la 1 – „foarte slab/ă” la 10 – „foarte bun/ă”. La nivelul întregului
eşantion, sistemul de învăţământ superior din România este evaluat uşor pozitiv (scor mediu
6,3), în timp ce facultatea absolvită primeşte un scor mediu uşor mai mare: 7,2. Astfel,
absolvenţii par să fie mai degrabă mulţumiţi, dar nu foarte mult, de calitatea educaţiei primite.
22
Sub 25 ani 6,2 7,1
Vârsta 25-30 ani 6,2 7,1
Peste 30 ani 6,8 7,8
De stat / bugetar 6,9 7,8
Privat românesc 6,1 7,0
Tip firmă Privat internaţional 5,9 6,8
ONG 5,6 7,1
Alt tip 6,3 7,2
Microîntreprindere 6,1 7,0
Firmă mică 6,4 7,3
Mărime firmă
Firmă mijlocie 6,5 7,3
Firmă mare 6,1 7,0
Nu 6,5 7,3
Job inferior calificării
Da 6,0 7,0
Nu 6,1 7,0
Job în specializarea absolvită
Da 6,5 7,4
0 6,4 7,3
1 6,4 7,3
Locuri de muncă de la absolvire 2 6,2 7,0
3 6,1 6,9
4+ 6,0 7,0
Ştiinţe exacte 6,3 7,3
Ştiinţe ale naturii 6,5 7,3
Ştiinţe umaniste 6,1 7,1
Drept 6,3 7,2
Ştiinţe sociale şi politice 6,3 7,2
Ştiinţe economice 6,2 6,9
Domeniu licenţă Arte 6,8 8,1
Arhitectură şi urbanism 7,1 8,3
Educaţie fizică şi sport 6,8 7,8
Ştiinţe agricole şi silvice 6,4 7,3
Ştiinţe inginereşti 6,2 7,1
Medicină veterinară 5,6 6,4
Sănătate 7,0 7,7
Total 6,3 7,2
23
Programe de studiu care conduc la angajare în domenii conexe celui absolvit sunt:
ştiinţe politice, relaţii internaţionale, comunicare şi relaţii publice, administrarea afacerilor,
economia comerţului, turismului şi serviciilor, informatică economică, afaceri internaţionale,
management, marketing, electronică aplicată, tehnologii şi sisteme în telecomunicaţii.
Absolvenţii acestor specializări lucrează în proporție 30-45% în joburi conexe specializării
absolvite. Dacă luăm în considerare şi declaraţiile referitoare la colegii de facultate pe listă se
adaugă şi alte specializări din domeniul ştiinţelor socio-umane: sociologie, asistenţă socială,
limbă şi literatură modernă, traducere şi interpretare, jurnalism.
Programe de studiu care conduc la angajare în domenii diferite de cel absolvit
sunt: geografia turismului, limba şi literatura română, istorie, relaţii internaţionale şi studii
europene, administraţie publică, administraţie europeană. Peste 40% din absolvenţii acestor
specializări declară că lucrează în joburi care nu au legătură cu specializarea absolvită. Pentru
această categorie de joburi nu avem informaţii referitoare la situaţia colegilor de facultate.
Dintre absolvenţii incluşi în eşantionul studiului 67% sunt angajaţi şi 26% nu au un loc de
muncă (această categorie incluzându-i atât pe şomeri, cât şi pe cei aflaţi în afara pieţei muncii
din diferite motive). Conform datelor prezentate în Figura 8, doar 3%sunt probabil studenţi la o
a doua facultate.
24
Pe total eşantion ponderea celor care îşi continuă studiile într-un program de master
este de 27% (Figura 9), în timp ce doar 1% sunt patroni. Datele indică o pondere destul de
ridicată a şomerilor în rândul absolvenţilor din ultimii 5 ani, 17% declarându-se şomeri. Dacă
raportăm ponderea şomerilor într-o generaţie la momentul în care au absolvit facultatea,
constatăm că după un an de la terminarea studiilor universitare ponderea şomerilor scade la
aproximativ 10%.
25
Aşa cum rezultă din Tabelul 9, există diferenţe semnificative între diferitele domenii de
studiu în ceea ce priveşte statusul actual. Astfel, absolvenţii de ştiinţe exacte, economice şi
inginereşti înregistrează rate mai mari ales participării la un program de master, dar şi ale
şomajului autodeclarat, ceea ce ne face să credem că mare parte dintre cei care se declară
şomeri urmează un program de master şi rămân în afara pieţei muncii pentru că îşi continuă
studiile.
