Sunteți pe pagina 1din 18

UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCURESTI

Facultatea de Inginerie a Sistemelor Biotehnice


Master: Ingineria şi managementul sistemelor biotehnice

ENERGIE HIDRO
AVANTAJE, DEZAVANTAJE
și EXEMPLE DE SOLUȚII TEHNICE PENTRU MEDIU
- Referat -

Disciplina: INGINERIA ȘI MANAGEMENTUL MEDIULUI”


Titular de curs: prof. dr. ing. GIGEL PARASCHIV

Masteranzi
Cristiana Mirela Savu
Elvira Mihaela Bugean
An II, grupa 1
CUPRINS

Introducere
1. Generalități
2. Scurt istoric
3. Hidroenergia
3.1. Energia hidraulică
3.1.1. Energia apelor curgătoare
3.1.2. Energia hidraulică a valurilor
3.1.3. Energia hidraulică a mareelor
3.1.4. Energia hidraulică a curenţilor marini
3.2. Energia termică a mărilor şi a oceanelor
3.3. Energia din hidrogen
4. Modalități de exploatare

4.1. Roți hidraulice


4.2. Hidrocentrale
4.3. Microcentrale și picocentrale hidraulice
4.4. Centrale mareomotrice
4.5. Instalaţii care recuperează energia valurilor
5. Avantaje și dezavantaje
Concluzii
Bibliografie
Introducere

Dacă privim în jurul nostru putem lesne observa că sistemele socio-economice (SSE) s-
au dezvoltat masiv, că în momentul de faţă tot mai multe sisteme ecologice naturale au devenit
antropizate. Însă acest lucru ar fi fost cu greu realizat, poate chiar imposibil, dacă omenirea
nu ar fi apelat la anumite resurse care să ofere lucrul cel mai important în funcţionarea
sistemelor socio-economice – energia. Fie că se găseşte sub formă de energie termică sau
energie electrică, aceasta a devenit indispensabilă oamenilor de foarte mult timp şi întăreşte
argumentele privind relaţia capitalului natural cu sistemele socio – economice, întrucât
resursele necesare SSE sunt preluate din capitalul natural. Ca exemple în acest sens pot fi
date petrolul, cărbunii sau gazele naturale prelucrate în diverse instalaţii, datorită costurilor
mici de obţinere şi prelucrare dar şi datorită randamentului mare de producere a energiei
într-un timp foarte scurt.
Însă utilizarea lor pe o perioadă mare de timp nu a fost lipsită de efecte negative. Mai
exact, au rezultat de aici două probleme majore: poluarea şi epuizarea resurselor pământului.
Poluarea capitalului natural este determinata de ansamblul de compuşi chimici care rezultă
dintr-o serie de activităţi umane şi care, odată eliberaţi în ecosferă, alterează repartiţia
fluxului de energie, nivelul de radiaţii, abundenţa si distribuţia speciilor, contribuind într-o
mare măsură la deteriorarea capitalului natural.
O a doua problemă a fost reprezentată de secătuirea, sau epuizarea resurselor Terrei,
acelea considerate neregenerabile sau regenerabile la scări de timp geologic, cum sunt atât
petrolul cât şi cărbunii, intrându-se astfel în contradicţie cu modelul dezvoltării durabile,
adoptat în ultimele decenii, care susţine ca specia umană trebuie să-şi dozeze nevoile astfel
încât să permită utilizarea resurselor naturale atât de către generaţiile prezente cât şi de cele
viitoare.
Urmare a conştientizării acestor probleme şi a gravităţii efectelor lor, în vederea găsirii
unor soluţii de remediere, oamenii au început să cerceteze iar mai apoi să dezvolte tehnologii
nepoluante de producere atât a energiei electrice cât şi a instalaţiilor termice, la fel de
necesare pentru funcţionarea sistemelor socio-economice. Dezvoltarea acestor tehnologii nu
trebuie să afecteze Ecosfera şi resursele generate de ea şi să permită în acest fel armonizarea
relaţiei capitalului natural cu sistemele socio-economice. Astfel, oamenii au apelat la acele
surse care pot produce energie fără a polua sau a deteriora mediul, apărând tehnologii de
producere a energiei electrice prin intermediul apei, radiaţiilor solare, a vântului, mareelor
sau utilizarea deşeurilor nefolositoare.

