1.

NOŢIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND MATERIALELE PLASTICE

1. 1. Utilizarea materialelor plastice

Materialele folosite în tehnică sunt:

- materiale metalice (feroase şi neferoase);
- materiale nemetalice (lemn, hârtia, mat. plastice etc);
Materialele plastice sunt de o diversitate foarte mare, putând fi clasificate după foarte
multe criterii:
- după natura lor (naturale, semi-sintetice, sintetice);
- după modul de obţinere;
- după structură (termorigide, termoplastice).

MATERIAL PLASTIC = POLIMER + ADITIVI + ADAOSURI

Ca materie primă pot fi sub formă de lichid, pastă, pudră, granule, pastile, folii, foi etc.
În ultimele decenii au avut şi continuă să aibă o aplicabilitate industrială din ce în ce mai
mare, ajungându-se, în final, la o dezvoltare explozivă.

Fig.1.1 Evoluţia producţiei mondiale de materiale plastice

Reversul utilizării pe scară largă: probleme foarte mari din punct de vedere ecologic.
Acestea impun găsirea de soluţii şi tehnologii de reciclare, mai ales că foarte multe dintre
materialele plastice sunt greu degradabile, fiind nevoie de peste 50 de ani, sau nu sunt
biodegradabile. Unele dintre aceste produse sunt PET-urile care pot fi şi chiar sunt reciclate.
În industria textilă se utilizează EcoSpun, prima ţesătură poliesterică obţinută din reciclarea
PET-urilor care sunt măcinate şi extrudate sub formă de fibre, iar apoi sunt transformate în
fire care sunt ţesute sau tricotate, fie singulare fie în amestec cu bumbac, (de exemplu).
Ţesăturile şi tricoturile ajung în industria confecţiilor, pentru producerea de T-shirturi,
pulovere, jachete, încălţăminte sportivă etc. Pentru obţinerea unui T-shirt sunt necesare 5
sticle de PET de 2l. Producătorii actuali de EcoSpun pot recicla anual (conform datelor
furnizate în anul 2004) peste 2,5 miliarde de sticle din plastic.Avantaje:
- se economiseşte peste o jumătate de milion de barili de petrol;

1
 - se elimină peste 400.000 tone de toxine din aer.
Motivele dezvoltării explozive a materialelor plastice:
- cunoaşterea mai profundă a materialelor plastice şi a avantajelor pe care le prezintă
acestea;
- apariţia a numeroase materiale noi, cu caracteristici diferite şi perfecţionarea
tehnologiilor şi utilajelor de prelucrare a acestora, stimulate de nevoile
utilizatorilor;
- reducerea constantă a costurilor materiei prime comparativ cu costurile celorlalte
materiale.
Avantaje utilizării materialelor plastice:
• greutate specifică mică;
• indici dielectrici buni;
• conductibilitate termică redusă;
• inerţie chimică bună;
• rezistenţă mecanică relativ ridicată;
• stabilitatea dimensională şi de formă, pentru un interval relativ mare de
temperatură;
• posibilitatea înlocuirii unor materiale neferoase deficitare (bronz, alamă,
aluminiu etc.);
• posibilitatea prelucrării prin diferite procedee, în forme complexe, cu dimensiuni
variate;
• obţinerea unui aspect plăcut al suprafeţelor exterioare;
• asigurarea unei interschimbabilităţi bune;
• prelucrarea cu preţuri de cost reduse etc.

Exemple de utilizare:

• în industria constructoare de maşini:

• este una dintre principalele ramuri consumatoare;
• la început, au fost introduse ca înlocuitori ai materialelor deficitare;
• s-a demonstrat că prelucrarea lor în piese finite este mult mai ieftină decât a
metalelor sau a altor materiale;
• asigură o rezistenţă suficient de bună, combinată cu o interschimbabilitate
adecvată;
• volumul specific de deşeuri este neînsemnat (coeficientul de folosire a
maselor plastice este de 95% faţă de 50- 60% cât se obţine la prelucrarea prin
aşchiere);
• domeniu de utilizare:
• construcţia pieselor solicitate la uzură, ca materiale antifricţiune
(lagăre, bucşi, cuzineţi, saboţi, discuri de fricţiune etc.);
• execuţia roţilor dinţate, în cazul unor solicitări relativ reduse în
exploatare (conduce la obţinerea unor uzuri şi coeficienţi de frecare
mici, la atenuarea şocurilor datorită elasticităţii mari pe care o au, la
asigurarea unui mers liniştit în funcţionare şi, implicit, la reducerea
zgomotelor şi vibraţiilor).
• în industria vehiculelor:
• se utilizează pentru execuţia atât a autovehiculelor cât şi a celorlalte vehicule
terestre, aeriene sau navale;
• se execută repere componente, funcţionale sau pentru compartimentare interioară
sau exterioară, carlingi şi geamuri de avioane şi autovehicule;

