UNIVERSITATEA “ VALAHIA “ , FACULTATEA DE TEOLOGIE

ORTODOXA SI STIINTE ALE EDUCATIEI , MASTER STRATEGII

DIDACTICE DE COMUNICARE SI INVATARE EFICENTE

COORD : C . MANGUTA STUDENT :

DELCA NICOLETA ,

ANUL II

- TARGOVISTE 2014 -

1
 LUMEA FORMELOR

Problemele puse de interpretarea operei de arta se prezinta sub aspectul

contradictii aproape obsedante. Opera de arta este o tentativa catre unic, ea se
afirma ca un tot , ca un absolut si , in acelasi timp , apartine unui sistem de
relatii complexe . Ea rezulta dintr-o activitate independenta , transpunand o
reverie superioara si libera , dar totodata spre ea converg ebergiile civilizatiilor.
In sfarsit , opera de arta este materie si spirit , forma si continut . Cei ce se
consacra definirii ei o fac in functie de exigentele propriei lor naturi si de
caracterul particular al cercetarilor lor. Cel ce o plasmuieste , atunci cand trece la
analiza ei , se situeaza pe un alt plan decat cel ce o comenteaza si , chiar daca se
foloseste de aceiasi termeni, o face in alt sens. Cel ce se bucura de ea la modul
profound si care , poate , este cel mai subtil si mai intelept , o pretuieste in sine :
el crede ca ajunge pana la ea , ca o poseda in esenta – invaluind-o in reteaua
propiilor sale visuri. Ea se supune trecerii timpului , si apartine eternitatii . Este
particulara , locala , individuala si , in acelasi timp , marturie universala . Dar isi
domina adevaratele acceptii si , servind la ilustrarea istoriei , omului si lumii
insesi , este cea care creeaza omul , lumea si instituie in istorie o ordine care nu
poate fi redusa la nimic altceva .
Astfel se acumuuleaza in jurul operelor de arta acea vegetatie luxurianta
cu care o impodobesc interpretii sai , uneori in asemenea masura incat ajung sa
ne-o ascunda pe de-a-ntregul. Si totusi caracteristica sa este de a admite toate
acele virtualitati . Poate ca ele coexista in sanul ei , constituind un aspect al
existentei sale nemuritoare si , daca ne este ingaduit sa ne exprimam astfel ,

2
eternitatea prezentului sau , dovada abundentei sale umane , a inepuizabilului
sau interes . Dar punand mereu opera de arta in slujba unor teluri particulare , ii
retragem stravechea sa demnitate , priviegiul miracolului. Aceasta minune ,
totodata in afara timpului si supusa lui ,este oare un simplu fenomen al
activitatii culturilor, in cadrul unui capitol de istorie generala , sau un univers
care se adauga universului , avand legile sale proprii , materiile sale ,
dezvoltarea sa ,o fizica , o chimie , o biologie , si care da nastere unei umanitati
aparte ? Am avea sansa sa invatam sa o vedem , caci ea este in primul rand
facuta pentru a fi privita , spatiul este domeniul sau , nu spatiul activitatii
comune , cel al strategului sau al turistului , ci spatiul tratat cu ajutorul unei
tehnici ce se defineste ca materie si ca miscare . Oprea de arta este masura
spatiului , ea este forma , si din acest lucru trebuie sa tinem seama in primul rand
Balzac scrie intr-unul dintre tratatele sale politice : „ Totul este forma ,
viata insasi este o forma ”. Nu numai ca orice activitate se lasa descoperita si
definita in masura in care capata forma , in care isi inscrie curba in timp si spatiu
, dar viata insasi se comporta in primul rand ca o forta creatoare de forme . Viata
este forma , iar forma este modul de manifestare al vietii . Raporturile dintre
forme in natura , nu poate fi pur contingenta , iar ceea ce noi numim viata
naturala se defineste ca un raport necesar intre forme fara de care ea nici n-ar
exista . La fel se petrec lucrurile in arta . Relatiile formale din cadrul unei opere
sau dintre opere constituie o ordine , o metafora a universului.
Prezentand insa forma drept curba unei activitati ne expunem la doua
pericole .In primul rand la acela de a o saraci , de a o reduce la un contur , la o
diagrama .Trebuie sa consideram forma in toata plenitudinea sa si sub toate
aspectele , ca pe o constructie a spatiului si a materiei fie ca se manifesta prin
echilibrul maselor, prin variatiile de la lumina la intuneric , prin ton ,tusa si
pata , fie ca este arhitecturala , sculptata , pictata sau gravata . Pe de alta parte ,
in acest domeniu , trebuie sa ne ferim sa separam vreodata ceea ce este curba de
ceea ce este activitate , analizand-o pe aceasta din urma separat . In timp ce