1. Generalități

Printr-o strategie de dezvoltare energetica a Romaniei se poate asigura cresterea


sigurantei in alimentarea cu energie si limitarea importului de resurse energetice, in conditiile
unei dezvoltari economice accelerate. Aceasta cerinta se poate realiza, pe de o parte, prin
implementarea unei politici sustinute de conservare a energiei, cresterea eficientei energetice
care sa conduca la decuplarea ritmului de dezvoltare economic a de evolutia consumului de
energie, concomitent cu cresterea gradului de valorificare a surselor regenerabile de energie.
Oportunitatea punerii in practica a unei strategii energetice pentru valorificarea
potentialului surselor regenerabile de energie se inscrie in coordonatele dezvoltarii energetica
a Romaniei pe termen lung si ofera cadrul adecvat pentru adoptarea unor decizii referitoare la
alternativele energetice si inscrierea in acquis-ul comunitar in domeniu.
Valorificarea potentialului surselor regenerabile de energie confera premise reale de
realizare a unor obiective strategice privind cresterea sigurantei in alimentarea cu energie prin
diversificarea surselor si diminuarea ponderii importului de resurse energetice, respectiv, de
dezvoltare durabila a sectorului energetic si protejarea mediului inconjurator.
Sursele regenerabile de energie pot contribui la satisfacerea nevoilor curente de incalzire
in anumite zone (rurale) defavoriz ate (ex.: biomasa). Pentru valorificarea potentialului
economic al surselor regenerabile de energie, in conditii concurentiale ale pietei de energie,
este necesara adoptarea si punerea in practica a unor politici, instrumente si resurse specifice.
In conditiile concrete din Romania, in balanta energetica se iau in considerare urmatoarele
tipuri de surse regenerabile de energie:
- energia solara - utilizata la producerea de caldura prin metode de conversie pasiv a sau
activa sau la furnizarea de energie electrica prin sisteme fotovoltaice;
- energia eoliana - utilizata la producerea de energie electric a cu grupuri
aerogeneratoare;
- hidroenergia - centrale hidroelectrice cu o putere instalata mai mica sau egala cu 10
MW ("hidroenergia mica"), respectiv centrale hidro cu o putere instalata mai mare de 10 MW
("hidroenergia mare");
- biomasa - provine din reziduuri de la exploatari forestiere si agricole, deseuri din
prelucrarea lemnului si alte produse; biogazul este rezultatul fermentarii in regim anaerob a
dejectiilor animaliere sau de la statiile de epurare orasenesti;
- energia geotermala - energia inmagazinata in depozite si zacaminte hidrogeotermale
subterane, exploatabila cu tehnologii speciale de foraj si extractie.
In sectorul energetic din majoritatea statelor europene s-au produs transformari majore
determinate de necesitatea cresterii sigurantei in alimentarea cu energie a consumatorilor, iar
in cadrul acestei cerinte sursele regenerabile de energie ofera o solutie viabila, inclusiv aceea
de protectie a mediului inconjurator.
Siguranta alimentarii cu energie a consumatorilor din statele membre ale Uniunii
Europene este asigurata in mod obligatoriu prin luarea in considerare a importurilor, in
conditiile liberalizarii pietei de energie si in conformitate cu nevoia stringenta de atenuare a
impactului asupra mediului climatic planetar.

2. Scurt istoric

Energia apelor curgătoare a fost exploatată încă din cele mai vechi timpuri pentru a
produce energie mecanică care era utilizată în cele mai diverse scopuri de la a pune în mișcare
mori de apă până la sisteme de irigație și exploatări miniere.

Energia hidraulică a fost folosită încă din antichitate. În India se foloseau roţile
hidraulice la morile de apă, iar în Imperiul Roman morile acţionate de apă produceau făină şi
erau folosite de asemenea la acţionarea gaterelor pentru tăierea lemnului şi a pietrei. Puterea
unui torent de apă eliberată dintr-un rezervor a fost folosită la extracţia minereurilor, metodă
descrisă încă de Pliniu cel Bătrân. Metoda a fost folosită pe larg în Evul Mediu în Marea
Britanie şi chiar mai târziu la extracţia minereurilor de plumb şi staniu. Această metodă a
evoluat în mineritul hidraulic, folosită în perioada goanei după aur din California.
În China şi în extremul orient, roţi hidraulice cu cupe erau folosite la irigarea culturilor.
În anii 1830, în perioada de vârf a canalelor, energia hidraulică era folosită la tractarea barjelor
în sus şi în josul pantelor pronunţate. Primele centrale hidroelectrice apar in plin triumf al
aburului si al febrei pentru perfectionarea motoarelor cu combustie internă. Ele au fost
construite in Marea Britanie (1881) si apoi in SUA (1895). Energia mecanică necesară
diverselor industrii a determinat amplasarea acestora lângă căderile de apă.

