Economia și societatea în secolul XIX și la începutul secolului XX

1. Fernand Braudel, Gramatica civilizațiilor, 72-88.

-Realizarea Europei- Revoluția Industrială

-Patru revoluții industriale clasice- cea a aburului, cea a electricității, cea a motorului cu
explozie, cea a energiei nucleare, se succed și se adaugă una alteia.
-Secolul XVII- prima revoluție industrială-mori de apă, mori de vânt, nu a apărut nicio
inovație tehnică majoră, mâna de lucru era supraabundentă (PRE-INDUSTRIE)
- Manufactura: concentrare de muncitori în aceeași clădire, sub supravegherea unor
contramaiștri
-Fărâmițarea artizanală rămâne deci regula în ajunul primelor semne ale Revoluției
indusriale
-La începutul secolului al XVIII-lea Europa pre-industrială nu duce lipsă de
întreprinzători, de capitaluri, ea nu ignoră cererea pieței, chiar a pieței internaționale,
dispune de mână de lucru la mâna întreprinzătorilor
-Dar suferă de o economie prost articulată: piață insuficientă, concurența dură, cea mai
mică criză distruge totul. Falimentele industriale și comerciale sunt frecvente.
-Nimic nu se poate schimba și nu se va schimba, decât prin inovații tehnice.
-Anglia 1780-1890
-inovațiile tehnice se produc în două industrii cheie: industria textilă și minerit. –
-minele engleze, exploatate de multă vreme sunt expuse infiltrațiilor de apă
-căutarea unor pompe puternice a dus în final la marile, greoaiele și foarte
costisitoarele mașini cu aburi ale lui Newcomen, începând din 1712-1718.
-reparând una dintre aceste mașini, scoțianul Jhon Watt a conceput o mșină cu
aburi nouă, mai simplă și mai eficientă (1776).
-Industria textilă a fost și va rămâne până la mijlocul secolului al XIX-lea industria
motrice antrenându-le și pe celelalte. Industria textilă a cunoscut o vârstă a inului, a lânii
și apoi una a bumbacului (în special în secolul XVIII). Datorită bumbacului se dezvoltă
primele fabrici, în adevăratul sens al cuvântului, aceste industrii intens solicitate
provoacă perfecționările tehnice. Apar mașini noi: naveta zburătoare a lui Jhon Kay
(1733), spinning Jenny a lui Hargreaves, waterframe a lui Harkwright (1769), mule Jenny
a lui Campton (1799), apogeul siind în Franța, războiul de țesut al lui Jacquard (1801)
- Elanul economic a ridicat un sector ondustrial sau altul privilegiat, tehnica
răspunde acestei cereri. Totul se organizrază, empiric, spontant.
-Știința realizase progrese în secolul XVIII, dar era vorba de o știință generalizată,
teoretică, puțin obișnuită să colaboreze cu o tehnică artizanală care nu-i punea deloc
probleme.
-Remarcabilul Jhon Watt nu este un simplu artizan, ci spirit științific, ele are
cunoștiințe de inginer și de chimist.
-știința va contribui și în albirea țesăturilor. Descoeprirea clorului în 1774 de către
suedezul Carl Scheele- utilizarea lui pentru albirea stofelor de către francezul Berthollet.
-colaborarea între știință și tehnică: industriașul și savantul pasionat de chimie,
Matthew Boulton i-a finanțat lucrările lui Jhon Watt. Anglia industrială devine Anglia
științifică având drept capitale Birmingham și Manchester.
Explicație economică și socială
 -Anglia era deschisă spre capitalism (înființarea băncii Angliei în 1694), a cunoscut
o adevărată creștere demografică în secolul XVIII.
-Revoluția engleză s-a înfăptuit în doi timpi, bumbacul între 1780-1830 și apoi
metalurgia. Succesul imens al bumbacului, Anglia inundă piața mondială cu mărfurile cele
mai diferite.
-Expansiunea industriei metalurgice se produce mult mai târziu. Până în secolul
XIX producția depinsese exclusiv de război. Introducerea în 1830-1840 a drumurilor de
fier, mari consumatoare de fiern, fontă și oțel. Anglia se angajază în construirea de căi
ferate, acasă și peste mări.