3
cutremurul exista independent de seismograf , iar variatiile barometrice in afara
liniilor cursorului , opera de arta nu exista decat ca forma . Cu alte cuvinte ,
opera de arta nu este amprenta sau curba artei ca activitate in sine , ci este ea
insasi arta ; ea nu o desemneaza ci o zamisleste . Intentia operei de arta nu este
opera de arta . Cea mai bogata colectie de comentarii si memorii apartinand
artistilor celor mai partunsi de subiectul lor , celor mai abili in arta de a picta
cuvinte , nu se poate substitui celei mai neinsemnate opere de arta . Pentru a
exista , ea trebuie sa se separe , sa renunte la gandire , sa patrunda in intinderea
spatiala ,trebuind ca forma sa masoare si sa califice spatiul . Principiul sau intern
rezida tocmai din aceasta exterioritate . Ea se prezinta ochilor si mainilor noastre
ca un fel de irupere intr-o lume ce nu are nimic comun in ea , in afara de
pretextul imaginii si asa zisele arte de imitare .
Natura la randul ei creaza forme , imprimand obiectele din care este
alcatuita si fortele care le anima figuri si simetrii , astfel incat nu o data omul a
vazut in ea opera unui Dumnezeu artist , a unui Hermes nevazut , inventator al
unor combinatii . Undele cu frecventa cea mai inalta si cela mai rapide au o
forma proprie . Viata organica deseneaza spire , orbite , meandre, stele . Daca
din clipa in care aceste figuri intervin in spatiul artei si in materiile sale proprii ,
ele dobandesc o noua valoare si dau nastere unor sisteme complet inedite.
Noi acceptam cu greu ideea ca aceste sisteme inedite pot sa-si pastreze
calitatea lor distincta . Vom fi intotdeauna tentati sa acordam formei un alt sens
decat acela de forma in sine si sa confundam notiunea de forma cu aceea de
imagine , care implica reprezentarea unui obiect , si mai ales cu aceea de semn .
Semnul semnifica in timp ce forma se semnifica . Iar in momentul in care
semnul dobandeste o valoare formala superioara , aceasta din urma actioneaza
puternic asupra valorii semnului ca atare , putand sa-l goleasca de sens sau sa-l
devieze , sa-l dirijeze catre o viata noua. Pentru ca forma este inconjurata de un
halo. Ea este stricta definitie a spatiului , dar este si sugestie a altor forme . Ea se
continua , se propaga in imaginar , sau mai degraba noi o consideram un fel de