3. HIDROENERGIA

Hidroenergia este reprezentată prin energia hidraulică, energia termică a mărilor şi


oceanelor şi energie din hidrogen.
Din punct de vedere al hidrologiei, energia hidraulică se manifestă prin forţa apei asupra
malurilor râului şi a bancurilor. Aceste forţe sunt maxime în timpul inundaţiilor, datorită
creşterii nivelului apelor și determină dislocarea sedimentelor şi a altor materiale din albia
râului, cauzând eroziune şi alte distrugeri

3.1. Energia hidraulică

Energia hidraulică a fost prima formă pe care omul a convertit-o în alte forme de
energie, inclusiv în energia electrică. Energia hidraulică a râurilor a devenit o formă
convenţională de energie, iar celelalte forme (a valurilor, a mareelor şi a curenţilor marini), au
început să prezinte interes doar odată cu declanşarea crizei energetice în 1972, deşi
preocupările sunt mai vechi.

3.1.1. Energia apelor curgătoare

Râul care curge are energie in apa. Aceasta energie se consuma in mod natural pentru
invingerea rezistentei intre particulele de apa intre particulele de material solid (suspensii) si apa
intre apa si suprafata de reazem-albia. De regula apa isi realizeaza o albie functie de panta
terenului-albie, de natura terenului, de concentratia in suspensii si marimea vitezei; cresterea
vitezei duce la erodarea fondului albiei, deci la marirea sectiunii de curgere si cresterea
concentratiei in suspensii; cresterea sectiunii albiei duce la scaderea vitezei si capacitatii de
antrenare a materialului si drept urmare o parte din suspensii se separa din apa reducand
marimea sectiunii si asa mai departe.
O parte din energia apei se transforma in energie sonora, apa cand curge produce un susur care
este placut sau un tunet care este impresionant. O alta parte din energie se transforma in caldura; este
explicatia pe care o putem da apei raului care nu ingheata iama decat daca temperaturile sunt continuu
cu valori foarte mici; se spune ca o apa cu viteza peste 0,7 m/s nu ingheata in conditiile iernilor
noastre. Totodata o parte din energie se transforma in energie mecanica prin care o parte din aerul
inconjurator (deci si oxigenul ) se dizolva in apa; o apa curgatoare are o concentratie in oxigen
dizolvat mult mai mare ca o apa statatoare; concentratia oxigenului in apa poate fi de 1-14 mg/l
pentru otemperatura care nu depaseste 20 0C.
Daca se realizeaza o constructie prin care se bareaza albia, un baraj, atunci in spatele barajului
se acumuleaza apa formand un lac de acumulare. Energia apei se concentreaza sub forma de energie
de presiune. Daca langa baraj se realizeaza o aductiune si se leaga la o turbina hidraulica se poate
pune turbina in miscare; energia apei s-a transformat in energie mecanica; un generator de energie
electrica cuplat cu turbina poate furniza curent electric; turbina cu generatorul si instalatiile de control
formeaza centrala hidroelectrica. Si turbina si generatorul sunt echipamente de mare randament
(peste 90%).

3.1.2. Energia hidraulică a valurilor

În anul 1920, M.Fusenot a experimentat în Marea Mediterană, în apropiere de Alger, un


dispozitiv care reuşea să transforme mişcarea rectilinie a valurilor în mişcare de rotaţie. În
anul 1979, fraţii francezi Girard au brevetat o maşină care folosea forţa valurilor. Pe parcursul
anilor s-au făcut progrese tehnice şi tehnologice de realizare pe scară industrială a unor
instalaţii eficiente, îndeosebi de către firma japoneză „Mitsui Energineering and Shipbuilding
Co”, astfel încât, la ora actuală, Japonia dispune de peste 500 de centrale, care asigură cu
energie vasele ancorate în porturi, farurile şi balizele luminoase.
3.1.3. Energia hidraulică a mareelor