Tabelul 9 Statusul actual al absolvenţilor în funcţie de domeniu absolvit
Tabelul 10 Număr mediu de locuri de muncă în specializarea absolvită, într-o specializare conexă sau într-una
diferită de cea absolvită, în funcţie de domeniul de studii
Număr mediu de locuri de Număr mediu de locuri de Număr mediu de locuri de
muncă în specializarea muncă într-o specializare muncă în altă specializare
absolvită conexă decât cea absolvită
Științe exacte 0,49 0,24 0,38
Științe ale naturii 0,47 0,16 0,63
Științe umaniste 0,43 0,29 0,62
Drept 0,45 0,25 0,55
Științe sociale şi politice 0,47 0,24 0,52
26
Științe economice 0,47 0,41 0,47
Arte 0,59 0,36 0,27
Arhitectura şi urbanism 1,04 0,16 0,20
Educație fizica si sport 0,46 0,13 0,64
Științe agricole şi silvice 0,55 0,22 0,51
Științe inginerești 0,55 0,26 0,46
Medicina veterinara 1,04 0,21 0,13
Sănătate 1,00 0,07 0,16
Motivele pe care le invocă absolvenţii, legate de ocuparea unui post într-o specializare
diferită de cea absolvită,sunt legate în cea mai mare parte de lipsa de disponibilitate a unui post
în domeniul specializării. Conform datelor din Tabelul 11, aproape 80% dintre absolvenţii care
lucrează în alt domeniu invocă acest motiv, celelalte motive având mai degrabă o influenţă
marginală asupra deciziei de angajare într-un anumit job.
Tabelul 11 Motive pentru care nu lucrează în domeniul absolvit, conform declaraţiilor absolvenţilor care nu
lucrează în domeniul absolvit
Motiv Procent
Nu am găsit un loc de muncă corespunzător acestei specializări. 78%
Am găsit un loc de muncă cu un salariu mai bun 17%
Am găsit un loc de muncă cu un program de lucru mai lejer 3%
Am găsit un loc de muncă în domeniul în care doream să muncesc 5%
Era greu de îmbinat programul de lucru cu viaţa de familie 1%
M-am înscris la un program de master / doctorat 2%
Nu îmi aducea nici o satisfacţie 4%
Nu aveam nici o şansă de a promova / avansa. 2%
Am fost concediat 2%
Total 114%
Notă: întrebare cu răspuns multiplu (totalul răspunsurilor depăşeşte 100%)
Tabelul 12 Motive pentru care nu lucrează în specializarea absolvită în funcţie de domeniu de studiu
Locul de muncă în
Nu am găsit un loc de
Am găsit un loc de specializarea absolvită
muncă corespunzător
muncă mai convenabil nu era conform
acestei specializări
aşteptărilor mele
Științe exacte 63% 29% 8%
Științe ale naturii 84% 14% 2%
Științe umaniste 59% 31% 11%
Drept 74% 14% 12%
Științe sociale şi politice 74% 17% 9%
Științe economice 76% 14% 9%
Arte 70% 21% 9%
Arhitectura şi urbanism 55% 27% 18%
Educație fizica si sport 57% 27% 16%
Științe agricole şi silvice 80% 12% 8%
Științe inginerești 75% 19% 6%
Medicina veterinara 58% 42% 0%
Sănătate 63% 38% 0%
27
3. Salariu
! Venitul lunar mediu net al unui absolvent de studii superioare din ultimii 5 ani este de
1087 Ron. Conform celor afirmate de către recrutori, imediat după absolvire tinerii vin cu
așteptări mult peste ce poate piaţa muncii să ofere în ceea ce priveşte salariul, însă îşi
ajustează ulterior aşteptările în funcţie de ofertă. Conform recrutorilor, proaspeţii absolvenţi ar
dori la angajare un salariu de cel puţin 1500 Ron, suma destul de mare în comparaţie cu ceea
ce se oferă în realitate. Vechimea în muncă are un rol covârşitor în creşterea salariului, salariul
fiind mai mare pe măsură ce vechimea creşte. De asemenea, rezultatele prezentate în Tabelul
13 indică existenţa unor diferenţe statistic semnificative între veniturile absolvenților în funcţie
de domeniul absolvit. Absolvenţii de educaţie fizică şi sport au veniturile cele mai scăzute, în
timp ce cei de la arhitectură şi ştiinţe inginerești au veniturile cele mai mari.