4
fisura , prin care putem face sa treaca printr-un regn incert , care nu este cel al
intinderii spatiale si nici al gandirii , o multime de imagini ce vor sa se nasca.
Astfel se explica , poate , toate variatiile ornamentale ale alfabetului si , mai ales
, sensul caligrafiei in artele Extremului orient . Semnul tratat dupa anumite
reguli , tras cu pensula in linii subtiri si groase , nervoase si domoale , cu
inflorituri si abrevieri , constituind tot atatea maniere , primeste o simbolica ce
se suprapune semanticii si care de altfel este capabila sa se consolideze si sa se
fixeze in asa fel incat sa se transforme intr-o noua semantica . Jocul acestor
premutari , acestor suprapuneri ale formei si ale semnului ne-ar oferi , mai
aproape de noi , un alt exemplu , si anume tratarea ornamentala a alfabetului
arab si felul in care arta crestina occidentala au utilizat caracterele cufice .
Inseamna , asadar, ca forma este goala , ca ea n-ar fi decat o cifra
ratacind prin spatiu in cautarea unui numar care fuge din calea ei ? Nicidecum .
Forma are un sens, care tine insa in intregime de ea , o valoare personala si
particulara , care nu trebuie confundata cu atributele ce i se impun . O masa
arhitecturala , un raport de tonuri , o tusa de culoare ,o linie gravata exista si au
in primul rand o valoare in sine , ele au o calitate fizionomica ce poate sa
prezinte puternice asemanari cu cea a naturii , dar care nu se confunda cu ea . A
identifica forma cu semnul , inseamna ca admitem implicit distinctia functionala
dintre forma si fond , distinctie care ne poate deruta daca uitam ca acest continut
fundamental al formei este un continut formal. Nu numai ca forma este invelisul
aleatoriu al fondului . Diversele acceptiuni ale acestuia din urma sunt de fapt
incerte si schimbatoare . Pe masura ce vechile sensuri stabilesc si se oblitereaza ,
sensuri noi se adauga formei . Reteau ornamentala in care se inlantuie zeii si
eroii succesivi ai Mesopotamiei isi schimba denumirea pastrand acelasi aspect
formal . Mai mult chiar , de indata ce forma apare , ea este succeptibila de a fi
citita in mai multe feluri . Chiar si in ceea ce priveste secolele cele mai organice
cand arta se suprapune unor reguli tot atat de riguroase ca acelea ale unei
matematici , ale unei muzici si ale unei simbolici , dupa cum a demonstrat

5
Mâle , ne este ingaduit sa ne intrebam daca teologul ce dicteaza programul ,
artistul ce il executa si credinciosul caruia i se adreseaza accepta forma si o
interpreteaza toti trei la fel . Exista o regiune a vietii spirituale unde chiar si
formele cela mai bine definite se repercuteaza diferit . Ceea ce a facut Barres din
Sibila din Auxerre , transmitand visul sau admirabil si gratuit materiei in care
vedem figurata , in umbra timpului si a bisericii , a facut si artistul , de altfel , in
ordinea gandirii sale creatoare , altfel preotul care a conceput-o , si atatia alti
visatori care au venit dupa ei , atenti la sugestiile declansate de forma in sanul
noilor generatii .
Iconografia poate fi conceputa diferit , fie ca o variatie a formelor cu
acelasi sens , fie ca o variatie a sensurilor prin acceasi forma . Cele doua metode
pun in lumina , in egala masura , independenta celor doi termeni . Uneori
forma exercita un fel de abstractie asupra diferitelor sensuri , sau mai bine zis ,
ne apare ca o matrice in care omul toarna rand pe rand materiile cele mai diferite
si care se supun curbei ce le preseaza , dobandind astfel o semnificatie
neasteptata . Alteori fixitatea obsedanta a aceluiasi sens isi insuseste unele
experiente formale pe care nu ea le-a provocat . Se intampla ca forma sa se
goleasca cu totul de sens , ca ea sa supravietuiasca multa vreme mortii
continutului sau si chiar sa se reinoiasca cu o bogatie surprinzatoare . Magia
simpatica imitand miscarile sinuoase ale serpilor au creat l’entrelacs.. Originea
profilactica a acestui semn este de netaguit . Cate ceva mai subzista in atributele
simbolice ale lui Esculap. Semnul insa devine forma si , in lumea formelor ,
creeaza o serie intreaga de figuri fara raport cu originea lor . El se adapteaza cu
un mare lux de variatii decorului monumental al anumitor popoare crestine din
Orient , alcatuind aici cifrurile ornamentale cele mai strans inlantuite si
adaptandu-se cand unor sinteze ce ascund cu grija raportul dintre componentele
lor , cand geniul analitic al Islamului care il foloseste in intentia de a construi si
a izola caderi regulate . In Irlanda el apare ca o reverie inconsistenta , ce se vrea
reinceputa mereu , a unui univers haotic care cuprinde si ascunde in