Folosirea acestei forme de energie este limitată numai la anumite zone ale mărilor şi
oceanelor, unde diferenţa dintre flux şi reflux este de minimum 8 m. Utilizarea energiei
mareelor este menţionată încă din secolele IX - XIII, când pe litoralul atlantic al Europei
existau mori "purtate" de maree.
Studiile în vederea construirii de centrale mareemotrice la nivel industrial au început
abia după al doilea război mondial. Primul succes l-a obţinut Franţa, în anul 1966, prin
centrala de la Rance din Golful Saint Malo din Bretania, care are o putere 240 MW. Aici s-a
construit un baraj cu lungimea de 750 m, iar centrala are 24 de turbine şi utilizează un debit de
18.000 m3/s, la o cădere maximă de 18,2 m (Surd şi colab, 1991).
A doua centrală maremotrică din lume, însumând 400 MW, a fost construită de
Federaţia Rusă în 1976, la Kislaia Guba, pe litoralul peninsulei Kola, unde înălţimea mareelor
depăşeşte 14 m, urmată în 1986 de centrala Lumbovka de 320 MW din aceeaşi zonă. Realizări
în valorificarea energiei mareelor a obţinut şi China, în Marea Chinei de Est, unde
funcţionează două centrale: una la Jiangxia de 500 MW şi una la Tsingang de 165 MW.
Canada are instalată în zona Golfului Baya Fundy o centrală mareemotrică de 20 MW, SUA
au instalate 5 centrale în largul Insulelor Hawaii, iar Regatul Unit are proiecte în acest
domeniu în estuarele Severn (golful Bristol), Mersey (Marea Irlandei), Duddon, Wyre (golful
Morecambe) şi Conwy ( Ţara Galilor).
Argentina intenţionează construirea unor asemenea hidrocentrale în golful San Jose în
NW peninsulei Valdes din Patagonia la Santa Cruz în estuarul Chico, în estuarul Rio Gallegos
din Patagonia de Sud. Canada are în proiect extinderea de centrale mareemotrice în zona
golfului Baya Fundy la Codequib, Cumberland şi Shepodi iar Mexicul are un proiect în zona
golfului California. SUA au în construcţiei amenajări în golful Passamaqoody (Maine) şi în
golful Cook Inlet în Alaska, la Knik Arm şi Turnagain Arm.

3.1.4. Energia hidraulică a curenţilor marini

Gradul de cunoastere a potentialului energetic al curentilor marini este relative scazut,


dar cercetările recente estimează o posibilă valorificare a acestora, studiul lor implicând şi o
colaborare informaţională internaţională. Problemele încă nerezolvate în acest domeniu sunt
de ordin tehnic privind captarea, transformarea energiei şi transportul spre consumatori.
3. 2. Energia termică a mărilor şi a oceanelor

La suprafaţa mărilor şi a oceanelor, în zonele tropicale temperatura apei ajunge la 30-


350C, iar la adâncimea de 500 m scade la 60C şi la 1000 m la 40C. Diferenţa de temperatură
între suprafaţă şi 100 m este suficientă pentru a pune în funcţiune un motor termic.. Pentru
aceasta, se folosesc fluide care au punctul de fierbere la temperatura apei de suprafaţă şi
condensează la temperatura apei de adâncime, precum: freonul, amoniacul, propanul etc.
Astfel, în SUA la Kennedy Space Center a fost brevetata o instalaţie modulară de
conversie a energiei termice marine cu o capacitate de 100 MW. Iar Japonia a realizat, de
asemenea, o instalaţie, încă din anul 1974 la Euroocean. Alte astfel de centre mai funcţionează
în Cuba în Golful Matanzas, în Côte d'Ivoire la Abidjan şi în Israel la Ein Bokek. Obstacolul
care trebuie trecut în vederea valorificării acestei surse de energie îl constituie fondurile
financiare.