Tabelul 13 Caracteristici ale locului de muncă actual în funcţie de domeniul de studii: venitul lunar şi relaţia cu
specializarea absolvită
Lucrează în specializarea pe
Venitul mediu lunar (lei)
care a absolvit-o
Științe exacte 58% 1134
Științe ale naturii 51% 928
Științe umaniste 45% 1098
Drept 57% 1188
Științe sociale şi politice 51% 985
Științe economice 54% 1043
Arte 68% 1142
Arhitectura si urbanism 71% 1877
Educație fizica si sport 58% 826
Științe agricole si silvice 54% 1040
Științe inginerești 56% 1220
Medicina veterinara 75% 1097
Sănătate 89% 1270
Total eşantion 55% 1087
28
Figura 11 Intenţia de schimbare a locului de muncă în următorul an (pentru angajaţi)
Locurile de muncă cele mai nesigure sunt întâlnite în rândul absolvenţilor de ştiinţe exacte şi
umaniste. Jumătate dintre aceştia îşi manifestă dorinţa de a-şi schimba locul de muncă în
următorul an, fiind printre cei mai mobili dintre grupul ţintă.
5. Dinamica ocupaţională
În primii 5 ani după angajare, dinamică ocupaţională este destul de ridicată în rândul
absolvenţilor. Principalul motiv invocat pentru schimbarea jobului este găsirea unei slujbe cu
salariu mai bun.De asemenea, datele indică faptul că jumătate dintre absolvenţi nu sunt foarte
siguri de joburi şi mai bine de jumătate doresc să îşi schimbe locul de muncă în următorul an.
Conform propriilor declaraţii, 30% dintre proaspeţii absolvenţi au schimbat cam 1 job pe an, în
timp ce 7% schimbă câte două joburi în fiecare an şi 20 % schimbă un loc de muncă la doi ani.
Imaginea de ansamblu este cea a unei dinamici destul de crescute a locurilor de muncă în
primii ani după absolvire. Declaraţiile recrutorilor susțin ideea unei mobilități crescute, pe piaţa
muncii, în primii ani de după absolvire. 40% dintre recrutori declară că un absolvent schimbă în
medie 3 locuri de muncă în primii 5 ani, iar 21% declară că absolvenţii schimbă 5 astfel de locuri
de muncă în primii ani de activitate, conform datelor din Figura 12.
29
Figura 12 Numărul mediu de locuri de muncă schimbate de un absolvent în primii 5 ani conform recrutorilor
Conform recrutorilor, principalul motiv pentru care absolvenţii îşi schimbă locul de muncă
în primii 5 ani după absolvire este găsire unui loc de muncă cu un salariu mai bun. Conform
rezultatelor prezentate în Tabelul 14, aproape 90% dintre recrutori afirmă că principalul motiv de
schimbare a jobului în primii 5 ani este legat de salariu. Al doilea motiv în ordinea importanţei
invocat de către angajatori este dorinţa de a lucra într-un domeniu anume, însă doar 35% dintre
recrutori îl includ pe listă.
Tabelul 14 Principalele motive pentru schimbarea locului de muncă în primii 5 ani după absolvire, conform
recrutorilor
Motiv Procent
Găsesc un loc de muncă cu un salariu mai bun 89%
Găsesc un loc de muncă în domeniul în care doreau să muncească 35%
Nu aveau nici o şansă de a promova / avansa 28%
Au plecat din ţară 28%
şi-au găsit un loc de muncă în specializarea absolvită 27%
Găsesc un loc de muncă cu un program de lucru mai lejer 16%
Nu le aducea nici o satisfacţie 16%
Au fost concediaţi 13%
Au avut conflicte la locul de muncă 9%
Alt motiv 9%
S-au înscris la un program de master / doctorat 8%
Li s-a terminat contractul 5%
Concediu de maternitate / paternitate 4%
Notă: întrebare cu răspuns multiplu (totalul răspunsurilor depăşeşte 100%)
30
6. Satisfacţia cu locul de muncă
În general, absolvenţii recenţi sunt mai degrabă satisfăcuţi cu toate domeniile vieţii
pentru care am realizat măsurarea. Viaţa de familie, educaţia şi viaţa socială sunt domeniile
cele mai apreciate. La polul opus se plasează nivelul de trai și locul de muncă. Pentru
satisfacţia cu locul de muncă în general, absolvenţii recenţi sunt mulţumiţi de locurile lor de
muncă din majoritatea punctelor de vedere luate în considerare. Lucrurile stau mai rău în ce
priveşte posibilitățile de promovare, dar și recompensele financiare pentru munca prestată
Am căutat să identificăm principalii determinanţi ai diferenţelor dintre respondenţi în ce priveşte
satisfacţia cu locul de muncă, utilizând analiza de regresie. Rezultatele sugerează următoarele
relaţii2:
A avea master în domeniu, a lucra la o companie internaţionale, a lucra în specializarea
absolvită, a avea venituri mai mari, și a avea subalterni sunt factorii care cresc
probabilitatea de a avea un punctaj mai mare.