6
strafundurile sale ramasitele sau germenii creaturilor . El se infatiseaza in jurul
vechii iconografii si o devora , creand o imagine a lumii ce nu are de fapt nimic
comun cu lumea , o arta de a gandii ce nu are nimic comun cu gandirea .
Formele plastice prezinta particularitati nu mai putin remarcabile .
Suntem indreptatiti sa credem ca ele constituie o ordine si ca aceasta ordine este
animata de miscarea vietii . Ele sunt supuse principiului mereu regenerator al
metamorfozelor si principiului stilurilor care , printr-o progresiune inegala ,
tinde succesiv sa verifice , sa fixeze si sa anuleze raporturile dintre ele .
Construita in asize , cioplita in marmura , turnat in bronz fixata sub
vernis , gravata in arama sau lemn ,opera de arta nu este decat aparent imobila .
Ea exprima o dorinta de fixitate , este o oprire , dar numai ca un moment in
trecut . In realitate ea este rezultatul unei schimbari si pregateste o alta
schimbare . In cadrul aceleasi figuri exista de fapt mai multe , ca in acele desene
in care marii maiestrii urmarind justetea sau frumusetea unei miscari suprapun
mai multe brate ce pleaca din acelasi umar . Asemenea crochituri abunda in
pictura lui Rembrand . Schita anima capodopera . Douazeci de experiente ,
recente sau viitoare , se intrepatrund indaratul evidentei bine definite a imaginii .
Dar aceasta mobilitate a formei , aceasta vocatie a diversificarii figurilor este si
mai convingatoare daca este observata in cadrul unor limite mai restranse.
Regulile cele mai severe , care par a fi alcatuite cu scopul de a secatui materia
formala si de a o reduce la o extrema monotonie , sunt tocmai acelea care scot
mai bine in evidenta inepuizabila sa vitalitate prin bogatia variatiilor si
uimitoarea fantezie a matemorfozelor .
Un fenomen analog are loc in sculptura romanica in care forma
abstracta serveste drept cadru si suport unei imagini imerice luate din viata
animala si viata umana , in care monstrul , subordonat intodeauna definitiei
arhitecturale si ornamentale , renaste mereu sub aparente inedite de parca ar vrea
sa ne mistifice si sa se mistifice in privinta propriei sale captivitati.

7
 Ni se va replica poate ca forma abstracta si cea fantastica , chiar daca
asculta de unele necesitati fundamentale ce le sunt parca prizoniere , sunt cel
putin independente fata de modelele lor din natura si ca nu se intampla bunaoara
acelasi lucru cu opera de arta care ii respecta imaginea .
Forma poate la un moment dat sa devina formula si canon , adica oprire
brusca , tip exemplar , dar este mai intai de toate o viata in miscare intr-o lume
ce se transforma .

Acestea sunt clasificate astfel :

 Naturale
 Artistice – plastice :
a ) elaborate
b ) spontane

Calitatea formei : Este usor de verificat ca formele mai mari , asezate la

o anumita distanta fata de ochi , sunt descifrate usor , apar mai clare si
dobandesc prin aceasta o anumita valoare fata de formele mici care sunt asezate
la aceiasi distanta . Formele mari se impun vederii intrucat ele le domina pe cele
mici . In acest sens marimea lor capata o valoare simbolica cu o anume expresie
in monumentalitate.
Raportul ( proportia ) marimii formelor sau ale elementelor componente
ale unei forme , poate fi redata ( desenata ) atat prin proportia de expresie
( perspectiva afectiva ) cat si prin proportia numita divina ( nr de aur , poarta
armoniei , sectiunea de aur ).
Proportia de expresie amplifica ( mareste ) acel element component al
unei forme sau acea forma ( figura , obiect ) caruia desenatorul ii atribuie o mai
mare importanta . De pilda , elevii deseneaza figura mamei cu corpul sau cu
mainile mult mai mari decat restul corpului , intrucat acestea i-au impresionat