3. 3. Energia din hidrogen

Cum deocamdată hidrogenul se obţine numai din apă, putem include şi această resursă
tot la hidroenergie. În eco-economie se estimează că hidrogenul va fi combustibilul viitorului
care va înlocui petrolul, tot aşa cum petrolul a înlocuit cărbunele, după cum cărbunele a
înlocuit lemnul. Totuşi, deocamdată, folosirea hidrogenului ca resursă energetică prezintă încă
multe probleme nerezolvate din punct de vedere economic, tehnic şi tehnologic. Probleme se
pun şi la producerea hidrogenului, depozitarea, transportul şi, bineînţeles, la utilizarea lui
finală. Desigur, dacă s-ar putea capta hidrogenul din cosmos, unde se află liber în proporţie de
70%, s-ar rezolva problema energiei odată pentru totdeauna. Dar, cum deocamdată, singura
sursă energetică cosmică accesibilă este energia solară, rămâne să mai aşteptăm, dar nu fără
speranţă. Folosirea hidrogenului ca sursă energetică a suscitat dispute între oamenii de ştiinţă,
dispute din care au rezultat argumente pro şi contra.
4. Moduri de exploatare a energiei hidraulice :

4.1. Roțile hidraulice

Roțile hidraulice folosesc energia apelor curgatoare pentru a produce lucru mecanic.
Pe cursuri de apa cu debite mici se exploateaza in special energia potentiala, in acest scop
fiind utilizate roti pe care sunt montate cupe, iar aductiunea apei se face in partea superioara a
rotii umpland astfel cupele. Greutatea apei din cupe pune roata in miscare; in acest caz caderea
corespunde diferentei de nivel intre punctele in care apa este admisa si respectiv evacuata din
cupe si este cu atat mai mare cu cât diametrul rotii este mai mare. Pe cursurile de apa cu debite
mari se exploateaza in special energia cinetica a apei, in acest scop fiind utilizate roti pe sunt
montate palete, iar aductiunea apei se face in partea inferioara a rotii impingand paletele.
Pentru a obtine momente cat mai mari raza rotii trebuie sa fie cat mai mari. De multe ori,
pentru a accelera curgerea apei in dreptul rotii, inainte de aceasta se construieste un stavilar
deversor care ridica nivelul apei si transforma energia potentiala a caderii de apa care se
formeaza in energie cinetica suplimentara, viteza rezultata din deversare adaugandu-se vitezei
normale de curgere a cursului de apa.

Instalațiile hidraulice au fost construite în doua variante:


a) cu roata hidraulica verticala si
b) cu roata hidraulica orizontala (facaie, ciutura sau titirez, în limbaj popular) :
a) Morile de macinat cu roata verticala. De la axul rotii hidraulice, prin intermediul unor
roti dintate din lemn miscarea se transmite la axul pietrei mobile a râsnitei. Desigur ca – fata
de râsnita manuala – omul a mai îmbunatatit instalatia punând un cos pentru turnat cereale etc.
Pe râurile mari (Siret, Dunare) s-au folosit mult timp mori de macinat plutitoare, care reuneau
pe o platforma doua mori, pentru cresterea productivitatii. Exista documente care atesta
exportul de mori plutitoare din Tara Româneasca în Imperiul Otoman.
b) Morile de macinat cu roata orizontala. Roata cu facaie este de dimensiuni mici; ea
lucreaza orizontal, jetul de apa venind pe un jgheab înclinat. Axul rotii antreneaza roata
mobila de macinat. Aceste mori sunt cunoscute înca de pe vremea dacilor, fiind raspândite în
zona Tismana-Jiu-Hunedoara. Având un randament mic, o moara avea mai multe astfel de
instalatii puse în rând. Roata cu facaie sta la baza constructiei turbinei Pelton. Pivele
hidraulice functioneaza asemanator celor manuale, numai ca forta necesara este obtinuta de
la roata hidraulica. Se observa ca pe axul rotii hidraulice sunt încastrate niste opritoare (numite
masele), care în cursul miscarii de rotatie ridica pisalogul (ciocanul) si apoi îi dau drumul în
piua. Pivele hidraulice erau utilizate foarte mult la baterea postavului în curent de apa (calda
sau rece).