La polul opus, a fi angajat la stat, a avea un job inferior calificării deţinute, a proveni din
domenii precum ştiinţele umane, educaţia fizică sau dreptul, scade probabilitatea de a te
plasa spre valorile mari ale satisfacţiei cu locul de muncă.
! A lucra în specializarea absolvită are efect pozitiv asupra satisfacţiei cu viaţa și
asupra satisfacţiei cu locul de muncă. Mult mai important este însă lucrul la nivelul
calificării, nu în poziţii inferioare.
7. Oferte de angajare
Cei mai mulţi absolvenţi declară că au avut o singură ofertă de angajare când au optat
pentru actualul loc de muncă, conform rezultatelor din Figura 13. Ideea este susţinută şi de
afirmaţiile recrutorilor care arată că intrarea absolvenţilor pe piaţa muncii se face cu dificultate,
pentru că toţi angajatorii caută personal cu experienţă.
2
Şi în acest caz, din motive de precizie, am optat ca variabilă dependentă să nu fie calculată ca medie simplă, ci ca
scor factorial. Acesta variază de la -4,1 la +1,8. Valorile respective nu au nicio semnificație in sine, ele sunt utile doar
pentru a ordona respondenții și a calcula distanțele dintre ei in funcție de factorul de satisfacție cu locul de muncă.
31
Datele susțin ideea că piaţa muncii nu are oferte foarte generoase în primii ani după absolvirea
facultăţii, însă anumiţi absolvenţi au mai mult oportunităţi. Datele din Tabelul 15 arată că există
diferenţe între numărul de oferte pe care le-au avut absolvenţii în funcţie de domeniul studiat.
Astfel, este mai probabil ca un absolvent de ştiinţe umaniste sau de ştiinţe economice să
declare că a avut mai multe oferte la prima angajare, în timp ce este puţin probabil ca un
absolvent de arte sau de ştiinţe agricole să fi avut mai multe oferte la angajare.
Este posibil că absolvenţii de ştiinţe umaniste să aibă mai multe oferte de angajare
tocmai datorită faptului că şi-au format în facultate o serie de competenţe transversale, iar nişa
pe care aceştia o ocupă pe piaţa muncii le oferă mai multe posibilităţi tocmai datorită marii
flexibilități pe care o au. În acest context, faptul că intră în competiţie pe o piaţă puţin
specializată reprezintă de fapt un avantaj.
32
Tabelul 15 Număr de oferte pe care le-au avut absolvenţii la angajare în funcţie de domeniul de studii
Tabelul 16 Metode utilizate de către angajatori, în ultimii ani, pentru recrutarea absolvenţilor de facultate
Metode utilizate Procent
Au aplicat pentru un loc de muncă anunţat liber 71%
Am utilizat alte contacte personale (părinţi, rude, prieteni) 25%
Am contactat Agenţia Forţelor de Muncă 22%
Ne-au contactat fără a ştii despre vreun loc de muncă liber 13%
Am contactat o agenţie de resurse umane 9%
Angajăm studenţi, încă din în timpul studiilor 8%
Absolvenţii au dat anunţ că sunt în căutarea unui job 3%
Am fost ajutaţi de biroul de plasare a absolvenţilor, de la facultate/universitate 3%
Am fost ajutaţi de un cadru didactic de la facultate 2%
I-am abordat pe fiecare în parte, la facultate sau în alte locuri 1%
Altele 8%
Total 167%
33
F. Formarea continuă
Tabelul 17 prezintă modul cum sunt aceştia distribuiţi pe promoţiile luate în calcul,
precum şi domeniul în care a apărut nevoia de formare. Pe ansamblul eşantionului, un sfert
dintre respondenţi spun ca au simţit nevoia de a suplini lucruri ce ar fi fost util să fie studiate în
facultate. 11% afirmă că au căutat să suplinească acele lucruri studiate în facultate, dar pentru
care ei nu au manifestat interes la momentul respectiv. Aproape două treimi au căutat în
formare lucruri complet noi faţă de facultate, iar un sfert au căutat să se specializeze în altă
calificare.