8
mai mult si cred ca ele sunt cele mai importante . La fel procedeaza si pictorii
naivi . Ei redau personajului mai important proportionalitati mai mari decat
celelalte. Aceasta supradimensionare subliniaza faptul ca formele marite
( amplificate ) apartin puternicului , pateticului , exaltarii , demnitatii , etc. Prin
ele proportia de expresie se deosebeste de proportia armoniei.
Problema de baza a proportiei unitare a fost rezolvata si prin stabilirea
asa numitei chei a proportiei . De pilda , se ia la libera alegere , ca unitate de
baza o forma ( patrat , dreptunghi , cub , prisma ,, piramida , etc) , care printr-un
anumit sistem de repetare a acestuia , prin juxtapunere sau prin suprapunere
partiala , se construieste o forma totala . Relatia dintre aceasta unitate de baza si
forma totala ( generala ) obtinuta este cheia proportiei expresiei ei . Aceasta
relatie ( cheie ) incheaga forma totala subliniindu-i unitatea.
Calitatea formei : formele pot fi : drepte , colturoase , inguste , rotunde ,
pline , etc .Cele care au conturul din linii drepte fie ca sunt sau nu inguste , fie ca
sunt colturoase exprima in general hotararea directa , vointa puternica ,
agresivitatea , spirit inchis , marginit si mai putina sensibilitate si fantezie .
Formele pline , rotunde , ovale , etc exprima in general veselie
,dinamism , spirit deschis , calm . Sunt mai usor percepute de copii si reflecta
mai multa sensibilitate .

Topica formei ( ordinea asezarii elementelor unei forme )

Ochiul uman , atunci cand vede o forma ( obiect ) cauta anumite puncte
de sprijin . El nu luneca pe deasupra formei ci sare de la un anumit punct de
sprijin la altul .Fara a intoarce capul , claritatea vazului se intinde , pe
orizontala , cel mai mult in deschiderea unui unghi de 80 de grade si mai putin
pe verticala . Tinand seama de acesta , atunci cand se construieste o forma totala
( compozitie ) elementele ei principale se ordoneaza aproape simetric , mai ales
in jurul unui punct fix ( repere ) numit si centru de interes . In acest fel

9
compozitia are echilibru si o mai mare claritate care ii subliniaza expresia . O
alta modalitate de ordonare a elementelor componente , ale formei totale plastice
, in scopul obtinerii unei mai mare claritati ( a fi vazuta mai clar ) este ordonarea
lor pe inaltime. Tot ceea ce este dimensionat , inalt capata si sensul de
important . Aceasta este mai ales in unele situatii obisnuite ( conceptie inalta ,
functie inalta , la inaltime se afla capul atat la propriu cat si la figurat , valoare
inalta , etc ).
In ordonarea pe inaltime a elementelor componente ale unei forme totale
este bine ca invatatorul sa indrume elevii ca elementele cu valori egale sa fie
asezate in acelasi plan (orizontal ). Atunci cand ele sunt asezate in planuri
diferite , pe inaltime , isi pierd din egalitatea valorilor lor ( nu sunt vazute la fel
de importante ). Deci numai elementele de marimi si cu valori diferite pot fi
asezate la inaltimi diferite (cele mai mari la baza), fara sa si piarda din
importanta si valoarea lor ; din contra cele mai mici , care sunt ordonate mai sus
castiga in importanta datorita inaltimii la care sunt asezate si in acest fel se
obtine un ansamblu echilibrat.

Expresivitatea formei : Este un lucru stiut ca expresia formelor

( obiecte , fenomene ) atunci cand actioneaza asupra perceptiei elevilor (clasele
I- IV ) le provoaca acestora anumite sentimente si le determina anumite atitudini
( fata de forme ). Elevii atribuie acestor forme anumite insusiri ( sensuri ,
semnificatii) cu efecte spontane , unele fiind legate de insufletirea lor . La unii
elevii relatia afectiva dintre expresie si forma ( obiecte ) este atat de stransa incat
ei insufletesc , de exemplu , majoritatea jucariilor lor , le dau nume si le atribuie
unele din insusirile oamenilor . La fel se poate constata si la oamenii primitivi ,
ca si la oamenii din antichitate , care insufleteau elementele naturale ( pamantul ,
soarele , apa , etc) dandu-le nume de zei , intrucat provenienta lor nu si-o putea
explica stiintific . Capacitatile elevilor ( clasele I – IV ) de a determina insusirile
expresive ale obiectelor ( formelor ) si de a le materializa inedit prin linii si