4.2. Hidrocentralele

O hidrocentrală utilizează amenajări ale râurilor sub formă de baraje, în scopul


producerii energiei electrice.
Prima hidrocentrală din lume este Cragside, în Rothbury, Anglia, construită în 1870.
Cragside era o casă ţărănească în apropiere de Rothbury. A fost prima casă din lume care a
utilizat energia hidroelectrică. Construită într-o zonă muntoasă, a fost casa de vacanţă a
lordului William George Amstrong şi după 1870 a trecut în grija National Trust.
Potenţialul unei exploatări hidroelectrice depinde atât de cădere, cât şi de debitul de apă
disponibil. Cu cât căderea şi debitul disponibile sunt mai mari, cu atât se poate obţine mai
multă energie electrică. Energia hidraulică este captată cu turbine.
Potenţialul hidroenergetic al României era amenajat în 1994 în proporţie de cca. 40
%. Centrale hidroelectrice aveau o putere instalată de 5,8 GW, reprezentând circa 40% din
puterea instalată în România. Producţia efectivă a hidrocentralelor a fost în 1994 de aproape
13 TWh, reprezentând circa 24 % din totalul energiei electrice produse. Actual puterea
instalată depăşeşte 6 GW iar producţia este de cca. 20 TWh pe an. Cota de energie
electrică produsă pe bază de energie hidraulică este de cca. 22 - 33 %.
Tipuri de hidrocentrale
Folosirea caderii de apa ca parametru, este determinat de diferenta de nivel dintre
oglinda apei din lacul de acumulare (in spatele barajului) si oglinda apei de jos dupa ce apa a
trecut prin turbina. Astfel de hidrocentrale sunt:
 cu o cadere mica de apa - < 15 m, debit mare
 cu o cadere mijlocie - 15–50 m, cu debit mijlociu
 cu o cadere mare 50–2.000 m, cu un debit mic de apa
Deasemenea hidrocentralele mai pot fi clasificate dupa capacitate, sau dupa felul
constructiei, ca de exemplu hidrocentrale:
 asezate pe firul raului (centrale fluviale), producand curent dupa debit
 cu un lac de acumulare
 CHEAP - centrale hidroelectrice cu acumulare prin pompare
 cu caverne, pentru acumularea apei

4.3. Microcentrale și picocentrale hidraulice

O microcentrala hidraulica este o hidrocentrala a carei putere instalata nu depaseste 100


kW(5 - 100kW), iar o picocentralahidraulica este o hidrocentrala a carei putere instalata nu
depaseste 5 kW(1-5kW).
Microcentralele si picocentralele hidraulice pot fi construite pe cursuri de apa mici si
constituie o solutie pentru asigurarea energiei electrice in asezarile mici si izolate.
Microcentralele se pot instala pe râuri relativ mici, dar, datorită fluctuaţiilor sezoniere de
debit ale râurilor, în lipsa barajului debitul râului trebuie să fie considerabil mai mare decât cel
prelevat pentru microcentrală. Pentru o putere de 1 kW trebuie pentru o cădere de 100 m un
debit de 1 l/s. În practică, datorită randamentelor de transformare, este nevoie de un debit
aproape dublu, randamentul uzual fiind puţin peste 50 %.

4. 4. Centrale mareomotrice

O centrală mareomotrică recuperează energia mareelor. În zonele cu maree, acestea se


petrec de două ori pe zi, producând ridicarea, respectiv scăderea nivelului apei.
Energia mareelor este energia care poate fi captata prin exploatarea energiei potentiale
rezultate din deplasarea pe verticala a masei de apa la diferite niveluri sau a energiei cinetice
datorate curentilor mareici.
Energia mareelor este o consecinta a actiunii fortelor gravitationale solare si lunare,
precum si ca o consecinta a rotatiei terestre.
Centralele mareomotrice sunt de doua tipuri:
 centrale fara baraj care utilizeaza numai energia cinetica a curentului mareic;
 centrale cu baraj care utilizeaza energia potentiala creata ca urmare a ridicarii
nivelului apei in timpul fluxului.