2
 • se pot obţine ambarcaţiuni navale de tonaj mic şi mediu, cu lungimi de până la 18
metri etc.
• în industria electrotehnică:
• se utilizează pe scară extinsă masele plastice atât pentru piese de serie pentru
instalaţii electrice cât şi pentru execuţia unor carcase (calculatoare, aparate audio-
video, frigidere etc), conductoare cu izolaţie, lacuri şi benzi izolante, izolaţii
pentru înaltă frecvenţă.
• în industria chimică:
• sunt folosite la confecţionarea unor instalaţii şi utilaje, tuburi şi racorduri,
recipienţi, cisterne şi rezervoare etc.
• în industria bunurilor de larg consum:
• utilizare deosebit de vastă, obţinându-se jucării, vase de bucătărie, umeraşe, CD-
uri, DVD-uri, PET-uri, obiecte de birotică, obiecte cosmetice etc.
• în industria textilă şi de încălţăminte
• sunt folosite sub formă de fibre polimerice naturale, cum ar fi lâna, mătasea şi
bumbacul, dar şi sub formă de fibre sintetice cum ar fi nylonul, poliesterul sau
diferite amestecuri, pentru obţinerea de tricoturi sau ţesături şi ulterior confecţii;
• se utilizează pentru obţinerea de încălţăminte, pelerine, hanorace etc.
• în medicină, industria farmaceutică şi de instrumente medicale:
• pentru aparate de colectare şi administrare: catetere, transfuzoare de sânge,
seringi, glucometre, termometre digitale, ecografe, aparate de dializă etc.;
• pentru stocare: pungi de sânge, cutii pentru medicamente, casolete, flacoane,
tăviţe;
• aparate de protecţie şi ajutor: haine de protecţie, măşti, şorţuri, bretele diverse etc.
• implanturi care au contact cu ţesuturi ale mucoasei: proteze dentare, lentile de
contact, aparate intrauterine etc.
• implanturi permanente: implanturi ortopedice, stenturi, valve, stimulatoare,
organe artificiale etc.
• în industrii speciale:
• realizarea unor mase plastice stratificate sau armate cu fibră de sticlă a permis
extinderea utilizării acestora şi obţinerea unor camere de ardere a motoarelor cu
reacţie, realizarea unor rezervoare şi conducte pentru navele aerospaţiale,
protecţia termică a diverselor echipamente.

Pentru alegerea corectă a unui material plastic trebuie să se ţină cont de:
• proprietăţilor fizico-chimice ale acestuia care determină atât caracteristicile
tehnico-funcţionale cât şi indicii de prelucrabilitate;
• condiţiile de exploatare ulterioare a obiectului realizat din materialul respectiv;
• aspectul economic legat de costul materialului, consumul specific, preţul de cost
al prelucrării, sursa de aprovizionare etc.

În ceea ce priveşte condiţiile de exploatare, trebuie analizate:

• temperatura de funcţionare, care limitează posibilităţile de utilizare ale
materialului plastic într-o măsură mult mai mare decât în cazul altor materiale;
• solicitările din exploatare la care este supusă piesa;
• natura mediului de lucru, influenţa luminii, a aerului sau a mediului respectiv;
• solubilitatea materialului plastic în diverse produse sau permeabilitatea lui la gaze
etc.

3
1. 2. Clasificarea procedeelor de prelucrare

Principalele procedee de prelucrare a materialelor plastice pot fi clasificate în următoarele

categorii:
A. Formarea prin injecţie:
 Injectarea propriu-zisă;
 Injectarea materialelor expandabile;
 Coinjectarea;
 Injectarea succesivă;
 Injectarea asistată de gaz;
 Injectarea cu orientarea controlată a materialului (SCORIM);;
 Injectarea cu reacţie;
 Injectarea cu lichid;
B. Formarea prin extrudare:
 Extrudarea foilor;
 Extrudarea profilelor;
 Extrudarea tuburilor;
 Coextrudarea;
 Extrudarea tuburilor din folie;
 Extrudarea spumelor;
 Extrudarea filmelor turnate;
C. Formarea prin suflare:
 Formarea prin extrudare continuă şi suflare;
 Formarea prin extrudare cu transfer şi suflare;
 Formarea prin injectare şi suflare;
 Formarea prin injectare şi suflare, cu întindere mecanică;
D. Formarea rotaţională (rotoformarea):
E. Termoformarea:
 Termoformarea liberă;
 Termoformarea cu vacuum (cu presiune negativă);
 Termoformarea pneumatică (cu presiune pozitivă);
 Termoformarea mecanică;
 Termoformarea combinată;
F. Calandrarea, profilarea, dublarea;
G. Formarea prin presare:
 Formarea prin presare directă;
 Formarea prin presare cu transfer;
H. Formarea prin tragere (pultrusion);
I. Rapid-prototyping;
J. Acoperirea pieselor:
 Acoperirea cu termoplaste;
 Acoperirea cu pulberi;
 Acoperirea prin imersiune în pat fluidizat;
 Acoperirea electrostatică prin suflare;
 Acoperirea cu flacără;
 Acoperirea prin laminare;
 Acoperirea prin scufundare;
F. Alte procedee aplicabile materialelor plastice:
 Finisarea (lustruirea) suprafeţelor;

4
 Vopsirea suprafeţelor;
 Lipirea pieselor;
 Tăierea (aşchierea);
 Îndoirea şi ambutisarea la cald;
 Turnarea;
 Întreţinerea şi curăţirea pieselor.

Fig. 1.2 Principalele procedee de prelucrare

(TP – termoplaste; TR – termorigide; E – elastomeri)

5
Fig. 1.3 Ponderea procedeelor de prelucrare