10
culori , se dezvolta prin educatia artistica- plastica atat in cadrul lectiilor de
desen cat si in afara lor . De exemplu : invatatorul poate sa proiecteze pe un
ecran niste pete sau drepunghiuri , cu laturile mari in sus , care se misca mai
intai dezordonat si agitat , ciocanindu-se , apoi mai dispersat si din ce in ce mai
lent spre marginea din stanga sau spre cea din dreapta a ecranului . El va
constata ca si unii elevi (clasele I- IV ) , chiar cu mai putina fantezie , vor
descifra ca mai intai aceste pete sau dreptunghiuri se cearta , apoi se linistesc sau
danseaza , pentru ca sa termine plimbandu-se si iesind din suprafata ecranului .
In acest fel ei , investesc aceste forme ( pete sau dreptunghiuri ) cu anumite
expresii ( sensuri ) sau semnificatii. Astfel , atitudinea elevilor fata de expresia
acestor forme poate fi usor dirijata . Ei pot fi de acord cu ele atat cat ele se cearta
. Prin exemplele de acest fel se poate crea usor la elevi un anume automatism
psihic care incarca de sensuri unele forme ( imagini , obiecte , fenomene , etc)
si care se poate reflecta cu multa originalitate si in lucrarile lor plastice .

Din punct de vedere artistic forma are mai multe acceptii , iar cele mai
cunoscute sunt :

A ) forma spontana

B ) forma elaborata

Forma spontana poate fi si forma naturala ( norii involburati pe cer ,

frunzisuri compacte framantate de vant , crengi sau trunchiuri uscate de copaci ,
stanci , etc ). Ele pot sugera diferite infatisari . Dar sunt si forme spontane
elaborate de artisti prin diferite procedee tehnice de lucru ca si forme spontane
obtinute de elevi . De pilda prin procedeul monotipiei . Astfel , se pun aproape
de mijlocul unei hartii poroase , 2-4 picaturi de diferite culori , apoi se indoaie
hartia si se preseaza culorile in interiorul ei . Dezdoind hartia se vad diferite
forme care pot sugera fluturi , animale , flori , etc.

11
 De asemenea , se pot obtine de catre elevi , forme spontane dirijand
culoarea prin jetul de aer ( sufland in diferite sensuri asupra picaturilor de
culoare de pe hartie printr-un tub ) sau prin dirijarea scurgerilor aderente ale
picaturilor de culoare ( de pe hartie ) prin ridicarea succesiva a marginilor hartiei
. Prin aceste procedee pot sa apara diferite forme , structuri asemanatoare celor
de marmura , lemn , cristale , etc . Se mai pot obtine forme spontane prin
procedeul curgerii libere a culorii , sau culorilor fluidizate ( in solutii concentrate
) printr-un orificiu al unui recipient sau prin procedeul stropirii ( improscarii )
fortate cu pensula sau cu alt instrument . Aceste exercitii se pot face folosindu-se
si tusul ( negru ) mai mult sau mai putin diluat . Ele conduc spre intelegerea
clara ( de catre elevii I-a II a ) a notiunii de forma si devolta deprinderile elevilor
de a privi forma in ansamblu ( in totalitatea ei ).

Forma spontana – aceasta este obisnuita prin actul de creatie pe baza

observarii ( studierii ) formelor naturale . Ea are forta de a comunica sentimente
si idei (sensuri , semnificatii , talcuri ) si de a provoca anumite atitudini . De
asemenea , ea poate fi semn plastic si ca element al formei totale a unei
compozitii ( suprasemn ). Forma plastica elaborata ia nastere (se construieste )
in mod constient pe baza transfigurarii unor forme naturale ( studiul
structurilor ). Acestea sunt prelucrate , analizate (desfacerea lor in parti
componente) si asamblate apoi in totalitati diferite (noi ) in asa fel incat
relationarea lor sa comunice o idee ( sens ), semnifiactie , emotia devenind
expresiva . Aceasta combinare treansfigurata se poate realiza si prin eliminarea
unor parti componente ( detalii ) sau prin adaugirea unor elemente analoge in
scopul potentarii expresivitatii ei .
Expresivitatea formei elaborate mai poate fi obtinuta si prin investigarea
ei cu anumite relatii de miscare ( ritm ), relatii de lumina , de culoare ( gama
cromatica mai mult sau mai putin complexa ) cu o anumita spontaneitate care sa
sugereze timpul. Toate aceste operatii au ca rezultat transfigurarea formei