Tabelul 17. Interesul faţă de formarea continuă şi direcţia către care s-a îndreptat acesta pe promoţii de
absolvenţi recenţi
Ponderea răspunsurilor pozitive
promoţia: 200 200 200 200 200
2009 total
4 5 6 7 8
După terminarea facultăţii aţi simţit vreodată că este necesar să 76 79 70 74 72
urmaţi cursuri de formare / pregătire profesională / specializare? 70% 72%
% % % % %
Dintre următoarele, de ce credeţi că ar fi utile cursuri de formare / pregătire profesională / specializare*:
Pentru a suplini lucruri pe care ar fi fost util să le studiaţi
în facultate, dar nu aţi avut acest prilej 27 23 25 27 23
26% 25%
% % % % %
34
! În medie, aproape două treimi dintre respondenţi au urmat un curs de formare continuă,
altul decât cel de tip formare iniţială de nivel universitar (master, doctorat) sau de tip
autodidact.
Figura 14. Participarea la cursuri de formare profesională continuă in funcţie domeniul licenţei absolvite
! Piaţa respectivă este însă aproape complet neexplorată de universităţi, extrem de puţin
interesate de firave în a oferi astfel de servicii.
Interviurile de grup cu recrutori au adus și ele informaţie ce confirmă această realitate. Adesea,
când caută absolvenţi recenţi, angajatorii nu sunt interesați de altceva decât de pregătirea
generală a acestora, de deţinerea de competenţe transversale, propunându-şi formarea
specifică și nu numai direct la locul de muncă.
Revenind la datele de natură cantitativă (sondajul cu angajatori), este util de observat că
organizarea de formare continuă apare mai frecvent la companiile de stat și la cele private cu
capital internaţional, în timp ce la cele private cu capital românesc trainingurile au loc mult mai
rar. Angajatorii bugetari apelează mai des decât alţii la cursuri de formare continuă furnizate de
35
universităţi (10%), în timp ce companiile internaţionale preferă mai frecvent decât celelalte
organizaţii să furnizeze training în regie proprie (29%) sau apelând la firme specializate (32%).
Figura 15. Organizarea de cursuri de formare pentru angajaţi (declaraţii ale angajatorilor)
Două treimi din firmele mici nu oferă angajaților astfel de oportunităţi de formare.
Procentul scade pe măsură ce creşte dimensiunea companiei, ajungând la 32% în cazul celor
cu mai mult de 250 de angajaţi. Procentul angajatorilor ce organizează cursuri de formare prin
resursele proprii, fără a apela la alte firme creşte odată cu mărimea companiei, însă doar în
cazul companiilor mari proporția respectivă este apropiată de cea a celor ce apelează la training
extern organizaţiei.
Companiile care angajează mai mulţi absolvenţi recenţi și cele care au angajaţi studenţi
la nivelul undergraduate sunt mai predispuse la organizarea de training. Conţinutul trainingului
nu este foarte variat. El priveşte în principal competenţele specifice, ţintind deopotrivă
dezvoltarea de abilităţi și însuşirea de cunoştinţe (Figura 16). Sunt diferenţe mici intre tipuri de
firme, remarcabil fiind și faptul că nu există deosebiri date de domeniul de activitate al
angajatorului.
În ce privește tipul de dezvoltare dorită prin formarea continuă, răspunsurile angajatorilor sunt
similare celor ale absolvenţilor.
36
Figura 16. Tipuri de competențe, abilităţi si cunoştințe formate de către acei angajatori care organizează
cursuri de formare pentru angajaţi
În toate categoriile de firme, nevoia de formare este îndreptată mai ales către completarea celor
deprinse în facultate. Între domeniile de activitate, firmele din IT&C, precum şi cele din
administraţie publică, educaţie, sănătate, cultură resimt mai acut decât altele nevoia de a forma
lucruri ce ar fi trebuit să fie studiate în timpul facultăţii.
