Sunteți pe pagina 1din 3

O pată neagră pe roşul macilor

By KELISIDINA

Era o zi senină de vară. Soarele ardea cu putere și albinele zumzăiau printre


florile dintr-o curte foarte mare. Era atât de cald și anost încât, dacă nu ai fi știut
că te afli într-o grădină, într-o zi călduroasă de vară, ai fi putut jura că te afli
într-un deșert. Trei copii plictisiți mâncau fără prea multă poftă niște înghețate
topite.
- Ce putem face? întrebă o fetiță mai mică.
- Nu știu, Denisa, dacă știam nu ne mai aflam în situația asta. Spuse un băiat
enervat.
- Gata, Eugen! Așa nu vei rezolva nimic! Hai să ne jucăm și noi ceva…
răspunse o fată mai mare
- Să ne jucăm? Glumești cu mine? Sunt eu plictisit, dar nu disperat! răspunse
băiatul pe nume Eugen.
- Știu eu! Hai să ne jucăm de-a v-ați ascunselea! se agită Denisa.
- Jocul acela este doar pentru copii mici și… se intrerupse, observând privirea
rece a celeilalte fete. Bine, dar doar o dată! Să numere Denisa!
Denisa se apucă să numere, iar cei doi copii se grăbiră să găsească o
ascunzătoare. Se ascunseră într-o debara veche din capătul grădinii.
- Douăzeci! Vin după voi! urlă fetița care număra.
În debara Eugen se plângea la greu…
- Ce-i mirosul ăsta? Dar stai, e locul sau parfumul tău? Întrebă băiatul, pe un ton
arogant și zâmbindu-i fetei.
- Taci din gură că ne găsește Denisa! îl certă în șoaptă Alina.
- Alina… începu Eugen...
- Ce mai vrei? întrebă fata.
- Jur că pot auzi apă dedesubtul nostru!
Alina își lipi urechea de podea și ascultă cu atenție.
- Așa este! admise ea.
- Ceva e în neregulă cu locul ăsta prăfuit care pute a hoit, și nu este faptul că
stau aici cu tine! Eu ies! Spuse Eugen, oarecum speriat.
Se duse spre ușă, dar imediat se întoarse palid cu o expresie de groază pe chip.
- E încuiată… Denisa, nu e o glumă, scorpie mică și… însă nu apucă să spună
ce este Denisa pentru că un țipăt îl întrerupse. Era Alina, care, deși pare
imposibil, reușise să cadă într-o groapă.
- Sunt bine! Era o trapă! Aici este un tunel, dar tu du-te după o scară… și
grăbește-te, înainte să ne găsească Denisa și să mă tachineze toată viața pentru
această adevărată performanță…
- Ce plan bun! Doar o mică problemă are, nu pot ieși de aici! Sar și eu… doar că
eu, spre deosebire de alții, nu cad în gropi NEINTENȚIONAT!
- Grozav! Acum nu mai suntem blocați într-o cameră care miroase a hoit, ci
într-un tunel strâmt și întunecos care miroase a hoit! Din ce în ce mai bine!
recunoscu, mai mult sau mai puțin sincer Eugen. Măcar știm că zgomotul venea
de la râul ăsta…
- Eu zic să căutăm ieșirea, desigur, dacă nu preferi să te mănânce viermii pe
aici! sugeră Alina.
Cei doi merseră o lungă vreme prin tunel până când văzură ieșirea.
Ajunseră pe un câmp plin de maci, iar prin aer pluteau mii de pufi de păpădie.
- Am murit în tunelul ăla? Mă așteptam la mai mult de la Rai… măcar de aș
avea o cadă cu spumă! declară dezamăgit Eugen.
- Ei bine… măcar macii sunt frumoși, nu? spuse Alina și își prinse unul în păr.
- Păi, acum nu mai miroase a hoit! Dar, să nu uităm că suntem pierduți, habar
nu avem ce este locul ăsta și unde e! răspunse optimistul Eugen.
În zare văzură o pată neagră care se tot mărea… peste câteva secunde erau din
nou în debara… iar ușa era deschisă…
- Ce vis straniu! Sigur am leșinat din cauza mirosului! spuse Eugen.
- Așa este! Mă bucur că ne-am întors… dar… cum de am avut același vis?
- Și floarea… încă o ai în păr…
Alina își scoase floarea din păr și o observă…dintr-odată, din mijlocul ei apăru
o pată neagră…se mărise, se mărise…și apoi auzi niște cuvinte atât de
familiare…
- Haide! Mă plictiseeeeeeeesc! JOS. DIN. PAT!
- Bine, bine!!!… cedă Alina
Lângă pat era un ghiveci cu maci pe o măsuță. Atunci Alina îl sparse cu cea mai
mare delicatețe, desigur, doar dacă aceasta coincidea cu cea a mersului unui
elefant.
- Hai să ne jucăm de-a v-ați ascunselea! o rugă Denisa
- Știi ceva? Cred că o să mai dorm puțin… dar sunt sigură că Eugen și mirosul
LUI de hoit ar fi mai mult decât fericiți să joace… spuse Alina cu un zâmbet pe
buze.
- La ce referi? întrebă nedumerită Denisa
- La nimic, dar nu intra în debara.
Cred că urmarea o puteți ghici, iar dacă nu, puneți-vă întrebarea de unde a
apărut ghiveciul cu maci, deși nu aveau maci în grădină și nu era nicio florărie
prin zonă…