12
naturale considerata ca reper , start de plecare , pentru a se ajunge la o anumita
semnificatie . In acest sens se realizeaza imagine artistica - plastica a formei
initiale . Ea atesta ca nimic nu poate fi comunicat (in activitatea de creatie
artistica) decat prin forma care , in mod obisnuit exprima continutul ei . Deci
forma si continutul se prezinta ca un tot unic vazut ca atare cu valoare de
comunicare
Forma plastica este intotdeauna o materializare care pe langa viata
spirituala a elevilor angajeaza atat tactilul cat si vizualul lor. Materialul din care
ea la nastere stabileste totodata sii legile ei . Deci forma plastica ia nastere in
constiinta elevilor si este receptata ( semnificatia , frumusetea ei ) si de alte
cunostinte (alti elevi , profesori ). Ea este un unicat si poate fi considerata un
eveniment plastic.

Factorii care pot sa determine intelegerea si reprezentare grafica a formei

plastice si care pot fi influientati prin educatie sunt :

 Capacitatea elevilor de a vedea ansamblul imaginii ei (infatisarea

formei );

 Acuitatea vizuala a elevilor ( ceea ce ochiul lor poate sesiza );

 Capacitatea elevilor de a observa , percepe , analiza , selecta ,

combina , memora ,inventa ;

 Dispozitia , sensibilitatea lor atristica , anumite conflicte psihice ,

caracterul lor ;

13
 Aceste capacitati pe care invatatorul le poate dezvolta , in elevi , sunt
strans legate de cunoasterea formelor plastice . In general ele au fost
sistematizate in mai multe categorii .
Formele plastice privite din punctul de vedere al liniilor de forta , al
structurii si al expresivitatii lor pot sa aiba infatisari si semnificatii diferite . Ele
pot fi relationate ( asociate ) sensibil si judicios in diferite contexte - 8
compozitii ) in scopul configurarii unui anumit spatiu plastic .

Aceste forme plastica pot fi pot fi ordonate in diferite ansambluiri :

1 . Forme impresioniste - fara linii de contur care apar prin fragmentarea si

justapunerea tuselor cromatice , invaluite de lumini vibrante si de umbre
colorate.

2 . Forme expresioniste -Au caracter redat prin linii expresive tinzand spre
irational ,pentru a sublinia prin culori violente expresia emotionala.

3 . Forme manieriste- alcatuite dintr- o noua combinare a altor forme cunoscute

si repetate continuu.

4 . Forme simbolice care se refera la aluzii (incomplet) la o anumita realitate

(ex:steagul ,porumbelul,compasul suprapus echerului etk )

5 . Forme idealiste cu insusiri ideale selectionand din realitate ceea ce este

esential (general) pe care il infatiseaza asa cum ar putea fi.

6 .Forme constructive care prezinta constructii spatio-dinamice , cu profiluri

discontinue care subliniaza directiile spatiului dintr -un punct ales si sub diferite
unghiuri de vedere.

14
7 . Forme naive cu trasaturi artizanale si populare care descriu sincer , minutios
si intuitiv obiectele , fenomenele etc..fara selectie voita .

8 . Forme succesive. Ele au un caracter serial , dinamic , cu reglari interioare ce

tind spre unul sau mai multe centre de interes.

9 . Forme obiectuale. Ele prezinta caracterul material al obiectelor estetice ,

independent de subiect dezvaluind adesea aspecte impresionante ale unor macro
sau microstructuri

10 . Forme alegorice .Sunt plasmuiri care invoca o imagine cu ajutorul alteia

(altor imagini ) pe baza unor relatii pe care aceasta le are cu prima. Ele
personifica fie anumite notiuni (ex:primavara), fie anumite forme ,fenomene
concrete (ex .muntele , lacul etc )

11. Forme fantastice .Infatiseaza nascociri temerare ale imaginatiei

creatoare , care comunica semnificatii umane conturand fie un univers ce nu
exista in realitate , fie un univers .