4.5. Instalaţii care recuperează energia valurilor

Pentru recuperarea energiei valurilor se pot folosi scheme similare cu cele ale centralelor
mareomotrice cu baraj, însă, datorită perioadei scurte a valurilor aceste scheme sunt puţin
eficiente. Un obiect care pluteşte pe valuri execută o mişcare cu o traiectorie eliptică. Cea mai
simplă formă de valorificare a acestei mişcări pentru recuperarea energiei valurilor sunt
pontoanele articulate.
Valurile se formeaza datorita actiunii maselor de aer aflate in miscare (vantul) asupra
apei. Marimea valurilor generate depinde de viteza vantului, durata sa si distanta pe care
actioneaza asupra apei (lungimea de actiune).
Miscarea apei rezultata ca efect al acestei actioni poseda o energie cinetica exploatabila
cu ajutorul unor tehnologii speciale.
Sistemele de captare a energiei valurilor sunt de trei tipuri:
 sistemul de conducte sub presiune care se bazeaza pe faptul ca o presiune exercitata
asupra unei suprafete mari si transmisa prin intermediul unui lichid, prin conducte, unei
suprafete mai mici multiplica forta pe unitatea de suprafata, iar aceasta forta este folosita in
scopul actionarii unui generator electric
 sistemul bazat pe ascensiunea lichidului care utilizeaza ascensiunea apei sub forma
de val pe o panta artificiala, actionand apoi in cadere turbina unui generator electric
 sistemul pistonului lichid care se bazeaza pe faptul ca intr-o incinta valurile produc
prin miscarea lor de urcare si coborare un efect similar cu al unui piston pompand sau aspirand
aerul care actioneaza turbina unui generator electric.
5. Avantaje și dezavantaje

În urma tuturor celor prezentate, s-ar putea afirma faptul că utilizarea surselor alternative
de energie reprezintă un avantaj net, atât pentru sistemele economice cât şi pentru capitalul
natural. Totuşi, în implementarea proiectelor care folosesc acest tip de surse, trebuie avute în
vedere nu numai avantajele, ci şi dezavantajele, cu scopul menţinerii unei stări de echilibru şi
a încercării eliminării acestora, sau reducerea lor cât mai mult, pentru a nu crea prejudicii
mediului.
Energia hidroelectrică reprezintă o sursa importanta de energie, deoarece apa este
considerata sursa inepuizabila, acoperind o mare parte din suprafata globului pamantesc.
Astăzi, apelând la sursele de energie ale planetei, nevoile întregii umanităţi pot fi
îndeplinite folosind energia hidroelectrica, asigurand o furnizare suficientă de electricitate .
Mecanismele structurează un echilibru între un nivel înalt de protecție al mediului
înconjurator, cu activitatile care presupun utilizarea apelor.
Energia hidraulică este importantă, deoarece are următoarele avantaje:
1. Avantaje economice:
- randament ridicat, se produce ușor si cu un randament mare, peste 90%;
- costuri reduse, se foloseste numai energia apei nu si apa; calitatea apei nu se schimba,
- viaţă lungă, refacerea cantitatii de apa, cu continut energetic, se asigura de catre
circuitul natural, datorita energiei solare; se poate spune ca este un mod de captare
a energiei solare;
- energia se produce la comanda: in 5 minute se deschide vana de acces a apei in turbine,
turbinele intra in regim si produc energie; cand nu mai este nevoie de energie se
opreste,
- acumularea apei in lac echivaleaza cu realizarea unei rezerve de energie disponibila la
comanda; in acest fel se poate asigura cererea de energie de varf din retea; energia de
varf este si mai valoroasa,
- lacul poate fi amenajat astfel incat să retina si o parte din apa ce produce viitura; in acest
fel se foloseste mai bine apa si se protejeaza mediul din aval contra inundatiilor;
localitatile care sunt amplasate pe un curs de apa fara regularizarea debitului sunt expuse
riscului de inundare,
- prezenta lacului conduce automat la regularizarea debitelor pe rau; in acest fel se poate
utiliza mai bine potentialul hidraulic al tarii; apa retinuta poate fi utilizata pentru celelalte
folosinte: alimentare cu apa, irigatii, navigatie, agrement etc;
- în mod normal in România se poate folosi cea 5 km3/an din cei 38 km disponibili in
mod natural; prin cele 260 lacuri mari (se mentioneaza lacul Bicaz-cca 1 km volum,
lacul Stanca-Costesti, pe Prut, cu cea 1 km volum, lacul Portile de Fier I, lac comun cu
Serbia, cu un volum de cea 2 km si o centrala dubla, fiecare de cea 1,1 Mw, lacul
Vidraru -pe Arges - cea 0,6 km ,o centrala subterana de cea 0,4 Mw, lac ce asigura apa
pentru m. Bucuresti etc); prin amenajarile facute se poate obtine cea 34% din potentialul
energetic al tarii; se asigura cea 21% din energia necesara in acest moment.
- In cazuri favorabile se poate completa centrala cu un sistem de repompare: cand in reteaua
electrica exista disponibil de energie se pun in functiune pompele care vor intoarce apa
uzinata inapoi in lac; apa va fi pastrata pana la urmatoarea folosire; desigur ca este
nevoie de un lac tampon in avalul centralei pentru a retine apa uzinata; este unul dintre
putinele mijloace de acumulare a energiei la scara industriala;
- permite dezvoltarea turistica a zonei.
2. Avantaje ecologice: nu poluează mediul înconjurator.