Inserţia pe piaţa muncii poate să apară şi înaintea finalizării studiilor de licenţă, prin
angajarea propriu-zisă a studenţilor sau prin programe de internship (personal care lucrează
benevol, fără să fie plătit). Astfel de situaţii reprezintă moduri de formare în sine și ancore pentru
a stimula implicarea angajatorilor în formarea absolvenţilor.
Aşa cum rezultă din informaţiile culese de la angajatori, inserţia timpurie se face
preponderent în "joburi pentru studenţi".
37
Tabelul 18 Ponderea angajatorilor care declară că au în firmă angajaţi studenţi (la licenț ă, master sau
doctorat)
La licența 74%
La master 55%
La doctorat 8%
Figura 17 Estimările recrutorilor privind plasarea absolvenţilor în diferite firme peste 5 ani
38
!Cu cât o firmă a angajat mai mulţi absolvenţi în ultimii trei ani, cu atât consideră în mai
mare măsură că există anumite dificultăţi în găsirea unui absolvent sau a unui absolvent
bine pregătit.
!Firmele din domeniul IT&C şi din domeniul activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice
consideră că au dificultăţi în găsirea unui absolvent sau a unui absolvent bine pregătit în
mai mare măsură decât firmele din celelalte domenii de activitate.
Deşi absolvenţii declară că în găsirea primului job, competenţele transversale sunt cele mai
importante, sistemul de învăţământ superior reuşeşte în continuare să furnizeze absolvenţilor
cunoştinţele teoretice de care aceştia au nevoie, nu însă şi abilităţile practice. Dintre
cunoştinţele şi abilităţile de care au nevoie la locul de muncă absolvenţii declară că doar o
treime (32%) au fost dobândite în facultate.
Pentru 76% dintre angajatori nu contează dacă un posibil angajat are doar diplomă de
licenţă sau are şi diplomă de master. Majoritatea angajatorilor consideră că studenţii ar trebui să
fie deja specializaţi în momentul obţinerii diplomei de licenţă.
39
program de studiu, nivel licenţă, trebuie să difere de cele dobândite prin absolvirea unui
program de master. În RNCIS angajatorii vor putea vedea exact nivelul de competenţe pentru
fiecare ciclu (licenţă, masterat) evitând astfel încadrarea absolvenţilor pe posturi inferioare
nivelului de pregătire sau invers. În concluzie, RNCIS oferă posibilitatea angajatorilor de a
vedea diferenţa dintre pregătirea unui absolvent de licenţă şi pregătirea unui absolvent de
masterat şi de a alege persoana potrivită pentru postul oferit.
Atât angajatorii cât şi absolvenţii consideră că, în momentul de faţă, sistemul de învăţământ
superior reuşeşte să furnizeze absolvenţilor cunoştinţele teoretice de care aceştia au nevoie, nu
însă nu şi abilităţile practice. Există o diferenţă între ceea ce oferă facultăţile şi cerinţele de la
locul de muncă.
Grilele pentru descrierea programelor de studiu prin rezultate ale învăţării (cunoştinţe,
abilităţi, competenţe transversale) acţionează ca un standard de pregătire profesională care îi
va determina pe furnizorii de formare universitară să echilibreze această proporţie. Totodată,
prin studiului sociologic realizat în cadrul proiectului DOCIS, universităţile pot vedea ce fel de
competenţe (profesionale sau transversale) sunt mai importante pe piaţa muncii şi în ce
proporţie, pentru fiecare dintre cele 325 de programe de studiu.
Angajatorii sunt de acord cu afirmaţia că în învăţământul românesc actual există prea multe
programe de studii.
4. Formare continuă
Prin consultarea RNCIS, angajatorii pot să îşi structureze training-urile astfel încăt conţinutul
acesora să difere de informaţia furnizată în universităţi, pot afla nivelul de pregătire al
40
absolvenţilor după finalizarea studiilor de licenţă, respectiv masterat, astfel încât trainingul să fie
realizat la un nivel adecvat.
5. Mobilitate europeană
Aproape două treimi dintre recrutori (64%) se aşteaptă ca peste cinci ani proporţia
absolvenţilor de studii superioare pe care îi plasează în firme din Uniunea Europeană să fie mai
mare, în timp ce doar 9% consideră că proporţia se va reduce.
41