Fiecare sentiment , stare emotionala , meditatie se poate inscrie intr-o

forma plastica desi aceasta nu este usor de realizat . Astfel un sentiment de
admiratie profunta ( extazul ) poate fi exprimat de exemplu si printr-un cub alb .
Pentru ca elevii sa fie pregatiti sa patrunda treptat in miraculoasa lume a
formelor plastice , sa le inteleaga si sa opereze cu ele , invatatorul trebuie sa
inceapa mai intai cu familiarizarea lor privind unele stucturi ale formelor
naturale . De pilda , se pot organiza exercitii prin care elevii pot desena structura
unui bloc sau a unei case , a unei frunze , flori , plante , arbori , etc , a unui
fagure de miere , a unei albine , a unei pisici , a corpului uman , a unui cal , etc .

15
 In scopul dezvoltarii memoriei vizuale a elevilor si a recunoasterii
formelor si a textelor lor , invatatorul poate sa organizeze diferite activitati-joc.
Astfel el solicita elevii sa introduca pe rand mana intr-un saculet ( sau mai
multi , care apoi sa fie schimbati intre ei ). In interiorul acestui saculet sunt mai
multe obiecte ( cheie , o bucatica de blana , un mosor de ata , o papiota , un
pahar , o manuse , un nasture , un burete , un creion , etc ) , pe care elevii trebuie
sa le pipaie si sa le identifice in gand , fara sa le vada si apoi sa le deseneze
forma si textura asa cum si le amintesc . Aceasta activitate – joc poate sa aiba si
un spirit competitiv .
Deci fiecare element al vizibilului are o anumita infatisare , numita
forma .

16
I . ACHITEI . GH : „FRUMOSUL DINCOLO DE ARTA”; EDITURA
MERIDIANE ; 1988 ;

II . BERGIN . A.E :”PSIHOLOGIA PROCESULUI

EDUCATIONAL”;E.D.P ; 1978 ;

III . CERGIT . I : „METODE DE INVATAMANT –EDITIA A II ”; E.D.P ;

1980 ;

IV . CORNEA . A :”MENTALITATI CULTURALE SI FORME

ARTISTICE IN EPOCA ROMANO-BIZANTINA”;EDITURA
MERIDIANE ; 1984;

V . DEBRESSE . M : „ETAPELE EDUCATIEI ”; E.D.P ; 1981;

VI . FOCILLON . H : „ VIATA FORMELOR SI A MAINII ” ; EDITURA

MERIDIANE ; 1977.

17
VII . HERSENI . TR : „FORME SRAVECHI DE ARTA POPORANA
ROMANEASCA ”; EDITURA MINERVA ; 1977 ;

VIII . ILIOARA . M : „ METODICA PREDARII DESENULUI

CLASELE I – IV ” ; E.D.P , BUCURESTI ;

IX . LANDAU .E : „ PSIHOLOGIA CREATIVITATII”; E.D.P ; 1979 ;

X . MIHAILESCU . D : „ LIMBAJUL CULORILOR SI AL FORMELOR

” ; EDITURA STIINTIFICA SI ENCICLOPEDICA ; BUCURESTI ; 1980
;

XI . MUNRO . TH : „ARTELE SI RELATIILE DINTRE ELE , VOL I ,II

„ , EDITURA MERIDIANE ;1981;

XII . PASCADI .I : „ ARTA DE LA A LA Z „ ; EDITURA JUNIMEA ,IASI

; 1978 ;

XIII . PÂRLOG .CR :”PSIHOLOGIA DESENULUI ”; EDITURA UNIV

CLUJ ; 1932;

XIV . PIAGET . J : „PSIHOLOGIE SI PEDAGOGIE ”; E.D.P ;1975 ;

XV . PLEŞU . A „CALATORIE IN LUMEA FORMELOR ”; EDITURA

MERIDIANE ; 1974 ;

XVI . RADU . I : „PSIHOLOGIA INVATARII ”; EDITURA

STIINTIFICA ; 1974;

XVII . READ . H : „ORIGINILE FORMEI IN ARTA ”; EDITURA

UNIVERS; 1971 ;

XVIII . SENDRAIL . M :”INTELEPCIUNEA FORMELOR ”; EDITURA

MERIDIANE ; 1983 ;

XIX . ŞCHIOPU . U ; VERZA . E ; „PSIHOLOGIA VARSTELOR ”;

E.D.P ;1981 ;

XX . VĂTĂŞIANU . V : „METODICA CERCETARII IN ISTORIA ARTEI

”; EDITURA MERIDIANE ; 1977;

18