Acum două decenii s-a ajuns la concluzia că o furnizare suficientă de electricitate


asigură un standard decent de viaţă. Astăzi, apelând la sursele de energie ale planetei, nevoile
întregii umanităţi pot fi îndeplinite.
Există însă şi dezavantaje ale exploatării hidroenergiei. De exemplu, amplasarea
hidrocentralelor conduce la deteriorarea capitalului natural, schimbarea microclimatului şi
afectarea cursului iniţal al apei, modificarea faunei acvatice, în special cea piscicolă,
distrugerea arealelor unor specii. Îndiguirile necesare producerii energiei hidraulice vor
contribui la creşterea inundaţiilor (Gasler, 2007).
 amenajarea nu se poate face decat in locuri favorabile; aceste amplasamente sunt in general
in zonele inalte unde caderea poate fi mare; acestea sunt insa departate si realizarea
lucrarilor este dificila;
- costul lucrarilor este deosebit de ridicat deoarece sunt lucrari de volum mare (ex. in
barajul Bicaz sunt turnati un milion de metri cubi de beton);
- transportul energiei poate pune probleme de cost si dificultati de executie;
- lacurile ocupa suprafete mari de teren, suprafete ocupate de regula de padure,
- calitatea, cantitatea și nivelul apei pot fi afectate, având impact negativ asupra florei
- agricultura.
Concluzii

Energia hidraulică – este în prezent, cea mai răspândită la nivel mondial dintre toate
sursele regenerabile. În anul 2002 hidrocentralele asigurau 19% din ponderea totală de
energie electrică pe toată suprafaţa globului (Alpopi, Florescu,2006).
În Uniunea Europeană, energia hidraulică era utilizată în anul 2005 în proporţie de
14,8% din producţia totală de energie electrică (Negreanu si colab., 2008).
Acum două decenii s-a ajuns la concluzia că o furnizare suficientă de electricitate
asigură un standard decent de viaţă. Astăzi, apelând la sursele de energie ale planetei, nevoile
întregii umanităţi pot fi îndeplinite.
Dar, utilizarea hidroenegiei nu este lipsită de un impact negativ asupra mediului
întrucât aceasta afectează resursele şi serviciile oferite de capitalul natural spre sistemele
socio – economice.
BIBLIOGRAFIE

1. Alpopi, Cristina; Florescu, Margareta, 2006, Utilizarea surselor de energie regenerabile,


Editura ASE Bucureşti.
2. Apostol, I.; Pătraşcu, A., 2006, Accesul la energie curată – Sursele regenerabile de
energie în România , Terra mileniul III.
3. Dan Bălteanu, Rădiţa Alexe, 2000, Hazarde naturale şi antropogene, Editura Corint
Bucureşti
4. Comitetul UNESCO România, 2005, Potenţialul energetic eolian în zona litoralului Mării
Negre, Unesco Pub.
5. Costea, Adriana, Monica, 2007, Estimarea potenţialului eolian în zone cu orografie
complexă, Universitatea din Oradea, Şcoala Doctorală a Facultăţii de inginerie electrică.
6. Giurcăneanu Claudiu, 1982, Terra- izvor de viaţă şi de bogăţii, Editura Didactică şi
Pedagogică Bucureşti
7. Ionescu, Cristina, 2004, Drept şi legislaţie în energie şi mediu, Catedra de Hidraulică şi
maşini hidraulice, Facultatea de Ingineria mediului şi Hidorenergetică.
8. Negrean, P.; Ţânţărean, C; Golovanov, N.; Postolache, P, 2008, Managementul surselor
regenerabile ***, 1988, Probleme Globale ale omenirii, Editura Tehnică Bucureşti
9. www.ecomagazin.ro
10. http://www.ae3r-ploiesti.ro/
11. http://cnmbct.ro/

S-ar putea să vă placă și