Răspândirea fenomenului industrial în Europa

Trei etape (Walt W. Rostow, 1952)

- Take off- decolarea are loc într-un singur sector- bumbac în Marea Britanie și
Noua Anglie, căi ferate pentru Franța, Germania, Canada, Rusia, Statele Unite,
lemnul de construcție și minele de fier pentru Suedia. Acest sector se
modernizează rapid. Industria astfel impulsionată își sporește producția, își
ameliorează tehnica, își organizează tehnica și însuflețește restul economiei.
- Acest proces se extinde de la sector la sector, economia în ansamblul ei ajunge
la maturitatea sa industrială: avântul căilor ferate duce la construcțiile navale
moderne, la mașini unelte.
- Momentul Opțiunii. De fapt se pune problema alegerii unui stil de viață valabil
pentru întreaga societate.

Abia odată cu succesul industrializării banca și viața financiară cunosc un

avânt imens. În Franța și Anglia această prioritate se conturează deja de la
1860. Băncile vechi și noi ăși înmulțesc rețelele, ses pecializează. Jocul
capitalismului financiar se industrializează.
Pentru Europa, colonialismul a adus vaste concentrări de mărfuri în beneficiul
ibericilor, olandezilor, britanicilor, o anumită consolidare a rețelelor
capitaliste care au contribuit la demararea industrializării.
 2. Ioan Lumperdean, Istoria Economiei, 151-164.

Revoluția Industrială- procesul prin care s-a trecut de la munca manuală la cea
mecanizată, de la producția manufacturieră la cea mașinistă.
-ANGLIA: 1750-1840
-În Franța: 1810-1820---1870
-În SUA: 1790-1850
-Germania: 1860-1870---1900
-Rusia: 1930-1940
-România: 1850-1900

Premise:
-explozia demografică din secolele XVII-XVIII
-progrese în agricultură- introducerea în ciclul de producție a noi spiuri de plante și rase
de animale
-expansiunea civilizației și aconomiei urbane
-reabilitarea tehnicilor mecanice din Europa ca urmare a dorinței producătorilor și
negustorilor din industria textilă
-surplus de materii prime datorită marilor descoperiri geografice
-progrese în domeniul mineritului sau a navigației
-acumulările însemnate de capital
-ascensiunea socială și politică a burgheziei
-centralizarea statelor moderne

Revoluția industrială a apărut în Anglia. Proprietarii erau circumspecți în alocarea

unor sume de bani în invenții și inovații necunoscute și nemaifolosite până atunci în
activitățile productive. Muncitorii erau și ei supărați pe mașini considerându-le vinovate
pentru pierderea locurilor de muncă și diminuarea salariilor. De aceea au început să
distrugă mașinile sau să le facă nefuncționale. În 1811-1813 apare mișcarea ludiților sau
a distrugătorilor de mașini.
În Franța muncitorii textiliști au început după 1830 să distrugă mașinie de tors și
de țesut cu încălțămintea lor specifică- saboții confecționați dintr-o bucată de lemn scobit
(de aici cuvintele: sabota, sabotaj, sabotor, sabotare).
Motorul cu aburi inventat și pus în funcțiune în 1785 de către James Watt a reușit
să depășească cu mult forța umană folosită până atunci. Apar două fenomene:
-investițiile directe pentru cercetările fundamentale legate de procesele de producție
-spionajul modern economic
----găsirea unor noi surse de energie, organizarea de concursuri pentru inventatori

Consecințele Revoluției Industriale:

- Formarea primelor regiuni și orașe industriale: Liverpool, Manchester (MB),
Ruhr (Germania), Chicago, Detroit (SUA)
- Apariția unei noi ramuri economice: industria constructoare de mașini,
necesară „producerii mașinilor cu ajutorul mașinilor”.
- A modificat radical structura, calitatea și prețul forței de muncă (utilizarea
mașinilor- impunerea folosirii unor specialiști calificați
 - Apariția primelor boli industriale
- Nașterea clasei sindicale și politice a clasei muncitoare
- Se intensifică procesul urbanizării
- Modernizarea transporturilor și comunicațiilor (construirea de căi ferate)
- Apare poșta modernă, telegraful și telefonul
- Introducerea li follosirea mașinilor în pelucrarea pământului---1860 un
călugăr austriac Gregor Mendel a descoperit principiile de bază ale geneticii
vegetale
- -Trecerea spre comerțul și consumul de masă – apar primele magazine
moderne de autoservire
- Apar magazine, restaurante, hoteluri, cazinouri, stațiuni balneare deagrement,
turim
- Apare presa economică
- Se constituie limbajul economic specific economiei de piață
- Perfecționarea sistemelor monetare și financiar- bancare- se impune moneda
de hârtie ca principal mijloc de schimb
- Creșterea schimburilor comerciale internaționale

3. Maria Mureșan, Istoria economiei europene: de la revoluția industrială la Uniunea

Europeană